Crima cea mai mare făcută de înțelepții Sionului

Înțelepții Sionului, adică liderii cei mai importanți ai evreimii, cei care au puterea de a decide în marile probleme ale evreimii. Încă din secolul al XIX-lea a devenit evident că problemele evreimii au anvergură planetară, privind practic soarta întregii omeniri.

Pornim de la un adevăr indubitabil: revoluția bolșevică din Rusia, din toamna anului 1917, este integral opera unor evrei, unii mari finanțiști, alții mari specialiști în manipularea publicului – alde Lenin și Troțky, în organizarea de atentate teroriste etc. Efectele instaurării bolșevicilor la guvernarea Rusiei sunt și ele cunoscute: au dat peste cap rânduielile milenare ale planetei, sub pretextul luptei de clasă, al luptei dintre exploatați și exploatatori. Au fost declarați clasă parazitară toți cei care se aflau în pătura suprapusă a societății: aristocrația, burghezia, țărănimea înstărită, intelectualitatea, cei care ajunseseră într-o situație materială mai bună prin merite personale sau ale părinților. Aceștia trebuiau să-și piardă privilegiile câștigate, de cele mai multe ori, prin muncă și talent. Și în primul rând trebuiau să-și piardă proprietățile private, prin naționalizare, prin trecerea averilor în proprietatea socialistă, a întregului popor. Pierderea moșiilor și a întreprinderilor, oricât de mici, însemna desființarea clasei suprapuse ajunsă la anumite privilegii prin talent, muncă sau moștenire. Aceasta a fost opera înfăptuită în numele ideii comuniste.

În Europa comunismul a durat până în toamna anului 1989, an de aniversare a Revoluției Franceze, altă mare cacealma a istoriei fraudate, în care amestecul evreiesc este mai puțin evident. Paravanul a fost masoneria. Dar există o continuitate între Paris 1789 și Petrograd 1917, asupra căreia nu insistăm.

Scopul nostru este să punem în evidență o informație peste care am trecut ușor cu vederea în urmă cu aproape 30 de ani.

Este vorba de o mărturie involuntară pe care a făcut-o Wilhelm Filderman, lider al evreilor din România și personalitate de prim rang în comunitatea mondială a evreimii. Pentru evreii din America conta ca fiind „cel mai important evreu din Europa”. Este foarte probabil să fi avut acces la discuțiile și deciziile luate la nivelul cel mai select al evreimii: înțelepții Sionului…

De la acest nivel de responsabilitate Wilhelm Filderman face în anii 1950 o dezvăluire senzațională: comunismul va mai dura câțiva ani doar, cel mult 30-40.

Această dezvăluire o face însă într-n cadru restrâns, într-o împrejurare benignă și ușor de trecut cu vederea: Filderman lasă secretarului său particular de la Paris, tot evreu plecat din România, sarcina de a se ocupa de soarta Jurnalului său, ținut de-a lungul vieții, jurnal cu informații extrem de importante pentru România în care Filderman a trăit aproape toată viața. Drept care intenția lui Filderman a fost ca Jurnalul să ajungă în posesia ACADEMIEI ROMÂNE.

Nota bene: Wilhelm Filderman este evreul cel mai important care neagă holocaustul din România, așa cum neagă și caracterul anti-semit al guvernării mareșalului Ion Antonescu. Jurnalul său este sigur că face dovada acestor adevăruri incomode pentru evreii sioniști.

Și acum urmează detaliul cel mai important: așadar, cu limbă de moarte, Filderman lasă executorului său testamentar obligația de a depune la Academia Română prețiosul manuscris numai după ce în România nu vor mai fi la putere comuniștii! Cu alte cuvinte Filderman a mizat pe faptul că secretarul său, binișor mai tînăr, va apuca căderea comunismului!

Așadar, Filderman știa sigur că regimul comunist din România nu va mai dura mult! România însă nu putea să scape de comunism decât într-un context cel puțin european, odată cu celelalte țări comuniste din fostul lagăr sovietic, odată cu însăși Uniunea Sovietică. Filderman știa că în aceste țări regimul comunist va sucomba în curând!

De unde știa asta Filderman? De la calitatea sa de lider evreu de grad înalt!

Noi, amărîții de noi, trăitori în lagărul comunist, eram îndoctrinați cu ideea că societatea capitalistă este pe ducă, că viitorul aparține dictaturii proletare, comunismului. Nu vedeam nici o șansă să cadă regimul comunist, cel mult visam ca acesta să capete „o față umană”, ceea ce se și întâmpla. Încet-încet, excesele iudeo-bolșevice erau îndepărtate și lucrurile începuseră să se normalizeze. Nu ne prea dădeam seama, căci propaganda anti-comunistă, organizată tot de evrei, ne manipula și ne controla în toate atitudinile posibile, pregătind „revolta” anti-comunistă din toamna anului 1989, când, dintr-un loc necunoscut, a venit dispoziția „la loc comanda” în materie de comunism! Asta după ce, vreme de câteva decenii, 1917-1989, milioane de oameni nevinovați au plătit cu viața, cu libertatea, cu demnitatea lor experimentul comunist.

La ce a fost necesar acest experiment? Și de ce s-a renunțat la el? Cumva pentru că un anumit scop fusese atins?

Așa se pare și, pentru persoane mai informate, ne amintim mărturia altui evreu informat, un mare rabin, rabinul Reichorn din Praga. O mărturie care merită reținută și analizată cu toată atenția. S-o punem în chenar:

Rabinul Reichorn din Praga, la 1896, despre planul de iudaizare a proprietăţilor funciare:

«în numele justiţiei sociale şi a egalităţii, vom împărţi marea proprietate la ţărani care, fiind lipsiţi de mijloace de exploatare, se vor adresa nouă, devenind datornicii noştri, iar capitalurile noastre făcându-se stăpâne, noi vom fi marii proprietari şi puterea va fi a noastră».

Mai deslușit spus, în strategia Sionului a acționat încă din secolul al XIX-lea o strategie politică care va promova „în numele justiţiei sociale şi a egalităţii”, adică în numele ideii comuniste, ideea ca „marea proprietate să fie împărțită la ţărani, țărani care, fiind lipsiţi de mijloace de exploatare, se vor adresa nouă”, adică băncilor evreiești, „devenind datornicii noştri, iar capitalurile noastre făcându-se stăpâne, noi vom fi marii proprietari şi puterea va fi a noastră”.

„Noi vom fi marii proprietari și puterea va fi a noastră!”

Deci acesta a fost scopul instaurării comunismului, dar și al căderii comunismului! Instaurarea comunismului a dus la des-proprietărirea celor ce, în termeni bolșevici, exploatau, ca proprietari, clasa muncitoare, inclusiv țărănimea săracă. Proprietatea privată a fost desființată de comuniști în folosul proprietății publice, a tuturor și a nimănui. În comunism proprietatea nu mai era a proprietarilor de drept, dar nici a evreilor, era impersonală, a poporului. Comunismul, proiectat de evrei, nu era decât o etapă a procesului de instaurare a puterii mondiale a evreimii. Mai era nevoie de un transfer al proprietății publice în folosul unor persoane private! Ceea ce nu se putea petrece sub un regim comunist!

Transferul de proprietate se putea face numai prin restaurarea proprietății private, iar principiul proprietății private, legitimarea ei, nu se putea face în comunism. Evreii, ca să devină „marii proprietari”, aveau nevoie de abandonarea comunismului și revenirea la respectul pentru proprietatea privată. Revenira la situația de dinaintea instaurării regimului comunist!

Aparent, aceasta a însemnat un act de dreptate: restituirea proprietăților deținute înainte de naționalizare, ceea ce s-a legiferat imediat după căderea comunismului. Numai că restituirea proprietăților s-a făcut incomplet, haotic, iar odată cu vechii proprietari au apărut și proprietari noi, care au profitat de meandrele legilor și au devenit mari proprietari funciar, mari întreprinzători industriali, economici, principali beneficiari ai revenirii la societatea capitalistă.

Cazul României este concludent: românii, deși re-împroprietăriți după 1990, nu mai stăpânesc decât o mică parte din fondul funciar, restul a fost acaparat după 1990 de investitori străini, majoritatea evrei, cum tot evreii dețin majoritatea capitalurilor din economie, direct sau prin interpuși! Evreii au ajuns marii proprietari și puterea este a evreilor!, putem conchide. Conform planului multi secular la care au lucrat cu o abnegație fantastică. Jos pălăria! Sunt demni de toată admirația!

Inteligența evreilor este vestită, iar istoria recentă o dovedește cu prisosință. Au avut inteligența de a imagina un proiect realizabil prin care să dobândească o putere fără egal în istorie! Cui i-ar fi trecut prin minte un asemenea plan și cine s-ar fi înhămat, câteva generații la rând, la un asemenea proiect?!

Numai că în plan politic există două tipuri de inteligență care, de obicei se exclud: inteligența de a ajunge la putere și inteligența de a folosi această putere într-un mod folositor, util, benefic. Evreii, lucrând mult pe ascuns, în clandestinitate și deseori uzând de procedee ilegale și imorale, incorecte, au ajuns la bogăție, la putere, controlează în mare măsură destinele planetei. Au ajuns la guvernare!

Ajunși în această postură ei trebuie să renunțe însă la clandestinitate, la diversiuni, la minciună, la practici incorecte. Societatea trebuie condusă în mod transparent și eficient! Talentul, inteligența de a conduce, de a guverna, este cu totul altceva decât talentul de a ajunge la guvernare. Guvernarea este ora adevărului.

Este vorba de diferența dintre a demola și a edifica. E nevoie de inteligență și pentru a distruge, pentru a găsi punctele slabe ale adversarului, pentru a le exploata.

Când ajungi însă la putere, când ajungi să guvernezi, viclenia nu mai este bună la mare lucru. Guvernarea se face la lumina zilei, în văzul și pe înțelesul tuturor. Inteligența de a guverna, de a edifica, se pare că evreii nu o au! Au știut să dobândească puterea, au știut să-și distrugă adversarii, concurenții la dobândirea puterii, dar nu știu să folosească puterea într-un mod onorabil, benefic pentru omenire. De aceea această planetă, această omenire a ajuns în starea de degringoladă din ultimele decenii, stare de derută, de nesiguranță. Este efectul prezenței unui număr tot mai mare de evrei în conducerea planetei!

Ne aducem aminte de o întâmplare din primii ani de după 1990. La sediul Agerpres am participat la o întâlnire quasi-oficală cu o delegație de parlamentari chinezi. La un moment dat s-a ajuns și la întrebarea: voi, acolo în China, de ce nu ați renunțat la comunism? De ce mai aveți un partid comunist la conducerea țării?

Răspunsul a fost de neuitat: În China nu am renunțat la comunism deoarece în Comitetul Central al Partidului Comunist Chinez nu există niciun evreu!…

De reținut, legat de acest subiect – rolul evreimii în destinul omenirii, și altă părere, tot a unui evreu, exprimată în urmă cu aproape 100 de ani și deja uitată, nu are nicio circulație în mentalul public contemporan. Sperăm să o (re)punem în circuitul public de idei:

Marcus Eli Ravage, text publicat în „Century Magazine”, Februarie 1928. Îl transcriu cu o ușoară stilizare, cu speranța că îi voi spori puterea de circulație. Merită:

Voi, creștinii, încă nu ați început să vă dumiriți cât suntem de vinovați față de voi! Nici până azi nu ați priceput că noi, evreii, suntem intrușii. Noi suntem subversivii. Noi v-am distrus lumea în care erați obișnuiți să trăiți, v-am pervertit idealurile, v-am schimbat destinul, am făcut ravagii în lumea și în viața voastră.

Noi am fost la originea nu numai a ultimului mare război, ci și la toate revoluțiile majore din istoria voastră. Noi am adus dezbinare, neînțelegeri, confuzii și frustrări în viața voastră privată și publică, și asta facem în continuare. Nimeni nu vă poate spune cât timp vom continua așa! Cine știe ce destin măreț și glorios ați fi avut dacă noi v-am fi lăsat în pace!”(s.n.)

…Dacă noi v-am fi lăsat în pace!