Evrei asasinați sau evrei executați?

Judex • 1 hour ago face următorul comentariu
(………………………………………………………………………………………..)
Nu uitaţi că toate răzbunările soldaţilor de după 1940 au vizat nu etnia, care nu avea importanţă prea mare, ci grupul social care îi umilise la retragerea armatei şi administraţiei din iunie-iulie 1940.
Soldatul simplu, fie el şi ofiţer cu grad inferior ce acţionează efectiv în teren, nu uită şi nu iartă umilinţa! Nu ştiţi asta? Eu v-am reamintit-o pentru a vă explica de ce.
Ori, militarilor români în retragere le rămăsese în minte că cei mai mulţi dintre cei care i-au umiulit, i-au udat cu apă fiartă, cu lături, i-au pălmuit, i-au dezbrăcat, i-au batjocărit, au aruncat cu pietre din dosul dughenelor lor comerciale, nu erau alţii decît evreii, în primul rînsd, apoi alogenii şi golănimea din teritoriile evacuate.
După război, militarii care trăise acele evenimente umilitoare povesteau civililor şi consătenilor cu lux de amănunte că „jidanii erau cei care ne asaltau cu fel de fel de umilinţe”. Sunt cuvintele lor, nu ale mele. Pe atunci etnia evreiască era cunoscută printre români exclusiv cu numele, care, nu ştiu din ce motiv, ei îl repudiază.

Aşa că, să nu ne mirăm în mod fariseic că la reîntoarcele în 1941 mulţi militari încorporaţi în armata românească cereau expres să se întoarcă în ofensivă exact pe acelaşi traseu pe care se retrăsese. Erau aceiaşi soldaţi care fusese umiliţi, dezbrăcaţi uneori, lăsaţi în camaşă şi izmene, iar ofiţerilor smulgîndu-li-se galoanele şi însemnele de distincţie indicînd ca aparţinînd corpului ofiţeresc.

Este cunoscut faptul că cei mai angajaţi în activitatea comunistă de pe teritoriul Basarabiei, chiar şi în restul României erau populaţiile alogene, cu precădere populaţia evreiască. Este dovedit istoric, statistic. Români, dacă reprezentau 20% din întregul efectiv din ţară. De fapt nici nu se numea P.C.R. şi P.C.d.R., (d.R. însemnînd din România). Cei mai mulţi din acest efectiv erau evrei. Pentru populaţia României de atunci bolşevic era aproape sinonim cu evreu.

Vă reamintesc că istoricul Alex Mihai Stoenescu care a consultat arhivele din ţară din zilele imediat următoare cedării Basarabiei şi nordului Bucovinei, semnalează existenţa în presa vremii şi în rapoartele jandarmeriei şi poliţiei că în cartierele evreieşti se cînta Internaţionala şi se petrecea cu mare bucurie previzibila invazie sovietică a teritoriu românesc pentru instaurarea puterii sovietice şi în alte zone ale României. Citez din „Armata, Mareşalul şi evreii” a lui A.M Stoenescu pg. 85-88:
„Comunicarea vestei acceptării notei ultimative sovietice a avut ca efect brusca schimbare de atitudine în TOTALITATEA cercurilor evreieşti.
Părăsind teama şi atitudinea de rezervă manifestată pînă atunci, datorită măsurilor cu caracter naţionalist [… (luate de Statul Român)…], aceste cercuri au adoptat spontan o atitudine accentuată de veselie, manifestată îndeosebi prin comentarii zgomotoase în grupuri numeroase pe străzi şi în localuri publice, asupra evenimentelor în curs de desfăşurare din care nu au fost excluse aprecieri jignitoare la adresa ţării noastre, a conducătorilor Statului, a armatei şi a tot ceea ce este românesc şi, în acelaşi timp, o vie simpatie pentru acţiunnea Sovietelor, precum şi atitudini sfidătoare adoptate faţă de cetăţenii români.
Acestei veselii i-au corespuns o altă serie de manifestări, exprimând neîndoios brusca dar puţin justificata simpatie a evreilor faţă de comunism, Soviete şi Armata Roşie.
Astfel, cu acest trist prilej, în toate casele evreieşti, avînd aparate de radio-recepţie, s-au ascultat posturile emiţătoare sovietice, neomiţîndu-se să se deschidă larg ferestrele, îndeosebi în timpul cînd acestea transmiteau „Internaţionala”, care apoi a fost cu insistenţă îngînată de către ascultători. […]
Cu prilejul ultimelor examene, studenţii evrei de la Politehnică (din Bucureşti – n. m.) au devenit provocatori faţă de colegii lor creştini.” […]
Ca şi la Bucureşti, în provincie şi îndeosebi la Timişoara , populaţia evreiască locală, la aflarea vestei, şi-a manifestat satisfacţia prin aceleaşi gesturi şi manifestări.
După răspîndirea însă în opinia publică a ştirilor privind jaful şi acţiunea teroristă întrprinsă de evrei la intrarea trupelor sovietice în provinciile ocupate, veselia ce cuprinsese cercurile semite din capitală şi provincie dispărînd, a făcut loc unei acute îngrijorări faţă de perspectivele unor ample represiuni ce se presupunea că urmează a se întreprinde ca urmare a terorismului la care s-au dedat coreligionarii lor din Basarabia şi Bucovina.
Sesizînd indignarea ce a cuprins întreaga suflare românească, la aflarea celor petrecute în Basarabia şi Bucovina, conducătorii evreimii în frunte cu Dr. Filderman şi Şef Rabinul Alexandru Şafran au recomandat expres coreligionarilor lor, prin intermediul comunităţilor, să se abţină de la orice manifestare ce ar putea crea incidente cu populaţia românească.”

Mă opresc aici cu citatele ce descriu atitudinea ostilă a evreimii din teritoriul rămas neocupat de Armata Roşie. Ele sunt multe şi remarcă şi alte aspecte cum ar fi atitudinea evreilor de a-şi achita obligaţiile financiare faţă de stat, plecarea unora către „raiul” comunist din URSS etc.

Haideţi să ne întoarcem cu gîndul în timp şi să trăim acele clipe de indignare, de umilire şi s-o recunoaştem sincer, care dintre noi nu ar fierbe de mînie şi n-ar încerca un dor de răzbunare împotriva celor care, pe faţă, fără perdea, au făcut rău ţării şi s-au bucurat de nenorocirea ţării? La reintrarea trupelor în Basarabia în vara anului 1941 de abia trecuse un an de la nenorocirea cu care se confruntase ţara. …

less