La două zile după moartea Căpitanului, la Paris, Leon Daudet comenta…
De o vreme incoace, vad ca pe acest blog incep sa apara comentarii dure la aderesa legionarilor, a doctrinei si a faptelor lor. Este, la urma urmei, un semnal imbucurator. Pe de o parte blogul domnului Coja se pare ca incepe sa aiba o popularitate tot mai mare, iar pe de alta, spectrul legionarismului incepe sa-i ingrijoreze tot mai tare pe cei care se tem de reinvierea lui. Reinviere care e tot mai aproape.
Un postac de pe acest blog cauta sa ma convinga ca legionarismul din anii 30 ar fi unul perimat, absurd, lipsit de actualitate. Eu i-am raspuns si-i spun si cu acest prilej, ca doctrina legionara este mai actuala decat in anii 30, pentru ca jaful tarii este acum cu mult mai mare decat atunci.
Actualitatea doctrinei legionare este un fapt ce nu mai trebuie dovedit si doar postaci obtuzi, (sau finantati sa contralucre contra noastra), mai pot avea tupeul s-o conteste. Toate argumentele pe care le-am adus au fost ocolite, raspunsurile batand mereu apa in piua pe aceleasi generalitati ce nu pot prinde pe un blig in care atat de multi comentatori inteligenti isi expun convingerile si credintele.
Dau mai jos cele 6 legi legionare, poate ca va apare cineva, care sa ne dovedeasca ca ele nu sunt actuale, ca sunt perimate. Ori eu am convingerea ferma ca ele au fost, sunt si vor ramane actuale, atata timp cat umanitatea va mai supravietui pe acest pamant. Vreau sa subliniez ca aceste legi sunt actuale nu numai pentru neamul romanesc, ci sunt valabile pentru orice om, societate, neam de pe acest mapamond. Oare de asta sa se teama „reactiunea” de aceasta doctrina? Pentru ca in Franta si Italia, acolo unde „Carticica sefului de cuib” si „Pentru legionari”, lucrari fundamentale ale doctrinei legionare, au fost insusite de miscarile nationaliste, rezultatele se vad. Liga Nord in Italia si Frontul National in Franta fac pasi hotaratori pentru preluarea puterii.
1) Legea disciplinei: fii disciplinat legionar, căci numai aşa vei învinge. Urmează‑ţi şeful şi la bine, şi la greu.
2) Legea muncii: munceşte. Munceşte în fiecare zi. Munceşte cu drag. Răsplata muncii să‑ţi fie nu câştigul, ci mulţumirea că ai pus o cărămidă la înălţarea Legiunii şi la înflorirea României.
3) Legea tăcerii: vorbeşte puţin. Vorbeşte ce trebuie. Vorbeşte cât trebuie. Oratoria ta este oratoria faptei. Tu făptuieşte; lasă pe alţii să vorbească.
4) Legea educaţiei: trebuie să devii altul. Un erou. În cuib fă‑ţi toată şcoala. Cunoaşte bine legiunea.
5) Legea ajutorului reciproc: ajută‑ţi fratele căzut în nenorocire. Nu‑l lăsa.
6) Legea onoarei: mergi numai pe căile indicate de onoare. Luptă, nu fi niciodată mişel. Lasă pentru alţii căile infamiei. Decât să învingi printr‑o infamie, mai bine să cazi luptând pe drumul onoarei.
Invit deci pe cei care sunt atat de siguri ca doctrina legionara nu este actuala, s-o dovedeasca, luand aceste legi la … forfecat. Dau pariu ca n-o va face nimeni. Raman insa cu multumirea ca orice referire la legioari si Legiune le face viata grea acelora care ar vrea sa tina lumina sub obroc.
Domnule Kasper, citind strict numai aceste „legi” pe care le-ati enumerat, pot aprecia ca ele s-ar aplica si militantilor ISIS -Daesh de azi si oricarei alte organizatii – chiar si unei companii mari. Nu vad aici cele 10 porunci: sa-l iubesti pe Dumnezeu, sa nu furi, sa nu ucizi, etc. Nu vad analiza critica a faptelor sefului, pe care legionarul trebuie sa-l urmaze si la bine, si la greu. Ce e bine si ce e rau? De acord cu aceste legi foarte generale (daca elimini cuvantul „legionar” din ele, cum v-am zis, se pot aplica oricarei asociatii bazate pe ierarhie stricta si disciplina), dar repet: unde-i iubirea de oameni si de Dumnezeu aici? Doar sintagma „inflorirea Romaniei” nu-i deajuns: in ce sens sa infloreasca Romania? Lucrurile sunt mai complicate, recunoasteti!
In dimineata zilei de 01.01.2016, pe postul Trinitas TV, un preot ortodox intervievat de reporter facea referire pozitiva la omul nou legionar dar recunosc ca, in nemernicia mea, ma aflam intr-o stare nu tocmai potrivita ca sa retin mai multe …
Stimate domnule Calin Kasper, aveti dreptate dar trebuie sa se retina un aspect foarte important: materialul uman care a fost distrus si careia ii sunt straine cele sase legi. In Romania de astazi sunt alte „valori” importate si propagate de mass-media si „retelele de socializare” care au produs smintirea oamenilor, in special a tineretului …
Tocmai aici s-a manifestat genialitatea lui Codreanu, fiindca in momentul infiintarii Legiunii, la 24 iunie 1927, moralitatea romanilor era asemanatoare cu cea de astazi: scapati de grijile razboiului, intr-o tara reintregita, romanii dadusera frau liber instinctelor si il cam uitasera pe Dumnezeu. In 10 ani, Codreanu a schimbat ierarhia valorilor, asta insemnand ca in genele lor mai zac nescoase la lumina principiile de viata crestina. Eu nu cred ca acum, daca ar apare omul genial care sa fie asemenea lui Codreanu, nu s-ar putea produce o renastere morala in Romania. Ceea ce ne lipseste este CUIBUL, adica organizatia care sa respecte principiile celor 6 legi legioare: nu e nevoie nici sa se numeasca cuiburi, nici ca membrii acestora sa poarte camasi verzi. Se pot numi ong-uri, sau clubul motociclistilor veseli,… nu numele conteaza.
Ati auzit de cei doi tineri din Bucuresti, care au luat initiativa de a face serviciul de taxi gratuit? (Pentru acei oameni care, neavand posibilitati materiale, au nevoie urgenta de un taxi, dar nu au bani sa-l plateasca.) Eu vad in aceasta initiativa doctrina legionara in actiune.
Sau, tinerii din Cluj care aduna alimentele ramase seara de pe la restaurante si ofera oamenilor strazii o masa calda intr-un local pus la dispozitie de primarie? Eu vad in aceasta initiativa renasterea spiritului legionar prin ceea ce avea el mai bun: Legea ajutorului.
Un individ foarte sigur pe el, de o intransigenta suspecta, la recomandarea mea de citi ceva din Horia Sima, mi-a raspuns ca n-are de ce sa citeasca, pentru ca Sima in tot ce a scris numai se jeleste, se scuza si se apara. Fiindca banuiesc ca este un postac de joasa speta, mi-am propus ca la fiecare atac sub centura, in loc sa ma indoi de durere, sa reactionez exact cum n-ar dori cei care l-au pus sa tulbure apele. Adica sa demonstrez ca Sima a scris lucruri extraordinare, care pot fi un indreptar pentru istoricii care vin din urma si care odata si odata vor scrie istoria asa cum a fost ea. Iata un citat din Horia Sima, care descrie succesele pe care le-a avut statul national-legionar in scurta lui viata, de patru luni. Obervati cat de concis, de logic, de documentat prezita Sima succesele guvernului legionar din care a facut si el parte. Sursa de documentare a lui Sima este darea de Seama a lui Antonescu la finele anului 1940 referitor la rezultatele obtinute de guvernul national-legionar pe care-l conducea si a carui vicepresedinte era Horia Sima:
I. Refacerea agricolă a ţarii.
Semănăturile de toamnă s-au realizat pe o suprafaţă de 2.389.555 hectare, faţă de numai 1.660.000 în anul 1939. Diferenţa este enormă, căci înseamnă un spor de 39 la sută. Pregătirea ogoarelor pentru însămânţările de primăvară însumează alte 1.300.000 hectare. Acest rezultat excepţional în agricultură se datorează
prefecţilor legionari şi organizaţiilor noastre, care aveau ramificaţii până în ultimul cătun. Cuiburile de legionari i-au îndemnat şi încurajat pe ţărani să iasă la câmp cu plugurile şi să lucreze din toate puterile pentru a nu lăsa niciun petec de pământ necultivat. Fără acest uriaş efort de ultimă oră, ţara ar fi căzut pradă foametei în anul viitor.
II. Ridicarea nivelului de trai al muncitorimii. În darea de seamă a Generalului se recunoaşte că salariile muncitorilor s-au mărit sub regimul legionar, după regiuni, între 30 şi 70 la sută. Şi această „înfăptuire” este opera exclusivă a mişcării. Am arătat în capitolele anterioare cum am intervenit personal la marile întreprinderi pentru protecţia muncitorimii şi cum, paralel, Vasile Iasinschi, Ministrul Muncii, a fixat o scară de salarizare minimă pentru toate categoriile de lucrători.
III. Ajutorarea populaţiei evacuate.
Refugiaţii din Ardealul de Nord, din Bucovina de Nord şi din Basarabia au fost sprijiniţi de Stat în două feluri: prin ajutoare imediate, care li s-au acordat pentru a face faţă primelor nevoi, până vor putea sa-şi înjghebeze o nouă existenţă şi, în continuare, prin plasarea lor în funcţii şi munci corespunzătoare ocupaţiei lor anterioare, fie la Stat fie în întreprinderi particulare fie în agricultură. Pînă la 15 Noiembrie 1940, spune comunicatul, au fost repartizaţi în administraţia Statului cea mai mare parte a slujbaşilor din teritoriile pierdute: 32.231 de preoţi, învățători şi funcţionari; 427 avocaţi au putut să-şi reia activitatea în diferite barouri, primind prime de aşezare; medicii şi farmaciştii au fost repartizaţi în noi posturi; ţăranilor refugiaţi li s-au pus la dispoziţie pământuri arabile din disponibilităţile Statului; studenţii şi-au găsit locuri în cămine, iar elevii au fost reintegraţi în diverse licee din ţară.
Toate aceste operaţii de aşezare a sutelor de mii de refugiaţi au căzut în sarcina miniştrilor legionari; Corneliu Georgescu, Subsecretar de Stat pentru Colonizare şi Populaţia Evacuată; Vasile Iasinschi, Ministrul Muncii, Sănătății şi Ocrotirilor Sociale; Traian Brăileanu, Ministrul Educaţiei Naţionale şi al Cultelor; General Petrovicescu, Ministrul de Interne. Toţi s-au achitat în mod strălucit de misiunea lor, rezolvând repede şi eficace toate problemele
refugiaţilor.
IV. Acţiunea „Ajutorului Legionar”. Comunicatul face cunoscut că, pentru a uşura viaţa refugiaţilor, „Ajutorul legionar” a înfiinţat cantine cu preţ redus pe lângă fiecare Prefectură. Dar în afară de mesele plătite, „Ajutorul Legionar” a distribuit 500.000 de mese gratuite populaţiei lipsită de mijloace. Graţie mişcării legionare nu mai existau oameni care să moară de foame în România.
V. Exproprierea proprietăţilor rurale ale evreilor. Generalul pune în contul „înfăptuirilor” guvernului şi exproprierea a 56.430 hectare, a
morilor şi întreprinderilor forestiere aflate până atunci în stăpânirea
evreilor. După cum am arătat mai sus, exproprierea bunurilor rurale evreieşti se datorează iniţiativei mişcării legionare. O parte a acestor bunuri a servit la reaşezarea populaţiei refugiate. Li s-au dat ţăranilor pământuri arabile, iar alţi refugiaţi au fost numiţi funcţionari la morile şi întreprinderile forestiere expropriate.
VI. Excedent bugetar de 5.774.000.000.
Cum de s-a ajuns la aceste economii fabuloase într-un timp atât de scurt? Cum de s-a realizat acest miracol economic? Explicaţia ne-o dă tot comunicatul Generalului. Încasările Statului au crescut considerabil, exact imediat după instaurarea guvernului legionar. Iată cifrele comparative:
Septembrie 1940, s-au încasat 3.502.400.000 lei faţă de numai 2.768.800.000 lei în luna Septembrie a anului anterior, 1939.
Octombrie 1940, s-au încasat 3.874.260.000 lei faţă de numai 2.766.000.000 în Octombrie 1939. Şi aşa mai departe, plusul de încasări menţinându-se la aproximativ un miliard de lei în lunile următoare. Am explicat, într-un capitol anterior, de unde a venit acest supliment de încasări în arca Statului.
Excedentul de 5.700.000.000 se mai datorează şi severei administraţii a banului public sub regimul legionar. Economiile realizate sunt imaginea fidelă a unor miniştri conştienţi de
răspunderea lor faţă de Stat.
Pentru toate aceste „înfăptuiri”, Generalul n-a avut niciun cuvânt de recunoştinţă şi mulţumire, nici când a publicat această dare de seamă şi cu atât mai puţin mai târziu, când s-a despărţit de noi în modul odios în care a făcut-o, atacându-ne pe la spate. Şi-a însuşit aceste realizări ca si cum ar fi fost opera lui exclusivă, ignorând munca şi sacrificiile mişcării. Orice om cu mintea sănătoasă trebuie
să se întrebe cum se poate ca o ţară aflată „în convulsiunile anarhiei” sau pe „marginea prăpastiei”, după termenul predilect de mai târziu al generalului, să poată prezenta, într-un interval atât de scurt, un bilanţ economic atât de îmbucurător? Trebuie să presupunem că colaborarea mişcării la guvernare a reprezentat un coeficient de muncă intensivă, de sacrificiu zilnic şi de patriotism curat, pentru ca sa poată face acest salt impresionant în economie.
Dacă acest ritm de guvernare ar fi continuat, s-ar fi creat din România o oază de prosperitate în Europa, cu toată calamitatea războiului.
În loc de a recunoaşte şi răsplăti munca noastră dezinteresată şi rodnică pentru neam, Generalul Antonescu, după ce a ajuns singurul stăpân al ţării, ne-a copleşit cu cele mai infame acuzaţii, care dovedesc josnicul său caracter. Noi am fost ca nişte soldaţi care am fost trimişi de Şeful Statului pentru a ocupa nişte poziţii
economice înaintate, cu scopul de a feri patrimoniul naţional să nu cadă în mâna altor străini. Deşi înzestraţi cu mijloace precare, ne-am făcut datoria cum am putut, fiind convinşi că Generalul Antonescu împărtăşeşte aceleaşi îngrijorări pentru soarta economiei naţionale. Nu ne puteam imagina că mai târziu, renegându-şi propriile lui idei şi decizii, să ne dezavueze şi să ne acuze de săvârșirea unor fapte pe care el însuşi le ordonase. O asemenea
mişelie era peste putinţa noastră să concepem. L-a întrecut chiar şi pe Regele Carol, care ne era cel puţin duşman declarat.
Generalul s-a ridicat pe mormintele noastre, ne-a invitat să participăm la laurii victoriei într-o guvernare comună, ne-a solicitat ca sub patronajul său să dăm bătălia de românizare a comerţului şi industriei, pentru ca apoi să facă stânga împrejur şi să apuce un alt drum, desolidarizându-se de noi şi de tot ce-am făcut împreună în domeniul românizării, sub propria lui conducere. Pentru a face pe
placul evreilor şi pentru a capta bunăvoinţa Germanilor, ne-a azvârlit în rândurile celei mai josnice speţe de delicvenţi, acuzându-ne de furturi, violenţe şi însuşiri de bunuri străine, deşi ştia prea bine că n-au niciun fundament, cu circumstanţa agravantă că aceste presupuse „delicte” au fost acte care au emanat din tronul propriei lui autorităţi de Şef de Stat.
Această conduită dementă, această lipsă elementară de omenie faţă de nişte colaboratori loiali, nu putea duce decât la catastrofă. Au fost ofensate toate valorile morale şi politice ale naţiei noastre.”
Horia Sima nu prezinta suficient de eexplicit una din cele mai mari realizari ale guvernului national-legionar: bugtul excedentar!!! Asa trebuie sa fie un buget al unei tari conduse cu simt de raspundere: EXCEDENTAR.
Sunt cel puțin șapte motive de care un cititor trebuie să țină cont atunci când dorește să afle adevărul despre Mișcarea Legionară:
1)
„Fenomenul legionar a fost şi este cel mai intens supus
denaturării”2.
2 Gheorghe Buzatu, Despre legionari şi legionarism, prefaţă
la monografia Corneliu Zelea Codreanu şi
epoca sa, Editura Criterion
Publishing, Norcross, GA, U.S.A., 2001, pag. 7
2)
„Mişcarea Legionară nu a avut niciodată şansa unui proces
fair play, cu dreptul de a-şi
prezenta punctul de vedere şi a se apăra”3.
3 Ion Varlam, PseudoRomânia.
Conspirarea deconspirării, Editura VOG, Bucureşti, 2004, pag. 332
3)
Aproape „toate opiniile câte s-au exprimat până astăzi
despre Mişcarea Legionară, cu excepţia acelora ale legionarilor înşişi, au la
bază în exclusivitate informaţii dintr-o singură sursă, cea a adversarilor ei,
fie că aceştia sunt democraţii de dinaintea ultimului Război mondial, fie că ei
sunt de-a dreptul comunişti, situaţi – deci – într-o postură politică diametral
adversă”4.
4 Ion Papuc, Cu
faţa spre trecut. Portrete şi ideologii, Editura Vergiliu, Bucureşti, 2005, pag. 367
4)
„Între feluritele regimuri şi guvernări care s-au
succedat în România în ultimii 60 de ani5 (iau în calcul şi(;) ani[i] postrevoluţionari(;))
există un element de continuitate, un punct comun în comportamentul lor
politic: antilegionarismul6”7.
5 Pentru pertinenta
actualizare a numărului de ani, accentuez că textul este publicat în 2001.
6 „Legionarii au fost loviţi din toate direcţiile. Au făcut
ani grei de puşcărie după 23 august 1944, dar şi înainte de venirea la putere a
comuniştilor!” (Ion Coja, Legionarii noştri,
Editura UMC, Bucureşti, 2001, pag. 9)
„Înainte
de 1944, regimul de detenţie a fost evident mai dur pentru legionari decât
pentru comunişti! Şi tot aşa mai departe, după 1944, regimul de detenţie a fost
mai dur pentru legionari decât pentru ceilalţi! Culmea, o serie de legionari
deţinuţi politici înainte de 1944, condamnaţi politic de(;) burghezo-moşierimea
noastră, au rămas în temniţă şi după «Eliberarea din august 1944». Unii dintre
aceştia au fost eliberaţi abia în 1964!” (ibidem, pag. 9) … „Nu ştiu ce alte
trăsături comune vor fi având Armand Călinescu şi Petre Roman, dar una este
sigură: antilegionarismul, care pe primul l-a împins la crimă, pe celălalt la
minciună. (Printre altele, minciuna cu legionarii implicaţi în evenimentele de
la Târgu Mureş, în martie 1990!)”, ibidem
7 ibidem
5)
„Ne-a fost impusă cu consecvenţă o adevărată dogmă
ideologică, fundamentată pe mitul propagandistic al «sălbăticiei»
legionare(;)… Legionarismul a devenit astfel imaginea publică a tuturor
relelor de ieri şi de azi”8. „Atât de mult au fost repetate aceste lucruri, atâta cerneală s-a vărsat
şi atâta patimă a fost investită în această denigrare concertată, încât pentru
anumite minţi comode problema nici nu mai merită discutată9”10.
8 Răzvan Codrescu, În căutarea Legiunii pierdute, Editura Vremea, Bucureşti, 2001, pag. 9, 10
9„Când se rosteşte numele(;) Mişcării Legionare, multora
li se pare că ştiu totul dinainte…”, ibidem, pag. 10
10 ibidem
6)
„Istoria constă din a pune întrebări trecutului, astfel
ca răspunsurile să fie învăţăminte călăuzind prezentul şi(;) pregăti[nd]
viitorul”11.
11 Şerban
Milcoveanu, Tactica
şi strategia în întrebări cu sau fără răspuns, tipografia TCM Print, Bucureşti, 2001, pag. 61
7)
„Naţiunile sunt independente şi suverane în măsura în
care au şi practică gândirea critică concluzivă”12.
subscriu … in plus trebuie nu numai luate in discutie legile legionarului ci mai ales trebuie traite, pus mâna la munca ca vorba’i de prisos…
mai ales mîna la muncă, nu la întins și nici la ciupit.