Completare la Legea Romanismului

Românii sãrbãtoresc Ziua Nationalã oriunde s-ar afla

Pe 1 Decembrie, toti românii, oriunde s-ar afla, poarta România în suflet iar Imnul României va rãsunã in toate lãcasurile, din toate colturile lumii, unde bat inimi de români.

Iar pentru noi, românii care suntem departe de tarã, aceasta zi ce o petrecem impreunã, ne leagã si mai puternic, ne aduce impreunã cu gânduri bune, cu amintiri plãcute, cu traditii, cu lucrurile bune pe care România ni le-a dat.

România a sãdit in noi valori cum ar fi moralitatea, modestia, ambitia, iertarea, importanta familiei, a prietenilor si a tesut în fibra fiintei noastre o puternicã legãturã cu pãmântul, apele, codru, aerul, croindu-ne un contur care ne defineste.

O astfel de povarã dulce-amarã o purtãm cu noi oriunde. Este dorul de Acasã. Chiar si în cele mai îndepãrtate țãri, românii au un loc unde se simt ca acasã: biserica! Aici se întâlnesc, se roagã în limba maternã, aici își boteazã copiii, aici isi fac legãmântul pe viata, tinerii cãsãtoriti. Biserica este instituția care îi unește cu adevãrat pe români, care luptã pentru pãstrarea credinței, traditiei și identitații românești.

Si…..sã nu uitãm cã stã si in vointa noastrã, a celor ce trãiesc dincolo de frontiere nenumãrate, sã facem România mai frumoasã si sã fim mândrii atunci cand se intoneazã imnul national in tarã sau in orice alt loc in lume, atunci cand se vorbeste de Brancusi la Paris, New York, Tokyo, atunci când aflãm ca tinerii nostri olimpici si-au mai golit o camerã de jucrii, in care srã-si poatrã etala medaliile obtinute la concursurile internationale, atunci cand un român câstigã un turneu de tenis sau când un român ajunge pe vârful unui munte.

Sa fie o mândrie pentru fiecare dintre noi, sã avem un pasaport românesc sã vorbim in limba noastrã si sã ajungem sa fim modele si pentru alții.
Si, sã nu uitãm cât de mult potential si frumusete are de oferit România. O tarã in care splendorile si sãlbãticia naturii se impletesc cu abisurile istoriei, din primii ani ai crestinismului in Carpati.
O tarã care ascunde in inima ei comori cât pentru o lume intreagã.

Eu sunt recunoscãtoare pentru baza solidã pe care România a oferit-o vietii mele. Acolo am trãit cei mai frumosi ani, acolo am avut cele mai mari impliniri.
Eu n-am uitat cã România este tara cu traditii inestimabile este, tãrâmul de basm în care s-a nãscut Fat-Frumos, meleagul fantastic al Mioritei si al teiului lui Eminescu.
Eu n-am uitat muzica care uneste suflete, dansul si voia bunã, baladele si cântecele traditionale românesti, de jale si de DOR. La fel ca dorul de cei dragi, si dorul de tarã este mereu prezent în sufletul românilor plecati departe, pentru ca parte din identitatea oricãrui român este legatã de tara sa.

Iar tu, român de-al meu, cãlãtor pe alte meleaguri, spune-le celor ce te vor întreba cine esti si de unde vii, ca „tu române, nu ai de ce sã tii capul plecat în fata nimãnui, niciodatã, pentru cã tu pe pãmântul tãu ai stat, nu pe al altora, tu l-ai muncit si fãcut sã rodeascã, tu ai stat cu o mânã pe plug si alta pe sabie si nu ai râvnit niciodatã la bunul altuia”.

Asadar odatã cu un indemn de regãsire a respectului de sine si o sperantã de a ne renaste ca o natiune puternicã in rândul tuturor natiunilor, trimit gândurile mele spre toate zãrile lumii pe unde se aflã rãspindit neamul nostru si sã ne amintim cu toti ca suntem din neam vechi, cã suntem copii de oameni buni, frumosi, harnici, credinciosi, ospitalieri, cinstiti, rãbdãtori, dar si viteji, aprigi si neînfricati atunci când tara o cere, sã fim mândri de noi însine, de strãmosii nostrii si de tara noastrã!

Tie, Românie, îti doresc sã fii mandrã de fii tãi, sã fii bunã cu ei, sã le aduci un An Nou Bun si cu sãnãtate!
Iti doresc belsug, pace si bunãstare, copilasi zambãreti si sãnãtosi, imbrãcati bine si educati si mai bine, bãtranei la adapost care sa trãiescã fãrã frica frigului, a bolii, a singurãtãtii si nepãsãrii.

Îþi doresc conducãtori demni de strãmosii lor si tineri care sa nu renunte la idealuri. Tineri care sã stie ca visele lor devin realitate dacã au vointã, dacã au credintã si putinã iubire: de Dumnezeu si de semeni.
Numai asa vor reusi sa construiascã o lumea nouã in care sã fie fericiti si mândrii de numele tãu!

Îti mai doresc ca ziua ta si sacrificiile care au însemnat ea sã nu fi fost în zadar.
La Multi Ani, Românie, tara mea!”

Fie ca Dumnezeu sã binecuvânteze România, astfel incât din plinãtatea fericirii pe care El a hãrãzit-o tuturor oamenilor sa se impãrtãseasca cat mai multi concetãteni de-ai nostri, dupã faptele bune si gândul curat al fiecãruia!

din Vancouver, pentru Observatorul
Dorina Cornelia Aldea

Romanism si antiromanism….
Sef birou informatii in Securitate: ,,Atatia romani au omorat sarbii incat de abia asteptam sa prind un securist de-al lor. Nu am iertat nici unul…”
Pentru asa ceva ultima marturie inainte de moarte a fost cea pe operatiunile de lichidare pe motiv de crime impotriva umanitatii peste granita… in care securistii iugoslavi care au omorat etnici romani au fost vanati si lichidati unul cate unul. Ani de zile….
In tara aveam securisti iugoslavi capturati pentru care isi dezvoltase o intreaga retea de ofiteri de Militie pentru a avea acces la interogatorii. Avea la dispozitie o ora ca sa scoata informatiile din securisti pe toate metodele posibile in care daca constata ca securistul a omorat etnici romani se renunta la schimbul de prizonieri si era executat.
,,Nu am avut nici un regret. Eu adunam mortii pe granita si in fata mea in Timoc erau arestati romani doar pentru ca vorbeau limba romana….”
Binainteles, ca e vorba de misiuni de spionaj in care in fata lui erau arestati etnicii romani timoceni care ulterior erau executati.
Dupa care romanii arestati de sarbi erau executati doar pentru ca …. vorbeau limba romana. Asa au fost omorati in 1947 trei copiii de romani in Timoc pentru ca au refuzat sa renunte la limba romana si la BOR si sa fie ,,convertiti” la Biserica ortodoxa Sarba….
Toate schimburile de prizonieri se efectuau pe sectorul terestru de langa Timisoara. Se retrageau toti granicerii, atat granicerii romani cat si granicerii sarbi-iugoslavi pe o distanta de un km. Dupa retragere veneau cele doua echipe de securisti care se postau fata in fata chiar pe linia de frontiera. Cei doi prizonieri inaintau pe granita si isi dadeau mana la mijlocul drumului. Dupa efectuarea schimbului cele doua echipe de ofiteri de Securitate, una iugoslava si cealalta romana, se retrageau in liniste.
La o distanta apreciabila tatal meu ii monitoriza in secret cu un binoclu si ii urmarea pas cu pas la fiecare schimb de prizonieri.
Tatal meuc a sef birou informatii in Securitate a condus alcatuirea primelor dosare cu crime impotriva umanitatii pe ofiteri de Securitate si anume pe ofiterii iugoslavi UBDA care au omorat romani inclusiv in gropi comune. Dosarele erau destinate sa fie folosite de rpesedintele Dej la ONU in cazul pierderii Banatului si dupa 1989 toate aceste dosare au fost furate in amenintari si presiuni pentru pastrarea tacerii.
In CDR tatal meu s-a trezit cu un spion sarb la poarta pentru care i-a anuntat pe sefii DIA care in mai putin de jumatate de ora erau la poarta.