ASCOR-ul, unit din toate ținuturile românești (Muntenia, Ardeal și Moldova), se adună cu bucurie mare să vestească și să prăznuiască Nașterea Domnului, împreună cu maicile de la Mănăstirea Paltin Petru-Vodă, în tabăra de iarnă organizată la mănăstirea Paltin, în perioada 22 decembrie – 2 ianuarie.

Este binecunoscut faptul că Părintele Justin Pârvu, ctitorul și povățuitorul mănăstirilor Paltin și Petru Vodă, era totodată și un iubit povățuitor al tinerilor de pretutindeni, față de care avea întotdeauna o abordare diferită și atentă, lucrând cu multă rugăciune pentru formarea și întărirea tinerilor.

Ne-a bucurat foarte mult faptul că tinerii studenți, prezenți în taberele organizate la mănăstirea Paltin, au simțit acest duh viu al Părintelui Justin, a cărui prezență se face resimțită prin unitatea, jertfa și dorința de într-ajutorare a aproapelui și menținere a demnității românești.

În acest sens, vă oferim cuvântul unei participante dragi nouă, Ioana Acatrinei:

IOANA ACATRINEI, ASCOR: „TABERELE LA MĂNĂSTIREA PALTIN PETRU-VODĂ SUNT ALTCEVA”

Taberele la Mănăstirea Paltin Petru-Vodă sunt altceva. Nu ai cum să înțelegi dacă nu ajungi. Și odată ce ajungi, nu-ți mai vine să pleci. După ce primești un dar, cum îi mai poți înțelege prețul? El, deja, e parte din tine și nu mai ai cum să știi cum ar fi fost, dacă nu exista. Așa s-a întrepătruns și trăirea de la Paltin în noi. Nu mai putem distinge cum am fi fost dacă nu exista. Deja, e din noi.

Poate că adesea, ne gândim că lucrurile mari sunt făcute de cineva mare, supranatural, un supraom. Dar un exemplu palpabil este chiar la Petru-Vodă. Părintele a făcut totul pas cu pas. A simțit că este nevoie de un lucru și l-a pus la cale. Așa a făcut și cu următorul și așa mai departe și odată ce faci puțin, îți dă Dumnezeu și mai multă putere și mai mulți oameni în ajutor. Așa se încheagă totul.

La temelia tuturor lucrurilor mărețe este un om obișnuit care însă, a avut curajul să își asume crucea pe care a simțit să o ducă. E aproape de necrezut la ce poate duce voința unui om. Cred că trebuie să urmăm Părintelui în ce facem noi în viața de zi cu zi, la orice lucru cât de mic. Să trăim și să ne dăm silința din partea noastră și sigur, se vor rândui toate de la Domnul și ne va da El și mai mult decât am dăruit noi.

UN PALTIN CA O CETATE

Părintele a făcut din Paltin un loc nou, ca o cetate. Este diferit. Aici, totul decurge după alte reguli. Maicile au rânduială și ascultările lor, în toate domeniile. Orice talant ai avea, îl poți fructifica aici, la bucătărie, la sculptură, pictură, broderie sau croitorie, la arhondaric, la păstrăvărie, la grajduri, laborator sau la azilul de bătrâne, toate au rânduiala lor.

Și drumul până la mănăstire a devenit o pregătire. Îl simți că trebuie să existe. Dacă ar fi mănăstirea la o aruncătură de băț, poate nu am mai fi așa de fericiți că am ajuns. În tabere, se rânduiesc mereu lucrurile, că ajungi să îi cunoști pe toți ceilalți voluntari. Și se simte unitatea: ascultările ne leagă, iar serile petrecute împreună ne înfrățesc. Parcă suntem toți purtați de același gând.

Taberele de la Paltin te schimbă, te mișcă fără să îți dai seama. Ajungi să observi schimbarea abia când ajungi într-un mediu lumesc și simți că nu mai aparții acestuia. Timpul trece prea repede, iar când vrei să pleci, simți să mai rămâi. Ajungi înapoi în oraș și te întrebi trist în gară ce cauți acolo, că la mănăstire te simțeai cu totul altfel. Poate că trebuie să împarți și aici o fărâmă din cei ai trăit acolo.

„PĂRINTELE JUSTIN ÎNCĂ TRĂIEȘTE”

Am rămas marcați de maicile care viețuiesc ca și cum Părintele încă trăiește, ca și cum încă este printre noi. Chiar dacă Părintele a trecut la cele veșnice, parcă în tabere este prezent undeva. Nu știi un loc precis, dar la orice ascultare ești așezat, maica de la ascultarea respectivă spune ceva despre Părintele Justin. Ori își amintește un sfat de la dânsul, o rânduială a ascultării dată de dânsul sau o vorbă, orice.

Și, obișnuindu-te cu această prezență „ne-fizică” a părintelui, ajungi să îl simți mai aproape de tine. Poate că apropierea de un sfânt se face prin urmarea exemplului acestuia, pentru că doar așa, retrăind după tiparul lui, ajungi să trăiești cum trăia sau cum gândea acela. Părintele Justin făcea aceasta la rândul lui atunci când primea oameni. Îi asculta, chiar dacă poate nouă, cu gândirea noastră, unele dintre probleme ni s-ar părea ușoare. Poate că așa pătrundea în pielea aceluia, preluându-i trăirea.

Maicile, mereu, ne vorbesc de ceea ce spunea Părintele și anume să se pună tot ce e mai bun în tineret pentru că generația tânără de acum va fi România din viitor. Tinerii trebuie educați în spirit ortodox. Așa că maicile mereu ne primesc cu drag și se bucură când venim, ne dedică timp și se ocupă să avem cât mai multe ascultări și conferințe din care să învățăm. Simțim că ajungem acasă.

TAINA NOPȚILOR DE LA PETRU VODĂ

O bucurie înălțătoare, tainică, simți la Liturghiile de  noapte. Sunt ceva cu totul special. Numai faptul că ai făcut efortul de a-ți întrerupe somnul și de a te ridica, are deja o valoare. Părintele insista mult pe importanța Sfintei Liturghii. Apoi, drumul acela prin beznă, de la cazare până la biserică, parcă ține în el taina nopții și a slujbei. E ca o pregătire. Iar când ajungi în biserică e lumină. Ai ajuns în altă lume, purtat pe cântări ce se aud lin din strană.

Și când te întorci înapoi, ești altfel. La început, nu le simțeam bucuria. Dar odată ce te lași prins de Dumnezeu, abia aștepți să te trezești noaptea pentru Liturghie. E nevoie să întinzi un deget. Dumnezeu te va prinde și apoi te poți lăsa copleșit în dragostea Lui. Trebuie doar să vrei.

Înscrierile în tabără s-au făcut cu sprijinul Trinitas și Doxologia / ATITUDINI

Vă invităm să ascultați și colindul Vino, Iisuse, în inima mea, devenit deja foarte cunoscut, compus de maicile de la mănăstirea Paltin Petru-Vodă.

După clip, aveți și versurile:

Doamne, când norii se scutur de-argint

Și totu-i alb de ninsoare,

Aș vrea și eu să-ți mai cânt un colind

Cu el să-ți cad la picioare.

Aș vrea să fie din aur curat

Și cu-adieri de tămâie

Cum dinioară și magii ți-au dat

Darul știut de-o vecie.

Refren: Vino, Iisuse, în inima mea

Ca într-o iesle săracă

Și încălzește-o cu dragostea Ta

Templu curat să se facă. (bis)

Dar dacă aur în mine nu am,

Atunci cu râvnă fierbinte

S-alerg spre Tine ca bunii păstori

Și ca oița cuminte.

Dacă în mine nici râvnă nu am

Ce alte mai dulci cuvinte

Ca îngerescul duios Osana

Pot să-mi mai vină în minte.

Refren: …

Un fir de paie, săracul meu cânt

Ca alte paie, o mie

Măcar cu ele să-ți faci așternut

Prunc coborât din vecie.

Dar și sărac-eu doar Ție mă-nchin

Chiar de n-am daruri să-ți placă

Și-aduc cu mine tot vechiul colind

Nașterea Ta s-o slăvească!

Refren: …