Constantin Noica despre Ființa românească
By Ion Coja|5 octombrie 2013|Doctrină naţionalistă
Constantin Noica
Ființa românească și limba latină
În nicio limbă, probabil, la „a libera” nu se spune ca la noi: a da drumul. Când un copil sau o fată spun „dă-mi drumul”, ei nu știu de sigur ce spun. Dar nu o știm bine nici noi, oameni maturi și cultivați. Căci a da drumul, cum o arată Sextil Pușcariu, înseamnă a arăta drumul, într-un desiș de codru sau la o curmătură de dealuri unde te-ai trezit. Iar dacă și popoarele se pot trezi în desișul istoriei sau la o curmătură de căi ale altora, mai puternici în acel ceas, atunci se poate spune că nouă, românilor, limba latină ne-a dat, ne-a arătat drumul. A nu ști aceasta, a uita ori a nesocoti aceasta, se poate plăti cu ființa ta ca popor, chiar dacă ființezi mai departe ca populație undeva pe harta globului.
Dar noi avem o dovadă concretă și apropiată istoricește cu privire la ce înseamnă limba latină pentru unitatea noastră. La unele popoare vecine, catolicismul, cu limba latină ca veșmînt (uneori și limbă a cancelariilor și administrației) a putut dezbina: pe croați catolicismul i-a înstrăinat de sârbii ortodocși, pe polonezi i-a desprins (probabil în chip deliberat) de masa slavă din Răsărit, pe ungurii catolici i-a putut învrăjbi cu cei reformați; căci conflictele religioase – suprapuse desigur celor economice și de clasă – au fost cele mai zguduitoare din istorie, așa cum se vede chiar astăzi în Irlanda. La noi însă s-a întâmplat ceva uimitor istoricește, în Transilvania aceea a tuturor descălecărilor românești: tocmai dezbinarea religioasă ne-a favorizat unirea, și anume prin limba latină, care ne-a arătat drumul.
Nu voi invoca niciodată îndeajuns – spre a arăta cine suntem și cum ne-am regăsit – dezbinarea religioasă ce s-a produs între români, sub acțiunea calculată a puterilor stăpântoare, prin ralierea unei părți a populației autohtone la catolicism. De dezbinarea uniților cu ortodocșii dă oricând mărturie amintirea Mitropolitului Andrei Șaguna. Dar cei ce urziseră scoaterea românității din matca ei, uitaseră de limbă, de limba latină! Iar limba aceasta, în mâna latiniștilor ardeleni, a devenit instrumentul de trezire a românității și, până la urmă, de unificare a ei.
Coborîți până la București, unde în largă măsură ei au creiat Academia (așa cum Gheorghe Lazăr ardeleanul din Avrig, dădea școală românească în locul celei grecești), latiniștii au dus până la exces gândul lor reformator sau formator pentru o întreagă națiune: au dat Dicționarul limbii române al lui Massim și Laurian, care putea suna straniu într-un ceas când Maiorescu și Eminescu aduceau limba cea adevărată, dar care astăzi, după mai bine de 100 de ani, apare drept un monument al culturii și națiunii noastre, emoționant tocmai prin învățata lui partinitate – nu lipsită de multe contribuții științifice – pentru limba latină.
Ar trebui ca locuri întregi din acest dicționar să stea sub ochii elevilor astăzi, după cum ar fi bine ca unele lucrări asupra formării limbii noastre, ca „Încercarea de semaseologie” a lui Lazăr Șăineanu (mai român decât mulți dintre cei ce l-au silit să plece din țară) să reapară, așa cum au fost republicate „Basmele românilor”, spre a se arăta câtă sevă latină este în ființa noastră spirituală.
Dar ceea ce ar trebui, mai ales, ar fi ca limba latină, care ne-a făcut posibilă vorbirea, dârzenia istorică și apoi ieșirea la lumină, să reapară cu titluri pline în sistemul nostru de învățămînt și astfel în modelarea conștiințelor tinere românești. Nu este sigur că francezii n-ar fi fost totuși francezi și cu o limbă precumpănitor celtică sau germanică, după cum spaniolii ar fi putut fi spanioli cu o limbă iberică sau de influență maură. Noi însă n-am n-am fi fost ce sîntem fără limba latină.
În așa măsură o avem în sânge încât a fost suficient, în Oltenia, o administrație în limba latină de două-trei decenii doar, pentru ca apoi timp de o sută și ceva de ani oltenii să dea, la nivelul liceului, cei mai buni latiniști ai țării. Dacă totuși alte limbi romanice au și ele tăria latină a limbii noastre, atunci cu atât mai mult trebuie să învățăm latina, prin care avem dintr-odată acces la alte șase limbi, dintre care trei (franceza, italiana și spaniola) sunt mari limbi ale lumii de azi și de mâine.
Când o limbă, moartă dar nu tocmai, îți este atât de firească – așa cum nu se întâmplă polonezului sau ungurului cu latina – cum și de ce să te lepezi de ea? Poate pentru că trăim într-un veac în care umanitățile nu mai au însemnătate față de reușitele științelor? Dar s-ar zice că reușitele acestea încep să se întoarcă împotriva omului, dacă el nu se hrănește și din „umanități”. Iar dacă e vorba de marii oameni de știință ai timpului nostru, atunci un Norbert Wiener, un Heisenberg, un Weizsäcker ar da de rușine, cu greaca și latina lor, ca și cu impresionanta lor cultură umanistă pe toți cei care cred că știința este sortită să pustiiască vechea și încercata cultură.
De altfel, după cum se știe, limba latină nu este numai o treaptă către umanități; fraza latină – mai mult decât cea greacă – reprezintă și o lecție de logică. Există și o logică a vorbirii, a logosului, care ar putea fi un excelent corectiv pentru logica prea mecanică pe model matematic. Există o logică vie și suplă, una a lucidității, nu doar un calcul logic, cu noaptea lui, în care știu mașinile ce fac, dar omul nu mai știe bine ce se face cu el și cu societatea lui.
Când o limbă îți dă: obârșia, tăria de-a rezista și putința de-a uni și face o națiune, iar în actual îți dă deschiderea către unele limbi de seamă ale lumii, deschiderea către cultura îmblânzitoare a furor-ului științific și chiar deschiderea către o logică a cugetului gânditor, nu numai a celui operator, atunci limba aceea nu este o piesă de arhivă. Arhivari sunt cei care o țin sub obroc. Ea, în schimb, îți arată drumul, și apoi îți dă drumul, te eliberează până și de ea însăși, către isprăvile pe care veacul îți cere să le faci! Dar tot ea îți spune, pe orice căi a-i apuca-o: Vita sine cultura quasi imago mortis est.
Constantin Noica
*
Nota redacției: Noica a scris acest text la solicitarea mea, când am organizat o mică campanie de presă în favoarea limbii latine, a cărei menținere în programa școlară era pusă în discuție la Ministerul Învățămîntului. Manuscrisul acestui text se află în arhiva mea personală. Am avut un schimb de epistole cu marele cărturar, deși nu am vorbit niciodată față către fațî. M-a invitat la Păltiniș, a insistat chiar, dar ideea de a da acolo peste câțiva dintre admiratorii săi suspecți m-a blocat…
Și a mai fost ceva: m-am ferit să intru sub influența lui Noica. Îmi ajungea cât ucenicisem pe lângă Alexandru Graur și Petre Țuțea. Instinctiv simțeam nevoia de a păstra cât mai mult din mine însumi, de a nu mă pierde sub noianul modelelor…
Latinitate sau nu ?! Limba romana sau limba moldoveneasca , limba romana sau limba valaha !?
De ce este limba asa e importanta ?
De ce nu este acceptata o varianta sau alta ? De ce se fac atitea eforturi pentru impunerea limbii romane si aceea musai sa fie de origine latina ?
Pentru ca in relatiile Contractuale dintre cotropitori si cotropiti , cotropitorii impun un Limbaj Juridic Contractual prin care subiectii cotropiti si desposedati sint fortati intr-un contract social care sa reglementeze si sa limiteze capacitatea lor de manifestare sociala .
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Avind in vedere ca structura societatii este piramidala , iar elitele din apexul piramidei si-au pus in cap sa numai plece de acolo , nu au facut altceva de mii de ani decit sa creeze contracte religiose si civile , cu scopul clar de a tine masele de producatori sub un control permanent .
Dau un exemplu cunoscut de majoritatea : Marx a sustinut ca omul este o fiinta naturala care are drepturi naturale si trebuie sa traiasca liber . Nietzsche sustinea ca masele sunt o turma incapabila de rationament si care trebuie tinuta sub control de catre elite . Marx era pentru mase , Nietzsche era pentru ierarhie .
Acestea sunt cele doua curente filosofice teoretice .
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
La noi au existat ginditori din ambele curente . Comunistii i-au promovat pe cei care sustinea varianta marxista iar Capitalistii ( posesorii de capital uman ) i-au promovat pe cei care sustineau controlul si exploatarea maselor .
Pentru ca masele sa poata fi exploatate trebuie sa creezi limbaje inselatoare de dogmatizare a maselor , trebuie sa creeze religii contractuale , filosofii si concepte fictive inselatoare . Pe scurt Noica a fost un mercenar , vindut intereselor elitelor romano-vaticanoide .
Si nu numai Noica dar toata sleahta promovata de toti semidoctii , Nae , Ionesco , Cioran , Gyr , Tutea etc Daca au facut-o contienti sau inconstienti numai el ar fi putut sa ne zica . Acestia nu puteau sa explice nimic clar ci se exprimau in tot felul de termeni fantezisti prin care impresionau si influentau alti prosti care aprobau fara sa treaca prin filtrul ratiunii ce spuneau aia .
Ce admir la Florin este ca nu si-a facut idoli din intelectrucii astia si nu a inghitit pe nemestecate toate aiurelile lor . Omul face un efort sa analizeze si sa rationeze . Asta e calea de urmat !
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Sclav nu este individul care a fost vremelnic inlantuit , ci Subiectul care ajunge sa-si idolatrizeze cotropitorii , Agentii cotropitorilor si Limbajul cotropitorilor .
Limba v-a fost croita ca sa intelegeti Legea . Legea lor ! Daca nu va dogmatizau cu Limbajul lor , cum mai puteati fi sclavizati !? D-asta , v-au croit Limbaj romanesc – limbajul sclavilor si Legea sclavilor .
Dupa cum bine zicea poetul :
De Lege n-au nevoie – virtutea e uşoară
Când ai ce-ţi trebuieşte… Iar Legi sunt pentru voi,
Vouă vă pune Lege, pedepse vă măsoară
Când mâna v-o întindeţi la bunuri zâmbitoare,
Căci nu-i iertat nici braţul teribilei nevoi.
Iar si iar o comite….
Si Noica „Spune tîmpenii clare”, ” Cum vine cretinul ăsta să afirme că nu știam ce spun”, „Asta visează el și crede că e real ce viseză”, „În basmele acelea nu e nici un strop de sevă latină și nici în ființa noastră spirituală. Autorul aiurează. Nu spune nimic concret”.,”Ăsta de aici e o tîmpenie de la cap la coadă. Noica e așa de prost că….,”
„Tot modelează conștiințele cu teoria lor calpă:
-au venit romanii și dacii, mai ales dăcițele, au căzut în cur de admirație
-dacii și dăcițele s-au apucat cu sîrg de latină pe care au învățat-o perfect.
-ca urmare cum să fim noi grozavi dacă sîntem urmașii unora care s-au predat imediat și au învățat de la scursura Imperiului Roman? Nu e normal să fim șmecheri, trădători, curve dacă ne tragem din daci și din romani?
Când o limbă, moartă dar nu tocmai, îți este atât de firească – așa cum nu se întâmplă polonezului sau ungurului cu latina – cum și de ce să te lepezi de ea?”
Finalul este „grandios” si „glorios, in aceeasi masura:
„Pt această afirmație eu îl declar dement pe Noica. Latina clasică, singura predată prin europa (sic!), nu îi este firească nimănui!”
Poate spune, raporta in scris unei entitati inca neclare: L-am facut si pe asta! Numai eu sunt destept si impartial!
Sa nu fiu inteles gresit! Nu critica deranjeaza (cu toate ca este de bonton sa critici doar egalii si sa nu umilesti pe cei de sub tine) ci maniera, limbajul mult prea lejer, daca nu kiar malagambist!
*In felul acesta, de pur si brutal nihilism , pun prinsoare ca si pe un topic despre Henri Coandă, „distinsul camarad de blog” nu va pregeta sa-si verse veninul de sarpe Taipan de vest (Inland taipan – Oxyuranus microlepidotus)!