Clubul de la Roma – ce este și ce vrea mușchii săi?

Am primit următorul comentariu pe care îl public ca atare, din partea aceluiași „connaisseur” care ne-a scris și despre „ce hram poartă Călin Georgescu”. S-a scuzat că textul a fost scris pe telefon, după ce a văzut comentariile stârnite de intervența sa anterioară. L-au cam întristat… Dar i-a trecut și a trimis explicațiile de mai jos.

Deci, de la un cunoscător al peisajului planetar:

„Domnule profesor, Cred ca e necesar sa publicați un mic text despre organizațiile discrete in care se reunesc cei ce pun la cale planeta. Cititorii Dvs nu înțeleg decât foarte puțin pe această temă.

Clubul de la Rona este o organizație fondata de corporatocratie. Decizia a fost luată de către câțiva industrialisti si universitari reuniti in eleganta proprietate a lui Rockefeller de la Bellagio in 1965. Clubul in sine s-a constituit 3 ani mai târziu in 1968. Spre deosebire de alte organizații ale corporatocratiei, clubul de la Roma era preocupat de „limitele creșterii”. E vorba de limitele creșterii industriale. Clubul este rezultatul faptului ca printre corporatocrați devenise clar ca barca industrialismului se scufunda. Nu trebuie insa sa facem greșeli, chiar daca propovaduieste sfârșitul corporatocratiei si al industrialismului, clubul a fost fondat tot de corporatocrati.

In lupta din sânul corporatocratiei (sublinierea mea – I.C.) din anii 70, clubul a fost marginalizat de către ideile neoliberale ale lui Friedman. Neoliberalii i-au convins pe Reagan, Thatcher, Greenspan, Pinochet si mulți alții ca prin idei neoliberale corporatocratia si industrialismul pot supravietui. Astfel a început privatizarea a mai tot ce era de stat pe planetă. Statele naționale au devenit niște actori secundari ce interveneau doar pentru a ajuta piata când ea se bloca.

Începând cu 2008 a devenit clar ca neoliberalismul lui Friedman a falimentat. Așa ca au început sa fie readoptate ideile Clubului de la Roma, puse la păstrare prin anii 70. Aceste idei reprezintă chiar planul de înmormântare a corporatocratiei. Înmormântare la care participă, evident, si mulți corporatocrati in calitate de organizatori.

Citind comentariile care au fost postate, am constatat ca mulți cititori au așteptări naive cu privire la aceste centre si nu înțeleg mai nimic din dinamica lor.

Centrele acestea de putere mondiala nu sunt nici bune si nici rele. Ele adopta planuri si ii protejează pe cei care urmează planurile si ii lovesc pe cei care încearcă sa le blocheze planurile. Spre norocul Dvs si al meu centrele astea au dat-o pe distributivism si nationalism (s.n.).

Ceaușescu nu a înțeles acest lucru si a provocat o enorma suferinta poporului roman. In loc sa se includă in tendintele neoliberale alea vremurilor sale, Ceaușescu a mers înainte ca berbecul si am patit-o cu toții.

Pe toată durata neoliberalismului poporul roman a fost lăsat pe margine si umilit. La fel ca alte popoare care au trăit sub comunism in aceasta zona geografică.

Familia Bratianu, ca sa dau un alt exemplu, a înțeles mecanismele centrelor de putere mondiala ale vremurilor de atunci si a negociat magistral pentru Ronania. Cei ce i-au urmat insa au cam dat-o in bara.

Călin Georgescu este exponentul celor care au negociat un plan bun pentru România(s.n.). Trebuie judecat planul in sine, nu Georgescu, si nu Clubul de la Roma.

Chiar daca Georgescu si ai lui pleacă, planul rămâne. Nu il vom putea schimba decât peste vreo câteva zeci de ani la următoarea negociere mondială (s.n.). Vor dispărea si Georgescu, si Clubul de la Roma, insa planurile vor rămâne in picioare pana la următoarea negociere.

Politicienii care sunt acum pe scenă (Ponta, Johannis, Udrea, Macovei, Tariceanu, Predoiu si alții) sunt incapabili sa joace aceasta partida. Ei sunt niște jucatori de divizia B si C care nu pot evolua încă in divizia A. Singurii politicieni care pricep cum stau lucrurile cu planurile astea sunt Melescanu si Basescu. Mai sunt si alții care înțeleg mecanismele (Maior, Isarescu, Pacepa si unii non-publici). Aceștia însa nu sunt pe scena politica(s.n.). Maior ar putea intra după 2016, după părerea mea.

Cea mai buna soluție pentru Romanua ar fi un guvern de tehnocrati care sa stea doar 2 ani. In acești 2 ani România ar fi inscrisa exceptional pe fagasul noilor tendințe mondiale. In acest timp politicienii locali ar putea învață de la tehnocrati regulile noi ale jocului. După aceea vor putea sa preia puterea ei, politicienii, si sa își continue jocul. Singurul om care poate conduce un astfel de guvern este Calin Georgescu. Si in plus, are nevoie de un Președinte care sa înțeleagă jocul.”

*
Acesta este textul, un text care mă pune și pe mine pe gânduri, în sensul că aflu lucruri noi și interesante.
De mai multe ori am spus-o: democrația nu poate funcționa decât cu sprijinul unor centre de putere neștiute de alegătorii care merg la vot și cred că guvernul rezultat din această loterie va fi capabil să conceapă o politică coerentă, să dea continuitate vieții social-politice. Nici vorbă! De capul ei, democrația înseamnă haos și impostură. De aceea nu m-am socotit niciodată democrat!
Când a început să existe Vatra Românească ne-am gândit mai mulți dintre noi să organizăm paralel o strucutură discretă de orientare naționalistă, care să fie mai eficientă decât biata noastră Uniune Vatra Românească, care, prin jocul democratic al alegerilor aranjate, a ajuns unde a ajuns. Adică a dispărut! Din păcate nu i-a supraviețuit „structura” pe care n-am reușit s-o încropim. Ne-ar fi prins atât de bine!…!
O să revin cu alte comentarii pe marginea acestui text. Dar nu pot să las pe mai târziu mirarea mea de a vedea pomenite două nume: al lui Băsescu și, mai ales, al lui Pacepa… Am verificat: nu este o greșeală de tipar prezența celor două nume! Rămân dator să aflu cum și de ce, și, dacă se poate, să ne lămurim cu toții.
Am subliniat în text frazele care m-au intrigat cel mai mult! Nu vă grăbiți să le comentați imediat ce le-ați citit. Capul nu este numai pentru a vă gândi cu el. Mai e nevoie să și cugetăm la unele lucruri, iar asta cere timp!

Tot binele, al dvs Ion Coja

Buriaș, 4 octombrie 2014

Post scriptum: În ce privește identitatea „connaisseur”-ului, aceasta nu va râmăne multă vreme „discretă”! Este de-al nostru, al celor ce frecventăm acest site fără gânduri ascunse.