„Noi, înca din vechime, am aruncat poporului cuvintele: LIBERTATE,
EGALITATE, FRATERNITATE, cuvinte repetate de atâtea ori de catre papagalii
inconstienti care, atrasi din toate părtile de aceasta momeală, nu s-au folosit de ea decât
pentru a nimici prosperitatea lumii si adevarata libertate individuala, altadata atât de bine
asigurata prin constrângerea multimii. Oamenii care s-au crezut inteligenti, n-au stiut sa
descurce întelesul ascuns al acestor cuvinte si n-au vazut deloc ca ele se contraziceau, ei nu
au vazut ca în realitate nu exista egalitate în natura si ca nu poate sa existe libertate, ca
natura însasi a creat inegalitatea mintilor, a caracterelor si a inteligentelor, atât de mult
supuse legilor ei. Acesti oameni nu au înteles că multimea este o putere oarba si ca
parvenitii pe care si-i alege pentru a o guverna, nu sunt mai putini orbi în politica decât ea
însasi. N-au înteles ca initiatul, cel introdus în tainele politicii, fie el chiar un prost, poate
guverna, în vreme ce multimea neinitiatilor, fie chiar plini de geniu, nu înteleg nimic din
politică. Toate aceste gânduri nu le-au venit deloc în minte crestinilor. Totusi, pe aceasta se
întemeia principiul guvernamântului drastic. Tatal, Domnitorul, transmitea fiului sau
secretele politicii, necunoscute, în afara de membrii familiei domnitoare, pentru ca nimeni
sa nu le poata trada. Mai târziu, obiceiul transmiterii adevaratelor principii ale politicii, s-a
pierdut. Izbânda operei noastre s-a marit mult prin aceasta.

Totusi, în lumea întreaga, cuvintele LIBERTATE, EGALITATE,
FRATERNITATE au adus în rândurile noastre, prin mijlocirea agentilor nostri orbi,
legiuni întregi de crestini care ne purtau cu însufletire steagurile. Aceste cuvinte erau
pentru ei niste viermi care rodeau prosperitatea tuturora, distrugând peste tot pacea,
solidaritatea, stapânind pe dedesubt toate institutiile Statului. Veti vedea din cele ce
urmeaza să vă comunicăm, că aceasta ne-a folosit cel mai mult noua. Acest aspect ne-a dat,
printre altele, putinta de a obtine cheia cea mai importanta sau, mai bine zis, de a desfiinta
privilegiile pe care era întemeiata aristocratia crestinilor si singurul mijloc de aparare ce-l
aveau împotriva noastra popoarele si natiunile. Pe ruinele jalnice ale aristocratiei naturale
si ereditare noi ne-am ridicat aristocratia noastra, a inteligentei si a banului. Am luat drept
baza a acestei noi aristocratii bogatia, care depinde de noi, si stiinta, care este îndrumata de
maestrii nostri.”

Textul de mai sus este scos din Protocpalele Înțelepților Sionului, primul capitol. Textul care urmează este o circulară a Căpianului, a lui Corneliu Zelea Codreanu, adresat unor tineri legionari, adolescenți majoritatea, adunați într-o tabără de muncă volumtară la Arnota, în ziua de 20 iulie 1935. Iată textul:

„Către legionarii din tabăra Arnota.
Dragii mei, Anul acesta taberele au rolul de a crea sau a începe crearea omului corect.
Am creat până acum: omul de credință, omul viteaz, omul de jertfă. Acum ne trebuie omul corect.
Corect din toate punctele de vedere: în raport cu el însuși, în raport cu lumea din afară (ținută, atitudine, bună credință, respect etc.), în raport cu organizația, în raport cu camarazii, în raport cu șefii săi, în raport cu Țara, în raport cu Dumnezeu!
Există în lume: om șiret, om pezevenghi, om secătură, om șmecher, om canalie.
Ardeți în focul cel mai mistuitor amintirea acestor oameni. Un legionar nu poate fi așa. El trebuie să poarte pecetea: om, căci în așa fel să se poarte legionarii încât să apară o formulă publică: este corect ca un legionar.”

Din primul text recomand fraza de încheiere, cu definiția dată aristocrației: „singurul mijloc de aparare ce-l aveau împotriva noastra popoarele si natiunile. Pe ruinele jalnice ale aristocratiei naturale
si ereditare noi ne-am ridicat aristocratia noastra, a inteligentei si a banului. Am luat drept
baza a acestei noi aristocratii bogatia, care depinde de noi, si stiinta, care este îndrumata de
maestrii nostri.”

Cât privește al doilea text, legionarii chiar ajunseseră la vremea lor etalonul corectitudinii, al onoarei și cinstei. Exemplul lor era tot mai contagios și a atras potopul de calomnii, persecuții și diversiuni sub care s-a încercat să fie înecată încercarea legionarilor de a restitui omului chipul său adevărat.

Ion Coja