Stimate domnule „evreu român american”, îmi voi permite un comentariu pe marginea comentariului cu care ați onorat comentariul meu. Enumăr:

1. Din tot ce ați scris, informația cea mai importantă pentru dumneavoastră o constituie mărturia părinților dumneavoastră. Au petrecut câțiva ani în Transnistria, sub administrația unor funcționari români, dar niciodată nu i-au vorbit de rău pe români. Cred că dumneavoastră de aici trebuie să porniți!

2. Mama dumneavoastră își amintește că locația în care a petrecut anii de izolare sau deportare era înconjurată de „sârmă ghimpată”! Dacă citiți cu atenție textul meu veți găsi explicația reconfortantă pentu orice evreu de azi: evreii nu erau păziți să nu iasă din lagăr, ci erau păziți să nu intre în zona respectivă germani sau ucraineni, al căror comportament față de evrei era de regulă altul decât al românilor. Conform declarațiilor unor evrei de după 1945, evreii aveau voie să părăsească lagărul, să meargă în oraș să vadă filme, să-și caute de lucru etc. Mai citiți o dată textul meu. Întrebarea care se pune: părinții dumneavoastră au locuit în case normale sau în cocine de porci cum afirmă unii autori holocaustizanți. Vezi nevrednica de Sonia Palty, dovedită ca spejură.

3. Vă referiți în mesajul dumneavoastră la experiențe medicale făcute de români pe evrei! Este punctul cel mai de jos al textului dumneavoastră. Informația este și hazlie rău de tot! Le făceau românii evreilor injecții în șira spinării?! Aveau în Transnistria dotările necesare, bașca personalul medical?! Faptul că colportați o asemenea informație vă descalifică, chiar ați putut lua în serios asemenea prostie?!

4. Povestea cu soldații germani care priveau admirativi la românii care îi întreceau în bestialități este curentă în legătură cu ucrainenii sau ungurii, ca persecutori de evrei! O aud prima oară în legătură cu românii din Transnistria. Rețineți ce vă povestea tatăl dumneavoastră despre Viorica Agarici, acela a fost comportamentul românilor, de cele mai multe ori. Adaug o completare: după 1944, când la putere au ajuns evreii comuniști, aceștia i-au reproșat bietei Viorica Agarici cele petrecute în iunie 1941.

5. Povestea cu „masacrul de la Odessa”. Nu poate fi invocată ca o acuzație la adresa regimului Antonescu. Replica acestuia la mărșăvia atacului era conformă cu regulile războiului. Regula acelui gen de represalii a fost aplicată și de anglo-americani, la proporții și mai mari. Ce știm sigur este că Ion Antonescu a dat un ordin, privind numărul civililor din Odessa care să fie sacrificați, iar după aceea, în ședința de guvern, s-a plâns că din motive umanitare numărul celor pedepsiți a fost mult diminuat. Nu se știe nici azi exact câți au fost comuniștii din Odessa spânzurați. Repet: comuniști! Așa prevedea ordinul mareșalului: să fie spânzurați civilii comuniști din Odessa! Din nefericire, printre comuniștii din Odessa identificați ca atare majoritatea au fost evrei! Le revine acest merit! Sau ghinion!

6. Nu mai comentez textele în engleză, care nu vă aparțin. Vă sugerez să intrați pe site-ul meu www.ioncoj.ro și să căutați la numele Vasilii Grossman, ziarist evreu sovietic, are corespondență de pe front din Transnistria din acele zile. Căutați și la numele Norman Manea, cred că vă cunoașteți personal, și întrebați-l de ce nu mă onorează cu un răspuns la nelămuririle cu care am rămas după ce i-am citit cartea despre golanul mântuit. Prin dumneavoastră îi mai transmit o dată două întrebări:
– în ce condiții au trăit în Transnistria de vreme ce își permiteau să fie vizitați de prieteni din România, pe care îi găzduiau cu săptămânile?! Cât de aspră era în aceste condiții recluziunea la care erau supuși?
– câteva detalii despre isprăvile tatălui său. Am înțeles bine că și-a lăsat familia de izbeliște în lagăr și a fugit/dezertat la sovietici? Cum au reacționat autoritățile românești? Când s-a întors Norman Manea și maică-sa din Transnistria și când s-a întors taică-su din Uniunea Sovietică? E adevărat că Manea seniorul a fost suspectat că este omul KGB-ului? De ce N.M. nu publică jurnalul rămas de la tatăl său?

Mă bucur că am intrat în legătură cu domnia voastră, se vede bine că sunteți un om corect, dar dezinformat. Repet: după ce intrați pe site-ul meu www.ioncoja.ro vă stau la dispoziție pentru orice întrebare. Pe site veți găsi și părerea unui evreu din Israel fost funcționar de rang înalt, ai cărui bunici au făcut Transnistria și din ale căror relatări s-a ales cu o concluzie fermă: ce-a fost în Transnistria nu se poate numi holocaust sau genocid.

Tot binele!

ion coja