.

Grigore Vieru

Sînt naţionalist!

 

Da,

îmi iubesc mama.

(E un păcat?)

Şi pruncii.

Şi fraţii.

Şi cerul de ametist.

Ca rezumat,

Sînt na-ţi-o-na-list…

 

 

Da,

graiul mi-i sfînt –

În viaţa mea

El nu este un simplu turist,

E chiar Patria.

Într-un cuvînt,

Sînt na-ţi-o-na-list…

 

 

Da,

urăsc pe mancurt.

Mi-i dragă doina

prin care exist.

Nu mă tîrîi slugarnic.

Pe scurt,

Sînt na-ţi-o-na-list…

 

 

Da,

hora nu vreau

să o schimb

Pe cazacioc ori pe twist.

Port suferinţa de neam

ca pe un nimb.

Sînt na-ţi-o-na-list…

 

 

Da,

afirm că-i prea mult

verde-n drapel,

Avem un drapel

prea materialist.

Mai aşterneţi nişte

cer visător peste el.

Sînt na-ţi-o-na-list…

 

 

Da, nesocotesc tidvele seci

Care vor să mă cârmuie

ca artist.

Mai trag cu ochiul

la istoria noastră. Deci

Sînt na-ţi-o-na-list…

 

 

Da,

n-am vrut să mă însoţesc

cu Satan

N-am prăjit creieri umani

pe unt poliţist.

Omeneşte întreb:

de ce am murit în Afganistan?!

Sînt na-ţi-o-na-list…

 

 

Da,

vremea în care trăim

E tot mai isterică,

Îmi vine să urlu

în muzeul satului

cu profil ateist:

„Scoateţi

mitraliera

din biserică!”

Sînt na-ţi-o-na-list…

 

 

Da,

te întreb pe tine,

binevoitorule,

care-ai adus tutunul şi pesticidele:

Ce ai cu surorile noastre

din câmpul cel trist –

Ai primit vreun ordin cumva,

ţi-a ordonat cineva: ucide-le?!

Sînt na-ţi-o-na-list…

 

 

Da,

sînt contra

plevei migratoare

Care se crede

un dar minunat.

Sînt contra să prăsiţi la noi

uzina de calculatoare –

N-am ce să număr, tovarăşi,

Aproape totul

mi s-a luat

Da,

aproape totul

mi s-a răpit.

La curgerea Prutului meu

nu pot nici măcar să asist.

Totuşi

viaţa mi-i dragă,

merg spre dînsa grăbit.

Sunt naționalist!

 

Poezie scrisă înainte de 1989