CD
dnitsoc@gmail.com
75.57.36.95
Cine a fost “omul sfant”- sadhu” , Sundar Singh, cel ce a inspirat un medium – o persoana intermediata, din Romania sa-si comunice profetiile post mortem despre Romania.
SADHU SUNDAR SINGH
Sadhu Sundar Singh – n. 3 septembrie 1889 a fost un misionar creștin indian. Se crede că a murit la poalele Munților Himalaya în 1929.
Sundar Singh s-a născut într-o familie sikh din satul Rampur, districtul Ludhiana, statul Punjab, din nordul Indiei. Mama lui Sundar Singh l-a dus să stea la un “sadhu” – un om sfânt, ascet, care a trăit în junglă la câțiva kilometri distanță de satul lor. în timp ce era la Liceul Creștin Ewing, din Ludhiana, pentru a învăța limba engleză,mama lui Sundar Singh a murit când avea paisprezece ani. De durere, el a ars o Biblie,pagină cu pagină în timp ce prietenii săi l-au privit.
Sundar a simțit că preocupările sale religioase și interogatoriul preoților creștini l-au lăsat fără un sens final. Sundar a decis să se sinucidă aruncându-se pe o cale ferată. El a cerut ca oricine este „Adevăratul Dumnezeu” să apară înaintea lui, altfel se va omorî. Chiar în acea noapte a avut o viziune despre Isus. Sundar l-a anunțat pe tatăl său, Sher Singh, că de acum înainte se va converti în lucrarea misionară a lui Isus Hristos. Tatăl său l-a respins oficial, iar fratele său Rajender Singh a încercat să-l otrăvească. A fost otrăvit nu doar o dată, ci de mai multe ori. Oamenii din acea zonă au aruncat șerpi în casa sa, dar el a fost salvat de la maltratare cu ajutorul unui creștin britanic din apropiere.
La împlinirea vârstei de șaisprezece ani, a fost botezat public ca creștin în biserica parohială din Simla, la poalele Munților Himalaya. Înainte de aceasta, el a stat la Căminul Misionar Creștin din Sabathu, lângă Simla, slujind pacienților cu lepră de acolo.
În octombrie 1906, el a pornit în călătoria sa ca un nou creștin, purtând un turban șofran și haina de șofran a unui sadhu – om sfant, un ascet dedicat practicii spirituale. Singh s-a propagat ca un sadhu, deși unul în creștinism pentru că și-a dat seama că indienii nu pot fi convertiți decât dacă aparea într-un mod indian.
„Nu sunt vrednic să urmez pașii Domnului meu”, a spus el, „dar, asemenea Lui, nu vreau nici o casă, nici posesiuni. Asemenea Lui, voi aparține drumului, împărtășind suferința poporului meu, mâncând cu cei ce-mi vor da adăpost și spunându-le tuturor oamenilor despre dragostea lui Dumnezeu”.
După ce s-a întors în satul său natal, unde i s-a oferit o primire neașteptat de călduroasă, Sundar Singh a călătorit spre nord pentru misiunea sa de a se converti prin Punjab, peste Trecătoarea Bannihal în Kashmir și apoi înapoi prin Afganistanul musulman și în frontiera de nord-vest infestată cu briganzi și Baluchistan.
El a fost numit „apostolul cu picioarele sângerânde” de către comunitățile creștine din nord. El a suferit arest și lapidare pentru convingerile sale și a experimentat multe întâlniri mistice.
În 1908, el a trecut frontiera Tibetului, unde a fost îngrozit de condițiile de viață. El a fost batut cu pietre în timp ce se scălda în apă rece pentru că se credea că „oamenii sfinți nu s-au spălat niciodată”.
În 1908 a mers la Bombay, sperând să se îmbarce pe o navă pentru a vizita Palestina, dar i s-a refuzat un permis și a trebuit să se întoarcă în nord.
El și-a dat seama în timpul șederii sale în misiuni că civilizația occidentală a devenit antiteza valorilor creștine originale. El a fost deziluzionat de materialismul și colonialismul societății occidentale și a încercat să creeze o identitate indiană pentru biserica indiană. Obișnuia să se lamenteze că creștinii indieni adoptă obiceiuri, literatură și îmbrăcăminte britanice, care nu au nimic de-a face cu creștinismul și cu Hristos.
În decembrie 1909, Singh a început să se antreneze pentru slujirea creștină la colegiul anglican din Lahore. Potrivit biografilor săi, el nu a format relații strânse cu colegii săi, întâlnindu-i doar la orele mesei și la sesiunile de rugăciune desemnate. El a fost ostracizat pentru a fi „diferit”.
Deși Singh fusese botezat de un preot anglican, el ignora cultura ecleziastică și convențiile anglicanismului. Incapacitatea sa de a se adapta l-a împiedicat să se potrivească cu rutinele studiului academic. Mult în cursul colegiu părea irelevant pentru Evanghelie ca India avea nevoie să-l audă.
După opt luni de facultate, Singh a plecat în iulie 1910.
Biografii săi au susținut că retragerea lui Singh s-a datorat prevederilor stabilite de episcopul Lefroy. Ca preot anglican, lui Singh i s-a spus să renunțe la haina lui de Sadhu- om sfant și să poarte o roba clericală europeană „respectabilă”, să folosească cultul anglican formal, să cânte imnuri englezești și să nu predice în afara parohiei sale fără permisiune. Ca un devotat înflăcărat al lui Hristos, care era interesat doar să-i răspândească mesajul, el a respins amestecul dintre Isus Hristos și cultura britanică.
Poveștile din acei ani sunt uimitoare și uneori incredibile și pline de miracole care au ajutat la convertire. Într-adevăr, au existat cei care au insistat că acestea au fost mistice, mai degrabă decât întâmplări reale. În acel prim an, 1912, s-a întors cu o relatare extraordinară despre găsirea unui pustnic în vârstă de trei sute de ani într-o peșteră de munte – Maharishi din Kailas, cu care a petrecut câteva săptămâni în rugaciune profundă.
Potrivit lui Singh, într-un oraș numit Rasar a fost aruncat într-o fântână uscată plină de oase și carne putrezită și lăsat să moară, dar trei zile mai târziu a fost salvat.
Se presupune că grupul secret misionarilor a numărat aproximativ 24.000 de membri în India. Originile acestei frății au fost reputate a fi legate de unul dintre magii de la nașterea lui Hristos și apoi de ucenicii din secolul al II-lea d.Hr. ai apostolului Toma care circulă în India. Nu s-a auzit nimic despre această misiune evanghelică până când William Carey și-a început munca misionară în Serampore. Maharishi din Kailas a experimentat viziuni extatice despre rugaciunea secretă pe care i-a povestit-o lui Sundar Singh, iar Singh însuși și-a construit viața spirituală în jurul viziunilor.
Nu se știe dacă a câștigat mulți discipoli care mai continuă în aceste călătorii tibetane periculoase. Unul dintre motivele pentru care nimeni nu a crezut versiunea sa a acestei povestiri a fost pentru că Singh nu a păstrat înregistrări scrise și a fost neînsoțit de alți ucenici creștini care ar fi putut fi martorii evenimentelor.
În timpul celor douăzeci de ani, lucrarea evangheliei lui Sundar Singh s-a lărgit foarte mult și, cu mult înainte de a avea treizeci de ani, numele și imaginea sa erau familiare în întreaga lume creștină.
El a descris o luptă cu Satana pentru a-și păstra umilința, dar oamenii l-au descris ca fiind întotdeauna uman, abordabil și umil, cu un sentiment profund și o dragoste de natură.
Mulți oameni au spus, „El nu numai că arată ca Isus, el vorbește asa cum Isus trebuie să fi vorbit.” Cuvântările sale și discursul său personal au fost precedate de meditația sa obișnuită de dimineață devreme, în special cu privire la evanghelii.
În 1918 a făcut un lung turneu în India de Sud și Ceylon, iar în anul următor a fost invitat în Birmania, Malaya, China și Japonia.
Unele dintre poveștile din aceste excursii au fost la fel de ciudat ca oricare dintre aventurile sale tibetane. El a pretins putere asupra animalelor sălbatice. El a pretins chiar că are putere asupra bolii, deși nu a permis niciodată ca presupusele sale daruri vindecătoare să fie mediatizate.
Pentru o lungă perioadă de timp Sundar Singh a vrut să viziteze Marea Britanie, iar oportunitatea a venit atunci când tatăl său, Sher Singh, care a fost si el convertit ia dat banii pentru voiajul său în Marea Britanie.
https://en.wikipedia.org/wiki/Sadhu_Sundar_Singh#/media/File:Sundar_Singh.jpg
Sadhu Sundar Singh cu Archbishopul Nathan Söderblom, in timpul sederii in Suedia
A vizitat Occidentul de două ori, călătorind în Marea Britanie, Statele Unite și Australia în 1920 și în Europa din nou în 1922. El a fost întâmpinat de creștini de multe tradiții, iar cuvintele sale au căutat inimile oamenilor care s-au confruntat acum cu urmările Primului Război Mondial și care păreau să știe o atitudine superficială față de viață.
Singh a fost îngrozit de ceea ce el a văzut ca materialismul, golul și ireligiozitatea ce el a găsit în întreagul Occident, în contrast cu conștientizarea Asiei de crede in Dumnezeu, oricat de cât de limitata ar putea fi ea. Odată întors în India, el și-a continuat lucrarea de proclamare a Evangheliei, deși era clar că el era din ce în ce mai fragil din punct de vedere fizic.
În 1923, Singh a făcut ultima sa vizită regulată de vară în Tibet și s-a întors epuizat. Se pare că zilele sale de predicare s-au terminat și, în anii următori, în propria casă sau în cea a prietenilor săi de pe dealurile Simla, s-a dăruit meditației, părtășiei și scriirii unora dintre lucrurile pe care le trăise pentru a predica.
https://en.wikipedia.org/wiki/Sadhu_Sundar_Singh#/media/File:Sadhu_Sundar_Singh_1888-1929_(verschollen).jpg
Sadhu Sundar Singh. Un apostol al estului si al vestului – München 1924.
În 1929, împotriva sfaturilor tuturor prietenilor săi, Singh a hotărât să facă o ultimă călătorie în Tibet. El a fost văzut ultima dată la 18 aprilie 1929 plecând în această călătorie. În aprilie a ajuns la Kalka, un orășel de sub Simla, cu o figură îmbătrânită prematur, în haina sa galbenă, printre pelerini și oameni sfinți care își începeau propria călătorie spre unul dintre locurile sfinte ale hinduismului, la câțiva kilometri distanță. Unde s-a dus după aceea nu se știe. Fie că a murit de epuizare, fie că a ajuns la munte rămâne un mister.
La începutul anilor 1940, episcopul Augustin Peters, un alt misionar convertit din India de Sud, l-a căutat pe fratele lui Singh, Rajender, l-a condus la credința creștină și l-a botezat în Punjab. Rajender Singh s-a referit la multe minuni reputate înfăptuite de Singh și de oamenii convertiți la Hristos sub slujirea sa.
Singh este venerat de mulți ca o figură formativă, falnică în convertirile misionare ale bisericii creștine din India.
Profețiile sale apocaliptice despre soarta României sunt celebre în această țară, dar sunt apocrife, fiind scrise de un medium care a spus/pretins că canalizează spiritul lui Singh. Acestea arată mai mult ca o “propagandă caldă” decât ca teologie creștină și au fost scrise probabil în jurul anilor 1939.
Este respectat în Biserica Ortodoxă Siriană Malankara și în Biserica Coptă, deși niciuna nu îl recunoaște oficial ca sfânt.
Sadhu este amintit în Biserica Angliei cu o comemorare la 19 iunie.
Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Sadhu_Sundar_Singh
Traducerea: CD
Profeţiile despre români ale lui Sundar Singh nu sunt chiar de loc apocaliptice
Pe mine nu mă interesează dacă ce a profeţit Sundar despre români vine de la el direct, sau profeţia lui a fost canalizată de un medium. EU sunt interesat doar de data la care a fost făcută profeţia şi dacă ea face nişte afirmaţii care s-au adeverit. Ar trebui să se adeverească ceva din ele, pentru că au tredcut mai bine de 80 de ani de când au fost făcute. Iată câteva fraze din profeţia care-i este atribuită, dintre care unele se dovedesc demne de luat în seamă, iar altele adevărate în cel mai concret mod.
“Să nu vă surprindă acest mod de adresare deoarece fac aceasta pentru a nu vă lăsa înşelaţi de această înscenare satanică atât de bine pusă la punct. Eu ştiu că România are o misiune Dumnezeiască de redresare spirituală ce o va face să se înfăţişeze ca un veritabil model demn de urmat întregii umanităţi. . Este necesar să fac această mărturisire-profeţie în faţa popoarelor întregii lumi, creştine sau de alte religii, fiindcă toate semnele marchează schimbările spirituale uluitoare ce vor avea loc în curând. Spusele mele nu trebuie să vă determine să mă consideraţi un fanatic simpatizant al românilor ce îşi imaginează himerice plăsmuiri, căci cea care mi-a inspirat, fără putinţă de tăgadă, aceste profeţii este Prea sfânta Născătoare a lui Iisus, şi reamintesc din nou că, din câte simt, locul de cinste în ocrotirea României îl ocupă Maica Domnului şi apoi marile puteri cereşti, la toate acestea mai adăugându-se şi majoritatea sfinţilor din cer.
Ingeniozitatea omenească pusă în slujba răului va face cunoscute lumii cele mai groaznice crime şi pământul va cunoaşte cele mai cumplite boli ce vor apărea pentru a fi nimicită existenţa oamenilor răi sau perverşi. În acele timpuri de mari schimbări, în alte locuri de pe pământ un sfert din omenire va dispărea fulgerător, iar după aceasta, la a doua încercare, din cei rămaşi în viaţă şi îngroziţi se vor suprima încă aproape un sfert, restul se vor orienta trup şi suflet către Dumnezeu-
Veţi şti că acele vremuri sunt aproape atunci când Anglia îşi va pierde puterea, iar Franţa va fi asimilată de popoarele din jur. Treptat puterile statale vor dispărea, ca în locul acestora să apară o nouă putere denumită Federaţia Statelor Pământene cu un singur preşedinte, o singură monedă, un singur consiliu de conducere şi o singură armată, aeropurtată, folosită doar pentru apărare sau pază internă, soldaţii săi având menirea de a păstra ordinea în acele zone. În acea perioadă, Rusia va deveni una dintre cele mai creştine ţări de pe suprafaţa pământului, Bosforul şi Dardanele se vor scufunda, dispărând complet de pe suprafaţa globului, de asemenea, o mulţime de insule vor dispărea, fiind nimicite de cutremure, scoarţa pământului fiind zdruncinată de o mulţime de urgii ce se vor abate asupra oamenilor. Bisericile purtătoare de har divin se vor uni într-una singură, supranumită Biserica creştină dreptcredincioasă, apostolică şi misionară care va pregăti aproape întreaga lume pentru transformările spirituale ce vor avea loc la nivelul întregii planete. Tot atunci va apare anticristul, prin anticrist înţelegându-i pe toţi aceia care, mai mult sau mai puţin conştienţi, luptă împotriva spiritualităţii veritabile, urmărind să triumfe forţele obscure ale întunericului şi minciunii, ce menţin fiinţa umană într-o stare de inconştienţă şi sclavie letargică, şi multe lupte de idei se vor da, fără nici un fel de armă, pentru nimicirea adevăratei credinţe în Dumnezeu. Toate acestea şi multe altele, deşi poate acum necrezute de unii oameni, mai târziu se vor întâmpla din voia lui Dumnezeu. Vor face excepţie de la pedeapsa focului nimicitor şi a măcelului ce se va desfăşura pe aproape întreg globul pământesc, România şi locurile supranumite sfinte din Palestina. Netrecută prin sabie va rămâne de asemenea cetatea Vaticanului, dar puterea sa de influenţă, atât de pregnant urmărită, se va reduce la zero.
Crime, lepra, holera şi multe alte boli înspăimântătoare, printre care câteva complet noi, necunoscute înainte, vor bântui scoarţa pământului, afectându-i mai ales pe cei răi, fiare sălbatice se vor năpusti asupra oraşelor şi satelor, atacând oamenii. Multe schimbări se vor produce pe pământ şi toate aceste urgii de proporţii cel mai adesea neaşteptate de oameni se vor întâmpla în anumite situaţii fulgerător.
Ca indian, eu intuiesc că Bunul Dumnezeu a vrut să aleagă, dintre toate popoarele, poporul cel mai umilit, cel mai crunt încercat de vitregia celor puternici. Adesea exploatat, ameninţat, invadat, terorizat, vândut şi cumpărat, care aproape la fiecare război a fost piaţa de tocmeală dintre cei ce se războiau. Amalgamul înfăţişării deosebite a acestui popor, cuprinde virtuţile cele mai alese ale fiecărui neam care s-au asimilat în sufletul lui plin de dragoste şi omenie; acesta este un popor primitor, înfăţişând o nuanţă elevată, plăcută, pentru ca să fie pildă de contopire universală cu calităţile divine, cu o dreaptă raţiune şi o admirabilă credinţă.
În acele timpuri, scaunul judecăţii de apoi va fi simţit şi văzut de tot neamul omenesc deasupra României, iar în marele oraş sfânt Bucureşti, simbolic numit “Noul Ierusalim”, care într-o oarecare măsură va fi opera aproape a întregului neam omenesc, dar conceput după un plan inspirat de puterea Dumnezeiască, se va construi cel mai monumental lăcaş spiritual de comuniune cu Dumnezeirea…
În România se va construi un canal care va uni Dunărea cu marele oraş reconstruit al Bucureştiului, permiţând astfel ca vapoarele, chiar foarte mari, să ajungă până în acest oraş minunat. Toate aceste lucrări se vor realiza datorită planului divin, în viitor, într-un interval de timp.
Orice locuitor al acestei ţări, aleasă de Dumnezeu să fie exemplu, îşi va câştiga pâinea cea de toate zilele muncind în mod onorabil în funcţie de posibilităţi şi menirea sa prin naştere. Vremurile de exploatare, teroare, înşelăciune şi asuprire vor asfinţi în această ţară. Fiecare locuitor al acestui popor ales se va bucura din plin de binecuvântarea şi harurile divine, mulţi dintre aceştia fiind înzestraţi cu înţelepciune şi felurite puteri de a face minuni. Toate darurile se vor revărsa peste această ţară aleasă, care va avea nobila misiune de redresare spirituală a întregului glob pământesc. Toate căile de legătură prin aer, apă şi pe pământ fiindu-i din plin favorabile, România va ajunge una din cele mai prospere şi îmbelşugate ţări, trăind în pace cu toţi vecinii săi. Basarabia va fi realipită României pentru totdeauna, căci poporul rus va cinsti această ţară aleasă şi va renunţa la această provincie care va da naştere la multe neînţelegeri. Într-un viitor mult mai îndepărtat, însă toate teritoriile învecinate României se vor alipi formând împreună Federaţia Statelor Europene, lucru la care oamenii ajunseseră să se gândească demult.
Războaiele, panica şi neînţelegerile de tot felul vor face ca marile puteri, cum ar fi Rusia să se prăbuşească, spre bucuria ţărilor mici care o alcătuiesc. Ateii vor începe să cerceteze scrierile sfinte şi se vor preocupa să înţeleagă ştiinţa spiritului, căutând să descopere tot ceea ce este ascuns în om. Graţie acestor cercetări, o nouă cotitură se va produce în viaţa unor pământeni. În multe locuri de pe pământ va lipsi hrana. Pentru ca toate aceste urgii să treacă mai repede sau să nu fie atât de cumplite, Dumnezeu mă inspiră să vă dau un singur sfat: popoare, oameni, uniţi-vă întru desăvârşire, împăcaţi-vă cât mai bine, iertaţi-vă şi cheltuiţi cât mai mult din energiile rămase pentru a atinge eliberarea în Dumnezeu şi fericirea veşnică. Faceţi totul acum şi aici, în această viaţă şi nu amânaţi desăvârşirea spirituală pentru o reîncarnare.
Cel ferm în credinţa sa, chiar şi când există trupeşte, constată că toate minunile îi sunt cu putinţă şi astfel ajunge să se dezlege de materie şi legile ei, devenind atotputernic prin trăirea sa spirituală, care îl va revela chiar şi pe Dumnezeu. Prin puterea credinţei binefăcătoare apar darurile lui Dumnezeu în om. Prin puterea credinţei omul se simte de ce trebuie să facă binele şi ajunge sorească cu ardoare, acţionând astfel cât mai des, asemenea creatorului său. Graţie credinţei sale neobişnuite, infinitele puteri cereşti îi vin totdeauna în ajutor şi de la acest punct viaţa lăuntrică a omului începe să fie din ce în ce mai fericită. Prin intermediul poporului român ales, Bunul Dumnezeu va vorbi oamenilor de pe tot pământul trimiţându-i pe cei aleşi din mijlocul acestui popor în ajutorul celorlalte fiinţe omeneşti, pentru a le ajuta să se ridice la o viaţă superioară şi la desăvârşirea dumnezeiască.
Toate cele ce v-am spus aici sunt pe deplin adevărate şi în timpurile care vor veni, ţara cea aleasă de Bunul Dumnezeu va fi focarul redresării spirituale de pe faţa pământului. Minunile fără de număr ce se vor face în această ţară şi tainele ce se vor descoperi în vremurile ce vor veni în acele locuri, vor face popoarele lumii să cerceteze pline de dăruire misterele dumnezeieşti. În România, Dumnezeu va face cu putinţă apariţia unor mari miracole pentru acei aleşi să-l descopere, iar necredincioşii să se întoarcă la credinţă cât mai repede. În acest popor ales al românilor Dumnezeu a pus o inimă caldă şi iubitoare, firea oamenilor fiind deschisă să descopere cu uşurinţă calea către desăvârşire, aproape toţi fiind capabili să lumineze celelalte popoare prin darurile divine pe care le deţin. În acele timpuri viitoare, poporul român, propovăditor al înţelepciunii divine va fi o gazdă primitoare plină de dragoste ce se va manifesta fără pic de viclenie şi pe întreg teritoriul va fi belşug uimitor, pentru ca toţi pelerinii ce vor veni să poată fi îndestulaţi. Sediul Crucii Roşii Internaţionale se va stabili la Bucureşti, în Noul Ierusalim, deoarece descoperirile acestui popor pe linie de medicină şi sănătate vor fi extraordinare, situând, de asemenea, această ţară pe primul loc în lume. Tot în România vor lua fiinţă instituţii filantropice şi administrative absolut noi, cum nu au fost niciodată pe acest pământ, de inspiraţie divină, care vor urmări trezirea puterilor ascunse din om şi amplificarea înzestrărilor spirituale divine. Poporul evreu va fi aproape singurul care se va opune cu îndârjire influenţei binefăcătoare crescânde a poporului român cunoscător al Tainelor Dumnezeieşti, dar în finalul acestei lupte se va convinge chiar el că adevărul susţinut de poporul român este una cu Dumnezeu şi apoi nu va mai lupta împotriva divinităţii.
În timpurile ce vor veni, America de Nord şi de Mijloc vor ajunge să fie în cea mai mare parte un gigantic cimitir. Aceasta se va întâmpla tocmai în ajunul unor planuri de dominaţie prin care se va urmări supremaţia asupra întregii planete. Unică în acţiune şi care se va abţine să ia parte la punerea în practică a frumoaselor idei şi a înfăptuirilor globale ce vor avea loc, va fi Anglia, însă părerea ei nu va fi luată în consideraţie, deoarece la scurt timp după aceea ea va ajunge să fie stăpână numai asupra insulelor ei. Coloniile care-i aparţin vor fi în totalitate redate libertăţii în viitor.”
Acestea sunt doar cateva din profeţiile lui Sundar Singh cu referire la România şi dacă le citim cu atenţie, vom vedea că indianul a surprins cu mare exactitate psihologia neamului românesc, însuşirile lui de suflet, bunătatea şi credinţa lui. O parte din aceste profeţii s-au împlinit (Casa Poporului şi Catedrala Mântuirii Neamului), dar mai sunt încă multe de făcut, atât în plan spiritual, cât şi material, ca să atingem acel nivel, ca să putem deveni model demn de urmat de toată omenirea. Aceasta este misiunea divină a poporului român, de la care nu ne poate abate nimic şi pentru realizarea căreia trebuie să luptăm cu toţii, prin înalţare morală şi desăvârşire spirituală. Timpurile sunt aproape, fiindcă Anglia îşi pierde deja puterea pe zi ce trece, Franţa este invadată de africani, America e pe cale de a deveni „un vast cimitir” iar China e aproape de a prelua jilţul de nou judecător al omenirii, care va pedepsi, dupa caz, deviaţiile de la legea divină a oricărui neam.