CRIME ÎMPOTRIVA UMANITĂŢII COMISE ÎNTRE 1940-1944

 
În perioada 30 august 1940 la 1 noiembrie 1941, ocupantul maghiar comite 919 omoruri, 1.126 schingiuiri, 4.126 bătăi, 15.893 arestări, 124 profanări, 78 respectiv 447 devastări colective şi individuale.

Lagărul de la Puspokladany a adăpostit 1315 români, printre care şi consăteanul celui care scrie, Tarba Ioan, din Bănişor judeţul Sălaj, ţăran înstărit, aflat în vârsta a III-a, iar când acesta devine neîncăpător se înfiinţează alte lagăre, unul la Someşeni şi altul la Floreşti, ambele din judeţul Cluj.

ŞCOALA ŞI BISERICA

 

 

 
În 30 august 1940 pe teritoriul cedat Ungariei prin Diktatul de la Viena funcţionau 1.666 de şcoli elementare cu predare în limba română, 67 unităţi de învăţământ liceal, profesional şi superior. În anul şcolar 1941-1042 mai erau în funcţie 874 de unităţi şcolare elementare romne. Cât priveşte învăţământul liceal mai exista o singură unitate cu predare în limba română, la Năsăud, şi şapte secţii cu predare în limba română la licee cu altă limbă de predare (maghiară şi germană).

 

 

ORGANIZAŢIILE EXTREMISTE MAGHIARE DIN TERITORIUL OCUPAT

 
Regimul de represiune horthyst se sprijinea pe instrumentele instituţionale numite: armata, poliţia, şi jandarmeria plus sprijinul a numeroase organizaţii paramilitare naţionalist şovine, dintre care amintim:

Garda zdrenţăroşilor (a Rongyos Garda puternic implicată în prigoana românilor)
Vânătorii Turanici (a Turani vadasok) –organizaţie protoconistă terorist-informativă, cu filiale la nivel de oraş, plasă şi judeţ.
Uniunea camaraderească „Turul” (a Turul bajtarsi szovetseg)
Asociaţia Naţională de Tir ( az Orszagos Magyar Lovesz Egysulet.
Divizia Secuiască de Frontieră (a Szekely Hotaror Hadosztaly)
*
NOSTALGII IREDENTISTE CONTEMPORANE
Aşa cum bine va observa cititorul nu discutăm nici legalitatea şi nici moralitatea practicilor criminale propuse prin acest material, cât îl lăsăm pe lectorul nostru, să analizeze cele relatate prin prisma valorilor morale şi legale, proprii şi să tragă concluziile ce derivă din summul de valori pe care este construită conştiinţa sa.. Ceea ce vom face, însă, reprezintă o simplă paranteză faţă de o nostimadă rostită de un personaj (un popă răspopit) întrat în viaţa publică prin evenimentul Timişoara ’89, care într-o luare de poziţie publică în preajma împlinirii unui număr de ani de la dizolvarea prin „Tratatul de la Trianon”, a imundului imperiu maghiar, care a dus la eliberarea de sub jug unguresc o unor largi pături de români, sârbi, slovaci, croaţi, sloveni, cehi şi ucrainieni. Personajul, de trist renume istoric, pretindea că pentru efectele tratatului de la Trianon , românii ar trebui să ceară iertare ungurilor. O mai mare nostimadă nici că se putea. Nu vorbim aici despre faptul că cei eliberaţi de sub jugul unguresc în 1918-1919, dintre naţionalităţile enumerate mai sus, anterior evenimentului de la Trianon au avut regim de naţionalităţi tolerate, şi nici cât de nedemocratic şi nedrept este un astfel de tratament, şi nici nu ne propunem să amintim dispreţul manifestat de etnicii unguri la adresa lor, cât am amintit, doar, evenimentele istorice din Ardealul ocupat de regimul hortyst între 1940-1944, prezentându-le, fără comentarii în prezentul material. Iar pentru că trebuie să-i răspundem, neghiobului, lansăm întrebarea retorică: „ Ţi-ar fi plăcut Laci ca etnia căreia îi aparţii să se bucure de atâta „dragoste” precum cea cu care i-a ”răsfăţat” regimul de la Budapesta pe români în anii 1940-1944 ?”
Bibliografia consultată: „Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 –Wikipedia” Material ce nu poartă vreo semnătură.
Brad la 4 iulie 2013- Tiberiu Vanca