CONSOLIDAREA NEALINIERII STRATEGICE

CD
1.778 aprobate
denitsoc@gmail.com
108.231.169.110

CONSOLIDAREA NEALINIERII STRATEGICE
De CD

Declarația de la Rio de Janeiro este manifestul summitului BRICS, unde s-a declarat clar si fără echivoc că Nealinierea Strategică este o pozitionare neutră, ce poate reusi in orice climat, oricat ar incerca occidentul si satelitii săi să readucă dihotomia bolsevică pe scena relatiilor internationale cu lozinca lor: “ori cu noi, ori impotriva noastră”.

Quantum Calculus, atat de la modă acum prevede insă, depăsind metodologia binară digitală si o a treia pozitie, ce poate fi neutră, nealiniată, cu posibilităti mai ample si frontiere incă neepuizate, dar pline de promisiuni si posibilităti itrevăzute corect matematic, fără speculatii partinice.

Trump, în al doilea mandat al său a pornit cu o manifestare dură a hegemonismului American sperand să polarizeze tările in două tabere, rivale si gata de luptă, sperand că diplomația globală va erupe în confruntare. Dar rezultatul este opus diplomatia intelligentă a alunecat spre ceva mai liniștit, mai deliberat și sigur mai durabil – “Nealinierea Strategică”.

Nu s-a revenit la rivalitățile din Războiul Rece. Este mai degrabă o ascensiune a ceea ce factorii de decizie politică numesc Multi-Aliniere, sau, mai explicit, Nealiniere Activă. Pe intraga scenă globală guvernele nu își mai organizează politica externă în jurul loialității ideologice.
O organizează în jurul efectului de parghie de putere cantărit cu inteligentă si suplete diplomatică.

În loc să formeze alternative bazate pe blocuri/grupuri si să jure loialitate față de puteri rivale, aceste state joacă diplomatic si flexibil – implicând si Washingtonul acolo unde este util, Beijingul acolo unde este strategic și construind noi alianțe orizontale între ele. Nu este antiamericanism. Este flexibilitate diplomatică strategică.

Mangemetul ierarhiei orizontale, este străin ideologiei si practicii imperialiste occidentale si fiind mai putin cunoscut occidentului il impiedică să ieie măsuri eficiente cum si-ar dori. Occidentul imbolnăvit de o ideologie talmudic-imperialistă este nevoit ca impreună cu toate organizatiile si organismele internationale să se restructureze inainte de a fi izolate si pierdute in hăul istoriei.

Recentul summit BRICS de la Rio de Janeiro a oferit o demonstrație liniștită, sigură, decisă și elegantă. În timp ce unii se așteptau un manifest anti-occidental îndrăzneț, blocul a emis în schimb „Declarația de la Rio de Janeiro”, un document de 31 de pagini care solicită reforma instituțiilor ONU și Bretton Woods, o guvernanță etică a inteligenței artificiale și o finanțare sporită pentru climă, condamnând în același timp atacurile asupra Iranului și susținând un armistițiu în Gaza.
Declarația a evitat în mod vizibil retorica anti-SUA si a satelitilor ei.

BRICS nu este un instrument de confruntare, ci o platformă pentru reformă, inspirându-se din Conferința Bandung din 1955. Lula a subliniat „echidistanța” dintre marile puteri și a reafirmat postura de nealiniere a Braziliei.

În Palatul Itamaraty din Rio de Janeiro, președintele brazilian Luiz Inácio Lula da Silva a rostit un toast discret. Nu a existat nicio retorică antiamericană, nicio declarație asurzitoare – doar un apel la „cooperare fără coerciție”. mesajul a fost inconfundabil: nu era vorba despre înlocuirea Statelor Unite, ci despre crearea unui spațiu de protectie care să lase loc diplomatiei inteligente.

India a rezistat cerințelor tarifare ale lui Trump fără a escalada represaliile. Postura Indiei reflectă această ambivalență si eficienta spatiului diplomatic. Guvernul prim-ministrului Narendra Modi continuă să aprofundeze cooperarea în domeniul apărării cu Washingtonul, dar a îmbrățișat și președinția summitului BRICS din 2026, pledând pentru o abordare a ideii: „umanitatea pe primul loc”.

India a consolidat comerțul cu China și Emiratele Arabe Unite, inclusiv un angajament de a tripla comerțul bilateral cu Brazilia. New Delhi își definește acum politica externă ca fiind un „angajament bazat pe probleme” – o abordare pragmatică fără angajament ideologic.

Turcia oferă încă o ilustrare a aceste idei. Deși a rămas membră NATO și a participat la achizițiile militare americane, Ankara si-a afirmat interesul Turciei pentru o colaborare mai profundă cu BRICS. Oficialii turci își prezintă diplomația drept „Multidirecțională”, construind influență de la Bruxelles la Baku fără o loialitate ideologică si cu ata mai putin una dihotonomică, bolsevică.

Acest fenomen nu mai este anecdotic. Conform Raportului de Securitate de la München 2025, 57% dintre factorii de decizie din Sudul Global chestionați își descriu acum diplomația ca fiind „multi-aliniată” – o creștere de 21 de puncte procentuale față de 2020. Aceste guverne nu resping SUA și nici nu își îmbrățișează rivalii. Își diversifică, recalibrează și izolează interesele.

De ce tocmai acum? Răspunsul se află în realitatea trăită a celui de-al doilea mandat al lui Trump. Deciziile sale de politică externă au declanșat incertitudine, fricțiuni și reducerea riscurilor strategice – chiar și între aliații de lungă durată, probabil etse o fortare spre o finalitate grabnică si decisivă, poate asa va veni mai repede acel mesia…

În primul rând, Trump a retras Statele Unite din acordul climatic de la Paris în prima sa zi de mandat. Invocând sarcini nedrepte asupra industriei americane, mișcarea a trimis unde de șoc în diplomația climatică globală – oprind miliarde în finanțarea climatică și blocând cadre comune de decarbonizare.

Ca răspuns, BRICS a solicitat 300 de miliarde de dolari anual până în 2035 de la națiunile dezvoltate pentru a sprijini obiectivele climatice ale Sudului Global.

În al doilea rând, administrația Trumpa reinstituit tarifele Secțiunii 232 pentru importurile de oțel și aluminiu din 12 țări, inclusiv Brazilia, Africa de Sud, India și Uniunea Europeană. Până în aprilie, ratele tarifare variau între 25% și 35%, provocând proteste diplomatice și semne timpurii de represalii comerciale.

În al treilea rând, Trump a oprit contribuțiile SUA la platforma de creditare pentru energie curată a Băncii Mondiale, suspendând rolul Americii în modelarea normelor de finanțare a dezvoltării și accelerarea alternativelor între statele Sudului Global.

În al patrulea rând, a înghețat ajutorul diplomatic acordat țărilor non-NATO, etichetându-le „profitori de securitate” conform doctrinei sale tranzacționale. Guvernele din Africa, Asia de Sud-Est și America Latină au răspuns prin orientarea către soluții și parteneriate regionale.

În al cincilea rând – și poate cel mai destabilizator – a fost însăși strategia tarifară a lui Trump. Pe 6 iulie, el a anunțat un tarif de 10% pentru toate importurile BRICS, începând cu 1 august, cu amenințări de escaladare la 25% până la 40% dacă acordurile bilaterale eșuează și tarife de 100% dacă națiunile BRICS reduc utilizarea dolarului.

Un tarif de 50% a fost impus în mod specific Braziliei, invocând găzduirea summitului și presupuse „atacuri” asupra firmelor de tehnologie americane. Termenul limită din 9 iulie pentru protocoalele comerciale revizuite, denumit „Ziua Z a Tarifelor”, a fost prelungit până la 1 august, determinând negocieri de urgență și scurgeri de capital.

Conform estimărilor recente ale FMI, fluxurile de investiții străine directe în SUA au scăzut cu 6,1% în primul trimestru al anului 2025. Între timp, Vietnamul, Japonia și Mexicul au inițiat discuții regionale privind moneda și mecanisme de acoperire a riscurilor comerciale pentru a reduce expunerea la sancțiunile SUA.

Ca răspuns, națiunile din Sudul Global se orientează din ce în ce mai mult una către cealaltă – nu din ostilitate față de SUA, ci din necesitate. Kenya și India au lansat o platformă comună de credit climatic.

Mexicul și Columbia au extins acordurile de investiții cu China și Emiratele Arabe Unite, evitand sistemele de compensare a dolarilor si folosind monede nationale sau yuanul.

China și Vietnamul au convenit să promoveze cooperarea feroviară, în timp ce China și Emiratele Arabe Unite au semnalat investiții în Facilitatea pentru Păduri Tropicale Forever din Brazilia. Mecanismul de Garanție Multilaterală BRICS, lansat de Noua Bancă de Dezvoltare, își propune să stimuleze investițiile în infrastructură și climă.

Chiar și partenerii occidentali tradiționali își regândesc poziția. Ministerul de Externe al Germaniei, într-o notă internă, a avertizat că oferta de parteneriat a Washingtonului se micșorează. Franța a convocat un dialog strategic privind suveranitatea cu Brazilia și Egiptul. Acestea nu sunt alianțe care se dizolvă. Sunt alianțe care se schimbă.

Mărturiile depuse în fața Comitetului pentru Relații Externe al Senatului SUA în această primăvară au validat și mai mult aceste tendințe. Joseph Ledford, cercetător senior la Institutul Hoover, a declarat: „Dependența Washingtonului de loialitate a depășit oferta sa de conducere.”

Acesta este punctul crucial al acestei noi ere: autonomia strategică nu este ideologică. Este adaptivă. Guvernele se opun dependenței, nu relațiilor. Refuză exclusivitatea – nu angajamentul.

Nimic din toate acestea nu echivalează cu un bloc antiamerican. Sudul Global nu dorește confruntare. Dorește coautorat, cooperare si multipolaritate. Extinderea BRICS – care reprezintă acum 45% din populația globală și 35% din PIB – nu este o reluare a Războiului Rece. Este un forum pentru pluralism, nu pentru polaritate hegemonică.

Și asta prezintă o oportunitate pentru orice tara. Pentru SUA, provocarea nu este competiția, ci relevanța.
Dacă Washingtonul poate îmbrățișa diplomația multipolară – bazată pe respect reciproc și reformă instituțională – încă deține instrumentele necesare pentru leadership.

Dar dacă continuă să ceară loialitatede pe pozitie hegemonică, oferind în același timp volatilitate, riscă să fie marginalizată nu de adversari, ci de indiferență.

America contează în continuare, dar, din ce în ce mai mult, lumea nu mai așteaptă. SUA să conducă, ci să accepte egalitatea cooperantă. Trebuie să se alăture noii mese diplomatice a lumii – nu să pretindă ci să o asume.

Atlanta 15/09/2025