Dr. Galina Răduleanu, fost deținut politic, despre expoziția „Chipuri ale suferinței, chipuri ale bucuriei. Mucenicii temnițelor comuniste”: Tablourile sunt o dovadă vie a spuselor lui Petre Țuțea. Comunismul a umplut Cerul de Sfinți
20 februarie 2024 de Raluca Oanță
Joi, 15 februarie, la Muzeul Național al Țăranului Român, a avut loc vernisajul expoziției „Chipuri ale suferinței, chipuri ale bucuriei. Mucenicii temnițelor comuniste”, portrete de Silvia Radu.
„Cea mai mare bogăție a noastră sunt martirii noștri, adică cei care și-au dat viața pentru Hristos. Părintele Dosoftei de la Putna mi-a trimis fotografii cu fiecare martir și cu povestea lui de viața. Pentru mine acele luni de lucru, acele momente au fost cele mai teribile din viața mea. Plângeam toată ziua, dar eram fericită pentru că puteam să fac acest lucru. Nu poți să nu plângi când știi că acești oameni au murit pentru tine, pentru noi, pentru țara aceasta. Au fost clipe frumose și teribile, în special pentru că eu, o păcătoasă putem să trec cu creionul pe chipul lor. A fost minunat și am trăit momente înălțătoare lucrând aceste potrete”, a spus artista Silvia Radu.
Prezentă la eveniment, dr. Galina Răduleanu, fost deținut politic, a notat impresia pe care i-a produs-o această expoziție, iar mesajul a fost făcut public de domnul Andrei Dîrlău.
Redăm integral mesajul dr. Galina Răduleanu:
„Expoziția de pictură a doamnei Silvia Radu m-a făcut, de la primul pas, să simt că intru în lumea unor ființe mai „vii” decât noi, chiar dacă erau doar imagini picturale, fixate pe perete. Ochii lor VEDEAU DINCOLO, ceea ce mi-a dăruit bucuria unui dialog nevăzut și fără cuvinte. Regăseam în privirea lor pătrunderea acelei taine divine, descoperite de cei mai mulți în întunericul și suferințele din temnițele comuniste. Acolo, și „nacela” mea, după ce și-a aruncat tot bagajul strâns în scurta mea viață, odată „despovărată”, și-a putut începe „urcușul”. Rămăsesem exact doar un fir de fum care se ridica asemenea jertfei lui Abel. Cine ar putea reda fericirea „imponderabilității” ori aceea de a te simți în mijlocul unor oglinzi concave ce-și polarizează toată lumina în centrul sufletului tău!
Dar exact acest lucru îmi transmiteau ochii lor, cei în care sclipea cunoașterea adâncului Dumnezeirii. Asta a determinat ca în permanență să trăiesc bucuria comunicării despre veșnicia infinitului pe care ei Îl descoperiseră înainte de Marea Plecare.
Tablourile doamnei Silvia Radu sunt o dovadă vie a spuselor lui Petre Țuțea: „Comunismul a umplut Cerul de Sfinți”.
Completate fiind de versurile lui Radu Gyr:
De vi s-au smuls și flori și cruce
și locul dacă nu vi-l știm,
tot gândul nostru-n el v-aduce
îngenuncheri de heruvim.
Și a doua revelație (pentru mine) adusă de această expoziție au fost oamenii prezenți la eveniment. Fără să vreau am simțit acel „ceva” minunat trăit în Piața Universității, pe care-l consideram irepetabil. Acolo, atunci, pasul acela mic făcut după ridicarea frânghiei-hotar îmi dădea impresia intrării într-un spațiu în care domneau versurile Simfoniei a IX-a („Toți pe lume frați noi suntem”) sau ale lui Alecsandri („Eu ți-s frate, tu mi-ești frate, în noi doi un suflet bate”).
Este extraordinar sentimentul de trăire a unei comuniuni în care ești cu cel de alături pe aceeași lungime de undă.
Am regăsit, după atâția ani de tendințe de ștergere a istoriei, și mai ales a sublimului din ea, vorbele lui Galileo Galilei: „E pur si muove” (Și totuși se mișcă).
Expoziția doamnei Silvia Radu se aliniază cu precădere speranței că „Ne vom întoarce într-o zi”. Amin!”
Expoziția „Chipuri ale suferinței, chipuri ale bucuriei. Mucenicii temnițelor comuniste”, de SilviaRadu, se poate vizita la Muzeul Național al Țăranului Român, până în 25 februarie 2024, de miercuri până duminică, între orele 10.00 și 18.00. Luni și marți este închis. Intrarea este liberă.
TEROAREA BOLȘEVICĂ: Torționarul Franț Țandără recunoaște cum a torturat deținuții politici în anii ’50: Era o satisfacție pentru noi să-i batem la testicule. Majoritatea mureau. Nu pot să zic că mă pocăiesc, nu pot să zic Doamne, iartă-mă!
DE REDACȚIA / CULTURĂ, ISTORIE / Publicat: Sâmbătă, 18 noiembrie 2023, 21:30 / 3 comentarii
ARTICOLE RELAȚIONATE
RAFILA, fiu de TORȚIONAR bolșevic criminal născut în URSS, la fel ca Tismăneanu și Roman. RAFILA, fiu de TORȚIONAR bolșevic criminal născut în URSS, la fel ca Tismăneanu și Roman. „A executat 27 de țărani”! VIDEO Memorialul Durerii
Ziua pământească a Sfântului Gherasim Iscu de la Tismana, martirul plecat la Domnul din temnița de la Târgu Ocna de mână cu torționarul său (21 ianuarie 1912 – 25 decembrie 1951). Mărturiile nepotului său, Ioan Iscu Ziua pământească a Sfântului Gherasim Iscu de la Tismana, martirul plecat la Domnul din temnița de la Târgu Ocna de mână cu torționarul său (21 ianuarie 1912 – 25 decembrie 1951). Mărturiile nepotului său, Ioan Iscu
ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!
ascultă articolul
Fragmente dintr-un interviu de-acum celebru acordat lui Fabian Anton de către Franz Țandără, un torționar al anilor regimului bolșevic, circulă pe internet de cele mai multe ori fără a se menționa autorul interviului. Șocul pe care îl provoacă oricărui om normal afirmațiile torționarului care nu se putea pocăi scuză omisiunea, să spunem. Facem noi cuvenita îndreptare. Am vorbit cu scriitorul și jurnalistul Fabian Anton și acesta ne-a furnizat încă un interviu, cu un alt torționar, mândru de el, de la Periprava, Nicolae Postea, care apare cu mărturia sa în filmarea din baza materialului, după o scurtă introducere cu fostul deținut politic Ilie Zeană (VIDEO MAI JOS).
Interviul integral cu torționarul Franz Țandără face parte din filmul documentar „Cuvinte pentru comuniști”, realizat de Fabian Anton în 2002 (VIDEO MAI SUS). Crimele povestite de către Țandără s-au petrecut la Spitalul 9 din București, în perioada în care sistemul politic, administrativ și cel represiv din România erau conduse de „consilierii” sovietici NKVD. Iată câteva dintre afirmațiile șocante făcute de Franz Țandără în cadrul interviului:
„Nu puteam să-l ținem (pe deținut) mai mult de 24 de ore. În 24 de ore trebuia să-l terminăm: venea cald și pleca rece. Mă întreba Nicolau (un alt torționar), „câte căpățâni ai făcut luna asta”? Făceai una, două căpățâni pe noapte. Îi spuneam uneori că am făcut 19. Cum, n-ai făcut 30? Adică dacă stăteai 30 de zile, trebuia să faci una pe zi.
La politici, nu le făcea niciun bine(șeful Penitenciarului). Ăsta era interesul. În anii 50 era lupta de clasă, trebuia să scurtăm intelectualii. Trebuia eliminați toți filfizonii, că așa le ziceam. Fie că făcea sau nu studii la Paris, așa ni-i arunca. Trebuia să-i lichidăm. Nu eram numai eu.
Comunismul s-a făcut cu mulți ca mine. Și erau oameni care știau să te incite la nenorociri. Și reușeau.
Unii veneau începuți…și noi îi terminam. Îi terminam prin diferite metode. Bătut la testicule. Era cea mai cruntă bătaie. Era o satisfacție pentru noi să-i batem la testicule. O femeie ne-a învățat. Se zice că ea îi bătea cu creionul, dar eu îi băteam cu o nuielușă până leșinau. Că majoritatea mureau.
Era o plăcere de a tortura. Era o distracție. Nu pot să mă dau înapoi. Nu pot să zic că mă pocăiesc, nu pot să zic Doamne, iartă-mă!”
Vedeți și RAFILA, fiu de TORȚIONAR bolșevic criminal născut în URSS, la fel ca Tismăneanu și Roman. „A executat 27 de țărani”! VIDEO Memorialul Durerii
Torționarul își amintește că la Canal, un alt torționar a aruncat un deținut – viu – într-un cuptor aflat în colonia de muncă. Iar el, Franț Țandără, a luat piciorul care nu arsese și l-a pus pe foc ca să termine treaba.
Pe parcursul filmului Țandără mai face și alte afirmații interesante: el îi cere lui Silviu Brucan, care pe-atunci realiza emisiunea „Profeții despre trecut la Pro TV” cu Lucian Mîndruță, să spună „tot ce-a făcut el înainte, așa cum spun eu acum”.
De asemenea, Țandără mai afirmă că Ion Iliescu nu și-a ars niciodată carnetul de membru de partid al PCR. Spre final, Țandără mai spune că morții din decembrie 1989 sunt „pe mâinile sale” și ale celor ca el, care au „făcut comunismul”.
Torționarul s-a autodenunțat la Poliție ca torționar și criminal dar fără nici o urmare, ne spune Fabian Anton. „Franț Țandără a murit în 2004, după doi ani de la filmarea noastră. Până în ultima clipă a sperat ca cineva din autoritățile statului să vină să-l tragă la răspundere. Cînd a văzut că pe nimeni nu interesează mărturia sa a înțeles că ce s-a întîmplat în 1989 nu a fost decât o minciună”, a mai relevat realizatorul interviului.
VIDEO CU AL DOILEA TORȚIONAR, mai senin decât primul, care afirmă că nu are nici un regret și că „i-a plăcut munca asta”:
Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews