.
.
Am preluat un capitol din ultimul meu roman referitor la Constantin Tanase, un alt personaj care facea alergie cum auzea cuvantul comunism:
Şi cu asta ce-am făcut?
Constantin Tănase a fost actorul de comedie care a creat cuplete care cu
trecerea timpului, au devenit tot mai actuale şi mai încărcate de semnificaţii.
Dacă pe vremea lui stârneau râsul, azi ele pot fi prilej de amară meditaţie.
Cum poate un cuplet de comedie să fie după 80 de ani, mai actual decât în
momentul apariţiei? Ce resurse ascunse a avut acest om ca să reuşească o astfel de performanţă? Nu cumva actualitatea aceasta se datorează faptului că cei care ne conduc au obiceiuri neschimbate? Sau clasa politică fanariotă aflata la putere este tot aceea de pe vremea lui Tănase? Iată un astfel de cuplet:
„Ne‑am trezit din hibernare
şi‑am strigat cât am putut:
Sus cutare! Jos cutare!
şi cu asta ce‑am făcut?
Am dorit, cu mic, cu mare,
şi‑am luptat, cum am ştiut,
S‑avem nouă guvernare,
şi cu asta ce‑am făcut?
Ca mai bine să ne fie,
Ne‑a crescut salariul brut,
Dar trăim în sărăcie,
şi cu asta ce‑am făcut?
Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s‑a văzut,
Scoatem totul la vânzare,
şi cu asta ce‑am făcut?
Pentru‑a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la‑nceput,
Rătăcesc prin ţări străine,
şi cu asta ce‑am făcut?
Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe‑accize,
şi cu asta ce‑am făcut?
Totul este ca‑nainte,
De belele n‑am trecut,
Se trag sforile, se minte,
şi cu asta ce‑am făcut?
Se urzesc pe‑ascuns vendete,
Cum nicicând nu s‑a văzut,
Ţara‑i plină de vedete,
şi cu asta ce‑am făcut?
Pleacă‑ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii,
şi cu asta ce‑am făcut?“
Când ruşii au intrat în ţară în urma armistiţiului acceptat de rege, dar nu şi de Stalin, Constantin Tănase a scos imediat un cuplet necruţător la adresa lor:
„Rău era cu „der, die, das“
Da‑i mai rău cu „davai ceas“
De la Nistru pân’ la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai moşie
Haraşo, tovărăşie.“
I s‑a pus în vedere lui Tănase să nu mai repete cupletul. Tănase, băiat
ascultător, nu l‑a mai repetat. Când a apărut din nou pe scenă, n‑a scos
aproape niciun cuvânt. Era îmbrăcat cu un pardesiu foarte larg, pe care când l‑a descheiat, spectatorii au putut vedea că ţinea la piept un ceas de perete, cu pendulă. După ce aplauzele frenetice s‑au potolit, Tănase a spus doar atât:
„El tic, eu tac, el tic, eu tac!“ După două zile, Constantin Tănase avea să tacă definitiv, fără ca să se ştie sigur dacă a fost moarte naturală sau nu. O viziune asemănătoare a avut despre ruşi Radu Gyr, poet legionar, deţinut al Aiudului:
„Din Ural spre soare‑apune,
Cum veneau încinşi cu piei,
Parcă fumega din ei
Duhnet de sălbăticiune.“
Nu stiu daca asemenea cuplete se pot numi umor, dar contin atat de mult adevar, incat te cuprinde, fara sa vrei, tristetea.
Din Ural spre soare‑apune,
Cum veneau încinşi cu piei,
Parcă fumega din ei
Duhnet de sălbăticiune.“
am citit nu mai stiu unde (cred ca in Controverswa Sionului, adaptata??) ca, in conceptia sa criminala, Erya Ehremburg, teoreticianul violului in Armata Rosie, baga la inaitare trupe de islamici salbatici , descendenti de migratori siberieni, saracani din stepa care nu isi puteau cumpara o femeie poate toat viata ramanad la fundul camilei si al iepei, , ptcare femeia este nimic sau sursa de placeri violente (cu ucidere, catre tin de vechea magie neagra, asta e de la mine, dar multe ucideri si torturi sexule se intamplau in spatiul asiatic si se intampla si azi in teritoriile controlate dev ISIS); acesti uzbeci calmuci, si ce or mai fi fost (pe langa rusii prosti si razbunatori) erau cei ce faceau prapadul.Din surse numai stiu cat de sigure, cica ofiterii rusi ce veneau la inceput sa ia in stapanire orasele ocupate ar fi transmis mesajul : „ferti-va de trupa! noi nu o putem controla”.
Kalergi si violurile musulmanede azi din Europa civilizata va spun ceva???
nu….nu sant ai „nostri”, sant ai lor, sant strainii de neam, atunci si acum, mai ales acum :
pleaca ai lor, vin tot ai lor,
iar poporul tot dator.
pleaca ai lor goniti de ciori
vin tot ai lor cu „valori”.
jefuiti, si trasi in piept
ne lăsă cu stat de „drept”.
Ingeri si demoni, depinde incotro ne indreptam privirea, speranta.
” Pleaca ai nostri, vin ai nostri” nu arata decat ca „noi ramanem tot ca prostii” cu speranta la demoni in loc sa ne indreptam privirea si speranta spre Dumnezeu, spre ingeri.
Hai sa va zic o zicala cu evrei auzit tot de la un evreu ,mânios tare ,care zicea ca a auzit-o de la un croat …cica Dumnezeu a facut pamintul ,lumea si animalele iar Dracul a facut evreii si ţînțarii..!:):):)
…………………………………………………………………………………………………………
ps. de fiecare data cind zicea gluma Shalom al meu , se uita sa vada care ride ,care se bucura !…!..culmea era ca rideau si evreii .
………………………………………………………………………………………………………
Alt banc evreiesc ..cica intr-un bar in Israel ,intra unul strigind ,Itzick ..nevasta-ta Rachel se fute cu unul .! …..sare un jidan in sus si o ia la fuga pe strada …vine o masina ,il izbeste si da cu el de asfalt ,vine ambulanta si il ia ….in timp ce era pe targa el se trezeste si incepe sa gindeasca ….oare de ce am fugit ,pe nevasta-mea nu o cheama Rachel si pe mine nu ma cheama Itzick !:):):)
Dar ţînțarii..! Ce făceau, se încruntau?
Iată trei bancuri cu celebrul rabin din Buhuşi repovestite de profesorul Radu Iftimovici într-o impresionantă lucrare memorialistică Vesnica mea pomenire(Editura Curtea Veche). Bancurile sunt reproduse după profesorul Nicolae Cajal, şi evident rabinii din aceste bancuri „puţeau de deştăptăciune şi umor. De pilda:
În celebrul oraş Buhuşi-town, discuţie de „împăunare” (cît de grozav sînt eu) între popa ortodox, cel catolic şi rabin.
Ortodoxul: „Aflaţi că duminică am fost la masă la protopop!”. „He! Nu e mare lucru – replică papistaşul – pe mine, duminică m-a pus în capul mesei însuşi episcopul nostru de la Iaşi”.
„Vax!, zice rabinul. Eu am fost acum două luni la Roma şi mă plimbam cu Papa prin grădinile Vaticanului. Treceau turişti din Europa, din America, şi toţi îi întrebau pe ghizii lor: Dom’le! Cine e popa ăla catolic, îmbrăcat în alb din cap pînă în picioare, care se plimbă prin grădinile Vaticanului cu celebrul rabin de la Buhuşi?”.
Disputa crîncenă, din anii ‘20-’30, dintre ultranaţionalistul ieşean,prof. A.C.Cuza, de la Drept, şi evrei se reflectă astfel în umorul rostit de Cajal: în trenul „de Moldova” se nimeresc, în acelaşi compartiment de clasa I, A.C. Cuza şi celebrul rabin din Buhuşi.
Grimase de neplăcere la Cuza, zîmbet – la rabin. Cad la învoială să nu se discute politică, să încerce să convieţuiască paşnic cele 5-6 ore pînă la Paşcani, mai mult, să-şi pună diferite întrebări „pe bani”, de tipul „cine ştie cîştigă”.
Începe Cuza: – „Rabinule, dacă tu nu ştii să răspunzi la întrebarea mea, îmi dai 100 de lei. Mă încui tu, îţi dau eu 100 de lei”.
– „Vai di mini, dom’profesor! Păi ce, ne comparăm? Dumneavoastră, un mare profesor la Ieşi, eu, un pîrlit de rabin la Buhuşi?”
– „Bine, rabinule, fie pe-a ta. Uite, dacă tu nu ştii ce te întreb eu, îmi dai, cum ţi-am propus, numai 100 de lei. Dacă, însă, eu, marele profesor, cum chiar tu ai zis, nu ştiu ce mă întrebi, îţi dau de 10 ori
mai mult: 1.000 de lei. Batem palma?”
– „Batem!”, s-a învoit rabinul.
– „Ei bine, rabinule. Iată întrebarea mea: cine este cel care a semnat al 5-lea pe Proclamaţia de la Islaz, din 1848?”
Rabinul, K.O.: – „Habar n-am, domnule profesor. Poftiţi suta de lei.
Acum e rîndul meu, nu-i aşa? Domnule profesor, ce e rotund ca un pepene,roşu pe burtă, verde şi cu picăţele galbene pe cealaltă parte şi strigă cucurigu la 4 dimineaţa, iar la prînz nechează ca un harmăsar ce simte iapa?”
Tăcere. A.C. Cuza repetă şi iar repetă, în gînd, ciudatele repere ale
„arătării”. În final, cedează:
– „Eşti mare, rabinule. Uite mia de lei. Dar ce dracu’ mai e şi aia? Spune repede, că mor de curiozitate!”
– „Habar n-am, domnule profesor! Poftiţi suta!”.
Ascuns, strategic, sub scutul rabinului de la Buhuşi, Nicuşor Cajal ieşea doar „o secundă”, cît să tragă cu praştia în Goliatul Ceauşist. Şi nimerea.Prin 1987, şedinţă mare în Amfiteatrul institutului. În prezidiu: tov. ex-ministru al Chimiei, Mihai Florescu (Blumenthal), veteran comunist din Spania, pe atunci, consilierul madamei acad. Elena Ceauşescu; un ministru adjunct de la Sănătate, primul-secretar de partid al sectorului, care, neîncăpîndu-şi în piele de mare sculă ce era, trage concluziile şedinţei, pe un ton de „supermagister dixit”. Cu limba-i de lemn, zbiară, repetînd la nesfîrşit sloganul ,,Geniului din Carpaţi”: „Toa’răşi… Vă sfătuiesc să… Vă dau
indicaţiisă… Sfatul meu e să…”.
Ultimul cuvînt este al lui Nicolae Cajal. Zîmbitor, cu voce moale, zice:
„Mulţumesc din suflet, tovarăşe prim-secretar (XY), pentru preţioasele indicaţii pe care ni le-aţi dat şi care sînt chezăşia succesului nostru în viitor”. Mă uit la ştabul de partid. Zîmbeşte cu superioritate, umflat în pene.
„Să-mi fie permis – continuă Cajal – să închei, ca de obicei, cu un banc, dătător de bună dispoziţie şi avînt în împlinirea sfaturilor date de tovarăşul prim-secretar.
Lui Iţic îi mureau gîştele: azi una, mîine alta. Disperat, aleargă la Sinagogă:
– Ce să fac, rabi, că-mi mor gîştele?.
Rabinul se scarpină în barbă şi zice:
– Sparge o sticlă şi presară cioburile pe aleea ce duce la coteţ.
După o săptămînă, Iţic vine din nou la rabin:
– Am mai pierdut 5 gîşte!Ce fac?
– Atunci, ia nişte cîrpe vechi, amestecă-le cu frunze de dud şi spală-te cu fiertura asta după 3 ore de cînd s-a răcit. Nu uita să spui, cînd te speli: Bum-bum-zum-zum-nicovala.
O săptămînă mai tîrziu, Iţic se înfăţişează iar la rabin:
– Alte 3 s-au dus!
– Nu-i nimic, zice înţeleptul. Ia nişte rumeguş, amestecă-l cu măslinuţe de oaie şi ia o linguriţă, seara, la culcare.
Trece o săptămînă, trec două, trei, Iţic n-a mai dat pe la sinagogă. În a patra, rabi dă nas în nas cu Iţic, la piaţă. După ce îl îmbrăţişează şi-l pupă pe amîndoi obrajii, înţeleptul îl întreabă:
– Ce mai faci, Iţic? N-ai mai trecut pe la mine!
– Ce să mai trec, Rabi, că mi-au murit toate gîştele!
– Ce spui?Păcat, că eu mai aveam multe indicaţii să-ţi dau”.
Un tunet de rîsete izbucni în Amfiteatru.Primul-secretar –galben, dezumflat, ca o minge înţepată cu acul.
Este apărută în 2013 şi , bineînţeles epuizată.
Comunismul si capitalismul sunt doua fete ale aceleiasi monede. Problema o reprezinta camataria. Iata ce spune Jacques Attali ( etnic evreu ) despre sistemul financiar mondial, descris in trecut de catre ”personaje istorice negative” drept finanta internationala evreiasca :
Sau [următoarea] poveste este ceea ce cred că rezumă cele mai bine, mai bine decât orice teorie economică, ceea ce se întâmplă astăzi.
Schlomo ii da telefon lui David si-i spune: „Ascultă, am o afacere buna pentru tine. Am un camion plin cu pantaloni în valoare de 1 $ bucata. Nu-l vrei? Da ?Grozav.”
David ia pantalonii. Ii da telefon lui Jonathan și îi spune: „Ascultă, am o afacere
buna pentru tine, un camion plin cu pantaloni în valoare de 2 $ bucata. Nu-l
vrei ? Da ? Grozav.”
Jonathan ii da telefon lui Shaoul si-i propune un pret de 3 $ și povestea continuă. Până la un moment dat cand Moshe ii da telefon lui Cristian și-i spune: „Asculta, am o afacere buna pentru tine. Am pantaloni în valoare de 49 $ bucata.” ” Nemaipomenit, nemaipomenit, am să-i iau. ”
A doua zi Cristian ii da telefon lui Moshe si-i spune:
– Ascultă, tu ești într-adevăr un escroc …
– Ce vrei să spui, cum adică sunt un escroc?
– Pai mi-ai vândut pantaloni care nu pot fi purtati, pentru 49 $ bucata.
– Ce vrei sa spui?
– Știi foarte bine. Am deschis camionul și pantalonii au toti un singur crac. Ce vrei să fac cu pantaloni pe care nimeni nu-i poate purta ?
-Tu nu înțelegi. Acestia nu sunt fabricati pentru a fi purtati. Pantalonii sunt fabricati pentru a fi cumpărati și vânduti, dupa care iar cumpărati și vânduti, și iar cumpărati, și iar vânduti !
Ura fata de comunism trebuie sa vina in tandem cu ura fata de capitalism si trebuie sa se datoreze urii fata de camatarie.
https://deepresource.wordpress.com/2015/09/02/jacques-attali-describes-the-global-financial-system/
Pardon ,nu confunda capitalismul cu corporatismul .Capitalismul este piata libera ,unde cistigul ramine la producator sau negustor ……………..corporatismul este camataria,taxe ,impozite ,accize ,vama ,rovienete ,dividende unde cistigul este furat prin teroare ,extortiune de o terta parte care nu a participat in nici un fel la productie ci traieste parazitar pe munca producatorilor
Da ,acesta este adevarul istoric despre moartea marelui Tanase de la revista .Felul in care el ii prezenta pe rusi pe scena teatrului de revista a provocat din partea acestora singurul raspuns pe care ei erau capabili sa-l dea:
Eliminarea fizica a celor care le aduceau critici . Doctrina cu lupta de clasa si „cine nu-i cu noi e impotriva noastra” incepea sa functioneze si in Romania.
Va mai amintiti de filmul Actorul si salbaticii ?
E un film facut in perioada comunista de dinainte de 89, tocmai despre viata lui Constantin Tanase (Caratase in film) si sfirsitul lui tragic.
Numai ca in film ,ce sa vezi , pe Tanase (Caratase) nu-l omoara rusii ,comunistii ci legionarii pe care actorul ii satirizase prea dur.
Aceasta contorsionare siluita a adevarului istoric vine sa innoade firul „corectitudinii politice ” peste milenii.
Astazi ca si in anii 70-80 legionarii sunt pusi la index si invinuiti de toate relele posibile si imposibile de catre aceeasi politruci propagandisti de la
Consiliul culturii si educatiei socialiste ,mutati acum in cuibarul clocit de Elie Wizel la institutul care-i poarta numele.
Am putea spune cu aceeasi nota amar-ironica a lui Tanase:
Pleacă‑ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii,
şi cu asta ce‑am făcut?“
Cele mai mizerabile filme făcute la noi în țară, nu de către români: „Actorul și sălbaticii”(păcat de talentul lui Caragiu), „Drumeț în calea lupilor”(despre asasinarea profesorului Iorga de către „legionari”) și „O vară de neuitat”(care reeditează în mod grosolan tezele cominterniste despre România Mare = stat multinațional și imperialist, unde burghezo-moșierimea și armata asupresc minoritățile).
Noi n-am făcut nimic după Marea Unire obţinută cu sacrificii imense din partea nației noastre, au profitat străinii și și-au bătut joc de noi, n-am făcut nimic după 1964 când șobolănimea roșie s-a superpus în continuare la conducerea țării pregătind revanșa, nu vom realiza nimic până când nu vom strânge rândurile şi nu vom desfiinţa acest stat controlat de alogeni care are doar firma românească, conţinutul a fost profund antiromânesc la 1880, 1930 şi 1980, este şi azi.
„Cum poate un cuplet de comedie să fie după 80 de ani, mai actual decât în
momentul apariţiei?”
Cum creierul uman se pare ca e neschimbabil in timp, eu cred ca doar „mastile” si tehnologia se schimba. Ne spune si Eminescu in Glossa:
„Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.”