G
41 aprobate

gert.frau@yahoo.com
89.136.113.152

 

În răspuns la G.

Comuna Pianu și râul Pianu’ ar putea fi foarte vechi și posibil o reședință a tribului Piengitai/Piengetai (Πιεγγῖται). Sunt consemnați odată pe râul Mureș, deși mai aproape de Apuseni, apoi undeva în nord-vestul Daciei, probabil în teritoriul luat de la Taurisci. Multe triburi dacice vor umple golul lăsat după campania de cucerire și anihilare a celților. Biessii geto-dacici sunt consemnați pe Mureș, mai spre izvor, dar și undeva între Năsăud și fostul comitat Bereg, dacă nu chiar pe versanții nordici alături de Coisstoboci.

Interesant, cred eu, că o temă *peng-/*pang-(*penk-/*pank-) ar putea fi cea din verbul a pângări (arom.pãngãni, pãngãneață ”murdărie, excrement”) și pâncă (viciu), care nu sunt coradicale cu romanicul păgân, ci provin din rad.*pank- ”mud, rot” (noroi, putregiune). Cu siguranță se contaminează cu moștenirile noastre din lat.pāgānus.
(https://starlingdb.org/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpiet&text_number=+849&root=config)

E o lărgire a rad.*pan-, *pen- ”mud, slush, morass” (noroi, nămol, mlaștină): Got. fani ‘noroi’, v.prus. pannean ‘mlaștină, câmp noroios’, irl. enach, eanach (mlaștină), gallic anam (mlaștină), ilir Pannonia, tr.Panysos, Panysssos (Πανυσός), etc.

derivate: pângăritură, pângăriciune.

S-ar mai putea menționa un râu Pingus/Pinkus (azi Pek) în Moessia Superior cu un oraș Pincum (Veljko Gradište) și un trib Pincensii/Picensii (cīvitās Picēnsēs), apoi un alb.pingë (top/vârf) cf. pingë, pingul (perpendicular, în jos, vertical), pingël (vârf, punct) derivate probabil din *per + ngul (a înțepa, a intra).
(https://books.google.ro/books?id=EqwBAAAAYAAJ&pg=PP444&lpg=PP444&dq=pingus+ancient+river&source=bl&ots=Qy3Y-Z2G7K&sig=ACfU3U1oJkl3F_VFR5rrxRKUJLBrOb3OIQ&hl=ro&sa=X&ved=2ahUKEwjC3dOUwMv3AhVTRfEDHWp8CDwQ6AF6BAhVEAM#v=onepage&q=pingus%20ancient%20river&f=true)

Poate primul poate fi coradical cu celelalte (pângări/pângăni), dar Piengitai (Πιεγγῖται) este mai apropiat de Arbōnitēs (Ἀρβωνίτης; pl. Ἀρβωνῖται Arbonitai) ca derivat traco-grecesc. Sunt vechii albanezi atestați de Polybius după o așezare a lor Ἀρβων, iar în evul mediu i-au numit pe albanezii aduși sau chemați în Peloponez și Achaia (αρβανίτης / arvanítis)