gert.frau@yahoo.com 89.136.113.152
Despicătura aia de pe margini apare des la iranici din Provincia Mazandaran (Iran), dar și la alți iranici. Nu-i nimic deosebit. Bănuiala mea e că se făcea pentru aceia care constituiau cavaleria dacică, deși cămeșa era lungă până la genunchi și i-ar fi folosit o despicătură oricum. Pe columnă nu apare la toți Dacii, din câte știu. Ar fi trebuit să comand cartea lui Velcescu. Deși am fost în capitală, nu m-am dus niciodată la muzeu să văd reproducerile columnei cu ochii mei. Apropo de columnă, am găsit o moștenire românească a acestui termen în compunerea războiului de țesut. Se mai spune că cureaua lată ar fi o moștenire dacică, dar n-o vezi pe columnă. Foarte probabil că multe detalii scapă aceleor sculptori, deși aveau captivii daci în fața lor. Dar unde, pe teatrele de operațiuni în suita adusă de Trăian sau în captivitatea din peninsulă? Altă piesă vestimentară păstrată cu numele de la romani este căpița „bonetă, bonețică, pop, scufie, scufiță; rar. căpățână” (lat.capitium → alb.këpicë – 1. cap esp. worn by women) cu un corespondent slavic kepec (rom.ceapsă). E o ceapsă din Hunedoara care seamănă foarte mult cu pilleusul dacic. Eu zic că nu trebuie să ne cramponăm de columnă și de culorile hainelor care nu se aseamnă cu ”albul” costumelor românești. Trec secole până apar românii și nu poți spune că am purtat numai albul și negrul. După cum spuneam, se făcea o deosebire între hainele de curat și cele obișnuite, de zi cu zi. Pe columnă se vede că Dacii care fug cu familiile nu erau chiar oameni de rând dacă pe fundal se văd ziduri de cetate, iar unii spun că domnițele erau un pic mai dichisite. Eu nu prea am văzut multe diferențe notabile între Daci, mai ales la bărbați. Afară de pilleus și franjuri la unele cape, nu apar alte diferențe notabile. Probabil culorile hainelor să aibă o importanță. Mi-am adus aminte de ce credeam că la Daci predomina părul blond. Nu erau comentariile unor greci și latini, ci columna colorată. Sunt prea mulți! N-am văzut atâția blonzi nici măcar în nordul Europei. Chiar și să avem o trăsătură regională în jurul Hunedoarei, tot mi se pare exagerat. Hitler ar fi fost foarte gelos pe Daci. |
„Sunt surprins pe columnă de lipsa armurilor sau cămeșilor de zale la luptătorii implicați în lupte. Apare ca pradă de război, dar nu pe Daci. ”
Nu e un motiv special de surprindere. Romanii reprezentau in mod conventional „barbarii”, pentru a putea fi diferentiati clar de romani, dar mai ales de auxiliarii lor. Reprezentarea dacilor pe columna de fapt nu este prea diferita de a germanilor de pe columna lui Marcus Aurelius. Pantaloni largi, camasa, bustul gol cateodata, barbi, parul relativ lung si ondulat. Panoplia de arme din partea de jos a columnei e un simbolism si un element aparte, nu retin asemenea imagine pe columna lui Aurelius.
O serie de autori straini, interesati in mod deosebit de razboaiele daco-romane, ca de exemplu dumnealui:
https://books.google.de/books/about/The_Dacian_Threat_101_106_AD.html?id=swDMiX4_9GIC&redir_esc=y
https://books.google.de/books?id=swDMiX4_9GIC&printsec=copyright&redir_esc=y#v=onepage&q&f=false
…mentionau bogatia resurselor de fier a Daciei si numarul mare de ateliere de fierarie de pe teritoriul ei. Ma rog, nu e cazul numai a autorilor straini, studii de genul asta are si Daicoviciu.
Ideea e ca pe teritoriul viitoarei provincii Dacia Felix se producea armament in toata regula, de asemenea, armata daca trecuse si ea oarecum printr-un proces de romanizare dupa incheierea pacii cu Domitian. Atunci s-au primit ceva artilerie de la romani (baliste, catapulte), iar unitati ale armatei dace au beneficiat de instructori romani. Infanteria aceea grea foarte-foarte probabil ca nu arata diferit de unitatile de mai tarziu de cohorte dacice, care au fost integrate in trupele auxiliare romane. Adica aveau coifuri metalice, armura (lorica hamata sau squamata), scuturi mari ovale, sabii de diferite tipuri, inclusiv drepte…si bineinteles, luptau in formatie. Astea erau unitatile piese de rezistenta ale infanteriei, oferind si capabilitate de confruntare directa cu unitatile romane, pe langa lupta de stil gherila. Acum sa ne inchipuim ca erau reprezentati fix asa pe columna. Daca legionarii romani erau reprezentati clar, tipic, in inconfundabila lorica segmentata, o reprezentare a unei inclestari dintre o astfel de infanterie daca si o formatie de trupe auxiliare ar fi aratat ca un fel de razboi civil, erau greu diferentiabili.