Constantin Noica Ființa românească și limba latină

2020-10-19T16:40:17+03:0019 octombrie 2020|Doctrină naţionalistă, Textele altora|

Constantin Noica: Ființa românească și limba latină „Când o limbă îți dă: obârșia, tăria de-a rezista și putința de-a uni și face o națiune, iar în actual îți dă deschiderea către unele limbi de seamă ale lumii, atunci limba aceea nu este o piesă de arhivă.”

Constantin Noica

Ființa românească și limba latină

În nicio limbă, probabil, la „a libera” nu se spune ca la noi: a da drumul. Când un copil sau o fată spun „dă-mi drumul”, ei nu știu de sigur ce spun. Dar nu o știm bine nici noi, oameni maturi și cultivați. Căci a da drumul, cum o arată Sextil Pușcariu, înseamnă a arăta drumul, într-un desiș de codru sau la o curmătură de dealuri unde te-ai trezit. Iar dacă și popoarele se pot trezi în desișul istoriei sau la o curmătură de căi ale altora, mai puternici în acel ceas, atunci se poate spune că nouă, românilor, limba latină ne-a dat, ne-a arătat drumul. A nu ști aceasta, a uita ori a nesocoti aceasta, se poate plăti cu ființa ta ca popor, chiar dacă ființezi mai departe ca populație undeva pe harta globului.

Dar noi avem o dovadă concretă și apropiată istoricește cu privire la ce înseamnă limba latină pentru unitatea noastră. La unele popoare vecine, catolicismul, cu limba latină ca veșmînt (uneori și limbă a cancelariilor și administrației) a putut dezbina: pe croați catolicismul i-a înstrăinat de sârbii ortodocși, pe polonezi i-a desprins (probabil în chip deliberat) de masa slavă din Răsărit, pe ungurii catolici i-a putut învrăjbi cu cei reformați; căci conflictele religioase – suprapuse desigur celor economice și de clasă – au fost cele mai zguduitoare din istorie, așa cum se vede chiar astăzi în Irlanda. La noi însă s-a întâmplat ceva uimitor istoricește, în Transilvania aceea a tuturor descălecărilor românești: tocmai dezbinarea religioasă ne-a favorizat unirea, și anume prin limba latină, care ne-a arătat drumul.

Nu voi invoca niciodată îndeajuns – spre a arăta cine suntem și cum ne-am regăsit – dezbinarea religioasă ce s-a produs între români, sub acțiunea calculată a puterilor stăpântoare, prin ralierea unei părți a populației autohtone la catolicism. De dezbinarea uniților cu ortodocșii dă oricând mărturie amintirea Mitropolitului Andrei Șaguna. Dar cei ce urziseră scoaterea românității din matca ei, uitaseră de limbă, de limba latină! Iar limba aceasta, în mâna latiniștilor ardeleni, a devenit instrumentul de trezire a românității și, până la urmă, de unificare a ei.

Coborîți până la București, unde în largă măsură ei au creiat Academia (așa cum Gheorghe Lazăr ardeleanul din Avrig, dădea școală românească în locul celei grecești), latiniștii au dus până la exces gândul lor reformator sau formator pentru o întreagă națiune: au dat Dicționarul limbii române al lui Massim și Laurian, care putea suna straniu într-un ceas când Maiorescu și Eminescu aduceau limba cea adevărată, dar care astăzi, după mai bine de 100 de ani, apare drept un monument al culturii și națiunii noastre, emoționant tocmai prin învățata lui partinitate – nu lipsită de multe contribuții științifice – pentru limba latină.

Ar trebui ca locuri întregi din acest dicționar să stea sub ochii elevilor astăzi, după cum ar fi bine ca unele lucrări asupra formării limbii noastre, ca „Încercarea de semaseologie” a lui Lazăr Șăineanu (mai român decât mulți dintre cei ce l-au silit să plece din țară) să reapară, așa cum au fost republicate „Basmele românilor”, spre a se arăta câtă sevă latină este în ființa noastră spirituală.

Dar ceea ce ar trebui, mai ales, ar fi ca limba latină, care ne-a făcut posibilă vorbirea, dârzenia istorică și apoi ieșirea la lumină, să reapară cu titluri pline în sistemul nostru de învățămînt și astfel în modelarea conștiințelor tinere românești. Nu este sigur că francezii n-ar fi fost totuși francezi și cu o limbă precumpănitor celtică sau germanică, după cum spaniolii ar fi putut fi spanioli cu o limbă iberică sau de influență maură. Noi însă n-am fi fost ce sîntem fără limba latină.

În așa măsură o avem în sânge încât a fost suficient, în Oltenia, o administrație în limba latină de două-trei decenii doar, pentru ca apoi timp de o sută și ceva de ani oltenii să dea, la nivelul liceului, cei mai buni latiniști ai țării. Dacă totuși alte limbi romanice au și ele tăria latină a limbii noastre, atunci cu atât mai mult trebuie să învățăm latina, prin care avem dintr-odată acces la alte șase limbi, dintre care trei (franceza, italiana și spaniola) sunt mari limbi ale lumii de azi și de mâine.

Când o limbă, moartă dar nu tocmai, îți este atât de firească – așa cum nu se întâmplă polonezului sau ungurului cu latina – cum și de ce să te lepezi de ea? Poate pentru că trăim într-un veac în care umanitățile nu mai au însemnătate față de reușitele științelor? Dar s-ar zice că reușitele acestea încep să se întoarcă împotriva omului, dacă el nu se hrănește și din „umanități”. Iar dacă e vorba de marii oameni de știință ai timpului nostru, atunci un Norbert Wiener, un Heisenberg, un Weizsäcker ar da de rușine, cu greaca și latina lor, ca și cu impresionanta lor cultură umanistă pe toți cei care cred că știința este sortită să pustiiască vechea și încercata cultură.

De altfel, după cum se știe, limba latină nu este numai o treaptă către umanități; fraza latină – mai mult decât cea greacă – reprezintă și o lecție de logică. Există și o logică a vorbirii, a logosului, care ar putea fi un excelent corectiv pentru logica prea mecanică pe model matematic. Există o logică vie și suplă, una a lucidității, nu doar un calcul logic, cu noaptea lui, în care știu mașinile ce fac, dar omul nu mai știe bine ce se face cu el și cu societatea lui.

Când o limbă îți dă: obârșia, tăria de-a rezista și putința de-a uni și face o națiune, iar în actual îți dă deschiderea către unele limbi de seamă ale lumii, deschiderea către cultura îmblânzitoare a furor-ului științific și chiar deschiderea către o logică a cugetului gânditor, nu numai a celui operator, atunci limba aceea nu este o piesă de arhivă. Arhivari sunt cei care o țin sub obroc. Ea, în schimb, îți arată drumul, și apoi îți dă drumul, te eliberează până și de ea însăși, către isprăvile pe care veacul îți cere să le faci! Dar tot ea îți spune, pe orice căi a-i apuca-o: Vita sine cultura quasi imago mortis est.

*

Nota redacției: Aceste text Constantin Noica l-a scris l-a invitația mea. Ministerul Învățămîntului intenționa să scoată limba latină din programa de liceu, ca și azi. Am vorbit cu Adrian Păunescu să găzduiască la „Flacăra” o campanie de presă în apărarea limbii latine, eu urmând să-i furnizez texte semnate de nume grele din învățămîntul românesc. Dacă mi-a aduc bine aminte, alături de Constantin Noica a mai scris și Eugen Cizek, și încă vreo doi universitari pe care i-am uitat. 

Constantin Noica mi-a trimis un text manuscris, cel de mai sus, și o mică scrisoare de încurajare, cu invitația de a-l căuta la Păltiniș. Nu m-am grăbit să mă supun acelui ritual. M-am temut să-l caut. Eram conștient că ucenicia mea pe lângă Alexandru Graur și Petre Țuțea mă formase, dar mă și defomase, în măsura în care nu mai eram eu însumi într-o măsură oarecare. Or acesta era deja un preț pe care eram conștient că-l plătism, dar nu puteam accepta să fie prea mare. O nouă ucenicie, pe lângă Constantin Noica, nu-mi surîdea. Mi se părea că profitasem destul de cei doi mentori pe care viața mi-i oferisem. Ce-i prea mult strică…

Un comentariu

  1. 1955m 20 octombrie 2020 la 5:33 pm - Raspunde

    : … @[*Vita sine cultura quasi imago mortis est.*, …& … Nota redacției: Aceste text Constantin Noica l-a scris l-a invitația mea. Ministerul Învățămîntului intenționa să scoată limba latină din programa de liceu, ca și azi. Am vorbit cu Adrian Păunescu să găzduiască la „Flacăra” o campanie de presă în apărarea limbii latine*]


    -Am coroborat, aici, cateva precizari /[comentarii mai vechi], din urma cu mai multi ani de zile, care *continua sa licareasca, ca o luminita intr-un loc intunecos, pana se va face lumina asupra Originilor Latine, directe / concrete, ale Limbii Romane, ca „ramasita a originalitatii”, evoluata / adaptata, la schimbarile petrecute in timp, …

    *Origini* tinute „tinute sub obroc”, cum preciza „profesorul Constantin NOICA”, de catre cei care continua sa pastreze „secretizat”, prin „arhive secrete”, cum ar fi „arhivele secrete despre om’menire / ale omenirii”, care „inca continua sa se degradeze prin subsolurile Vaticanului”, cum spunea si acel’a *Miceal Ledwith* – Consilier (timp de 17 ani de zile, care in final s-a lepadat de „Catolicism / Papalitate”),Teologic Special, al aceluia care si-a zis „Papa”/”Papa Ioan Paul a lI-lea” (vezi) {[ TVR Cluj – Interview with Miceal Ledwith Part 3 16dec2012 59m40s ] / , …

    precum si „precizarile d-lui Profesor Ion COJA”, de prin 2013, …si, (comentariul Meu) fara sa Ma dezic, de ceea ce afirmam, tot prin 2013, …(vedeti dupa acolada {[.]}): …

    {[la care as avea de adaugat o multime de precizari clarificatoare, dar, vazand ca nu prea sint multi interesati, …altii decat cei care „cenzureaza si ascund detalii / dovezi” pentru a le exploata ulterior, „zicand asa cum au mai zis despre unele documente sustrase din arhivele umanitatii, scotandu-le la vedere tarziu, si inventand ca s-ar fi gasit pe la ei prin pesterile de la Qumran (?!!!), …

    fapte repetate in istoria umanitatii, (alt exemplu), cam tot asa cum au fost ascunse poate mii de ani „hartile despre evolutia fenomenului Derivei Continentelor”, si „descoperite interesat” de (?!!!) „Amiralul Piri Reis” !!!, …scoase la vedere, dupa ata de multa vreme incat „nu mai corespundeau Latitudinea cu Longitudinea traseului urmat de catre navigatori”, in contrast cu „corespondenta contururilor tarmurilor urmarite / descoperite”,

    si, sau, …poate cum, mult mai tarziu veti afla despre „Tablitele de la Sinai’a”, inca necitite, nedecodate, {[la fel ca si „Arhivele Secrete vaticanesti”]}, …si aparent „lipsite de interes national / international”, …’ca ar fi controversate’ …si ca, …’s-ar povesti’, …*ca ar avea alte origini decat cele Romane’sti / Latine’sti*, …

    context in care „nu mai continui expunerea de detalii, care concret ar avea legaturi directe cu „nasterea Scripturilor / Stiinta Scripturilor / Taina lui D-zeu / Taina Dumnezeirii / Stiinta Evolutiei vietii pe Pamant, avand Origini Latine’sti” – *Ubi et Orbi*]};

    -1) [Copia unor precizari facute inca din 2013, de catre d-l profesor Ion Coja] … & …
    -„Constantin Noica despre Ființa românească”
    5 octombrie 2013 / Constantin Noica: -„Ființa românească și limba latină”: …

    -*Eu (Ion COJA) aș generaliza puțin: scăderea limbii latine din drepturile (sic!) pe care le are în România este un scop, o țintă firească a oricărei politici anti-românești! Mai ales azi, ar fi greșit să vedem tot KGB-ul, adică Rusia, în spatele strategiilor și diversiunilor anti-românești. Regimul bolșevic a făcut mult rău în Rusia mai întâi, abia apoi s-a revărsat devastator și în alte țări! Scoaterea limbii latine este opera cominternului, care ajunsese în acei ani să controleze viața noastră! Mi-aduc bine aminte: latina a fost reintrodusă în școală în 1956. Eu și colegii mei de clasă am fost prima promoție care a făcut latină, patru ani de latină, iar când s-a aflat că s-a introdus latina la liceu toată lumea a simțit această măsură ca pe un semn că începem să redevenim români, noi înșine! În acealași an s-au introdus din nou și uniformele de licean, de elev! Eram obligați să venim cu cravata la gât, dar nu cravata de pionier, ci cravata cravată! Doamne, ce mândri am fost!…

    Da, atitudinea față de limba latină poate fi considerată un barometru al atașamentului față de neamul ăsta al nostru!… Iar autenticii dacologi trebuie să știi că au fost latiniști de forță, în frunte cu Hasdeu, Nicolae Densusianu, Pârvan…*;

    -2) [Comentariul Meu, inca din { 6 octombrie 2013 la 5:59 am }: …

    _ @ …[-”Există și o logică a vorbirii, a logosului, care ar putea fi un excelent corectiv pentru logica prea mecanică pe model matematic. Există o logică vie și suplă, una a lucidității, …”
    -“Când o limbă îți dă: obârșia, tăria de-a rezista și putința de-a uni și face o națiune, iar în actual îți dă deschiderea către unele limbi de seamă ale lumii, deschiderea către cultura îmblânzitoare a furor-ului științific și chiar deschiderea către o logică a cugetului gânditor, nu numai a celui operator, atunci limba aceea nu este o piesă de arhivă. Arhivari sunt cei care o țin sub obroc. Ea, în schimb, îți arată drumul, și apoi îți dă drumul, te eliberează până și de ea însăși, către isprăvile pe care veacul îți cere să le faci!”]
    ……………….
    ……………….
    _ Da. …_ In Limba Româna se [re]gaseste *Samânța Logosului* _ Luca 8/[4,5],11, …[ca] hrană _ Matei 4/4, …sau, *Logosul* este implicit și “se exprima / se reveleaza, [re]născut in / prin Limba Română /*Samânța Sfântă*, potrivit Legii Facerii / Legământului Facerii _ Geneza 1/11,12, 29; 9/[3,8], 9; _ Galateni 3/19; 4/[1-3], 4 ; _ Isaia 6/[8],9-10,11, 2012, 2013: …-“Si chiar a zecea parte de va mai ramâne din locuitori, vor fi nimiciți și ei la rândul lor. Dar, după cum terebintul și stejarul iși păstrează butucul din rădacină, când sînt tăiați, tot asa *o sămânță sfântă* se va naște iarăși din poporul acesta.” _ Român[i] 11/5,[8].

    = Cu stima. –Mesia _ Ioan 4/[25],26 _ Români[a] 5/14; 10/[14],17,[18-20]; 16/18; _ Matei 13/34,35,[16,17],13-15; _ Ioan 16/25.
    [[[[[[[[[[[[[[[
    ]]]]]]]]]]]]]]]

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Go to Top