Stimată Doamnă Doina Meiseles,
Am aflat de pe Internet, din revista Acum, că sunteți redactor sau director al revistei Jurnalul Săptămânii, unde de curând s-a publicat un text comemorativ despre frații Iancu și Iosef Guttman, a căror tragedie mi s-a părut întotdeauna insuficient „exploatată” (în sensul bun al cuvîntului a exploata). M-am mirat mai ales, după ce am citit niște texte deosebit de interesante ale celor doi, de ce nu s-a editat o carte cu toate textele rămase de la niște tineri atât de dotați, și pentru a căror moarte cred că oricare dintre noi ar trebui să se simtă vinovat. Chiar și cei care, cazul meu, ne-am născut după ianuarie 1941…
Vă scriu și ca să profit de bunăvoința cu care contez că veți primi aceste rânduri din partea unui fost coleg al soțului dumneavoastră, dl Gusti Meiseles, coleg de cerc științific studențesc, cel de lingvistică generală. Eheu, fugaces, Postume, Postume…
Trebuie să vă mărturisesc că, obligații de recunoștință față de câțiva compatrioți evrei, în frunte cu profesorul nostru Alexandru Graur, care au cârmit corabia vieții mele spre zări de liniște și împlinire – scuzați, vă rog, elanul meu liric!, m-au făcut de-a lungul anilor să fiu atent la „contenciosul româno-evreisc”, drept care, atunci când am putut, am cercetat această dureroasă componentă a istoriei noastre comune. Recunosc că din capul locului am avut poziția celui care înregistrează cu satisfacție orice motiv temeinic de a reduce din vinovăția cu care fiecare dintre părți își încarcă „palmaresul” (sau conștiința) față de celălalt. Jean Saul Partre, cum îi spuneau prietenii, zicea că „l’Autre c’est l’Enfer”. Pentru mine vorba asta nu se potrivește și întotdeauna am fost gata, dimpotrivă, să găsesc punctul de vedere din care privind lucrurile, Celălalt, adică Românul pentru Evreu și Evreul pentru Român, apar ca întruchipări ale Domnului… („după chipul și asemănarea Domnului”) Nu ale Diavolului!…
Când am afirmat și am încercat să demonstrez, cu bună credință, că dimensiunile suferințelor provocate evreilor din România în anii războiului, deloc neglijabile, sunt totuși, slavă Domnului!, mai mici decât susțin unii autori (români sau evrei), dându-le astfel dreptate altor autori (români sau evrei), nu puțini au fost evreii care s-au grăbit să mă „înfiereze”! Reciproca: atunci când am afirmat că suferințele provocate românilor de evreii cominterniști, bolșevici și bolșevizanți, în anii de după război, nu trebuie nici ele exagerate, m-au luat în primire românașii mei…
Așa am ajuns să cunosc bine tragedia rabinului Guttman. Am dat de ea în Cartea Neagră a lui Matatias Carp, dar și în alte publicații ulterioare. Cu riscul de a amărî și ofensa sufletul doamnei dr. Hava Haas, sora celor doi frați Guttman, dar și cu speranța că aceste rânduri vor fi citite de distinsa doamnă, țin să vă fac cunoscute gândurile mele legate de acest „caz”, gânduri iscate de lectura textului semnat de Matatias Carp. Semnat zic, pentru că de scris a fost scris, se zice, mai mult de Ilya Ehrenburg, aflat în trecere prin București… Așadar:
1. Din cele relatate, rezultă că rabinul Guttman i-a văzut la față pe criminali, a stat cu ei de vorbă, a încercat să le deturneze ori să le tempereze elanul criminal etc. M-am întrebat mereu cum de nu au putut fi descoperiți asasinii fraților Guttman printre legionarii pe care autoritățile nu s-au sfiit să-i aresteze și să-i condamne după rebeliune?! Nu numai că rabinul nu a fost invitat de autorități să-i identifice pe criminali printre sutele de legionari arestați pentru faptele săvârșite în acele zile, dar nici rabinul Guttman nu a cerut asta!
2. Mirarea mea este cu atât de mare cu cât legionarii arestați au fost condamnați unii la moarte și executați, alții la ani grei de închisoare. Câțiva dintre ei, condamnați pe viață, au ieșit din temniță în 1964. După 24 de ani de detenție… Așadar, nu se poate spune că autoritățile i-au menajat pe legionari… Cu toate acestea, pentru cele petrecute la București în ianuarie 1941 niciun legionar nu a fost condamnat și nici măcar acuzat de uciderea vreunui evreu!… Ani de zile m-am mirat de această anomalie judiciară, și abia de curând am ajuns la o explicație, la o ipoteză de răspuns rațional. Acesta este și motivul pentru care acum, pentru prima oară, scriu despre frații Guttman.
3. Se știe că, în mod natural și perfect justificat, rudele victimelor, în asemenea situație, nu au odihnă până nu-i văd pe criminali pedepsiți. Insistă pe lângă autorități, reclamă peste tot, încearcă pe căi proprii să-i identifice pe criminali etc. Nimic din toate astea în ceea ce îl privește pe rabinul Guttman. Bietul om este înregistrat în dosarul „contenciosului” amintit cu gestul de a-i adresa o petiție generalului Ion Antonescu, o petiție în care, în scop de captatio benevolentiae, amintește nenorocirea de care a fost lovit, dar petiția înaintată instanței supreme din stat nu cere să i se facă dreptate, să fie găsiți asasinii și să fie pedepsiți! Ci rabinul Guttman solicita în primăvara anului 1941 un spațiu locativ… Un spațiu în care să-și desfășoare mai bine activitatea rabinică…
4. Nici după ce la conducerea României au ajuns comuniștii, foarte mulți dintre ei evrei, evrei aflați îndeosebi în poziții de autoritate, nimeni nu s-a preocupat să-i găsească pe asasinii evreilor declarați în ianuarie 1941 victime ale criminalilor de legionari. Nu pot recunoaște în această nepăsare spiritul iudaic! Așa cum acest spirit răzbunător și justițiar prin definiție s-a manifestat de exemplu după decembrie 1989 când a fost căutat cu insistență nici azi domolită vinovatul pentru asasinarea evreului Gheorghe(?) Ursu.
Mai mult: în ianuarie 1941 capii „rebeliunii legionare” au fugit în Germania, iar după 1945 au rămas cam toți în Occident. Nu i-a deranjat nimeni nici măcar pe aceștia, deși se aflau la dispoziția justiției democratice din Occident, la dispoziția unui Simon Wiesenthall și alți vânători de criminali naziști și antisemiți. Este evidentă lipsa de voință a părții evreiești pentru identificarea criminalilor din ianuarie 1941. De ani de zile m-am întrebat de ce? Și îndrăznesc să sper că voi afla măcar de la doamna dr. Hava Haas sau de la altcineva cu ce greșesc punându-mi această întrebare.
Altminteri, în urmă cu un an și ceva, eu am ajuns la un răspuns, pe care l-am făcut public, însă fără o mediatizare corespunzătoare, probabil. Profit de ocazia de a mă putea adresa unei publicații din Israel, spre a pune în discuție ipoteza la care am ajuns. Iat-o, foarte pe scurt:
Conform unui document publicat de Direcția Naționala a Arhivelor, după rebeliunea așa zis „legionară”, conducerea Partidului Comunist din România a trimis un raport la Moscova în care comuniștii se declarau mulțumiți de felul cum le-a reușit încercarea de a declanșa o revoluție în România, dând asigurări că data viitoare vor pregăti lucrurile mai bine și rezultatul va fi și mai bun. Citez din document: „Partidul comunist a trimis la Moscova un raport despre modul cum s-au desfășurat evenimentele în legătură cu rebeliunea și devastările magazinelor, arătând că aceasta poate fi considerată ca o primă încercare de revoluție în România cu sprijinul partidului, întrucât majoritatea Corpului Muncitoresc Legionar sunt aderenți de stânga.” Am subliniat în text două precizări de maximă relevanță: prima, că în viziunea comuniștilor, adică a unor evrei de la București, nu a fost vorba nici de rebeliune legionară, nici de pogrom anti-evreiesc cum au mai zis unii, ci de PRIMA ÎNCERCARE DE REVOLUȚIE. De revoluție comunistă, se înțelege. Iar dacă nu se înțelege că e vorba de revoluție comunistă, autorii raportului vin cu a doua precizare: cele întâmplate la București în ianuarie 1941 au fost evenimente desfășurate CU SPRIJINUL PARTIDULUI. Mai clar nici că se poate spune, pentru a ne întreba care este de fapt adevărul.
Documentul publicat în volumul Partidul Comunist din România în anii celui de al Doilea Război Mondial din 1939-44, București 2003, nu pică din înaltul cerului senin. Existau mai multe dovezi sau bănuieli privind implicarea Moscovei, prin comuniștii din România, în evenimentele respective. Ba chiar dovezi că această implicare a însemnat o colaborare dintre serviciile secrete din România, controlate de Eugen Cristescu, și comuniști, lideri comuniști, în frunte cu eroul Constantin David. (Remarcabile în acest sens materialele publicate de Vladimir Alexe în „România liberă”, despre înțelegerea convenită între cei doi.)
O confirmare a celor de mai sus o găsim chiar în Cartea Neagră, vol.I, pe care am recitit-o din perspectiva acestor documente noi. Astfel, la pag 73, aflăm că nu legionarii, ci Ion Antonescu „a provocat rebeliunea pentru că avea nevoie de ea”. Paginile 74-75, atent citite, te afundă în cea mai tulbure perplexitate. Îndeosebi atunci când Matatias Carp vorbește de „cei care au făcut totul ca rebeliunea să izbucnească”, fiind clar că nu vorbește despre legionari. Nu-i numește în mod expres pe organizatorii și declanșatorii rebeliunii, dar se vede bine că îi cunoaște, căci le reproșează că nu au luat măsuri pentru a împiedica producerea unor excese inutile și dureroase, soldate cu mai multe victime decât era nevoie: „Deși (cartierul evreiesc) era sectorul cel mai amenințat, știut ca atare de cei care au făcut totul ca rebeliunea să izbucnească, totuși nimeni nu s-a îngrijit să ia vreo măsură de pază, dacă nu a avutului, cel puțin a vieților omenești. Din indolență sau cu dinadinsul, o populație de aproape o sută de mii de oameni a fost lăsată pradă bestiilor dezlănțuite.”
Eu nu pot înțelege din cele de mai sus decât că vinovăția pentru pierderile suferite de acea populație de o sută de mii de oameni, adică vinovăția pentru pierderile de vieți suferite de evreii din zona Văcărești, acea vinovăție revine celor „care au făcut totul ca rebeliunea să izbucnească”. Iar aceștia nu au fost legionarii, ci alții, printre vinovați numărându-se și liderii evrei din PCR!… Acestora le reproșează Matatias Carp că au acționat unii de o manieră iresponsabilă („din indolență”), alții într-o manieră efectiv criminală („cu dinadinsul”)!
Având în vedere această implicare a evreilor comuniști în ceea ce impropriu s-a numit rebeliune legionară, e de înțeles de ce familiile evreilor uciși nu au putut cere de la autorități o anchetă serioasă pentru identificarea asasinilor. O asemenea anchetă risca să ducă la adevărații asasini, printre care se numărau și comuniști din România, majoritatea evrei, la acea dată… Vestita solidaritate evreiască a fost, se pare, mai putenică, decât alte sentimente…
*
Ipoteza mai sus formulată pare că dă o coerență mai mare faptelor bine cunoscute. O pun la dispoziția celor care cunosc mai bine decât mine subiectul pentru a lămuri totuși ceea ce este nelămurit de 70 de ani în versiunea oficială a evenimentelor.
20 ianuarie 2010
Ion Coja
Post scriptum. Vă stau la dispoziție cu textele ceva mai explicite, dar de o întindere mult mai mare, prin care am încercat anul trecut să prezint ipoteza (varianta) implicării Partidului Comunist din România în tragedia evreilor căzuți victime ale PRIMEI ÎNCERCĂRI DE REVOLUȚIE COMUNISTĂ DIN ROMÂNIA…
D-le florin, felicitări pt anii pe care i-aţi trăit; mulţi înainte ! Eu am 61 de ani.Părerea mea e că I G Duca a fost împuşcat pe drept. El a semnat un angajament în 1933 prin care România era de acord să primească 300.000 de evrei germani. Pt aceasta legionarii l-au executat.
A Călinescu şi N Iorga au fost şi ei executaţi pe drept de legionari. Cei doi au comis o monstroasă crimă asupra Lui C Codreanu şi a altor 7 camarazi ai lui. L-au ucis pe Căpitan ! Aşa ceva nu se putea ierta, iar faptul că unul din ucigaş a fost un savant nu constituie circumstanţă atenuantă. N Iorga a fost un criminal ! Şi-a meritat soarta.
La Jilava legionarii nu au ucis „vîrfuri ale intelectualităţii”. Ce să caute atunci la Jilava nişte intelectuali ? Erau foşti politicieni democraţi care mai înainte se făcuseră vinovaţi de crime asupra legionarilor.Ca să nu fie făcuţi scăpaţi de justiţia şi atunci coruptă legionarii i-au executat.
Precum ziceţi; mai strîngeţi informaţii
Nu înţeleg expresia d-lui profesor, „compatrioţi evrei”. Evreii nu socot că România,Rusia, Anglia etc ar fi patria lor.De ce să-i socotim noi compatrioţi?
2) s-au schimbat în rău regulile de scris. Văd că dl profesor scrie numele de popoare cu majusculă şi unele subst comune tot cu majusculă (diavol. Un diavol doi diavoli; subst comun).
3) Aşazisa rebeliune a fost aranjată de Ion Antonescu şi de oamenii lui ca să pună mîna pe putere singur şi să elimine pe legionari, care îl stînjeneau.Mareşalul a fost un nemernic şi un ucigaş. Merita să fie împuşcat de legionari atunci. Pt unii văd că Antonescu e un erou care ar fi murit pt Cristos. De unde rezultă asta? din faptul că a declarat război unui stat comunist? Ca politician a fost o nulitate. A participat la atacarea URSS cîncd alţii erau mai rezervaţi pt că nu ştiau ce o să facă cea mai mare putere a lumii,SUA, atunci. Franco de ex , care avea mari datorii la Hitler, a refuzat participarea. Finlanda şi-a ţinut şi ea trupele acasă.
Cînd a fost arestat , la 23 august 1944, Antonescu a căzut în plasă ca un novice; a fost arestat de garda palatului comandată de un general, de care am aflat că a fost evreu,Sănătescu.Nu s-a gîndit Antonescu că ar fi fost necesar să aibă măcar 2 companii de gardă care să pună tunuri şi mitraliere pe palat în caz că şeful lor nu iese de acolo.
Antonescu nu a fost egalul moral al legionarilor. El nu merită nici o stimă.
Maresalul Antonescu si Eroii Martiri a Miscarii Legionare au luptat si au murit pentru acelasi tel. Au murit pentru Hristos si acest neam. Chiar daca in varjmasia vremii au fost despartiti, si aparent infranti intr-o ordine satanica rasturnata, ei s-au intalnit in credinta si iubire de neam si acolo sunt eterni. Memoria lor este sfanta in sufletul romanilor, si nu poate fi stearsa de interese meschine si spaime de moment.
Respect pentru Legiune si Capitan.
Respect pentru Maresalul Antonescu.
Domnule Coja, obiceiul meu este sa citesc intotdeauna textele pro si contra oricarui subiect. Nu ma abat de la aceasta regula decat in cazuri cu totul speciale, cum este cazul scrierilor dvs de tot felul. Va puteti intreba, desigur, de ce fac aceasta exceptie.
Cand am vazut atitudinea dvs profund homofoba pe care ati expus-o in repetate randuri, orice dorinta de a intelege punctul dvs de vedere s-a evaporat in mine. Pentru ca dintr-un singur os se poate recunoaste dobitocul, dupa cum s-a exprimat Vasile Parvan, omul de stiinta, paleontologul celebru.
Nu de alta, dar dvs sunteti dusmanos impotriva tuturor homosexualilor, indiferent daca au fost exemple de moralitate sau derbedei luati din strada. Indiferent daca au fost oameni de valoare sau nulitati. Indiferent daca au fost ipocriti sau corecti.
Indiferent daca au fost oameni cinstiti care nu s-au ascuns dupa deget sau lepadaturi de cardinali sau papi care au jucat piesa ceruta de societatea crestina.
Indiferent daca au fost criminali sau nu.
Din acest motiv, cu riscul de a neglija unele crime comise de unele elemente ale unui grup etnic sau ale altuia, de elemente ale unui grup social sau ale altui grup, nu pot lua in serios nici un argument al dvs si nici macar un singur punct de vedere al dvs. Nu e cazul sa citez aici pozitiile dvs infame in privinta noastra. Este suficient sa spun ca asa zisa „Altermedia” v-a facut serviciul nepretuit de a va populariza acuzatiile si mentalitatea.
Nu ma opresc insa la aceasta constatare referitoare la homofobia dvs imbecila. Daca telul dvs ar fi fost sa infierati in mod general crimele, indiferent de cei care le-au comis, as fi fost cu siguranta atras de partea dvs. Lucrul care m-ar fi facut sa va judec altfel ar fi fost sa vad o condamnare generala din partea dvs a fenomenului legionar din partea dvs. Pentru ca legionarismul a reprezentat o distorsiune a gandirii si o aberatie, prin faptul ca in loc sa condamne criminalii, oricare ar fi fost ei, a condamnat originea lor!
Ca de obicei, distorsiunile in gandire se platesc.
Astfel este adevarat ca au fost si criminali evrei care au scapat basma curata dupa ce au facut crime. Alaturi de un numar si mai mare de etnici romani aflati in aceeasi situatie. In definitiv paznicii de la canal nu au fost „de alte etnii” decat a noastra.
Dar tocmai legionarismul le-a permis acestor criminali de origini diverse sa scape nepedepsiti! Cand cineva te condamna apriori nu pentru crimele personale ci pentru originea ta, este evident ca acel legionar ti-a oferit si portitza de iesire din impas, de a ramane, cum am scris inainte, „basma curata”. In lumea de azi acuzatiile referitoare la originea unui om, orientarea lui sexuala, starea de sanatate sau culoarea pielii, etnicitatea sau alte criterii sunt de la inceput compromise chiar prin natura lor.
Sfarsesc prin a preciza ca dupa criteriul dvs nationalist eu sunt un „roman pur”. Nu exista nici macar un singur „alogen” in ultimele cinci generatii ale inaintasilor mei (desi nu consider ca acesta ar fi un avantaj pentru mine). In plus un bunic al meu a dezertat din armata austro-ungara ca sa ajute cauza Romaniei Mari, iar celalalt a participat la scrierea primului dictionar enciclopedic al limbii romane, fiind responsabil pentru o anumita regiune a tarii.
Va atrag atentia ca daca ne-ati pierdut pana si pe noi, cei care ne consideram in totalitate romani, nu cred ca aveti vreun viitor de nici un fel.
Post Scriptum: Pot adauga ca tocmai faptul ca fac parte dintr-o fractie a poporului roman care a fost si este huiduita in public si azi, m-a ajutat sa inteleg si problemele altor minoritati din Romania.
Astfel ca pot spune ca pot multumi providentei ca m-a facut homosexual, intrucat altfel poate ca as gandi la fel de defectuos ca dvs.
Draga d-le ddr.In stilul tipic al dialogului intre romani, nu se dialogheaza pentru a se lamuri o problma ridicata ci se ridica alte si alte probleme.Va intreb daca ati citit textele la care face referire d-l I Coja. Dca nu ,nu aveti ce spune in problema.
Se pare ca varsta pe care o aveti a permis sa cunoasteti istoria asa cum ea a fost croita in regimul comunist, istorie pe care o cunosc ca unul care am trait si muncit in tara.Sa nu ne confruntam ca suntem pe nisipuri miscatoare.
Neelucidate sunt imprejurarile in care taranii clacasi de pe mosiile arendasilor din zona Botosani si Dorohoi au fost impinsi sa se revolte in 1907, nu la mult timp dupa revolutia din 1905 din Rusia.
Deasemenea sunt netransparente ipotezele ca renumitul Terente si altii din zona Baltii braila, sau Delta Dunarii, faceau parte din formatiuni bolsevice pentru destabilizarea Romaniei.
Varsta mea ( 82 de ani) mi-a permis sa cunosc si evenimentele asa cum ele s-au desfasurat in perioada interbelica.
Am trait evenimetele asasinarii primilor ministri Duca (1933) si Armand Calinescu (1939), a savantilor Nicolae Iorga si Magearu in noiembrie 1940 si a oamenilor politici si varfuri ale intelectualitatii omorati in inchisoarea Jilava in noiembrie 1940. Desfintarea elitelor prin asasinarea lor a fost o practica introdusa de revolutia din octombrie 1917 si aplicata de regimul comunist in Romania dupa 23 aug 1945 ca politica de stat. De unde atata asemanare.De aceasta asemanare a avut parte si regimul national socialist din germania, ca tot in regimul bolsevic din Rusia a avut radacinile si sustinerea initiala.
In final, lasarea in nebuloasa a faptelor ,specifica regimurilor totalitare de trista amintire a fost translata si regimului instalat in Romania dupa dec. 1989, asa cum de altfel face referire.
In final ceeace trebuie sa acceptam este sa strangem cat mai repede cat mai multe informatii despre evenimentele intamplate si numai dupa aceea sa le apreciem si sa aruncam pe cele care nu se potrivesc ansamblului.Aprecierile izolate sunt partizane si subiective .
Domnule prof.sa ne inveselim putin „acum”
“MIORITA – VIOLET
Pe-un picior de plai,
La Izvor, pe Splai,
Iată vin la vale
Pentru confruntare,
Două siluete
Mândre, violete.
Unul e Traian,
Baciul constăntean
Mergand pe furiş,
Şi privind cruciş.
Cu engleza “unsă”,
Si şuviţa tunsă.
Iar celălalt e,
Lider PSD.
Familist convins,
Prostănac distins,
Care bea şampanii
Când il bat duşmanii.
Se strânse Băselu’
Şi cu tot cartelu’
Şi se tot vorbiră
Şi se sfatuiră
Pe l-apus de soare
Fix la confruntare
In seara senină
Şi cu lună plină,
Să-i pună lui Geoană,
Sare drept pe rană.
Şi să-i dea incet
Flăcări violet.
Şi cum se gândiră
Indată porniră.
După doar o tură
Pe Geoană-l făcură
Una-cu-pamântu’,
Că s-a dus la Vântu..
Şi cu tot cu Crinu’
El pierdu scrutinu’.
Imbătat cu suc,
Victor Hrebenciuc
Vine si declară
Că atunci, joi seară
S-au aprins încet
Flăcări violet,
Luminând în şoapte
Un mandat de-o noapte
De această dată,
Foarte revoltată,
Mihaela Geoană
Ca o primă-doamnă
Declară că ştie
Că a fost magie
Acuzând frenetic
De-atac energetic.
Căci soţul iubit
Atunci i-a şoptit:
“Au, dragostea mea,
M-a pişcat ceva”.
Şi o tară-ntreagă
Nu poa’ sa-nţeleagă,
Care vrăjitoare
Ar putea fi-n stare
Să facă magie
La preşedinţie.
Băsescu declară
Ca să ştie-o ţară:
“Vinovat mă fac
De acel atac.
Avea Boc la el
Patru Duracell
Şi m-a sfătuit
Ca să le inghit
C-o să-mi dea vigoare,
Pentru confruntare.
Dar era prea mult,
C-am mâncat iaurt.
Şi vrând sa le-ascund
Le-am băgat in fund.
(Şi-acum d-asta par
Şi eu găozar).
Şi-ntr-un plin avânt,
Am scăpat un vânt
Plin de energii,
De la baterii
Ce-a purtat incet
Flăcări violet,
Ce-atarnau cu greu
Prin-prejurul meu.
Si cand a simţit
Geoană s-a oprit,
A oprit cuvântu’
Că îi place …”Vantu’..”.
Din acel moment
N-a mai fost atent
Doar puţin surprins
Fiindcă l-am invins.
Tre’ să spun cinstit
N-aş fi reuşit
Fără-al meu secret:
…..Flăcări violet!”
–
Sursa:
La-ura”
Da, istoria romanilor e o continua mistificare de multe zeci de ani,chiar inainte de comunism… cand seful Serviciului Secret Eugen Cristescu il aţâţa mereu pe Antonescu contra legionarilor (vezi cartea: Liviu Valenas, Mircea Dimitriu: Miscarea Legionara intre adevar si mistificare; dar si altele, ca: D. Banea, Acuzat, martor, aparator…).De fapt, omul negru a fost Eugen Cristescu si nu Antonescu care era un om influentabil si ff orgolios. daca ceilalti erau de buna credinta, l-ar fi putut influenta hotarator in bine si nu era nevoie de momentul ianuarie 1941.
Problema e: Cristescu si alti apropiati nu faceau de capul lor campania de denigrare a Miscarii Legionare, ci erau aserviti…cui?
Dovezile au aratat: serviciilor britanice si NKVD-ului comunist. Deci Antonescu lucra inconstient pt comunisti. Raspltata lor?- l-au ucis, sa dispara martorii. Exact cum au facut cu Ceausescu, la alt nivel desigur.
Din pacate asemenea pozitii ca cele de mai sus ale domniilor voastre care ati scris si comentat, sunt cenzurate intentionat de aceeasi clica oculta (TV, radio, presa). Totusi, e bine sa se spuna adevarul cu orice pret, chiar daca veti suferi consecinte negative!
Felicitari pt curaj!!
Lasati MARESALUL sa-si duca somnul de veci !A fost este si va fi intotdeauna pentru noi ROMANII,unul dintre cei mai mari romani,barbati de stat ! Asa zisul holocaust romanesc a fost facut de evrei in favoarea evreilor ! Pare un paradox,dar asta este adevarul !
Profesore,eu nu prea cred ca Domnia Ta sa nu fi citit ca Generalul chiar a regizat „rebeliunea”,pentru a se putea rafui cu Garda,demonstrandu-i lui Hitler ca n-are… cum colabora cu Horia Sima.
Nu din ordinul Generalului o Divizie bine instruita ,venind de la Pitesti ,a stationat cam nemotivat pentru odihna si hrana(plus o suta de tuica batrana la trupeti!)in loc sa intervina pentru a opri „zavera”?
Cunosti efectul teribil,mai ales in Armata, pe care l-a avut atunci incendierea (de catre cine?)a unui ostas singuratec,stropit cu benzina in plin Bucuresti!
Nu tot Generalul a trimis o grupa „speciala” sa-l intoarca in forta ,aproape de Campina,pe necoptul Rege Mihai,ce plecase de capul lui de la Castelul Peles , „impins” sa vina degraba in Capitala, sa faca el… pace intre viitorul Maresal si Garda? Am citit si eu ca frumoasa amanta de-atunci a Regelui era banuita ca ar fi avut „relatii”cu…comunistii;dar oamenii lui Cristescu supravegheau fiecare miscare de la Palatul din Sinaia…De aici insa,pana la …implicarea directa in manevrele bine stapanite de Antonescu, a unui PCR alogen si insignifiant, e mare distanta.
La fel de adevarat,in multe orase din tara functionau „cantine legionare” unde se dadea zilnic o masa gratis micilor meseriasi si slujbasilor saraci,calfelor,ucenicilor…Trebuia doar sa semnezi un tabel de prezenta(sau adeziune?)semnatura care ,peste ani,i-au dus pe unii la Canal, pe altii,sau copii lor,la „excluderi”din facultati, din viata sociala ori publica.Aici e cam greu sa ma contrazici!
Asa se si explica,cred eu, adeziunea „muncitoreasca” fata de Legiune,de care se lepada cu disperare istoriografia comunista de mai tarziu.
„Rebeliunea” insa,manipulata in lupta pentru putere… destul de asemanator cu „revolutia” din ’89,ramane si acum cu multe „necunoscute”,intre care si evidenta lipsa de protectie a autoritatilor Statului pentru Cartierul Vacaresti!Dimpotriva…
Dar asta nu scuza exagerarile incredibile ale unor „cercetatori „fanatizati, ce au ajuns la concluzii de-adreptul uluitoare ,”aureolate”acum si cu un Monoment al Holocaustului la Bucuresti!Nici chiar asa…
In legatura cu fostii lideri evrei din PCR,ei au facut cu adevarat un „holocaust”,dar al Culturii Romane , mai ales dupa 1944 si nu inainte!
De fapt,acesta poate fi un subiect „adevarat”
de analiza si dezbatere in Romania de azi si mai putin reabilitarea unor subiecte ce vor ramane de-apururi,ca si anul 1989,cu destule umbre,ca sa nu zic „necunoscute”.
Parerea mea…in rezumat!
Va multumesc, domnule profesor, pentru farima de istorie pe care ati impartasit-o cu noi. Se pare ca planul de a denatura ori, pur si simplu, de a anihila interesul pentru o istorie corecta a românilor de oarece roade in rindul populatie, din pacate.
Ramin convins, insa, ca poporul nostru are o obirsie sanatoasa si generatii viitoare vor recupera si revendica ceea ce se iroseste de prea multa vreme in tara noastra.
Astept cu interes si alte materiale asemanatoare.
Cu multa stima,
Mihai P.