Crima cea mai mare făcută de înțelepții Sionului
Înțelepții Sionului, adică liderii cei mai importanți ai evreimii, cei care au puterea de a decide în marile probleme ale evreimii. Încă din secolul al XIX-lea a devenit evident că problemele evreimii au anvergură planetară, privind practic soarta întregii omeniri.
Pornim de la un adevăr indubitabil: revoluția bolșevică din Rusia, din toamna anului 1917, este integral opera unor evrei, unii mari finanțiști, alții mari specialiști în manipularea publicului – alde Lenin și Troțky, în organizarea de atentate teroriste etc. Efectele instaurării bolșevicilor la guvernarea Rusiei sunt și ele cunoscute: au dat peste cap rânduielile milenare ale planetei, sub pretextul luptei de clasă, al luptei dintre exploatați și exploatatori. Au fost declarați clasă parazitară toți cei care se aflau în pătura suprapusă a societății: aristocrația, burghezia, țărănimea înstărită, intelectualitatea, cei care ajunseseră într-o situație materială mai bună prin merite personale sau ale părinților. Aceștia trebuiau să-și piardă privilegiile câștigate, de cele mai multe ori, prin muncă și talent. Și în primul rând trebuiau să-și piardă proprietățile private, prin naționalizare, prin trecerea averilor în proprietatea socialistă, a întregului popor. Pierderea moșiilor și a întreprinderilor, oricât de mici, însemna desființarea clasei suprapuse ajunsă la anumite privilegii prin talent, muncă sau moștenire. Aceasta a fost opera înfăptuită în numele ideii comuniste.
În Europa comunismul a durat până în toamna anului 1989, an de aniversare a Revoluției Franceze, altă mare cacealma a istoriei fraudate, în care amestecul evreiesc este mai puțin evident. Paravanul a fost masoneria. Dar există o continuitate între Paris 1789 și Petrograd 1917, asupra căreia nu insistăm.
Scopul nostru este să punem în evidență o informație peste care am trecut ușor cu vederea în urmă cu aproape 30 de ani.
Este vorba de o mărturie involuntară pe care a făcut-o Wilhelm Filderman, lider al evreilor din România și personalitate de prim rang în comunitatea mondială a evreimii. Pentru evreii din America conta ca fiind „cel mai important evreu din Europa”. Este foarte probabil să fi avut acces la discuțiile și deciziile luate la nivelul cel mai select al evreimii: înțelepții Sionului…
De la acest nivel de responsabilitate Wilhelm Filderman face în anii 1950 o dezvăluire senzațională: comunismul va mai dura câțiva ani doar, cel mult 30-40.
Această dezvăluire o face însă într-n cadru restrâns, într-o împrejurare benignă și ușor de trecut cu vederea: Filderman lasă secretarului său particular de la Paris, tot evreu plecat din România, sarcina de a se ocupa de soarta Jurnalului său, ținut de-a lungul vieții, jurnal cu informații extrem de importante pentru România în care Filderman a trăit aproape toată viața. Drept care intenția lui Filderman a fost ca Jurnalul să ajungă în posesia ACADEMIEI ROMÂNE.
Nota bene: Wilhelm Filderman este evreul cel mai important care neagă holocaustul din România, așa cum neagă și caracterul anti-semit al guvernării mareșalului Ion Antonescu. Jurnalul său este sigur că face dovada acestor adevăruri incomode pentru evreii sioniști.
Și acum urmează detaliul cel mai important: așadar, cu limbă de moarte, Filderman lasă executorului său testamentar obligația de a depune la Academia Română prețiosul manuscris numai după ce în România nu vor mai fi la putere comuniștii! Cu alte cuvinte Filderman a mizat pe faptul că secretarul său, binișor mai tînăr, va apuca căderea comunismului!
Așadar, Filderman știa sigur că regimul comunist din România nu va mai dura mult! România însă nu putea să scape de comunism decât într-un context cel puțin european, odată cu celelalte țări comuniste din fostul lagăr sovietic, odată cu însăși Uniunea Sovietică. Filderman știa că în aceste țări regimul comunist va sucomba în curând!
De unde știa asta Filderman? De la calitatea sa de lider evreu de grad înalt!
Noi, amărîții de noi, trăitori în lagărul comunist, eram îndoctrinați cu ideea că societatea capitalistă este pe ducă, că viitorul aparține dictaturii proletare, comunismului. Nu vedeam nici o șansă să cadă regimul comunist, cel mult visam ca acesta să capete „o față umană”, ceea ce se și întâmpla. Încet-încet, excesele iudeo-bolșevice erau îndepărtate și lucrurile începuseră să se normalizeze. Nu ne prea dădeam seama, căci propaganda anti-comunistă, organizată tot de evrei, ne manipula și ne controla în toate atitudinile posibile, pregătind „revolta” anti-comunistă din toamna anului 1989, când, dintr-un loc necunoscut, a venit dispoziția „la loc comanda” în materie de comunism! Asta după ce, vreme de câteva decenii, 1917-1989, milioane de oameni nevinovați au plătit cu viața, cu libertatea, cu demnitatea lor experimentul comunist.
La ce a fost necesar acest experiment? Și de ce s-a renunțat la el? Cumva pentru că un anumit scop fusese atins?
Așa se pare și, pentru persoane mai informate, ne amintim mărturia altui evreu informat, un mare rabin, rabinul Reichorn din Praga. O mărturie care merită reținută și analizată cu toată atenția. S-o punem în chenar:
Rabinul Reichorn din Praga, la 1896, despre planul de iudaizare a proprietăţilor funciare:
«în numele justiţiei sociale şi a egalităţii, vom împărţi marea proprietate la ţărani care, fiind lipsiţi de mijloace de exploatare, se vor adresa nouă, devenind datornicii noştri, iar capitalurile noastre făcându-se stăpâne, noi vom fi marii proprietari şi puterea va fi a noastră».
Mai deslușit spus, în strategia Sionului a acționat încă din secolul al XIX-lea o strategie politică care va promova „în numele justiţiei sociale şi a egalităţii”, adică în numele ideii comuniste, ideea ca „marea proprietate să fie împărțită la ţărani, țărani care, fiind lipsiţi de mijloace de exploatare, se vor adresa nouă”, adică băncilor evreiești, „devenind datornicii noştri, iar capitalurile noastre făcându-se stăpâne, noi vom fi marii proprietari şi puterea va fi a noastră”.
„Noi vom fi marii proprietari și puterea va fi a noastră!”
Deci acesta a fost scopul instaurării comunismului, dar și al căderii comunismului! Instaurarea comunismului a dus la des-proprietărirea celor ce, în termeni bolșevici, exploatau, ca proprietari, clasa muncitoare, inclusiv țărănimea săracă. Proprietatea privată a fost desființată de comuniști în folosul proprietății publice, a tuturor și a nimănui. În comunism proprietatea nu mai era a proprietarilor de drept, dar nici a evreilor, era impersonală, a poporului. Comunismul, proiectat de evrei, nu era decât o etapă a procesului de instaurare a puterii mondiale a evreimii. Mai era nevoie de un transfer al proprietății publice în folosul unor persoane private! Ceea ce nu se putea petrece sub un regim comunist!
Transferul de proprietate se putea face numai prin restaurarea proprietății private, iar principiul proprietății private, legitimarea ei, nu se putea face în comunism. Evreii, ca să devină „marii proprietari”, aveau nevoie de abandonarea comunismului și revenirea la respectul pentru proprietatea privată. Revenira la situația de dinaintea instaurării regimului comunist!
Aparent, aceasta a însemnat un act de dreptate: restituirea proprietăților deținute înainte de naționalizare, ceea ce s-a legiferat imediat după căderea comunismului. Numai că restituirea proprietăților s-a făcut incomplet, haotic, iar odată cu vechii proprietari au apărut și proprietari noi, care au profitat de meandrele legilor și au devenit mari proprietari funciar, mari întreprinzători industriali, economici, principali beneficiari ai revenirii la societatea capitalistă.
Cazul României este concludent: românii, deși re-împroprietăriți după 1990, nu mai stăpânesc decât o mică parte din fondul funciar, restul a fost acaparat după 1990 de investitori străini, majoritatea evrei, cum tot evreii dețin majoritatea capitalurilor din economie, direct sau prin interpuși! Evreii au ajuns marii proprietari și puterea este a evreilor!, putem conchide. Conform planului multi secular la care au lucrat cu o abnegație fantastică. Jos pălăria! Sunt demni de toată admirația!
Inteligența evreilor este vestită, iar istoria recentă o dovedește cu prisosință. Au avut inteligența de a imagina un proiect realizabil prin care să dobândească o putere fără egal în istorie! Cui i-ar fi trecut prin minte un asemenea plan și cine s-ar fi înhămat, câteva generații la rând, la un asemenea proiect?!
Numai că în plan politic există două tipuri de inteligență care, de obicei se exclud: inteligența de a ajunge la putere și inteligența de a folosi această putere într-un mod folositor, util, benefic. Evreii, lucrând mult pe ascuns, în clandestinitate și deseori uzând de procedee ilegale și imorale, incorecte, au ajuns la bogăție, la putere, controlează în mare măsură destinele planetei. Au ajuns la guvernare!
Ajunși în această postură ei trebuie să renunțe însă la clandestinitate, la diversiuni, la minciună, la practici incorecte. Societatea trebuie condusă în mod transparent și eficient! Talentul, inteligența de a conduce, de a guverna, este cu totul altceva decât talentul de a ajunge la guvernare. Guvernarea este ora adevărului.
Este vorba de diferența dintre a demola și a edifica. E nevoie de inteligență și pentru a distruge, pentru a găsi punctele slabe ale adversarului, pentru a le exploata.
Când ajungi însă la putere, când ajungi să guvernezi, viclenia nu mai este bună la mare lucru. Guvernarea se face la lumina zilei, în văzul și pe înțelesul tuturor. Inteligența de a guverna, de a edifica, se pare că evreii nu o au! Au știut să dobândească puterea, au știut să-și distrugă adversarii, concurenții la dobândirea puterii, dar nu știu să folosească puterea într-un mod onorabil, benefic pentru omenire. De aceea această planetă, această omenire a ajuns în starea de degringoladă din ultimele decenii, stare de derută, de nesiguranță. Este efectul prezenței unui număr tot mai mare de evrei în conducerea planetei!
Ne aducem aminte de o întâmplare din primii ani de după 1990. La sediul Agerpres am participat la o întâlnire quasi-oficală cu o delegație de parlamentari chinezi. La un moment dat s-a ajuns și la întrebarea: voi, acolo în China, de ce nu ați renunțat la comunism? De ce mai aveți un partid comunist la conducerea țării?
Răspunsul a fost de neuitat: În China nu am renunțat la comunism deoarece în Comitetul Central al Partidului Comunist Chinez nu există niciun evreu!…
De reținut, legat de acest subiect – rolul evreimii în destinul omenirii, și altă părere, tot a unui evreu, exprimată în urmă cu aproape 100 de ani și deja uitată, nu are nicio circulație în mentalul public contemporan. Sperăm să o (re)punem în circuitul public de idei:
Marcus Eli Ravage, text publicat în „Century Magazine”, Februarie 1928. Îl transcriu cu o ușoară stilizare, cu speranța că îi voi spori puterea de circulație. Merită:
Voi, creștinii, încă nu ați început să vă dumiriți cât suntem de vinovați față de voi! Nici până azi nu ați priceput că noi, evreii, suntem intrușii. Noi suntem subversivii. Noi v-am distrus lumea în care erați obișnuiți să trăiți, v-am pervertit idealurile, v-am schimbat destinul, am făcut ravagii în lumea și în viața voastră.
Noi am fost la originea nu numai a ultimului mare război, ci și la toate revoluțiile majore din istoria voastră. Noi am adus dezbinare, neînțelegeri, confuzii și frustrări în viața voastră privată și publică, și asta facem în continuare. Nimeni nu vă poate spune cât timp vom continua așa! Cine știe ce destin măreț și glorios ați fi avut dacă noi v-am fi lăsat în pace!”(s.n.)
…Dacă noi v-am fi lăsat în pace!
Terenurile vindute de amaritii de romani se cultiva , sau sint ramase in voia Domnului ? Prin anii 2000 niste banateni vindeau hectarul cu 4.000.000 lei vechi , pe care a doua zi nu-i mai aveau , asa ca pina la arendasi mai exista o etapa , cea a epigonilor , a mostenitorilor tolomaciti in bolsevismocomunism cu cap , uitind jertfa de singe data de inaintasi pentru aceste paminturi .
Domnule profesor Ion Coja, vă felicit pentru ideile expuse în acest text. Dar spiritualitatea noastră românească, care transcende Ortodoxia, deține o armă secretă. Fără drac, nu există mântuire pentru om. Ispitele dracului îl țin pe credincios într-o trezvie utilă mântuirii sufletului. Dracul face parte din viața omului. Dacă n-ar exista răul, omul n-ar ști cu ce să compare binele. Personal, consider că evreul a avut rolul său pozitiv în definirea și dezvoltarea românului. Părintele Iustin Pârvu îmi mărturisea că pușcăria l-a format pe el ca om. Îmi spunea: „Vasile, dacă eu nu ajungeam în pușcărie, acum aș fi fost unul dintre mai marii Bisericii pe care eu îi critic acum. Eram cu ierarhii ăștia la masă. Voia lui Dumnezeu a fost să fac pușcărie ca să deslușesc adevărul de minciună și să nu stau la masă cu tâlharii.”. Ca părintele Iustin gândea o majoritate a celor care au trecut prin pușcăriile comuniste.
De când am început eu să studiez mișcarea Legiunii și să văd niște lucruri, mi-am pus întrebarea: „Oare de ce evreii au atâta ură pe legionari?”. În fond, în cârca legionarilor nu au putut pune decât vreo 120 de evrei găsiți morți în marginile Bucureștiului lui ianuarie 1940 și nu acolo unde s-au dat luptele Armatei antonesciene cu legionarii, în centru. După ianuarie 1940 legionarii au fost vânați sistematic de regimul antonescian și apoi de cel comunist, deci nu au putut participa la nici o altfel de acțiune împotriva evreilor. Să nu uităm că, în fapt, cuziștii au fost mult mai potrivnici evreilor din România. Și totuși, evreii îi urăsc cel mai tare pe legionari. Oare de ce?
EUROPA, CARE EUROPA?
Marea spaima a populatiei europene cu privire la emigratia populatiilor din afara Europei a fost abil amortita de mass-media si acoperita cu noile spaime/terorisme sanitaro-pandemice.
Dupa o perioada ce cca. 25 de ani de emigrare masiva sociologia prin sondajele ei ajunge la concluzii dure ce nu sunt insa facute publice si doar anumite scapari mai reusesc sa ajunga in articolele curajoase ale jurnalistilor patrioti.
Un astfel de articol este si “Marea Înlocuire” scris de Guillaume Durocher, journalist si scriitor francez specialist in bioplolitics si sociopolitics.
Schimbarile prin care trece societatea vest europeana cu imersiunea masiva de populatii ne europene, ne dispuse sa se integreze dupa modelul trasat de emigratia askenaza, conduc in mod evident la urmari catastrofale in planul culturii si al balantei valorilor morale in occident.
Seneca remarca ca “Acolo unde nu opreste legea opreste morala”, dar cu noii emigranti extraeuropeni cu legile si valorile lor morale care sunt total diferite si nu pot fi articulate pe cultura europeana, nu exista opreliste, de unde si conflictele curente.
Cine a mai ramas in occident sa pastreze si sa apere cultura europeana?
Guvernele toate, fara exceptie, chiar la nivelul UE sufera de amoralitate politica, incultura si neprofesionalism, iar biserica si-a pierdut autoritatea necesara sa mai educe si sa indrume generatiile tinere atat de derutate si spalate la creier.
A ramas Rasaritul Ortodox ultima reduta sa pastreze Crestinismul si cultura Europeana, mai putin infectat de necivilizatia occidentala, mai conservator si inca Crestin.
Suntem noi romanii pregatiti pentru nobila si onoranta misiune istorica, suntem noi capabili sa arestam momentul si sa aparam biruitori Crucea si Drapelul?
CD
MAREA ÎNLOCUIRE
– Jumătate dintre nou-născuții din Belgia au mame de origine străină,
De Guillaume Duroch
https://www.theoccidentalobserver.net/wp-content/uploads/2021/12/GD.jpg-1.png
Prima bară: nașteri în 2020 după originea mamei.
A doua bară: femeile de vârstă fertilă în funcție de origine.
Portocaliu: belgieni nativi;
albastru: cetățeni belgieni de origine străină;
gri: străini.
Marea înlocuire este o „teorie a conspirației”, dar este și o realitate empirică, [1] oriunde guvernele și agențiile consideră de cuviință să publice cifrele relevante.
Franța a fost mult timp tentată să publice astfel de statistici, dar Belgia vecină – care are o istorie similară a imigrației recente – nu este atât de circumspectă.
Biroul Federal belgian pentru Planificare a publicat recent o fișă informativă extrem de interesantă privind originea națională a mamelor în Belgia.
Cifrele pentru 2020 arată că Belgia are acum o rată a fertilității totale scăzută din punct de vedere istoric, de 1,58 pe femeie. Dintre acestea, abia jumătate dintre nașteri (52,3%) sunt pentru mamele belgiene native. Restul sunt împărțite mai mult sau mai puțin uniform între mamele care sunt cetățeni belgieni de origine străină și mamele străine.
Ratele fertilității diferă drastic în funcție de origine, cu o femeie belgiană nativă la doar 1,38 și femeile străine la 2,05 (cu 48,5% mai mare).
Proporția în funcție de origine și vârstă a femeilor de vârstă purtătoare de copii, (portocaliu: belgieni nativi, albastru: cetățeni belgieni de origine străină, gri: străini).
Statisticile belgiene sunt frustrant de neclare în ceea ce privește originea națională a mamelor în Belgia. „Cetățenii de origine străină” și „străinii” includ fără discriminare sud-europenii, est-europenii, musulmanii din Orientul Mijlociu și africanii. A existat o imigrare europeană substanțială în Belgia din Italia, România și din alte părți.
Se pare foarte probabil ca mamele de origine europeană vor avea rate de fertilitate mai mici decât africanii și musulmanii, deși, probabil, acestea din urmă converg oarecum în fertilitate cu nativii de-a lungul timpului.
Cifrele agenției belgiene de statistică au arătat că, în 2021, proporția belgienilor nativi a scăzut la doar 67,3% din populație (de la 74,3% în 2011 și 81,8% în 2001).
Prăbușirea belgienilor nativi este reală, drastică și în curs de desfășurare.
În rândul cetățenilor belgieni de origine străină și al străinilor, 48,3 % provin din țări vecine sau din alte țări ale UE și 51,7 % din țări din afara UE (majoritatea din Maghreb, Turcia și Africa Neagră). Proporția țărilor din afara UE a crescut, fiind de 38,4 % în 2001 și de 47,6 % în 2011.
Astfel, persoanele de origine străină din Belgia reprezintă o treime din populație, aproximativ împărțită în mod egal între europeni și non-europeni. Se pare că non-europenii reprezintă aproximativ o treime din nașterile din Belgia, similar cu Franța.
Oricare ar fi toate acestea, populația belgiană este transformată ireversibil dincolo de recunoaștere într-o singură generatie de viață.
În timpul unui proces al analistului franco-evreu Éric Zemmour pentru „discurs de incitare la ură”, politicianul socialist Jean-Pierre Chevènement a venit în apărarea lui Zemmour. El a mărturisit că, în calitate de ministru de interne, a primit o listă zilnică de crime în Franța, iar majoritatea criminalilor aveau nume de familie africane sau musulmane. [1] Rețineți că Chevènement a fost ministru de interne între 1997-2000! Situația este, fără îndoială, și mai puternică astăzi.
Dincolo de declinul capitalului social și al bunăstării, există, de asemenea, o mulțime de semne că schimbarea populației duce la o prăbușire a oricăror valori comune din societate. Un sondaj recent realizat de respectata agenție IFOP a constatat că 65% dintre tinerii liceeni musulmani din Franța au considerat că „normele și regulile” islamului „sunt mai importante decât legile Republicii”.
Cel mai extraordinar curaj politic va fi necesar pentru a reține valul, cu atât mai mult pentru a-l răsturna. În orice caz, conflictele etno-religioase între europeni, negri și musulmani vor continua să fie fapte de viață în Europa de Vest pentru viitorul apropiat. Există toate șansele ca aceste probleme să se agraveze și, dacă nu se face nimic, să devină într-adevăr o catastrofa cultural-sociala.
NOTE:
1. termenul de empiric se refera la modalitatea de verificare experimentala si nu rationala a valorilor apreciate.
2. Éric Zemmour, La France n’a pas dit son dernier mot (Rubempré, 2021), p. 127
Sursa: https://www.theoccidentalobserver.net/2021/12/23/great-replaced-half-of-newborns-in-belgium-have-foreign-origin-mothers
Traducerea Intro si Note de: CD
UMBRELE RUSIEI ÎN REGIUNEA SAHEL
De M. K. Bhadrakumar
Vineri, 30 decembrie, 2021, guvernul de tranziție din Mali a clarificat faptul că a angajat instructorii militari ruși, în timp ce trupele franceze se retrag. Deci, este oficial faptul că personalul de securitate rus este dislocat OFICIAL în Mali.
Mali, o țară fără ieșire la mare din regiunea Sahel din Africa de Vest, este cel mai recent teatru al marii contestații care implică marile puteri jucându-se în diferite feluri, după lansarea strategiilor de izolare ale Statelor Unite împotriva Chinei și Rusiei.
Franța, puterea colonială de odinioară care a condus Mali, și Germania, o altă putere colonială cu o istorie violentă în Africa, SE PRESUPUNE că luptă împotriva contrainsurgenței în regiunea Sahel în ultimii ani.
Cu toate acestea, oamenii din Mali, pe bună dreptate, suspectează că aceste puteri europene nu sunt serioase în lupta împotriva grupărilor jihadiste, CI ÎȘI URMĂRESC AGENDA NEOCOLONIALISTĂ.
În presa rusă apar cel puțin din 2019 informații potrivit cărora țările din Sahel au sunat Moscova pentru trimiterea consilierilor militari, după modelul altor regiuni din Africa, cum ar fi Republica Centrafricană.
Regiunea Sahel care se desfășoară de-a lungul midriff-ului Africii se află în vârful unora dintre cele mai mari acvifere de pe continent și este potențial una dintre cele mai bogate regiuni din lume. Fără îndoială, este o regiune de mare importanță strategică, o centură de 1.000 km lățime care se întinde pe porțiunea de 5.400 km de la Oceanul Atlantic până la Marea Roșie.
În retrospectivă, Forumul Economic African rus, desfășurat în perioada 23-24 octombrie 2019 la Soci, s-a dovedit a fi un eveniment geopolitic important în care diplomații ruși au folosit efectiv istoria în avantajul lor.
Din punct de vedere istoric, Rusia nu are restanțe coloniale pe continentul african – spre deosebire de Franța, Marea Britanie, Italia, Germania, Portugalia sau Spania.
Rusia nu are nici un record de groaza de a face intervenții militare în Africa – spre deosebire de Statele Unite. Are o agenda curată – cum ar fi China.
Această istorie este găsita foarte atrăgătoare de către elitele africane. Rusia nu are mustrări în a recunoaște că guvernul Mali a abordat-o pentru a suplini companiile private pentru a spori securitatea în țara sfâșiată de conflict.
La începutul acestei luni, Ministerul rus de Externe a afirmat că Moscova va continua să sprijine Mali în lupta sa împotriva terorismului și va contribui în continuare la creșterea eficienței de luptă a armatei sale.
Ministerul de Externe a declarat: „Moscova condamnă ferm actul barbar comis de forțele teroriste în Mali… Susținem intenția guvernului din Mali de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura securitatea, reținerea și pedepsirea celor responsabili de crime.
„Rusia va continua să sprijine eforturile colective orientate spre combaterea terorismului în regiunea Sahara-Sahel, pentru a oferi asistență practică țărilor din această regiune, inclusiv Mali, în ceea ce privește creșterea eficacității în luptă a forțelor lor armate, instruirea militarilor și a forțelor de ordine.”
La rândul său, Mali joacă și ea cu o mână deschisă. În discursul său în fața Adunării Generale a ONU din septembrie, premierul Mali, Choguel Kokalla Maiga, a acuzat Franța că își abandonează țara prin decizia „unilaterală” de a retrage trupele. Situația dificilă a președintelui francez Macron este că războiul său in cinci națiuni din regiunea Sahel a Africii este la fel de nepopular în Mali ca și acasă în Franța.
Între timp, malienii au dat o primire calduroasa consilierilor militari ruși. France 24 a raportat că croitorii din Bamako, capitala și cel mai mare oraș din Mali, fac afaceri grase făcând steaguri rusești pentru a satisface cererea locală.
Războiul vechi de 10 ani dus de Franța a devastat Mali și alte câteva țări, dar nu a reușit să limiteze amenințarea din partea grupărilor rebele musulmane afiliate al-Qaeda și Statului Islamic care s-au incubat în Libia de alături în urma proiectului de schimbare a regimului regizat de NATO pentru răsturnarea lui Muammar Gaddafi în 2011, care a fost, în mod ironic, pilotat doar de Franța.
La fel ca în cazul ocupației americane din Afganistan, au apărut suspiciuni că Franța a jucat un joc dubios în Mali. În octombrie, premierul Choguel Kokalla Maïga a declarat presei ruse că forțele franceze au sprijinit în secret grupări teroriste precum frontul Ansar el-Din aliniat la Al-Qaeda și nu au avut intenția de a câștiga războiul.
În realitate, Macron ordonă doar retragerea parțială a trupelor. Majoritatea celor 5.000 de militari francezi dislocați în Mali se îndreaptă spre sud, spre zona tri-frontieră cu Burkina Faso și Niger. Franța nu are intenția de a abandona Sahelul, deși reputația sa este în noroi în rândul localnicilor. Agenda sa neocolonială este evidentă.
Într-adevăr, Mali deține zăcăminte bogate de aur, bauxită, mangan, minereu de fier, calcar, fosfați, uraniu etc. Aurul domină sectorul mineral din Mali; Mali este al 4-lea cel mai mare producător de aur din Africa. Resursele minerale din Mali rămân relativ nedezvoltate; teritoriul său rămâne în mare parte neexplorat și necartografiat.
Europenii văd cu invidie și furie că rușii s-ar putea stabili în Mali și i-ar putea înlocui definitiv. Joia trecută, Franța și 15 aliați NATO au emis o declarație comună prin care denunță invitația guvernului Mali adresată personalului de securitate rus. Interesant este că SUA au emis o declarație separată.
Adevărul este că NATO intenționează să se mute în Sahel pentru a oferi o platformă pentru ca puterile occidentale să se concentreze asupra agendei lor neo-coloniale de a exploata resursele acestei regiuni. Dar proiectul este blocat, deoarece poarta de intrare în Sahel este Libia, unde predomină condițiile anarhice (și Rusia are deja o prezență stabilită.)
Dacă Rusia ar răspândi aripi și în regiunea Sahel, NATO ar putea la fel de bine să-și parasească visele africane o dată pentru totdeauna.
Sursa: https://www.indianpunchline.com/russias-shadows-in-sahel-region
Traducerea: CD
In prezent vin cu aceiasi agenda fals Marxist-Comunista, „nimeni nu va avea proprietatea pe ceva si toata lumea va fi fericita inchiriind”.
Dar au uitat sa precizeze ca TOT ce va fi inchiriat pentru folosinta va fi administrat si inchiriat de ei, de midlemen, de interpusi asa cum le este firea si practica de milenii de arendasi. Si noi stim ca o vor face mai nemilos decat orice proprietar.