Prof. Dr. Nicholas Dima: Cine sunt rușii și ce vrea Rusia azi? Care sunt prioritățile României
În octombrie 1989 ma aflam la Riga in Letonia in ultimele zile ale unei calatorii jurnalistice prin fosta Uniunea Sovietica. Eram trimis de Vocea Americii si misiunea mea ca reporter era sa aflu adevarul si sa-l impartasesc ascultatorilor. Si definitia adevarului nu se punea sub semnul intrebarii in acele vremuri: comunismul era o inselatorie si trebuia anihilat.
Misiunea a fost dificila, dar mi-am facut datoria. Atunci am cunoscut intelectualitatea „de aur” a basarabenilor care au mentinut romanismul in anii de intuneric ai sovietelor. Am descris acel periplu in cartea „Marturii Dedicate Eroilor si Martirilor Nostri”, tiparita la Bucuresti la Editura INST in 2018.
Dupa revenirea la Washington si inaintea evenimentelor din decembrie 1989 am transmis o serie de reportaje despre romanii intalniti la Chisinau, Cernauti, Kiev, Riga si prin alte locuri si despre preocuparile si aspiratiile lor. Reportajele respective au fost apreciate de ascultatori, dar s-au pierdut in neant…
Am ajuns la Riga cautand doi oameni intre doua varste crescuti in tumultul persecutiilor sovietice. Maria Macovei din Basarabia era copil cand a fost deportata impreuna cu familia in republica Buriat Mongola din sudul Siberiei. Dupa moartea lui Stalin, s-a intors acasa si ceva mai tarziu a reusit sa intre la universitatea din Chisinau. In timpul studentiei l-a cunoscut pe tinarul leton Leon Briede, care fusese si el deportat impreuna cu parintii, dar fusese deportat in Basarabia (Republica Moldova). Cei doi tineri s-au indragostit si ulterior s-au casatorit. Tinarul leton a inteles repede ticalosia sovietica cu asa zisa limba moldoveneasca, s-a specializat in limba romana, a devenit scriitor, si dupa absolvirea studiilor cei doi s-au stabilit la Riga unde si-au intemeiat o familie.
Si cand fosta uniune a inceput sa se clatine, Maria si Leon au tiparit la Riga cu litere latine, deci romanesti, prima editie a revistei basarabene „Literatura si Arta”. Aparitia revistei cu litere latine a fost o adevarata revelatie. Deodata „limba moldoveneasca” a devenit limba romana si moldovenii care mai aveau indoieli si-au regasit identitatea.
Opinia unui intelectual Baltic
Am avut mai multe convorbiri cu sotii Briede si intr-una din ele Leon m-a criticat aspru, dar pe un ton amical, pe motiv ca nu stiu cine sunt rusii!? Redau din memorie acea discutie. „Rusii sunt o himera, a afirmat el raspicat. Nimeni nu stie unde s-au format si de unde au aparut in istorie. Sunt o napasta care a cazut pe capul nostru si nu mai putem scapa de ei. Noi suntem un popor mic si fiecare leton conteaza. Zeci de mii de letoni au fost deportati. Acum e timpul sa punem piciorul in prag si sa scapam de ei odata pentru todeauna…”
Mi-a ramas intiparita in minte vehementa cu care letonii respingeau atunci comunismul si Uniunea Sovietica si de fapt continua sa respinga si azi noua Federatie Rusa. Pentru Letonia si pentru celelalte doua republici baltice, Lituania si Estonia, Rusia a fost si ramane un pericol letal. De altfel, rusii au fost un mare pericol pentru toate nationalitatile limitrofe pe care le-au ocupat de-a lungul istoriei.
Noi, romanii, cunoastem foarte bine consecintele expansiunii rusesti: douasprezece invazii militare, abuzuri de neimaginat si rapirea pana in ziua de azi a teritoriilor romanesti: Basarabia, Nordul Bucovinei, Tinutul Herta si Insula Serpilor, pe care acum ar trebui sa ni le dea ucrainenii inapoi, daca n-ar fi asa de invrajbiti..
Cine sunt rusii si ce vor ei?
Ca roman si ca geograf format in tara si in Statele Unite am invatat si stiu si eu cate ceva. Nu ma pretind mare expert si nici nu vin cu raspunsuri definitive, dar adevarul e ca rusii reprezinta unul din marile popoare ale lumii. Si totusi, cand au aparut ei in mijlocul Europei rasaritene si de unde au venit? Raspunsul e ca nu au venit de nicaieri. Rusii s-au format in estul Europei din mai multe radacini genetice care s-au contopit si au dat nastere natiunii de azi. Si se pare ca procesul etnogenezei ruse este inca in curs de inchegare, ceea ce constitue o dilema. Nu stim cum va evolua natiunea rusa in viitor!
Altfel, se stie ca numele de Rusia vine de la familia de lideri vikingi numita Rus care impreuna cu alte familii si clanuri scandinave au ajuns prin a doua jumatate a primului mileniu in marea stepa dintre Ucraina si Rusia de azi. In opinia mea, rusii s-au nascut si s-au format din trei radacini genetice: Slavii localnici, Vikingii nordici, si Mongolii asiatici. In caracterul rus contemporan gasesti trasaturi de scandinavi razboinici si curajosi, de slavi supusi si credinciosi, si de despoti orientali cu mentalitate de stepa mongola. Rusii au trasaturile tuturor acestor popoare si niciodata nu stii cu ce fateta se vor manifesta. Pot fi crestini habotnici si umili; pot fi eroici si cruzi, si pot fi genii si talente de neegalat. Si rusii inca evolueaza si isi cauta un fagas propriu. In acest context complex, ne putem intreba: ce vor rusii de azi?
In esenta, Federatia Rusa condusa de Putin urmareste sa-si mentina statutul de mare putere si in acest scop considera strict necesar sa cotroleze Ucraina si sa o mentina ca zona de tampon impotriva occidentului. In sprijinul acestei pozitii vin si traditionalistii, care resping Occidentul ca fiind decadent si sustin ca misiunea Rusiei este sa apere crestinatatea. Cei care au trait insa sub ocupatie rusa, ca Leon si ca fratii nostri Basarabeni, se tem de mesianismul rusesc si il resping. Este adevarat ca Occidentul se afla intr-un grav declin moral in timp ce Rusia, dupa toate aparentele, incurajeaza valorile crestine, dar ce poate alege Europa de Est? Decadenta occidentala care asigura totusi libertate si o anumita bunastare materiala? Ori mesianismul rusesc pe jumatate crestin si pe jumatate dictatorial, imprevizibil si anarhic?
Rusia de azi ramane o enigma. Ea s-a angajat intr-un razboi fratricid cu Ucraina; razboi care nu trebuia declansat. Provinciile predominant rusesti din sud-estul Ucrainei trebuiau negociate prin acorduri pasnice. Daca Rusia s-ar intoarce la adevarata religie crestin-ortodoxa ea si-ar cerceta sufletul, s-ar retrage in teritoriile ei traditionale, si s-ar impaca cu vecinii. Si noua Rusie ar ramane tot cea mai mare tara din lume si totodata una din cele mai bogate. Pana atunci insa, Leon a avut insa dreptate. Letonia ramane sub amenintare, dar de data aceasta un atac al Rusiei asupra oricarei tari Baltice ar declansa o conflagratie mondiala. Nimeni nu doreste asa ceva.
Si despre Romania
In ce priveste tara noastra, unii se intreaba daca Romania este si ea amenintata? Este cumva, dar pericolul e minim. Rusia nu mai are capacitatea economica si demografica sa se extinda si nu mai are destui soldati sa ocupe alte tari. De altfel, sunt convins ca in prezent Moscova nu intentioneaza sa ocupe noi tari; e hotarita sa-si mentina insa actualele teritorii si cuceriri. Altfel, daca existenta Rusiei va fi amenintata, ea ar recurge probabil la arme nucleare, dar ar fi extrem de riscant sa o faca. Un asemenea act ar inseamna sinucidere globala.
In contextul international de azi conducatorii politici romani nu ar trebui sa fie preocupati de Rusia. Ar trebui sa se ocupe de scoaterea tarii din mizeria sociala si morala in care au adus-o. Si o spun din nou tare si clar.
Votul din decembrie 2024 care a fost anulat in mod ilegal si imoral nu a fost neaparat un vot pentru o anumita persoana, pentru Georgescu; a fost un vot impotriva ticalosiei care guverneza tara de 35 de ani. Romanii asteapta schimbarea care a fost deturnata in 1989. Si de data aceasta, nu se ma lasa inselati. Schimbarea bate la usa!
Prof. Doctor Nicolae Dima, USA, 29 ianuarie 2025.
Am sugerat redactiei in mai multe randuri ca sa se precizeze sursa unor documente sau article ce se vor postate si cred ca are o mare insemnatate.
Daca aveam sursa articoluilui de la ActiveNews atunci poate ca mai prindeam ieri cateva comentarii care azi au disparut, probabil ca au primit ordin de sus sa la scoata.
Dar acest articol ca o propaganda a AgiProp a aparut ieri in mai multe gazete si ziare sa lamureasaca lumea, asa cum are obiceiul Vocea Americii-Ferma CIA.
Totusi am recupereat de la Cotidianul cateva comentarii intersante si dau si linkul ca lumea sa le poata citi pe toate:
https://www.cotidianul.ro/cine-sunt-rusii-si-ce-vrea-rusia-azi/comment-page-3/#comments
nicu cohen spune:
30 IAN. 2025 LA 12:12
Sint uimit de subiectivismul lingau de bocanci americani al acestui Kolea Dima cit si de rusofobia unor semidocti care vor ca si noi sa gindim ca ei si ca altfel nu se poate. Uite ca eu refuz sa gindesc ca ei ! Eu consider rusii un popor nobil, victime ca si noi ale fortelor oculte iudeo-masonice. N-am nimic impotriva americanilor, am trait in America o perioada, bunicul meu cobora de vaporul President Grant la New York in 1912 , dar sa se care dracului acasa, ca m-am saturat de lacomia si perversitatea lor. USA este un imperiu orwelian, in care elitele de la putere nu se mai feresc sa isi ascunda planurile malefice. Niciodata nu voi lupta cu arma in mana impotriva rusilor. Rusii nu sunt dusmanii mei. Dusmanii mei sunt asa zisii „judecatori” de la CCR, niste impostori sadea , sleahta lui Iohanis, Ciolacu, Bolojan , Bolos, Barna si alti paduchi care se pretind a fi reprezentantii nostrii. Nu sunt! Sunt dusmanii nostrii si noi nu suntem sub jurisdictia lor !
Shalom spune:
30 IAN. 2025 LA 10:57
Dl Dima a rǎmas acum, la peste 80 de ani, cu ideologia pe care i-au bǎgat-o în cap stǎpânii sǎi de la Langley[CIA] când îi dǎdeau materiale sǎ „combatǎ” la Vocea Americii. Înainte de ’89 ne uitam cu invidie la occidentali și ne doream sǎ fim ca ei: cu cǎldurǎ, supermarketuri și mașini șmechere fǎrǎ sǎ ne dǎm seama cǎ ei și-au clǎdit bunǎstarea pe suferința coloniilor din care au extras tot ce au putut. Iar acele resurse se împuținau, așa cǎ aveau nevoie de noi guguștiuci ca sǎ-i jumuleascǎ. Ne-au gǎsit pe noi, cei din fostul „lagǎr sovietic” și ne-au luat tot. Iar când au epuizat și asta și au vrut sǎ ia și resursele Rusiei, rușii s-au opus și a ieșit rǎzboi „proxy”.
Alcibiade.Braila. spune:
30 IAN. 2025 LA 9:09
Hai sa vorbim vorbe, domnule Dima. Lasati-ne…?! Atunci ucranii cine sunt ! Ai ! Sunt cei mai mari dusmani ai moldovenilor/romanilor. Mereu iau zgandarit pe rusi impotriva noastra si au fost in fruntea armatelor tariste/sovietice care ne-au cucerit. Toate teritoriile noastre sunt la ucrani, domnule Dima, nu la rusi…?! Vorbesti, vorbe, ca la Vocea Americii si Europa Libera…?!
Ce naivi si idioti am mai fost. A doua oara nu se mai intampla, d-le Dima, ne-am lamurit de „democratia, libertatea si fericirea poporului american”. Dar americanii cine sunt…?! Ai !
DACOFILI, DACOFOBI ȘI DACOPAȚI
De Mihai Batog Bujenita – https://www.art-emis.ro/analize/dacofili-dacofobi-si-dacopati
Suntem cu toții de acord că istoria ca știință didactică este o convenție care pune într-o anumită înșiruire evenimentele trecute și încearcă să formeze o imagine coerentă a acestui trecut, imagine care se va transforma cu timpul într-o adevărată convingere că aceasta este cu adevărat istoria unei țări a unui regat, continent sau chiar a lumii.
Chiar dacă pentru a prezenta acestă convenție ca fiind absolut logică, unele fapte, documente sau descoperiri arheologice care nu corespund tiparului imaginat sunt eliminate din discuție sau lăsate deoparte ca excepții care nu au fost studiate suficient, știința didactică a istoriei își îndeplinește rolul de a fi capabilă să ne ofere un scenariu credibil despre ceea ce trebuie să credem noi că este trecutul nostru. Interesant este că aceasă știință pare suficient de atractivă pentru unii dintre noi, așa că pasionații de cunoașterea aprofundată nu lipsesc niciodată din peisajul social.
Desigur acești oameni au posibilitatea de a studia și la un alt nivel istoria fiindcă nu lipsesc deloc institutele de învățământ superioare, centrele de studii sau chiar institute special destinate studiului istoriei.
Toate cercetările istorice au însă o mare problemă și anume cea a documentelor. În pri-mă instanță vorbim despre documetele istorice scrise, acelea care prezintă într-un fel sau altul un eveniment peterecut uneori cu sute de ani în urmă.
După cum știm însă orice document scris este în primul rând subiectiv deoarece, de regulă, a fost întocmit la porunca unui potentat, iar aici imaginea sa era mai importantă decât evenimentul în sine sau, atunci când un document a fost întocmit de un om, în mod normal un cărturar care a dorit să lase posterității observațiile sale, acesta este influențat firesc de poziția sa socială, dar și de opiniile sale politice ori de grup.
Desigur nu lipsa de obiectivitate a documentelor este cea mai mare problemă a cercetătorilor ci, mult mai mult traducerea, dar mai ales înțelegerea textelor. Chiar și atunci când traducerea s-ar face dintr-o limbă considerată a fi cunoscută precum latina (vorbesc de la latina clasică deoarece lingva priscua, vechea limbă a latinilor, este foarte greu accesibilă!) traducerea este o piatră de încercare în primul rând pentru că gândirea care a dat naștere textului este mult diferită de cea a traducătorului.
Putem verifica acest lucru foarte simplu în prezent, dacă facem un exercițiu folosind traducătorul Google și apoi să citim rezultatul. Vom vedea că deși textul este tradus complet el poate fi impenetrabil datorită lisei de logică a rezultatului. Și să ne gândim și la faptul că acum punem în operă două limbi cunoscute, rod a două gândiri formate în condiții foarte asemănătoare.
Nu voi aborda ca sursă documentară operele literare, rareori folosite în acest scop, deși a fost dovedit că „Iliada” conținea suficiente date, unele foarte concrete, pentru a putea produce prin munca unui admirabil om, Heinrich Schliemann, o schimbare fundamentală a gândirii de tip istoric, dar și a așa numitelor ficțiuni literare ca document relevant pentru cunoaștere.
Din păcate însă istoria omenirii trece de perioadele în care comunitățile umane foloseau scrisul sau poate îl foloseau numai unele segmente sociale, dar nu are caracter general și în acest caz cercetătorii trebuie să apeleze la alte surse de informații acestea fiind cele de tip arheologic, desigur combinate cu folosirea unor modele sociale vechi, dar cunoscute. Așadar, aceasta este calea prin care descoperirile arheologice devin argumente istorice și pot fi trasformate în ipoteze de lucru credibile.
Dar ce se întâmplă când nici dovezi arheologice nu avem destule pentru o ipoteză convingătoare, iar ele apar singularizate și oarecum bizare în contextul logicii istorice formată în școli? De exemplu construcții uluitoare din punct de vedere tehnic în societăți pe care le considerăm a fi primitive! Ei bine, în aceste situații, cercetătorii recurg la scenarii imaginate pe baza unor modele verificate și apoi emit teorii care în timp se pot valida sau nu. Unele ipoteze de acest gen sunt atât de penetrante în timp încât devin ele însele modele la care omul renunță foarte greu sau chiar deloc. Voi aduce ca argument în acest sens calendarul considerat foarte bine argumentat științific al episcopului irlandez James Ussher, care a trăit între 1581 și 1656.
La acea vreme erau foarte multe dispute referitoare la vârsta planetei care după moștenirea egipteană comunicată de grecul Apollonius Discolus era de aproximativ 153.000 ani, chinezii susțineau o vârstă de cam 6000 de ani, iar moștenirea caldeeană sau iudaică avea cu totul alte valori. În fața acestor incertitudini creștinii nu aveau nici o ipoteză, așa că episcopul a început o muncă foarte conștiincioasă de calculare a vârstei planetei folosind informațiile biblice.
Prin urmare, timp de doi ani, a pus cap la cap vârstele tuturor personajelor din Vechiul Testament, plus cele șapte zile de Creație, inclusiv cea de odihnă, la care a adăugat încă 1650 de ani, adică anul în care și-a publicat teza. Foarte corect și de necombătut! Ca să fim și mai exacți, calculele episcopului au fost verificate și de alți savanți ai acelor vremuri, nume de referință precum Newton, Kepler sau Scalinger și toți ajunseseră cam la aceeași concluzie, adică 6.000 de ani.
Calculele lui Ussher au primat, devenind adevăr și ele au creat condițiile optime pentru realizarea unui calendar care va fi folosit timp de secole și care, culmea, are un puternic ecou, inclusiv susținători, chiar și în zilele noastre. Acest calendar a fost folosit și în spațiul Țărilor Române până prin secolul al XVIII-lea, iar referiri la el găsim și în publicațiile istorice contemporane. Este un exemplu, dar nu singurul, când o ipoteză bazată pe o cunoaștere parțială devine adevăr incontesatabil prin adoptarea și folosirea ei de către masele largi.
Într-un context oarecum specific, în ultimele decenii în peisajul cultural autohton au apărut o mulțime de oameni, aș putea spune chiar o mișcare, cu referire la istoria poporului dac (get, trac…). Pe fondul unei lipse evidente de documente scrise aparținând respectivelor societăți, cei interesați au apelat la documente colaterale care făceau referiri la acest popor, unul care la vremea lui a însemnat ceva în istoria continetului, mai ales pe vremea înfruntării cu cea mai puternică armată a vremii, armata romană.
Puținele documente cunoscute, unele chiar foarte vechi cum ar fi cele grecești (în anul 468 î. Hr. de către Sofocle în tragedia Triptolemos, apoi Herodot i-a introdus în istorie prin următoarea mențiune: „geții sunt cei mai bărbați și mai drepți dintre traci”, iar istoricul Tucidide spune că geții aveau aceleași arme și mergeau călăre ca și sciții). La rândul său Strabon, cunoscutul geograf grec din epoca romană, afirmă despre daci că „au aceeași limbă ca și geții” care „sunt mai bine cunoscuți de eleni, deoarece se mută des de pe o parte pe alta a Istrului și totodată mulțumită faptului că s-au amestecat cu tracii și cu misii.” (lucrarea Geographia scrisă probabil între 27 î. Hr. şi 7 d. Hr., singura a istoricului din care s-au mai păstrat fragmente substanţiale).
Foarte interesant este și ceea ce spune despre limba geţilor şi a dacilor poetul roman Publius Ovidius Naso, cunoscut românilor ca Ovidiu, care fiind exilat la Tomis a stat mult timp prin aceste locuri: „Ei [geţii] vorbesc între ei o limbă pe care o înţeleg; dar eu trebuie să mă înţeleg prin semne. Eu sunt aici barbarul, căci nu sunt înţeles de nimeni: când aud cuvinte latineşti, geţii râd prosteşte; cu siguranţă că deseori vorbesc rău despre mine pe faţă”.
Lăudabil și de admirat eforturile acestor oameni pasionați de istoria veche de a găsi și alte documente, de a le traduce sau interpreta chiar dacă, exact așa cum se întâmplă de obicei, nu au lipsit nici exagerările. Mă refer aici la presupuse documente aflate în biblioteci secrete (pe primul loc se află cea de la Vatican) sau unele foarte îndoielnice de cele mai multe ori fiind date dispărute originalele și aduse în discuție doar referiri la ele.
Mult mai interesantă apare situația atunci când intrăm în domeniul ipotezelor fiindcă de la cele mai logice cu putință, bazate pe similitudini cu alte societăți ale timpului despre care avem mai multe informații și până la cele mai bizare (înaltă spiritualitate, săli subterane cu proiecții holografice, tuneluri misterioase, dar de negăsit în realitate, cupe cu aur monoatomic, cel de inspirație alchimică, sau apa vie) toate sunt puse în legătură cu dacii care devin astfel un popor mult mai misterios și mult mai avansat spiritual sau tehnologic decât celelalte popoare contemporane.
Nu sunt deloc intrigat de asemenea prezumții deoarece ele se dovedesc a fi prezente în mai toate culturile lumii. Nimeni nu se inflamează de faptul că japonezii susțin că se trag dintr-un împărat celest pe nume Jimu sau că eschimoșii au convingerea că au fost aduși în nord de niște păsări metalice, iar despre acele saga irlandeze unde oamenii se războiesc cu ființe cel puțin stranii, dar și cu obiecte greu de identificat, nici nu mai vorbesc. Oamenii au dreptul să-și gândească existența inclusiv în planuri mitice și poate cel mai rațional lucru ar fi să căutăm sâmburele de adevăr din aceste mituri.
Numai că nici rațiunea nu prea este în exces! În cazul dacofililor, unii dintre ei nume de mare rezonanță ștințifică cum ar fi Bogdan Petriceicu Hașdeu, Vasile Pârvan ori, mai nou, Mihai Vinereanu profesor universitar doctor, lingvist în cadrul „City University New York”, cel care a scris: „Dicționarul Etimologic al Limbii Române”, au apărut, foarte vocali în ultimul timp, dacofobii, cei care cu amare vorbe afurisesc tot ce amintește de daci numindu-i pe dacofili protocroniști un cuvânt de ocară adresat unor nechibzuiți care se vor ei a fi cei dintâi.
Că printre dacofobi nu găsim nici un om de știință, ci doar nelipsiții atoatecunoscători care se simt datori să-și dea cu părerea despre orice, nu ar fi lucru de mirare, mai ales că mercenarii cuvântului din această tagmă sunt recrutați, însă problema protocronismului este și ea de tip specific oamenilor în general. Avem oare curajul de a nega faptul că grecii se consideră primii civilizatori ai Europei sau îi putem contrazice pe chinezii care un inventat tot ce poate fi inventat?
Convingeți-l pe un german că nu ei sunt cei mai tehnici și mai inventivi oameni din lume ori pe un croat (!!) că nu ei sunt cei care au adus lumina științei pe acest pământ! Exclus! Și nici nu pare rezonabil să te angajezi în astfel de dispute fiindcă, foarte simplu, încalci dreptul poporului de a avea propria proiecție mentală asupra trecutului său, dar nici nu trebuie excluse unele informații pe care acesta le deține pe linie tradițională.
Amuzant este și faptul că îndârjiții dacofobi au scos la bătaie și termenul de dacopați cu care îi gratulează pe toți dacofilii indiferent de opiniile lor. Format din prefixul daco, deci cu referire la daci și având ca sufix grecescul pathos (înflăcărare, emfază) sugerează cel puțin o nevroză, dacă nu cumva o neuropatie, cu alte cuvinte, o dereglare mintală.
Conceptul se dorește ironic, dar devine lamentabil și foarte periculos fiindcă și dacofobii, exact precum dacofilii, pot fi încadrați cu același succes acestei devieri comportamentale. Așadar, aș recomanda prudență în folosirea unor termeni care pot deveni vindicativi, deși am convingerea că nivelul de pregătire generală al celor care au lansat termenul nu poate fi permisiv, fenomen absolut caracteristic sfertodocților.
Nu mă întreb de ce dacofobii atacă la baionetă chiar și zonele discutabile ale istoriei vechi, cele care afirmă că dacii nu aveau scriere deși dovezile istorice și arheologice lasă loc de interpretări și orice om inteligent ar avea cel puțin abilitatea de a nu intra în dispute care pot fi pierdute la masa probelor. Este ca și cum am afirma că scrierea rongo-rongo din insula Paștelui nu există doar pentru că noi am neglijat să o prezervăm în timpul când ea mai era cunoscută de băștinași. Sau am putea declara că aztecii desenau frumos, dar nu știau să scrie deoarece pentru noi scrisul lor, nedescifrat încă, seamănă cu niște desene cam ciudate și foarte complicate.
Iau în seamă și faptul că dacofilii se strdăuiesc să aducă argumente faptice în abordările lor pe când dacofobii se bazează doar pe o puternică negare, o tehnică foarte bine pusă la punct de negaționiștii profesioniști, unii care nu au lipsit deloc din istorie și care au dovedit că și mercenariatul intelectual poate aduce beneficii materiale.
Este de altfel ușor de remarcat faptul că aceste exagerări de tip dacofob sunt câteodată atât de străine spiritului românesc încât ajungi să te întrebi dacă nu cumva sunt o provocare sau chiar o diversiune, mai ales că deseori ele au mers în paralel cu negarea romanității poporului nostru, o aberația justificabilă doar ca manevră care urmărește scopuri foarte bine planificate.
În concluzie, cred că este bine să ne păstrăm calmul în fața denigratorilor și să ne continuăm munca de cercetare, singura care poate aduce lămuriri cu privire la istoria veche, aceasta fiind calea pe care au mers și cei care acum pot vorbi pe bază de documente și probe despre propria lor istorie.
1. Pe vremea cand ati fost in Letonia exista Uniunea Sovietica Bolshevica, cea creata si condusa de jidanii lui Lenin, Stalin si alti paduchiosi ca Adolf Hitler Rothschild.
Comunismul fiind o creatie a organizatiei Sataniste Naziste Vatican care i-a platit lui Satanyahu 100 de MILIARDE de dolari ca sa atace ambasada Iranului pentru a declansa un razboi nuclear.
Iranienii nefiind arabi ci persi.
( semit, ~ă [At: DDRF / Pl: ~iți, ~e / E: fr sémite] 1 smf Persoană din grupul de popoare din sud-vestul Asiei și din nordul și estul Africii cu aceeași origine, cu trăsături fizice comune și limbi înrudite, din care fac parte astăzi arabii, evreii, etiopienii etc.)
Cei mai antisemiti fiind JIDANII care o cauta cu lumanarea si o vor gasi pana in 2026.
Blasfemiile satanistului Papa Francisc Mascatul https://www.youtube.com/watch?v=Sg958Emvdf8
Papa Francisc Mascatul spune ca Iisus are mainile spurcate https://www.youtube.com/watch?v=-HdhI50JAac&pp=ygUkUGFwYSBzcHVuZSBjYSBMdWNpZmVyIGVzdGUgdGF0YWwgc2F1
Papa Satanistul Francisc Original pupa mana sionistilor nazisti Kisinger si Satanyahu https://www.youtube.com/watch?v=N96T6c4qkkE&pp=ygUkUGFwYSBzcHVuZSBjYSBMdWNpZmVyIGVzdGUgdGF0YWwgc2F1
2. Rusia a fost un imperiu ca si alte imperii: Roman Nazist sau Otoman, dar nu a fost finantat si condus de jidani ca acestea si altele. Ucraina detine teritorii rusesti asa ca interesul Rusiei in acest conflict provocat de Occidentul satanist a fost sa si le recupereze, pentru ca Nazistii ucrainieni condusi de jidanii paduchiosi omorau ziua in amiaza mare copii si maturi impuscandu-i cu pusca cu luneta.
Era o metoda de curatare a acestor teritorii rusesti de rusi pentru a fi inlocuiti cu jidanii adusi din Israelul Terorist dupa Genocidul din Gaza programat cu mult timp inainte ca sa faca Ungaria Mare si Ucraina Mare si pe teritoriul Romaniei.
Acesta lucru a inceput din 2014 dupa Maidanul pus la calede Soros.
Al doilea obiectiv major al Rusiei a fost distrugerea celeor 41 de laboratoare militare de arme biologice ale CIA, Mossad, NATO si UE. Al treilea obiectiv a fost oprirea extinderii NATO pentru a-si proteja propriul popor.
Harta cu visul jidanilor din Ucraina nazista si din Ungaria hortista : Romania nu mai exista !
https://www.google.ro/url?esrc=s&q=&rct=j&sa=U&url=https://www.incorectpolitic.com/khazaria-dinastia-rothschild-noua-ordine-mondiala-ucraina/&ved=2ahUKEwivv-_rmauDAxWDVfEDHVh2BbEQqoUBegQIDRAB&usg=AOvVaw15XSnRpKsQSMT4Td4klZzy
Harta imperiului roman din anul 58 inainte de Cristos : unde sunt Ungaria si Ucraina ?
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/1/17/Cesare_prima_Gallia_58_a.C.jpg/1280px-Cesare_prima_Gallia_58_a.C.jpg
MINCIUNA Auschwitz 1 https://vk.com/video629036819_456239203
Auschwitz 2 https://vk.com/video629036819_456239204
3. Moscova are tehnica militara pe care nicio tara NATO nu o are, lucru stiut la Pentagon, asa ca Romania este un GUNOI in fata Rusiei din punct de vedere militar si mai ales din punct de vedere politic, avand in vedere SCURSURILE RETARDATE care o conduc vremelnic, in frunte cu Zoaia Clonata ZoiANUS Vanzator de copii.
Romanilor li s-a inoculat ideea ca ,,rusii e rai” pentru a se acoperi adevarul care este legat de JIDANII paduchiosi Bolshevici Nazisti din Rusia si din Ucraina, adevaratii dusmani ai Romaniei si ai crestinilor !
Si acest lucru este mai vechi decat primul razboi mondial programat in SUA odata cu al doilea razboi mondial si cu acest al treilea in care ne aflam din 2020.
Tinutul uitat de timp Basarabia, este plin de jidanii padeuchiosi nazisti care conduc cu adevarat acest teritoriu de care romanii nu au nevoie, pentru ca este deja un teritoriu satanizat.
DOINA de Mihai Eminescu
De la Nistru pân’ la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a,
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate
Din Hotin şi pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Calea noastră ne-o aţin
Şi Muscalii şi Calmucii
Şi nici Nistrul nu-i înneacă
Săraca ţară, săracă!
Din Boian la Cornu Luncii
Jidoveşte-nvaţă pruncii
Şi sub mână de jidan
Sunt românii lui Ştefan.
Că-ndărăt tot dă ca racul
Fără tihnă-i masa lui
Şi-i străin în ţara lui.
Din Braşov pân’la Abrud
Vai ce văd şi ce aud
Stăpânind ungurul crud
Iar din Olt până la Criş
Nu mai este luminiş
De greul suspinelor
De umbra străinilor,
De nu mai ştii ce te-ai face
Sărace român, sărace!
De la Turnu-n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s-aşează pe la noi;
Şi cum vin cu drum de fier
Toate cântecele pier
Zboară paserile toate
De neagra străinătate
Numai umbra spinului
La uşa creştinului
Codrul geme şi se pleacă
Şi izvoarele îi seacă
Săraca ţară, săracă!
Cine ne-a adus jidanii
Nu mai vază zi cu anii
Şi să-i scoată ochii corbii
Să rămâie-n drum ca orbii
Cine ne-a adus pe greci
N-ar mai putrezi în veci
Cine ne-a adus Muscalii
Prăpădi-i-ar focul jalei
Să-l arză, să-l dogorească
Neamul să i-l prăpădească,
Iar cine mi-a fost mişel
Seca-i-ar inima-n el,
Cum duşmanii mi te seacă
Săraca ţară, săracă!
Ştefane, Măria ta,
Lasă Putna, nu mai sta,
Las’ arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija gropilor
Dă-o-n seama popilor
La metanii să tot bată,
Ziua toată, noaptea toată,
Să se-ndure Dumnezeu
Ca să-ţi mântui neamul tău…
Tu te-nalţă din mormânt
Să te-aud din corn cântând
Şi Moldova adunând
Adunându-ţi flamurile
Să se mire neamurile;
De-i suna din corn odată
Ai s-aduni Moldova toată
De-i suna de două ori
Vin şi codri-n ajutor;
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Daţi în seama ciorilor
Ş-a spânzurătorilor.
Ştefane, Măria Ta,
Lasă Putna, nu mai sta
Că te-aşteaptă litvele
Să le zboare tigvele
Să le spui molitvele
Pe câţi pari, pe câţi fuştei
Căpăţani de grecotei
Grecoteii şi străinii
Mânca-le-ar inima câinii
Mânca-le-ar ţara pustia
Şi neamul nemernicia
Cum te pradă, cum te seacă
Săraca ţară, săracă!
Această variantă a Doinei , extrem de puţin cunoscută astăzi, este preluată din cartea Mihai Eminescu – poezii tipărite in timpul vieţii, vol. III, note şi variante, ediţie critică îngrijită de Perpessicius, cu reproduceri după manuscrise, Editura Fundaţiei Regale, Bucureşti, 1944.