Coana Julieta, armeanca de pe Cuza Vodă – povești cu armeni
În Constanța, pe strada Cuza Vodă, la nr 33, am locuit noi. Soru-mea mai locuiește și azi. Peste drum locuia o familie de armeni, printre care și domnișoara Julieta, căreia i se spunea „coana Julieta”. Alături, altă familie de armeni: bijutierul Ștefanian. Peste drum locuia familia Enopian, cu doi băieți, Edi și Șant, și două fete: Irma și Seda. Am copilărit împreună. Erau renumiți pentru cât mergeau înot în larg, până nu se mai zăreau, toți cinci, adică cu bătrânul Enopian în frunte. Pe partea noastră, câteva case spre Mihai Viteazu, altă familie de armeni, a unui coafor.
Dacă am ceva mai interesant de povestit este despre coana Julieta.
Era o persoană ștearsă ca o umbră. Trăise toată viața cu discreția cea mai mare. Dintre vecini, cel mai mult o frecventa pe maică-mea. Noi aveam curtea cea mai mare și mulți vecini mai apelau la noi să-și întindă rufele la uscat. Printre ei și coana Julieta, rămasă la un moment dat singură pe lume să aibă grija nepoatei Aida.
Iată povestea cu care a venit într-o zi coana Julieta la maică-mea, tulburată, năucită chiar. Iar maică-mea ne-a povestit-o și nouă, în casă, spre uimirea și neuitarea mea, cel puțin.
Într-o noapte, coana Julieta l-a visat pe taică-su, mort de ani buni. Probabil că nu era prima oară. De data asta armeanul cel bătrân i-a spus coanei Julieta să vină să-l vadă, îl găsește pe strada I.G.Duca, la numărul cutare. Așa neroadă cum o știam toți pe coana Julieta, a doua zi merge la adresa indicată unde găsește o curte și pe poarta un anunț: clasicul „Nu intra. Câine rău”. Zăbovește în dreptul porții până când se apropie de poartă un dulău mare, fără să latre, ba chiar dând din coadă prietenește. Julieta prinde curaj și intră în curte. O atrăgea privirea câinelui. „Ochii lui tata, doamna Coja! Exact privirea pe care i-o știam din copilărie”! Se apropie de câine și-l mângâie pe cap. Din casă iese stăpâna câinelui și-și arată mirarea: de unde-l cunoaște pe câine? Câinele ăsta rupe orice străin le intră în curte!..
Firește, coana Julieta s-a retras fără să spună nici o vorbă despre privirea părintească… A venit la maică-mea să-i povestească și să-i ceară părerea! Principala mirare a maică-mii: de ce câine? Și încă unul rău! La care coana Julieta intervine lămuritoare: „Tata a fost un om rău! Când au fost luptele cu turcii a omorît mulți turci, inclusiv femei și copii!”
Așadar, armeanul cel rău se reîncarnase sub înfățișarea mai potrivită de câine rău. N-am prea crezut povestea coanei Julieta, ca bun creștin ce încerc să fiu! Dar nu aveam niciun motiv să-mi închipui că coana Julieta fantaza. E sigur că mintea ei cam puțintică n-o putea duce la așa ceva! Sigur nu avea imaginația necesară. Iar eu, când am aflat de la maică-mea povestea, am încercat să verific, am mers pe I.G.Duca, cu care Cuza Vodă se întretaie, am identificat poarta cu numărul respectiv, am privit-o de la oarecare distanță, dar nu am putut să mă apropii mai mult, eventual să mă uit în curte. Plăcuța Câine rău era mai departe pe poartă…
…Ani de zile n-am povestit nimănui această întâmplare. O cred sută la sută, deși, ca creștin, nu pot accepta teoria metempsihozei! Dar nici nu am dreptul să tac, să nu povestesc această întâmplare care s-a relevat unei ființe sigur incapabilă să fantazeze. Așa cum sigur să fiți că nici eu nu am scornit-o! O s-o întreb și pe soru-mea, doctorița Efrim Marilena, dacă-și aduce aminte de ce ne-a povestit maică-mea, Dumnezeu să le odihnească pe amândouă: maică-mea și coana Julieta!
Ion Coja
„NEBUNII SUNT CARISMATICI”, ne repeta mereu, BANU RADULESCU, redactorul Revistei ‘MEMORIA, REVISTA GANDIRII ARESTATE’, de profesie MEDIC si SCRIITOR .
Un astfel de caine fascinant, cu aplomb pentru nebune, ca cel din povestea cu Coana Julieta, devine imposibil de scos din minte dupa descrierea profesorului nostru .
Parca-i vad privirea umana, atat de umana si de fericita s-o vada pe Coana Julieta, incat ma intreb: care-i nebuna ?
Eu sau Coana Julieta ?
Sau noi toti, cei care ne-am lasat furati de sensibilitatea domnului profesor ?
Chapeau bas, domnule profesor !
Mi-ati bagat privirea lui Oskar in sistem .
Oskar este cainele vecinului de peste gard, care-mi priveste pisicile ochi in ochi cate un minut-doua, fara sa zica o vorba .
Apoi zice catre pisica tintuita un „BAU” foarte barbatesc si plin de incredere in el insusi, dupa care o sterge lasand matsul sa stea in coada !
I-am declarat vecinului ca sunt amorezata de catselul lui !
Vecinul s-a pus pe un ras isteric .
ALT NEBUN, mi-am zis .
Si m-am intors la pisicile mele, care de fapt, si ele il adora pe Oscar – strict contemplativ, caci nu le-a alergat inca .
Ce carusel amoros mai este si lumea noastra !
Foarte complicat .
Banuia multe Coana Julieta, cu metempsihoza ei cu tot !
Juri ca era Rudolf Steiner !
Chiar daca ea nu construise inca, niciun Goetheanum. in Constanta ei .
Si a domnului profesor.
–VĂ MULȚUMESC ,CU ADÂNCĂ RECUNOȘTINȚĂ,DEOARECE,MI SE ADEVEREȘTE,CĂ NU PĂCĂTUIESC,
ÎN PREZENT,AVÂND ASEMENEA GÂNDURI,CU REALE CONFIRMĂRI.SÂNT SIGUR,CĂ,=LUMEA SPIRITELOR=
NE LASĂ SĂ VIEȚUIM ȘI NOI,ATÂTA TIMP,CÂT NU TRECEM PE SENS INTERZIS.
La 23 august 1944 depozitele armatei germane din Portul Constanta au fost preluate si predate armatei sovietice de catre un grup de armeni comunisti. Mai tarziu acest grup de armeni a coordonat pe liste negre deportarea armenilor din Constanta in Siberia. Din acest grup a facut parte si Vartan Arachelian care in 1949 era seful UTM pe Constanta la care tatal meu a intrat in audienta…. A intrat in audienta la seful UTM Arachelian prin interventia unui prieten pe nume Ion Ion care mai tarziu a ajuns seful Securitatii pe Constanta – nu exista nici el oficial…. Domnul Ion Ion era cel mai bun prieten al lui Arachelian atat in 1949 cat si mai tarziu….Pentru asa ceva serviciile secrete romanesti i-au fabricat o noua biografie si i-au schimbat anul nasterii….
La 23 august 1944 tatal meu a incercat impreuna cu un grup de constanteni sa intre in depozitele armatei germane si a fost blocat de acest grup de armeni comunisti. Printre acesti armeni era si un armena ,,mic si negricios” la vreo 12 ani care striga urmatoarele lozinci comuniste:
,,Totul pentru Uniunea Sovietica!’
,,Stalin salvatorul patriei!”
,,Toti burghezii in Siberia!’
Tatal meu i-a dat un sut in fund si o plama dupa ceafa si a intrat in depozit impreuna cu tot grupul de consteni pentru care bunica i-a dat o bataie sora cu moartea . Educatie cu bata….
L-a intrebat pe un prieten:
,,Cine e asta?”
,,Asta e un armean nebun! E Vartan Arachelian!”
Vartan Arachelian a fost comunist ilegalist de la 12 ani si are anul nasterii schimbat cu toata biografia falsificata . Pentru asa ceva va cer sa sesizati CNSAS-ul si sa initiati o ancheta jurnalistica si istorica care sa stabileasca adevarul. Am copilarit cu povesti despre Vartan Arachelian ca stalinist si la ,,revolutie” tatal meu era sa faca infarct cand l-a vazut pe Vartan Arachelian cu lozinci anticomuniste si alergam la disperare dupa pastilele lui de inima.