Radu
134 aprobate

r.gogu@gmail.com
192.200.149.54

 

Legile există doar că lumea, ca de obicei, nu le cunoaste, iar elitele le ignoră cu dispret. Rămane ca o colectivitate solidă de natiuni[multilaterală] să intervină si să implementeze aceste legi internationale existente inca din 1951 si să desfiinteze falsa ”ordine bazată pe legi”, legile arbitrare impuse de elitele financiare.
Radu

CONVENȚIA PRIVIND GENOCIDUL:
– Politicienii și șefii de guvern care susțin genocidul împotriva Palestinei sunt pasibili de arestare și pedepsire
De Prof Michel Chossudovsky https://www.globalresearch.ca/liable-of-arrest-and-punishment-heads-of-state-heads-of-government-supportive-of-genocide-against-the-people-of-palestine-articles-i-ii-iii-and-iv/5893665
Publicat pentru prima dată pe 4 iulie 2025

Motto: „America este ceva cu care poți manevra cu ușurință și te poți deplasa în direcția «corectă».” (Benjamin Netanyahu, 2001)

Potrivit prietenului meu de o viață, regretatul profesor Francis Boyle (Fie ca moștenirea sa să trăiască veșnic):
„Exemplul paradigmatic de «crime împotriva umanității» este ceea ce Hitler și naziștii le-au făcut poporului evreu. De aici provine conceptul de «crime împotriva umanității».

Și iată ce a stabilit Comisia ONU pentru Drepturile Omului că Israelul face în prezent poporului palestinian: crime împotriva umanității.
„Persoanele care comit genocid sau oricare dintre celelalte acte enumerate în articolul III vor fi pedepsite, indiferent dacă sunt conducători responsabili din punct de vedere constituțional, funcționari publici sau persoane private”.

În acest sens, șefii de stat și de guvern care au aprobat în mod oficial genocidul comis de Israel sunt clasificați drept „conducători responsabili din punct de vedere constituțional” și „funcționari publici”.
Aceștia din urmă sunt „complici la genocid” în temeiul articolului III secțiunea e) și pot fi arestați în temeiul clauzelor articolului VI. Complicitatea la genocid este pedepsibilă în temeiul articolelor V și VI

Articolul V:
Să adopte „legislația necesară pentru a pune în aplicare prevederile prezentei Convenții și, în special, pentru a prevedea pedepse eficiente pentru persoanele vinovate de genocid sau de oricare dintre celelalte acte enumerate la articolul III”.
În conformitate cu articolul VI (a se vedea mai jos), aceștia sunt pasibili de arestare și pedepsire : „judecați de un tribunal competent…”.

Articolul VI
„Persoanele acuzate de genocid sau de oricare dintre celelalte acte enumerate în articolul III vor fi judecate de un tribunal competent al statului pe teritoriul căruia a fost comis actul sau de un tribunal penal internațional care are jurisdicție cu privire la acele părți contractante care i-au acceptat jurisdicția”.

Analiza de mai sus a Convenției privind genocidul – Oferirea Mișcării pentru Pace a mijloacelor de a confrunta guvernele naționale și de a pune la îndoială legitimitatea lor politică. Ar trebui avute în vedere proceduri legale împotriva politicienilor care sunt „complici la genocid” în temeiul articolului III litera (e).

Netanyahu și planificarea genocidului din 2001
„Chipul real (și înșelător) al lui Binyamin Netanyahu” a fost filmat în secret în 2001, în timpul vizitei lui Bibi la casa unei familii evreiești din așezarea Ofra din nordul Cisiordaniei ocupate.
El și-a confirmat planul de a efectua un atac la scară largă asupra Autorității Palestiniene, pentru a incita frică în rândul palestinienilor, exprimându-și cu îndrăzneală încrederea că 80% dintre americani susțin Israelul. El a spus: „America este ceva cu care poți manevra ușor și te poți îndrepta în direcția «corectă»”.

„Exemplul paradigmatic de «crime împotriva umanității» este ceea ce Hitler și naziștii le-au făcut poporului evreu. De aici provine conceptul de «crime împotriva umanității»”.

Și iată ce a stabilit Comisia ONU pentru Drepturile Omului că face Israelul în prezent poporului palestinian: crime împotriva umanității.
Exprimat în termeni juridici, este exact ca ceea ce le-au făcut Hitler și naziștii evreilor. Aceasta este semnificația determinării oficiale a Comisiei ONU pentru Drepturile Omului conform căreia Israelul a comis „crime împotriva umanității” poporului palestinian.

Comisia a ales acest termen juridic bine-cunoscut și îndelungat cu mare atenție și în mod deliberat, pe baza dovezilor pe care le-a adunat. Mai mult, „crimele împotriva umanității” de la Nürnberg sunt precursorul istoric și juridic al crimei internaționale de genocid, așa cum este definită de Convenția privind genocidul din 1948.

Teoria era că ceea ce Hitler și naziștii au făcut poporului evreu a fost atât de oribil încât a fost nevoie de un tratat internațional special care să codifice și să universalize conceptul de „crime împotriva umanității” de la Nürnberg. Iar acel tratat a devenit în cele din urmă Convenția privind genocidul din 1948”
Ce le-au făcut naziștii poporului evreu, ce a făcut statul sionist Israel poporului palestinian.

*
Convenția privind genocidul – intrarea în vigoare la 12 ianuarie 1951 în conformitate cu art. XIII -Părțile contractante:

Având în vedere declarația făcută de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în rezoluția sa 96 (I) din 11 decembrie 1946, conform căreia genocidul este o crimă de drept internațional, contrară spiritului și scopurilor Națiunilor Unite și condamnată de lumea civilizată, recunoscând că, în toate perioadele istoriei, genocidul a cauzat pierderi mari umanității și fiind convinsă că, pentru a elibera omenirea de un flagel atât de odios, este necesară cooperarea internațională, prin prezenta, convin după cum se prevede în continuare:

Articolul I
Părțile contractante confirmă că genocidul, fie că este comis în timp de pace sau în timp de război, constituie o crimă de drept internațional pe care se angajează să o prevină și să o pedepsească.

Articolul II
În prezenta Convenție, genocid înseamnă oricare dintre următoarele acte comise cu intenția de a distruge, în totalitate sau în parte, un grup național, etnic, rasial sau religios, ca atare:
– Uciderea membrilor grupului;
– Cauzarea de vătămări corporale sau mentale grave membrilor grupului;
– Impunerea deliberată asupra grupului a unor condiții de viață menite să ducă la distrugerea sa fizică, totală sau parțială;
– Impunerea de măsuri menite să împiedice nașterile în cadrul grupului;
– Transferul forțat al copiilor din grup într-un alt grup.

Articolul III
Următoarele fapte se pedepsesc:
– Genocid;
– Conspirație în vederea comiterii de genocid;
– Incitarea directă și publică la comiterea de genocid;
– Tentativă de genocid;
– Complicitate la genocid.

Articolul IV
Persoanele care comit genocid sau oricare dintre celelalte acte enumerate în articolul III vor fi pedepsite, indiferent dacă sunt conducători cu răspundere constituțională, funcționari publici sau persoane private.

Articolul V
Părțile contractante se angajează să adopte, în conformitate cu Constituțiile lor respective, legislația necesară pentru a pune în aplicare prevederile prezentei Convenții și, în special, să prevadă pedepse eficiente pentru persoanele vinovate de genocid sau de oricare dintre celelalte acte enumerate în articolul III.

Articolul VI
Persoanele acuzate de genocid sau de oricare dintre celelalte acte enumerate în articolul III vor fi judecate de un tribunal competent al statului pe teritoriul căruia a fost comis actul sau de un tribunal penal internațional care va avea jurisdicție cu privire la acele Părți Contractante care vor fi acceptat jurisdicția sa.

Articolul VII
Genocidul și celelalte acte enumerate în articolul III nu vor fi considerate infracțiuni politice în scopul extrădării.
Părțile contractante se angajează în astfel de cazuri să acorde extrădarea în conformitate cu legile și tratatele lor în vigoare.

Articolul VIII
Orice Parte Contractantă poate solicita organelor competente ale Națiunilor Unite să ia, în temeiul Cartei Națiunilor Unite, măsurile pe care le consideră adecvate pentru prevenirea și reprimarea actelor de genocid sau a oricăror alte acte enumerate în articolul III.

Articolul IX
Diferendele dintre Părțile Contractante referitoare la interpretarea, aplicarea sau îndeplinirea prezentei Convenții, inclusiv cele referitoare la răspunderea unui Stat pentru genocid sau pentru oricare dintre celelalte acte enumerate în articolul III, vor fi supuse Curții Internaționale de Justiție la cererea oricăreia dintre părțile la diferend.

Articolul X
Prezenta Convenție, ale cărei texte în limbile chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă sunt în egală măsură autentice, va purta data de 9 decembrie 1948.

Articolul XI
Prezenta Convenție va fi deschisă până la 31 decembrie 1949 semnării în numele oricărui Membru al Organizației Națiunilor Unite și al oricărui Stat nemembru căruia Adunarea Generală i-a adresat o invitație de semnare.
Prezenta convenție va fi ratificată, iar instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite.
După 1 ianuarie 1950, prezenta Convenție poate fi aderat în numele oricărui Membru al Organizației Națiunilor Unite și al oricărui Stat nemembru care a primit o invitație așa cum se menționează anterior.
Instrumentele de aderare vor fi depuse la Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite.

Articolul XII
Orice Parte Contractantă poate, în orice moment, prin notificare adresată Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, să extindă aplicarea prezentei Convenții la toate sau la oricare dintre teritoriile ale căror relații externe sunt responsabile de acea Parte Contractantă.

Articolul XIII
În ziua în care primele douăzeci de instrumente de ratificare sau de aderare vor fi fost depuse, Secretarul General va întocmi un proces-verbal și va transmite o copie a acestuia fiecărui Membru al Organizației Națiunilor Unite și fiecăruia dintre statele nemembre prevăzute la articolul XI.
Prezenta convenție va intra în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii celui de-al douăzecelea instrument de ratificare sau de aderare.
Orice ratificare sau aderare efectuată după această ultimă dată va intra în vigoare în a nouăzecea zi de la depunerea instrumentului de ratificare sau de aderare.

Articolul XIV
Prezenta Convenție va rămâne în vigoare pentru o perioadă de zece ani de la data intrării sale în vigoare.
Ulterior, acesta va rămâne în vigoare pentru perioade succesive de câte cinci ani pentru părțile contractante care nu l-au denunțat cu cel puțin șase luni înainte de expirarea perioadei curente.
Denunțarea se va efectua printr-o notificare scrisă adresată Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.

Articolul XV
Dacă, în urma denunțărilor, numărul părților la prezenta convenție devine mai mic de șaisprezece, convenția va înceta să fie în vigoare de la data la care ultima dintre aceste denunțări va intra în vigoare.

Articolul XVI
O cerere de revizuire a prezentei convenții poate fi formulată oricând de către orice parte contractantă prin intermediul unei notificări scrise adresate secretarului general.
Adunarea Generală va decide asupra măsurilor care, dacă este cazul, trebuie luate cu privire la o astfel de cerere.

Articolul XVII
Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite va notifica toți membrii Organizației Națiunilor Unite și statele nemembre prevăzute în articolul XI despre următoarele:
(a) Semnăturile, ratificările și aderările primite în conformitate cu articolul XI;
(b) Notificările primite în conformitate cu articolul XII;
(c) data la care prezenta Convenție intră în vigoare în conformitate cu articolul XIII;
(d) Denunțurile primite în conformitate cu articolul XIV;
(e) Abrogarea Convenției în conformitate cu articolul XV;
(f) Notificări primite în conformitate cu articolul XVI.

Articolul XVIII
Originalul prezentei Convenții va fi depus în arhivele Națiunilor Unite.
O copie certificată a Convenției va fi transmisă fiecărui Membru al Organizației Națiunilor Unite și fiecăruia dintre statele nemembre prevăzute în articolul XI.

Articolul XIX
Prezenta Convenție va fi înregistrată de Secretarul General al Națiunilor Unite la data intrării sale în vigoare.

Sursa: https://www.art-emis.ro/analize/crime-impotriva-umanitatii