Dan Cristian Ionescu
18:27 (acum 5 ore)
către eu
„Pomelnicul” pe care l-am trimis si la care am muncit vreo 15 ani face parte din editia a V-a a „Codului lui Lucifer” pe care ma pregatesc sa o inchei.
Nu este tot textul, de pilda in final am mai scris:
Nume celebre de macedoneni (chiar dacă unele le repet) sînt frații Capșa (care au deschis celebra cofetărie), frații Minovici (Mina – care a înființat Institutul de Medicină Legală, Nicolae – de la care ne-a rămas Muzeul Minovici și chimistul Ștefan), frații Manakia (Ianaki și Milton, pionierii fotografiei și cinematografiei în Balcani), familiile Juvara (cei din Moldova) și Djuvara (cei din Muntenia), Nacu, Scrima, Barba, Belimace (Constantin, cel mai mare poet al neamului, autorul versurilor imnului Dimăndarea părintească și nicadorul Doru), Cavalioti, Diamandi, Boiagi, Papanace, Tulliu, Vulcan, Darvari, Bellu, Mocioni, Caranica, Paligora și atîția și atîția alții.
Dar acest neam, iubitor de libertate și luptător pentru aceasta, a stropit cu singele său toată Peninsula Balcanică. Numai pentru aceștia ar merita scrisă o adevărată enciclopedie. Au murit luptînd pentru propria independență (ca Pitu Guli din Crușova) sau pentru independența Greciei (ca Rigas Feraios sau Rigas Felestin, generalul Marcu Boțari și mulți alții). Au murit în România, ca legionari, luptînd împotriva unui regim corupt și trădător, după care au murit ca luptători împotriva bolșevicilor fie în munți, fie în Dobrogea (ca Gogu Puiu – șeful Haiducilor Dobrogei).
Și tot aromân a fost și un alt mare patriot român, victimă a istoriei, Mareșalul Ion Antonescu, cel care într-o ședință de Consiliu (adică de guvern) a declarat că rădăcinile sale se trag din Boboștița. Împreună cu el, a fost împușcat și aromânul Gheorghe Alexianu, fostul guvernator al Transnistriei.
Dintre aromânii aruncați nevinovați în temniță timp de peste două decenii doar pentru faptul că au fost membrii ai ”Frățiilor de Cruce” îl amintesc doar pe Ioan Ianolide, denumit astăzi ”Deținutul profet”.
Marii macedoneni merită o atenție mult mai mare și poate că, după terminarea cărții de față, să mă ajute Dumnezeu să scriu o monografie cît mai completă despre aceștia.
Dacă vorbind despre aromâni am amintit și despre Mișcarea Legionară, o să îmi permit ca, în puține cuvinte, sa îmi exprim un punct de vedere personal cu privire la acuzele aduse acesteia.
Istoria scrisă a ultimilor ani asociază în general Mișcarea Legionară cu fascismul și crima – istoricii care acreditează această idee sînt tributari fie partidelor istorice, adesea trădătoare de țară în acei ani, fie sionismului, fie doctrinei oficiale a perioadei bolșevice. Este adevărat că în anii ’30 membri ai Mișcării au săvîrșit atentate (I. Gh. Duca, Mihai Stelescu, Armand Călinescu), iar în noaptea de 26/27 nov. 1940 au fost împușcați cei vinovați de asasinarea mișelească a Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor, dar și de celelalte asasinate nejustificate din decursul deceniului, culmind cu masacrele din sept. 1939 (despre uciderea în ianuarie 1941 a unor evrei, a apărut în ultimii ani varianta că aceasta a fost săvîrșită de serviciile secrete pentru a fi aruncată în sarcina legionarilor, astfel încît este greu de comentat). Dar macedoneanul Constantin Papanace (1904-1985), fruntaș al Mișcarii Legionare și ministru subsecretar de stat la ministerul finanțelor în timpul guvernării legionare, în cartea sa „Mișcarea legionară și macedo-românii” explică în mod magistral aceste situații de excepție: „Au fost situații cruciale pregătite diabolic de adversari cînd Mișcarea a fost constrînsă ca între moartea neamului și aceea a asupritorilor săi, să aleagă pe aceea a asupritorilor.”
Iar cuvintele lui Corneliu Zelea Codreanu („Iertați pe cei care vă lovesc cu palma din pricini personale. Pe cei care vă chinuie pentru credința voastră în neamul românesc nu-i veți ierta”) îmbină preceptele creștine și dragostea de țară (Dumnezeu și Patria erau valorile supreme ale Mișcării legionare).
Să răspundă fiecare după propria conștiință: viața unui trădător de țară este mai importantă decît țara pe care vrea să o distrugă? Ce poți face într-o țară pe care conducătorii (indigeni sau alogeni) o vînd străinilor, nenorocind un întreg popor, în care patrioții sînt uciși de autorități iar justiția mușamalizează crimele, fiindcă au fost săvîrșite la ordinul unui rege sau alt fel de conducător corupt, vîndut unor puteri străine?
Iisus ne-a învățat iertarea, dar ne-a învățat și să ne înarmăm pentru a ne apăra.
„Salus patriae suprema lex” („Salvarea patriei este legea supremă”) – acest precept are peste 2000 de ani; azi oare nu mai este valabil decît pentru a justifica crimele evreilor?
Stimate domnule Ionescu,
Dumneavoastră îl numiți pe mareșalul Antonescu: ” mare patriot român, victimă a istoriei „. Pe de altă parte, justificați asasinatele comise de legionari prin dragostea lor pentru patrie. Deci, tot patriotism.
În această ordine de idei, sunteți amabil să-mi explicați cum vedeți dumneavoastră evenimentele din 21-23 ianuarie 1941 ?
Este vorba de o răfuială între patrioți sau o copie fidelă a Nopții Cuțitelor Lungi din Germania anului 1934 ?
Stimate Dle Dan Cristian Ionescu, in cercetarile Dvs ati gasit printre aromanii din Romania si urmasi sau rude ale lui Mustacov (si care urmasi sa fi devenit Mustaciosu), un muzician care a fost si la Bucuresti pentru studii muzicale ?