Cezarina Condurache: ARIPI – Monumentul Rezistenței Naționale – între corectitudine politică și demnitate națională (30 mai 2016)
De Cezarina Condurache / Cultură, Sfinții închisorilor / Publicat: Vineri, 30 mai 2025, 18:40 / 0 comentarii
Articole relaționate
30 mai: începe procesul „ziariștilor-criminali de război”. Cum au fost condamnați de soția lui Brucan marii scriitori-apostoli ai neamului și jurnaliști interbelici Nichifor Crainic, Pamfil Șeicaru, Stelian Popescu și Radu Gyr
Monumentul ARIPI, închinat rezistenței anticomuniste a fost inaugurat
După mai bine de 25 de ani de la căderea comunismului, statul român a reușit să finalizeze Monumentul Rezistenței Naționale. Monumentul ARIPI ridicat „În Memoria Luptătorilor din Rezistența Anticomunistă 1944-1989” a fost inaugurat în 30 mai 2016, în cadrul unui eveniment corect politic, cu regim privat, exact la 71 de ani de la declanșarea procesului bolșevic al „ziariștilor criminali de război”, între care și Radu Gyr. Caracterul rigid, limbajul de lemn și lipsa de transparență a inaugurării, a contrastat profund cu prezența foștilor deținuți politici, simboluri ale demnității noastre naționale.
Povestea Monumentului
Destinul monumentului realizat de sculptorul Mihai Buculei, al cărui tată a executat ani de detenție politică în temnița Aiudului, a fost unul extrem de sinuos. Timp de 19 ani monumentul a încercat să se nască, fiind aprobat, reaprobat, băgat și scos din bugetele instituțiilor, amânat și iarăși amânat. Ideea unui Monument al Rezistenței Naționale la București a apărut în 1994, la AFDPR. Începând cu 1997 au început demersurile oficiale. Lucrarea a fost atribuită prin concurs artistului Mihai Buculei în 1999. În 2003 proiectul obține aprobarea finanțării de la Guvern, prin Ministerul Culturii, și se începe execuția efectivă a monumentului. În 2007 finanțarea este mutată de la Cultură la Primăria București. Între 2008 și 2011 proiectul este sistat din lipsă de fonduri, se reia în 2011. Lucrările intră apoi pe un curs firesc, se eliberează aprobările necesare, se confecționează piesele, se începe șantierul la locul destinat amplasării monumentului și la finalul lunii decembrie 2015 sunt aduse aripile și începe montarea lor.
Finalizarea lui se datorează în măsură covârșitoare domnului Octav Bjoza care a urmărit cu o implicare constantă finalizarea lui. Monumentul este realizat din oțel inoxidabil și este compus din trei aripi care se înalță către cer, dând senzația că s-au desprins de pământ – asemeni sufletelor celor jertfiți pe altarul luptei anticomuniste. Înalt de 24 metri, cu un soclu de 6 metri și cântărind pese 100 de tone, monumentul se află instalat pe esplanada din fața Casei Scânteii – loc unde străjuia Statuia lui Lenin în anii comunismului.
Ridicarea monumentului – deși atât de târzie și realizată cu atâta dificultate – este incontestabil o victorie morală a foștilor deținuți politici. Astăzi mai avem 3000 de foști deținuți politici în viață (dintre care o parte însemnată sunt deportații), iar rata de mortalitate în râdul lor este de câteva sute lunar. Marea lor majoritate nu au mai apucat să vadă monumentul ridicat în memoria lor. După aproape 26 de ani de la evenimentele din 1989 avem în sfârșit în București un monument simbol închinat eroilor anticomuniști, un loc în care tinerele generații se pot închina pentru lupta, suferința și mai ales biruința înaintașilor prigoniți politic.
Inaugurarea
Așa cum spuneam, inaugurarea a avut loc în data de 30 mai 2016. La eveniment au participat numeroase oficialități, în frunte cu șeful statului, Klaus Iohannis. Au fost prezenți peste 300 de foști deținuți politici, împreună cu Octav Bjoza, reprezentații cultelor, primarul interimar al Capitalei, Răzvan Sava, fostul președinte Emil Constantinescu, consilierul Andrei Muraru, reprezentanți ai guvernului și ai diplomației, reprezentanți ai INTER ASSO. Garda și onorul au fost date de Regimentului 30 Gardă și Protocol „Mihai Viteazu” din cadrul Ministerului Apărării Naționale. Evenimentul s-a desfășurat după repere atent stabilite anterior.
S-a intonat Imnul României, apoi s-a dezvelit inscripția monumentului „În Memoria Luptătorilor din Rezistența Anticomunistă 1944-1989”, a urmat un moment de reculegere. Momentul religios a constat în rugăciuni rostite de către reprezentanții cultelor: ortodox, romano-catolic, greco-catolic, evanghelic, baptist, mozaic și musulman.
Discursurile au început cu Klaus Iohnannis și au continuat cu Răzvan Sava, Emil Constantinescu și Octav Bjoza. Evenimentul s-a finalizat cu o depunere de coroane din partea instituțiilor prezente. În timpul discursului său, Președintele României a conferit Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler foștilor deținuți politici Pr. Nicolae Tomaziu, Elena Ion-Arnăuțoiu, Nicolae Ciurică și Dumitru Moldovan.
Corectitudine politică vs. demnitatea națională
Bucuria faptului că după aproape 26 de ani avem în sfârșit un monument al foștilor deținuți politici în București, este umbrită de momentul inaugurării. Dincolo de filmul evenimentelor, pe care am încercat să îl redau cât mai fidel și imparțial mai sus, trebuie rostite câteva adevăruri, cu riscul de a fi considerate incomode: inaugurarea a fost un moment politic, gândit și controlat ca atare până în cele mai mici detalii.
Monumentului îi lipsește inscripția aleasă de foștii deținuți politici și reconfirmată de aceștia cu ocazia ultimului congres național (februarie 2016). Versurile lui Radu Gyr: „Înfrânt nu ești atunci când sângeri,/ nici ochii când în lacrimi ți-s./ Adevăratele înfrângeri,/ sunt renunțările la vis.”, nu apar nicăieri în jurul monumentului. Când și cine a hotărât că versurile nu trebuie să apară pe monument și, mai ales, de ce nu s-a comunicat această schimbare de plan?
Data inaugurării a fost extrem de prost aleasă. Luni la ora 17… Stabilită inițial pentru data de 7 mai, iaugurarea a fost amânată fără a se face un anunț public în acest sens. Când în sfârșit se stabiliește o dată la care chiar are loc inaugurarea, se alege o zi lucrătoare și o oră la care oamenii sunt la serviciu.
Mediatizarea datei inaugurării a fost aproape inexistentă. Au existat câteva știri cu 3 zile înainte, pe canale mai puțin importante, în rest, canalele cu audiență mare au decis să anunțe numai în ziua de 30 mai. Ne-am tot întrebat de ce se întâmplă așa; fiind un monument național, și mediatizarea trebuia să fie națională, cu atât mai mult cu cât din beneficiile de imagine ar fi câștigat și Primăria, Ministerul Culturii, Guvernul etc, toți cei care au contribuit cu fonduri și aprobări la finalizarea proiectului. Faptul că în plină campanie electorală partidele nu s-au folosit de acest subiect este un lucru de neconceput în România post decembristă.
O parte din întrebări s-au spulberat la ora inaugurării. La eveniment s-a putut asista doar pe bază de invitație scrisă, primită anterior! Nu s-a dorit o participare a românilor care ar fi putut veni, interesați de valoarea morală a monumentului, ci doar a celor aflați pe liste aprobate anterior. Mai mult, jandarmii și poliția îndepărtau cu destulă vehemență pe toți cei ce aflaseră (în ciuda planului autorităților) de faimoasa inaugurare și încercau să vadă sau să audă ceva din spatele gardurilor de protecție.
Participarea președintelui a fost un act neanunțat publicului. La ora 16 pe site-ul președinției nu se pomenea nimic legat de participare. Două ore mai târziu discursul și fotografiile de rigoare erau prezente pe site. De ce nu a dorit președintele să se știe că va fi prezent?
Despre discursuri nu mai comentăm, în afara celui rostit de dl. Octav Bjoza, restul au fost redactate de secretari însărcinați pe subiect, limbaj de lemn și încercări firave de nuanțare prin dicție.
Decorarea celor 4 foști deținuți politici este un gest simbolic pozitiv. Toți 4 sunt personalități de mare forță ale luptei anticomuniste, flăcări vii ale demnității românești. Totuși, în spatele lui stă o altă corectitudine politică: s-au ales specific doar foști deținuți politici fără legături cu Mișcarea Legionară.
Ați văzut că pe tot cuprinsul articolului am folosit cuvântul „inaugurare” și niciodată „sfințirea” monumentului. Am făcut asta pentru că în fapt nu a existat o slujbă de sfințire! Monumentul rezistenței naționale nu a fost sfințit. Faptul că au participat reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe alături de cei ai Bisericilor Catolice, Greco-Catolice, alături de baptiști, musulmani și evrei nu m-a deranjat câtuși de puțin. Dacă monumentul este al rezistenței naționale, era firesc ca fiecare să aducă un omagiu credincioșilor săi. Momentul religios ecumenic – cum a fost numit oficial momentul dedicat cultelor – a durat, în total, mai puțin de 10 minute. Probabil fiecare a avut la dispoziție în jur de 1 minut pentru a se ruga pentru jertfa dată de proprii credincioși! Fiecare a spus o mică rugăciune lăsând apoi loc politicului să se desfășoare.
ARIPI – încotro?
Avem un monument al rezistenței anticomuniste la București! Nu poartă gravate pe lespezi versurile lui Radu Gyr și nici nu este sfințit (încă), dar există! După momentul inaugurării, Monumentul a fost descătușat de interdicții și preselecții corecte politic. Chiar dacă Radu Gyr nu a fost primit la ceremonia de inaugurare, cu siguranță a așteptat cuminte și răbdător dincolo de cordoanele de jandarmi, ca să se poată închina în fața jertfei dată de generația sa. Nu era gonit pentru prima dată pentru crezul său, a răbdat și acum așa cum a răbdat și atunci. Momentul festiv s-a încheiat, Monumentul aparține acum românilor și depinde de noi dacă va rămâne numai un Monument utilizat de factorul politic cu ocazia ceremoniilor obligatorii, sau dacă îl transformăm într-un monument viu, lucrător întru adevăr!
Construit ca omagiu și recunoaștere morală a suferinței foștilor deținuți politici, Monumentul se adresează în fapt tinerilor. Ei sunt cei care trebuie să cunoască istoria recentă a țării noastre, atât de frământată și modelată de șenilele tancurilor sovietice. Tinerii sunt cu adevărat cei care au nevoie de ARIPI, pentru a îndrăzni mai mult, pentru a înțelege că înaintașii lor au fost eroi și că noi, cei de astăzi, trebuie să ne mândrim cu suferințele, rănile și biruințele lor. Comunismul a făcut milioane de victime, însă cele mai multe victime au ales să nu se împace cu acest statut impus de comuniști și s-au transformat în eroi ai luptei anticomuniste. De noi depinde să le vorbim tinerilor despre ARIPI frânte sub greutatea corectitudinii politice, sau despre ARIPI care se înalță spre cer peste timpuri, peste veacuri. Alegem: „Rondelul aripilor frânte” sau „Îndemn la luptă”? Să nu renunțăm la vis și să alegem lupta cea bună, întru dreptatea neamului nostru.
Radu Gyr – Rondelul aripilor frânte
Mereu aripile se frâng, mereu țărâna asta speră.
Mereu pe trista noastră sferă obrajii râd și ochii plâng.
Heruvi de-o zi, crescuți în seră, ne prăbușim în câte-un crâng.
Mereu aripile se frâng, mereu țărâna asta speră.
Așa venim din eră-n eră,
ba spânzurați de-un zbor nătâng,
ba sfâșiați de vreo himeră…
Mereu țărâna asta speră,
mereu aripile se frâng.
Radu Gyr – Îndemn la luptă
Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele brațe slute
care să lupte nu mai vor.
Cât inima în piept îți cântă
ce-nseamnă-n luptă-un braț răpus?
Ce-ți pasă-n colb de-o spadă frântă
când te ridici cu-n steag, mai sus?
Înfrânt nu ești atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ți-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunțările la vis.
Avansul tehnologic chinezesc
De Dan Diaconu https://trenduri.blogspot.com/2025/05/avansul-tehnologic-chinezesc.html
Am urmărit în ultima perioadă extrem de atent dezvoltările din China. Țara este înscrisă într-o cursă dură pentru depășirea piedicilor impuse de SUA. Culmea, pentru a-și pune în valoare determinarea și pentru a câștiga războiul, China are niște strategii surprinzătoare. De exemplu, dezvoltarea prin intermediul modelului open source. E incredibil cât se poate găsi gratis la chinezi. Culmea, de cele mai multe ori folosesc pentru dezvoltare platforme occidentale, gen Github. Semn că nu le pasă dacă și ceilalți văd ceea ce fac. Dar să nu sărim etapele, ci să vedem mai întâi cum se mișcă treburile și care sunt ultimele evoluții de acolo!
Probabil ați aflat despre chip-urile AI Ascend 910C. Au reprezentat o provocare serioasă întrucât, practic, au scos Nvidia de pe piața chineză. Performanțele chipurilor americane pe care au voie să le exporte în China nu mai sunt tentante pentru chinezi. Din punct de vedere tehnic, Ascend 910C oferă cam 60% din performanța Nvidia H100, conform testelor făcute de cei de la DeepSeek. Poate părea dezamăgitor însă asta dacă uiți de unde s-a început.
Huawei a luat-o de la zero. Într-adevăr, putem spune că Nvidia are ecosistemul CUDA mult mai matur decât CANN al Huawei, care încă ar probleme de stabilitate. De asemenea, conectivitatea între chip-urile Huawei este problematică, acestea fiind mai lente, astfel încât la sarcini intensive, gen antrenarea modelelor, se văd diferențele. Ca idee, Huawei se află în spatele Nvidia cu 1-2 generații. Sau, dacă vreți o privire în detaliu, situația ar sta cam așa:
Inferență – 1 generație în urmă;
Performanțe antrenare – 1,5-2 generații în urmă;
Ecosistem software – 2 generații în urmă;
Conectivitate multi-chip – 1,5-2 generații în urmă.
Nu trebuie însă să ignorăm e faptul că Huawei a început DE LA ZERO! Aici e ideea. Dacă vedem unde au ajuns, înțelegem că au o „accelerație” impresionantă. Și nu se opresc aici. De exemplu, au anunțata că urmează să scoată destul de repede Ascend 910D, care ar urma să ofere performanțe superioare Nvidia H100. Pentru Huawei ar fi o dezvoltare majoră întrucât ar depăși nivelul impus de restricțiile americane, astfel încât și-ar asigura o piață generoasă. Însă nu vă gândiți că e ușor: ei trebuie să se dezvolte pe mai multe planuri, să aibă grijă inclusiv la performanța pe watt și să urmărească atingerea tuturor metricilor Nvidia. Însă, simplul fapt că au reușit să acopere un gol atât de mare într-un timp atât de scurt este mai mult decât impresionant.
O altă știre vine tot din zona chip-urilor, de data aceasta de la Xiaomi. Nu cu mult timp în urmă, compania a anunțat sec dezvoltarea procesorului Xuanjie O1. A fost un șoc, deoarece știrea a venit „de nicăieri”. Nu poți să anunți peste noapte că ai dezvoltat un procesor. Da, e un procesor în toată regula, dezvoltat pe cea mai recentă arhitectură ARM, în topologie de 3nm(!!!).
Imediat după anunț, bârfitorii de serviciu au răspândit zvonul că procesorul ar fi în realitate produs de ARM(sau alți proiectanți occidentali) pentru Xiaomi, cu alte cuvinte „făcut la comandă”. Ceea ce s-a dovedit a fi 100% fals. CEO-ul Xiaomi a dat detalii referitoare la chip-ul care a intrat în producție de joi. În primul rând, pentru dezvoltarea chip-ului, Xiaomi a fondat o companie nouă, Shanghai Xuanjie Technology ltd., iar primul rezultat al companiei nou fondate este acest procesor, primul din China proiectat în topologie de 3nm! Cu toate că încă nu s-au efectuat teste de performanță, cert este că va intra în competiție directă cu cele mai bune procesoare ale momentului: A17 PRO de la Apple și Exynos 2400 de la Samsung(care e în topologie de 4 nm!). Nu vi se pare impresionant?
Ceea ce se observă cu ochiul liber în China este o teribilă apăsare a pedalei de accelerație. Se dezvoltă pe toat linia tehnologică, țara având absolut tot ce-i trebuie: un sistem educațional pus la punct, resursă umană mai mult decât suficientă și, nu în ultimul rând, o finanțare generoasă. Pentru că vorbim de finanțare, modelul chinezesc nu este unul hiperbolizat, precum cel american, în care se aruncă miliardele așa cum aruncă omul de la țară vreascuri în sobă. Estre un model eficient, care permite atingerea unor rezultate fantastice cu costuri rezonabile. DeepSeek e un exemplu semnificativ și ilustrativ pentru ceea ce se întâmplă acolo.
Mă uitam la teribilul avans făcut în domeniul litografiei. Institutul de Tehnologie din Harbin a dezvoltat tehnologia LDP(Laser-Induced Discharge Plasma), tehnologie superioară celei LPP(Laser-Produces Plasma) utilizată de ASML. Tehnologia a fost preluată de Huawei care se află în stadiul de dezvoltare a producției de probă, programată pentru trimestrul trei al anului curent. Anul viitor urmează să apară producția în masă de litografe bazate pe această tehnologie. Cât de mult s-a accelerat și aici?
Ne apropiem de un moment limită: cel în care China va depăși pe toată linia restricțiile impuse de Occident. Acela este momentul zero, în care absolut nimic n-o mai poate opri. Și, după cum se vede, e pregătită deplin pentru un asemenea moment. Iar de mers nu merge mono-direcțional, ci pe direcții absolut terifiante. Dacă, de exemplu, Huawei a surprins cu lansarea propriului sistem de operare făcut de la zero și integrat în orice dispozitiv propriu, Xiaomi a venit cu o altă idee: sistemul de operare mobil fără aplicații. Ați auzit bine, iar propunerea e revoluționară: utilizatorul va primi un sistem de operare chior, perfect integrat cu hardware-ul, iar aplicațiile de pe dispozitiv vor fi toate … generate de AI în funcție de necesitățile utilizatorului. Cum sună?
Aș vrea să închei altfel, dar nu pot să nu subliniez că am avut perfectă dreptate atunci când am vorbit despre separarea tehnologică. Priviți la ceea ce se întâmplă și comparați cu ceea ce spun de câțiva ani buni!
Trimiteți prin e-mail