|
CRIZA STARLINK Ati crezut si voi ca toată lumea că prietenia dintre Trump si Putin a dus la abandonarea Ukrainei de către SUA si lăsarea intregului război doar pe seama/cheltuiala europenilor din NATO. Da, cum altfel, căci presa a speculat acest aspect curios al războiului unde STARLINKul nu mai este uzabil in Ukraina si totusi SUA livrează armament si munitii scumpe Europei, atat cat mai are, plătite tot de europeni. Dar criza din Ucraina privind restricțiile de utilizare militară a constelației de sateliți SpaceX în războiul Rusia-Ukraina nu va fi rezolvată ușor. Ucraina a încercat și a eșuat să blocheze accesul Rusiei la Starlink pentru a-și ghida propriile drone și a-și alimenta comunicațiile. În centrul dramei Starlink se află o contradicție structurală ireconciliabilă. O platformă concepută pentru a fi disponibilă gratuit utilizatorilor civili la scară largă nu poate împiedica în mod fiabil actorii rău intenționați să-i exploateze capacitățile militare. Ukrainienii au fost primii care au folosit Starlinkul in scopuri militare[asa cum i-au invatat americanii de la Pentagon, care este adevăratul proprietar al constelatiei], iar rusii au hekuit reteaua si au folosit-o si ei mai dihai decat chiriasii ukrainieni. Prologul a venit în decembrie 2025, când SUA a observat că forțele ruse au utilizarea Starlinkului pentru a-și ghida propriile drone militare la scară largă, așa cum făcuseră si forțele ucrainene cu succes de ani de zile. Rusia folosise Starlink pentru comunicații staționare pe câmpul de luptă cel puțin de la sfârșitul anului 2023, practica fiind foarte răspândită. Punctul de cotitură a venit pe 26 ianuarie 2026, când o dronă controlată de Starlink a survolat Kievul necontestată și necontrolată timp de câteva ore. Ucraina/SUA au răspuns prin introducerea unei așa-numite „liste albe”, un sistem de control al accesului în timp de război pentru această infrastructură de satelit cu “acum” dublă utilizare. Conform regulilor în vigoare din 2 februarie, un terminal Starlink oriunde în Ucraina poate funcționa numai dacă identificatorii săi apar pe lista albă. Ucraina întocmește lista terminalelor autorizate; SpaceX permite sau blochează accesul la nivel de rețea. Acest lucru se potrivește cu abordarea preferată a inițiatorului listei albe, fostul ministru al Apărării, Mykhailo Fedorov: securitate prin obscuritate. Momentul adevărului a venit pe 24 iulie, când SBU a raportat descoperirea unei scheme în care un angajat poștal a ajutat la înregistrarea a 76 de terminale Starlink ilegitime. A doua zi, amploarea a atins un nivel de neconceput: SBU a declarat că a prins un agent rus care înregistrase peste 1.000 de terminale. Amploarea și natura acestei utilizări rămân neclare, dar lista albă nu mai poate fi descrisă ca un succes necondiționat, nici la nivel victorian. Ucrainenii au făcut din Starlink o componentă cheie a sistemelor de atac extrem de ieftine, produse în masă. Acest lucru le-a adus succese fenomenale pe câmpul de luptă, inclusiv înfrângerea Flotei Rusiei la Marea Neagră. Totuși, lecțiile crizei Starlink-Starshield din Ucraina merg mult mai adânc, iar consecințele acesteia ajung mult mai departe. În cele din urmă, criza actuală a expus fragilitatea tratării platformelor tehnologice ca elemente indispensabile ale puterii militare naționale. O a doua lecție se referă la eșecul Americii de a-și gestiona propriile platforme tehnologice odată ce acestea devin sisteme cu dublă utilizare. Rezultatul este o erodare a încrederii la nivel general: în SpaceX, operatorii americani de sisteme pe orbită joasă a Pământului, în industria americană de înaltă tehnologie în sens larg și în SUA ca putere cu ambiții globale. Deci criza STARLINK nu are nici o legătură cu “prietenia” Trump-Putin. Atlanta 28/10/2026 |
|---|
CE NE MAI RĂMÂNE DUPĂ APARIȚIA IA?
– Gânditorii Chinei au răspunsuri foarte diferite.
Arnaud Bertrand – https://www.estica.ro/news/ce-ne-mai-ramane-dupa-aparitia-ia-ganditorii-chinei-au-raspunsuri-foarte-diferite
Aceasta este poate una dintre marile ironii ale vremurilor noastre: China contribuie tot mai mult la modelarea viitorului inteligenței artificiale, și totuși, în Occident, foarte puțini oameni au cea mai vagă idee despre felul în care o privesc principalii săi gânditori — filosofii, sociologii și eticienii săi.
Așa cum se întâmplă prea des, noi — asemenea broaștei din fântână — presupunem că dezbaterea noastră despre inteligența artificială acoperă toate perspectivele posibile, deși o mare parte din ea izvorăște din același sol cultural, fiind construită pe presupuneri despre ceea ce ne definește ca oameni, presupuneri de care nici măcar nu suntem conștienți.
Să luăm, de pildă, ideea că inteligența este un element esențial al umanității noastre. Pentru noi, acest lucru pare atât de evident, atât de intuitiv, încât ne-am numit literalmente specia după această trăsătură: Homo sapiens (în latină, „omul înțelept”).
Dacă ne gândim bine, numai această presupunere explică o mare parte din anxietatea pe care o resimțim: dacă inteligența este ceea ce ne face oameni, atunci inteligența artificială — sau superinteligența — amenință însăși esența umanității noastre. Suntem pe cale să concurăm cu o versiune artificială a noastră, poate chiar cu o versiune superioară. Nu e de mirare că amenințarea pare să pună în joc însăși existența noastră.
Dar China are o tradiție de gândire la fel de veche ca a noastră, dacă nu chiar mai veche, la fel de bogată și de sofisticată, care nu a plasat niciodată inteligența în centrul definiției ființei umane. Prin urmare, ea abordează mașina gânditoare dintr-un punct de plecare cu totul diferit.
Ai auzit, de pildă, de Zhao Tingyang? Probabil că nu. Și totuși, s-ar putea să fie cel mai original gânditor despre inteligența artificială despre care nu ai citit niciodată. Este unul dintre cei mai importanți filosofi ai Chinei și activează la Academia Chineză de Științe Sociale. În timp ce Silicon Valley cheltuiește miliarde pentru a face inteligența artificială să împărtășească valorile noastre, el susține că un asemenea demers „ar putea foarte bine să fie o greșeală sinucigașă”.
Pare important să-l ascultăm, nu crezi?
Sau să-l luăm pe Liu Yongmou, filosof al tehnologiei la Universitatea Renmin din Beijing. Gândirea sa este aproape opusă celei occidentale. În timp ce noi ne temem de mașini care devin tot mai asemănătoare nouă, el afirmă că „cea mai mare problemă a umanității este transformarea oamenilor în mașini, nu umanizarea mașinilor” (人类最大的问题是人的机器化而非机器的人化, rénlèi zuì dà de wèntí shì rén de jīqìhuà ér fēi jīqì de rénhuà).
Am putea merge chiar până în Antichitate, când, în multe privințe, au început să fie formulate întrebări despre inteligența artificială.
Știai, de exemplu, că Aristotel, în lucrarea Politica, își imagina o lume în care „suveica ar țese, iar plectrul ar atinge strunele lirei fără să fie ghidate de mâna cuiva” și se întreba ce consecințe ar avea o asemenea lume asupra ordinii sociale — mai ales dacă ar mai fi nevoie de sclavi?
Există echivalente chinezești ale acestei reflecții. De exemplu, în Zhuangzi, un text fundamental al taoismului clasic, întâlnim un experiment de gândire asemănător, dar însoțit de o cu totul altă preocupare.
Un bătrân grădinar își udă legumele cu mâna, scoțând apă dintr-o fântână, vas cu vas. Un vizitator îi arată un dispozitiv menit să-i ușureze munca, însă grădinarul îl refuză. Motivul? Cel care folosește mașini ajunge să dobândească ceea ce chinezii numesc 机心 (jīxīn), o „inimă mecanică” — o minte care face planuri, calculează și își pierde simplitatea. „Nu este că nu cunosc [mașina]”, spune el, „ci mi-ar fi rușine să o folosesc”.
Două mașini care economisesc munca, două întrebări foarte diferite: Aristotel se întreba ce efecte ar avea automatizarea asupra ordinii sociale, în timp ce Zhuangzi se întreba ce ne-ar face nouă, pe dinăuntru. Observă că aceasta este exact preocuparea lui Liu Yongmou, exprimată cu peste două mii de ani mai devreme.
De fapt, după cum vom vedea, 心 (xīn), adică inima, este un motiv recurent, profund înrădăcinat în dezbaterea chineză despre inteligența artificială. Îl regăsim atât în teama, prezentă de la Zhuangzi până la Liu Yongmou, că mașinile ne-ar putea face să dobândim o „inimă mecanică”, cât și în imaginea ei în oglindă: ambiția de a le oferi mașinilor o inimă proprie. Zhu Songchun, directorul Institutului din Beijing pentru Inteligență Artificială Generală, își propune „să așeze o inimă în mașini” (为机器立心, wèi jīqì lì xīn).
Este vorba despre „inimă” în sensul chinezesc al cuvântului, care diferă radical de sentimentalismul dulceag în care am transformat-o noi, reducând-o la simbolul Zilei Îndrăgostiților. 心 (xīn) înseamnă deopotrivă inimă și minte: este locul în care simțim, dar și cel în care gândim, deosebim binele de rău și ne pasă de ceilalți.
Și, lucru esențial, tot în inimă își are rădăcinile calitatea pe care confucianismul o consideră însăși definiția ființei umane: 仁 (rén).
Avem nevoie de două cuvinte pentru a o traduce — „bunăvoință” și „umanitate” —, dar în chineză ele sunt unul și același lucru: a fi binevoitor înseamnă a fi om. Nu este vorba despre inteligență.
Acesta este întregul scop al acestui articol: să ieșim pentru o clipă din fântâna noastră și să aruncăm o privire peste marginea fântânii Chinei.
Ceea ce vom descoperi acolo ne va surprinde, cred, prin întrebările pe care nici nu ne-am gândit să ni le punem.
De la avertismentul lui Zhao Tingyang, potrivit căruia consecințele negative ale inteligenței artificiale pot fi cel puțin combătute, dar că „omenirea ar putea muri din cauza tuturor lucrurilor bune pe care le creează inteligența artificială”, până la întrebarea dacă teama că IA ne va face „inutili” nu se bazează pe premisa falsă că valoarea unui om depinde de utilitatea sa.
O premisă pe care un arbore taoist vechi de 2.300 de ani, supraviețuit tocmai pentru că era inutil, a demolat-o cu mult timp în urmă. S-ar putea ca inutilitatea care ni se prezice să se dovedească, asemenea celei a acelui copac, chiar salvarea noastră?
Răspunsurile gânditorilor chinezi la aceste întrebări se numără, cred eu, printre cele mai interesante răspunsuri oferite vreodată la întrebarea definitorie a epocii noastre. Indiferent dacă suntem sau nu de acord cu ei, ideile lor constituie fundalul intelectual al unei țări care modelează o mare parte din evoluția inteligenței artificiale și, odată cu ea, din viitorul nostru. Așadar, merită măcar să știm ce gândesc.
https://arnaudbertrand.substack.com/p/whats-left-for-us-after-ai-chinas
JEAN PARVULESCO. ÎNTOARCEREA ACASĂ
De Aleksandr Dughin – https://www.estica.ro/news/jean-parvulesco-intoarcerea-acasa
Doamnelor, domnilor, dragi prieteni, Am să vorbesc astăzi despre Jean Parvulesco, scriitor, filosof şi metafizician francez, de origine română. Este foarte important şi simbolic faptul că, în sfârşit, acesta se întoarce, astăzi, în ţara sa natală. În afara Franţei, cărţile sale au fost traduse numai în limba rusă, iar acest lucru este nedrept, întrucât a fost un mare gânditor, care a iubit România.
Iată de ce sunt foarte bucuros că Jean Parvulesco începe să fie acum descoperit în Patria sa, după ce în prealabil a devenit cunoscut în Rusia. Aici, opera sa este deja cunoscută. Din păcate, niciuna dintre scrierile sale nu a fost încă tradusă în româneşte. Aş dori să fac câteva precizări privind doctrina metafizică a lui Jean Parvulesco.
Acesta trebuie privit ca un bard metafizic. L-aş compara cu eroul celtic Taliessin, care spunea că el există dintotdeauna, dinainte de crearea lumii, că a fost prezent de-a lungul istoriei poporului evreu, că a fost contemporan cu Iisus Hristos şi că va lua parte şi la Judecata de Apoi. Taliessin este eroul celtic care trăieşte veşnic. Iar identitatea secretă a lui Jean Parvulesco este tocmai cea a lui Taliessin.
Jean Parvulesco a existat dintotdeauna. El a descris, în romanele şi în textele sale, stările preontologice de după crearea lumii. Această dimensiune metafizică este extrem de importantă la Jean Parvulesco, care era expert în domeniul teologiei apofatice. Am vorbit cu el despre aceste chestiuni şi mi-a spus că problema ne-fiinţei este problema sa intimă, fiind pentru el foarte importantă, existenţială.
El aparţinea timpului primordial, dar era, totodată, foarte ancorat în epoca modernă. Îşi trăia viaţa din plin, acesta fiind unul dintre aspectele reflectate în întreaga sa operă. Lupta sa politică făcea parte din latura modernă a vieţii sale. Accepta politica şi participarea sa la această lume de pe o poziţie de luptă permanentă împotriva Modernităţii, în numele Tradiţiei.
Pentru el, era o luptă în care se angajase cu întreaga sa fiinţă. A treia dimensiune a lui Jean Parvulesco era cea escatologică. El simţea apropierea Sfârşitului Timpului şi era sigur că acest lucru va avea loc acum, şi nu mai târziu. Această mare luptă între Îngeri şi Demoni va fi exprimată printr-un război al continentelor.
Iar în ultimul moment al acestui ciclu, toate dimensiunile se vor unifica. De aceea, toate romanele scrise de Jean Parvulesco se desfăşoară pe trei nivele: cel al cerului, motiv pentru care zborul este un element central al scrierilor sale; cel terestru, care exprimă istoria omenirii, iar ultimul este planul subteran, infernal. Cele trei paliere ale operei sale sunt legate şi de cele trei etape ale timpului: trecutul, prezentul şi viitorul.
Astfel, Jean Parvulesco a depăşit cu uşurinţă trecutul, reuşind să ajungă în viitor, ca o cădere din ceruri în Infern şi invers. Acest lucru ne demonstrează personalitatea sa excepţională, ilustrată printr-o identitate secretă.
În articolele mele despre Jean Parvulesco am întrebat de fiecare dată cine este, cu adevărat, acesta.
Mi se pare o întrebare foarte importantă, pentru că el era, în acelaşi timp, metafizician, filosof, politician, scriitor, om de litere şi de cultură, şi un mare vizionar. Pentru francezi, a fost foarte greu să îl înţeleagă pe Jean Parvulesco, însă pentru cultura metafizică românească, din care fac parte Mircea Eliade, Nae Ionescu, Lucian Blaga, este mult mai uşor a-l înţelege, căci Patria sa spirituală este România profundă, în care, în mod paradoxal, pot fi uniţi polii opuşi, punctele cele mai înalte cu cele mai joase.
Aceasta este imaginea pe care o păstrez despre Jean Parvulesco, ca un om cu trei chipuri, iar misiunea noastră, a tuturora, este de a înţelege aceste trei feţe ale sale. Vă mulţumesc.
sursa: http://archiva.flux.md/articole/17261
Silogismul cu bebelusii mi-a contorsionat putin creierii :) Nu-mi iesea raspunsul (=NU vor bebelusi) 🤦♂️