Radu Gyr: „Când slovă şi strădanie se-nchină Ţării mele, tu mârâi, pocitanie…”
gabi 1 hour ago
.
Stiti, decat sa despic firul liric in sapte cu versurile lui Radu Gyr, mai degraba as merge pe varianta „proletcultism versus poezie cu mesaj crestin-patriotic”. Nu ma pricep la poezie si nu pot aprecia daca Radu Gyr a scris poetic/liric sau doar cu mesaj, dar decat Ion Brad sau Anatol Baconschi, mai bine Radu Gyr. Parerea mea.
Dovada:
1. Anatol Baconschi :
Trece-o noapte și mai trece-o zi,
Se ascute lupta între clase,
Iar chiaburii se arat-a a fi
Elemente tot mai dușmănoase… etc.,
versus
2. Radu Gyr
”Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”
Problema de fond mie mi se pare a fi alta! Si anume faptul ca autoarea nu sare in apararea lui Radu Gyr impotriva defaimarilor la care este supus din partea institului cu nume de impostor patronat de prostovanul guvern romanesc prin florian. Nu are niciun fel de pozitie de principiu fata de dinamitarea sentimentului patriotic reprezentat de Radu Gyr pentru ca asta este ocupatia lui florian: distrugerea acestui sentiment, exact ca si inaintasii lui sionisto-cominternisti! Deci pina la urma ce ne spun cuvintele respectivei? O alta tentativa camuflata de a lovi in ceea ce inseamna un simbol al respectului si dragostei fata de tara. Asta imi da mie de gindit.
Autoarea – actualmente doctor – nu cred ca si-a propus sa-l apere pe Radu Gyr de defaimarile unora sau altora (subiect periculos, sic!). Pana la urma a marsat pe latura literara – probabil pentru ca daca era sa ia in calcul latura patriotica, iesea prost pentru toata lumea, mai putin pentru subiectul Radu Gyr – poetul crestin si patriot. Asa, a scaldat-o cu succes. Chiar am curiozitatea sa vad cum abordeaza „tradarea” intelectualilor: definitia tradarii la un intelectual, motivele tradarii, modalitatile de tradare si, mai ales, obiectul tradarii. Caci intr-un fel tradeaza Sadoveanu prin Mitrea Cocor si altfel tradeaza Patapievici prin sintagme de felul „ma pis pe poporul roman” – nu ca i-as pune pe acelasi plan valoric d.p.d.v. literar pe acestia doi, Doamne fereste! Si ca sa largesc cadrul dezbaterii, cum judecam intoarcerea lui Panait Istrati de la comunism la „Spovedania unui invins” si criticile acerbe ale intelectualilor francezi – printre care Romain Rolland – majoritatea comunisti stipendiati de Moscova, care l-au pus la zid: cine-a tradat aici si pe cine? Noi stim raspunsul, dar altii poate ca judeca la fel ca Romain Rolland & co si nici acum n-am auzit ca intelectualitatea franceza (de la care multi ipochimeni de la noi inca iau lumina) sa-si fi cerut iertare de la Panait Istrati, macar in memoriam!
CATASTROFALA diferenta de versuri! Oare cine e catastrofa?
Imi vine in minte o poezioara din perioada pioneratului (o fi Desliu?):
„Partidul e-n toate/ e-n cele ce sunt/ si-n cele ce miine vor ride la soare/ e-n holda bogata…”
Adicatelea peste tot!
… la fel ca voi idioții, ați năpădit societatea.Hai sictir, stalinist nenorocit !