Mihail Miron

Cine a fost Sfânta Parascheva: Viața Cuvioasei de la Iași

Născută în Epivat (azi Boiados), în Tracia, pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol, capitală a Imperiului Bizantin, Sfânta Parascheva a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea. Şi-a însuşit încă din fragedă copilărie modelul vieţuirii întru Hristos, înţelegând sensurile profunde ale iubirii de semeni, ale milosteniei şi faptelor bune. La vârsta de 10 ani, în timp ce se afla într-o biserică, a auzit la Sfânta Evanghelie cuvintele: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Acela a fost momentul în care a decis definitiv traseul pe care avea să-l urmeze: cel al credinţei în Hristos şi al jertfirii pentru cei nevoiaşi. Astfel, aşa cum consemnează scrierile, toată viaţa şi-a împărţit hainele şi tot ce avea mai de preţ celor sărmani şi lipsiţi de ajutor.
După moartea părinților, a părăsit casa părintească și s-a îndreptat spre locurile sfinte de la Ierusalim A început acest lung pelerinaj trecând mai întâi prin Constantinopol, unde s-a închinat la moaştele sfinţilor din cetate. Aici a cerut binecuvântarea părinţilor duhovniceşti şi şi-a continuat drumul, stând un timp la Calcedon (actualul Kadikoy, în Turcia), mergând apoi în Heracleea Pontului, într-o mănăstire închinată Maicii Domnului.
Cuvioasa Parascheva a ajuns la Ierusalim, hotărând să rămână pentru tot restul vieţii sale în locurile în care au trăit Mântuitorul şi Sfinţii Apostoli. Însă, la 25 de ani, a părăsit mănăstirea din pustiul Iordanului, îndreptându-se spre casă, după ce într-o noapte, în timp ce se ruga, un înger de lumină i-a spus: „Lasă pustiul şi întoarce-te în patria ta, unde vei da trupul tău, iar sufletul tău se va duce în cer, alături de Mirele tău pe care L-ai iubit mai mult decât pe părinţi, pe rude şi toate bunurile din lume”.
Aşadar, tânăra Parascheva a plecat înapoi spre casă, unde avea să trăiască smerit, fără să fie recunoscută de cineva. La 27 de ani, Cuvioasa şi-a încredinţat sufletul în mâinile lui Hristos, pe care-L iubise atât de mult, iar trupul ei a fost îngropat aproape de mare Sfintele sale moaşte au fost descoperite mult mai târziu de un călugăr, după ce Cuvioasa s-a arătat în vis unui anume Gheorghe din Kallicrateia, om cu frica lui Dumnezeu, şi unei femei pe nume Eftimia. Aşa se face că trupul neputrezit şi înmiresmat al Sfintei Parascheva a fost mutat în Biserica „Sfinţii Apostoli” din Kallicrateia, unde s-a scris că a stat vreme de 200 de ani. Mulţimi de oameni au venit să se închine sfintelor sale moaşte, după ce s-au dovedit a fi făcătoare de minuni.
Din Kallicrateia, moaştele Sfintei Parascheva au fost mutate în 1235 la Târnovo (Bulgaria de astăzi), unde au stat vreme de 160 de ani. De aici, au fost duse la Belgrad, unde au poposit până în 1521, apoi s-au întors la Constantinopol, pentru alţi 120 de ani. În 1641, moaștele Sfintei Cuvioase au fost trimise spre Moldova, într-o lungă şi definitivă călătorie. (Domnitorul Vasile Lupu a primit sfintele sale moaşte în dar de la Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol) Racla cu moaştele Sfintei a fost adusă cu o corabie pe Marea Neagră până la Galaţi, fiind însoţită, aşa cum consemnează documentele vremii, de trei mitropoliţi greci. De la Galaţi, a fost adusă la Iaşi. În capitala Moldovei, Sfânta a fost întâmpinată cu mare cinste de către Vasile Lupu, mitropolitul Varlaam şi de către episcopii de Roman şi Huşi. La 13 iunie 1641, Cuvioasa a fost aşezată în Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi”, până în anul 1889, când a fost mutată în Catedrala mitropolitană, unde se află şi astăzi.
Tradiții și obiceiuri urmate de credincioși în ziua de Sfânta Parascheva Pelerinajul de la Iași, cel mai mare din țară Cea mai cunoscută tradiție legată de Sfânta Parascheva este pelerinajul de la Iași, unde se află moaștele Cuvioasei, la Catedrala Mitropolitană. Mii de credincioși, din toate colțurile țării, vin anual să se roage și să atingă racla sfintei, considerată făcătoare de minuni. Pelerinajul durează mai multe zile, iar credincioșii aduc flori, lumânări, icoane și ofrande. Procesiunea este un act de credință, iar oamenii sunt de părere că atingerea raclei aduce sănătate, noroc, liniște și ajutor divin în momentele grele. „O mare masă de credincioși se îndreaptă anual spre orașul celor șapte coline, din inima Moldovei, la Iași, cu nădejde și dragoste pentru a se închia la Sfânta Cuvioasă Parascheva.”, a declarat pentru Digi24 Părintele Gabriel Cazacu, preot la Mănăstirea Cașin din București
Ziua de 14 octombrie este marcată cu cruce roșie În calendarul ortodox, sărbătoarea Sfintei Parascheva este zi de odihnă, adică nu se lucrează și nu se fac treburi grele în gospodărie. Se spune că munca în această zi, precum spălatul, cusutul, frământatul pâinii sau torsul lânii aduce ghinion, necazuri sau boli. Credincioșii aleg să meargă la biserică, să aprindă lumânări și să se roage pentru sănătate și iertarea păcatelor. De Sfânta Parascheva se face pomană pentru sufletele celor adormiţi.