Comemorarea lui Horia Sima. 30 de ani de la „trecerea la Domnul” a Comandantului! Examen postum.

Comemorarea lui Horia Sima. 30 de ani de la „trecerea la Domnul” a Comandantului! Examen postum.

Revista „Permanențe”, editată de un grup de intelectuali dedicați ideii legionare, își consacră ultimul număr comemorării celor 3 decenii care s-au scurs de la trecerea în neființă a „COMANDANTULUI” HORIA SIMA. Un comandant care, în lunga sa existență, nu și-a găsit timp să răspundă celor care l-au contrazis sau chiar l-au contestat. Ceea ce, firește, scade mult din prestigiul de comandant…

Horia Sima a fost comandantul celei mai importante mișcări politice generate de lumea românească, de geniul neamului românesc. N-a fost vorba de un partid politic, pe care să-l enumeri alături de celelalte partide care au animat viața politică a Țării, ci Mișcarea Legionară a fost contribuția cea mai valoroasă și mai originală pe care românii au adus-o în dezbaterea universală de idei și strategii politice. Îmi îngădui să cred că într-o ierarhizare a acestor doctrine politice, doctrina legionară a însemnat momentul de vârf al gândirii politice, a ridicat stacheta construcției politice la înălțimi nemaiatinse până atunci și nici de atunci până azi!

Mișcarea legionară a fost fără pereche prin „performanțele sufletești, spirituale” ale celor care au inițiat această mișcare și i-au dat consistență politică, faptică! Partizanii Mișcării Legionare s-au impus în peisajul politic prin autenticitatea predispoziției de a sacrifica orice în slujba idealului lor politic. Inclusiv viața! Ba chiar mai mult decât viața, legionarii au dovedit capacitatea de a-și dedica întreaga existență ideilor politice la care au aderat cu toată dăruirea, sub semnul credinței întru Iisus Hristos și Neamul românesc!

A fi comandantul Mișcării Legionare nu a fost o întreprindere oareșicare, mai ales că asta însemna să fii succesorul Căpitanului. Firește, nu puteam aștepta de la un succesor să fie la înălțimea Căpitanului, oricare ar fi fost acel urmaș, dar pretenții putem emite de excepționalitate, fie și în limitele „omului potrivit la locul potrivit”!
Horia Sima, în postura de comandant al Mișcării Legionare, putem spune că a fost omul potrivit la locul potrivit? Și-a onorat, măcar în linii mari, responsabilitățile deosebite pe care și le-a asumat?

După 30 de ani avem dreptul și obligația să facem acest examen al posterității! Ne propunem să inițiem acest examen, la care îi invităm pe toți colegii cât de cât avizați asupra subiectului: Mișcarea Legionară!

Eu unul am beneficiat de discuții îndelungi pe tema legionară cu George Petre, cel mai tânăr din grupul legionarilor refugiați în Germania după eșecul „rebeliunii” legionare din ianuarie 1941. George Petre și-a petrecut după 1990 ultimii ani de viață în România, la Bușteni. Așadar, formulez obiecții la adresa lui Horia Sima preluate chiar de la camarazii lui Horia Sima aflați în detenție la Buchenwald și Dackau după ianuarie 1941…

Una dintre aceste obiecții îl acuză pe Horia Sima de încălcarea regimului de detenție oferit de Hitler, prin gestul iresponsabil de a părăsi Germania pentru a se întâlni la Roma cu liderul italian, fără a avea încuviințarea fuhrerului… Fuhrer care a ordonat ca represalii executarea legionarilor din lagărul de la Buchenwald. Numai norocul („mâna lui Dumnezeu”) i-a salvat pe legionari! (Episod descris de George Petre pe site-ul nostru!) Horia Sima nu a oferit nicio explicație pentru acest gest prin care încălca înțelegerile convenite cu Hitler, punând în primejdie viața camarazilor săi! Era o încălcare a cuvântului dat, practică cu totul străină moralei legionare.

Obiecția cea mai gravă – după părerea mea, privește opoziția lui Horia Sima față de încercarea unor legionari de a da Mișcării Legionare un statut, un regulament de funcționare, așa cum procedau toate formațiunile politice. În fruntea acestui grup de legionari s-a aflat Aurel Ionescu, cu care am avut o discuție telefonică. M-a sfătuit să caut la un camarad din Bacău o copie a propunerii respinse de Horia Sima. Nota bene: Horia Sima a refuzat să citească textul conceput de colegii săi. A pretextat că Mișcarea poate funcționa și fără un statut, așa cum funcționase și pe vremea Căpitanului. Argument lipsit de consistență. Căpitanul condusese Mișcarea prin ordine și circulare care călăuzeau pașii concreți ai legionarilor, asigurând o linie de comportament activă, constantă și specifică: modelul legionar de comportament! Comandantul Horia Sima nu a avut nicio preocupare de orientare practică a vieții de legionar, inactivitatea sa devenind notorie printre camarazi, născând grupuri de contestatari, de dizidenți!

Un statut al Mișcării ar fi trebuit să prevadă modalitatea alegerii liderilor, inclusiv a Comandantului! Se temea Horia Sima de o confruntare cu electoratul legionar?!

Același statut ar fi avut grijă de a stabili o regulă a succesiunii la conducerea Mișcării, în cazul de forță majoră al dispariției fizice a Comandantului! Horia Sima a trăit ani mulți și nu a avut deloc grija succesiunii la funcția de Comandant al Mișcării legionare! Au trecut 30 de ani de la decesul lui Horia Sima și nu există nici până azi un comandant al Legiunii! Dar mai există Legiunea?! That is the question!

Am căutat acest răspuns în paginile meritorii ale revistei „Permanențe”! Nu am găsit nici întrebarea, nici răspunsul! Am găsit în schimb numeroase texte comemorative dedicate gândirii politice a Comandantului! Texte ale respectivului, dar nicio analiză a activității de „Comandant”!

În 1993 mai erau în viață sute de legionari autentici care ar fi putut da consistență unui partid legionar! Ar fi putut asigura continuitatea Mișcării Legionare!
De ce nu s-a întâmplat acest lucru? Dintr-un motiv simplu: nu a existat o constituție a Mișcării Legionare, care, prin prestigiul ei, să călăuzească pașii obligatorii pe care îi aveau de făcut urmașii lui Horia Sima. Ne-am trezit cu veleitari penibili care s-au declarat șefi ai Mișcării, fără nici un temei juridic, făcând de batjocură numele de legionar!

Nu intrăm în amănunte, nici nu le cunoaștem pe toate, dar ne este clar rolul nefast al „Comandantului” Horia Sima, care a lăsat de izbeliște soarta Mișcării Legionare! Ne aducem aminte în acest context că însăși apariția lui Horia Sima ca succesor al lui Zelea Codreanu a fost contestată de mulți legionari, inclusiv de profesorul Codreanu, tatăl Căpitanului! Nici azi nu este cunoscută îndreptățirea pe care o avea Horia Sima să se proclame urmașul Căpitanului!

Textele rămase de la Horia Sima dezvăluie o inteligență superioară a acestuia. Ne este clar că Horia Sima nu putea să nu înțeleagă în ce înfundătură lasă Mișcarea Legionară lipsind turma de un păstor! Deci omisiunea respectivă nu a fost o eroare, un calcul greșit al „Comandantului!”

Ci de altceva a fost vorba, ceva mult mai grav!

Tertium non datur est!

Ion Coja

29 iulie 2023