Fw: Cernăuți, ROMÂNIA (28 Noiembrie 1918). Unirea Bucovinei cu Patria-Mamă ROMÂNIA
Mesaje primite

Myr Mur
17:37 (acum 13 minute)
către egner, mocanu, razvan.dumitrescu, Tody, mihut, Gica, eu, iulius, Hurdubaie, iordache, petrusca, Ioan-Aurel

–– Forwarded Message ––
From: PUSCASU IOAN
To: Myr Mur
Sent: Saturday, November 20, 2021, 08:13:10 PM GMT+2
Subject: Fw: Cernăuți, ROMÂNIA (28 Noiembrie 1918). Unirea Bucovinei cu Patria-Mamă ROMÂNIA

–– Forwarded Message ––
From: Nicolaie Vaduva
Sent: Saturday, November 20, 2021, 10:22:26 AM GMT+2
Subject: Fw: Cernăuți, ROMÂNIA (28 Noiembrie 1918). Unirea Bucovinei cu Patria-Mamă ROMÂNIA

Daniel Siegfried

Cernăuți, ROMÂNIA (28 Noiembrie 1918). Unirea Bucovinei cu Patria-Mamă ROMÂNIA.

Armata Română eliberatoare defilând pe străzile Cernăuțiului în aclamațiile entuziaste ale românilor bucovineni, după izgonirea pe 11 noiembrie a haidamacilor ucraineni care terorizau orașul și Bucovina.
Naţionaliştii ucrainieni şi revoluţionarii bolşevici au creat o stare de haos şi anarhie. Soldaţii ucraineni întorşi de pe front terorizau populaţia iar în mai multe centre din Bucovina se formaseră grupuri militare ale legiunii ucrainene. În aceste condiţii, Consiliul Naţional a decis să ceara intrarea armatei române în Bucovina. Guvernul român a trimis divizia a 8-a sub comanda generalului Iacob Zadic. Aceasta a trecut în Bucovina şi la 11 noiembrie 1918 a intrat în Cernăuţi, restabilind ordinea. Declaraţia de Unire a Bucovinei cu România, la 15/28 noiembrie 1918;

Congresul General al Bucovinei întrunit azi, joi în 15/28 noiembrie 1918 în sala sinodală din Cernăuţi, consideră că: de la fundarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde vechile ţinuturi ale Sucevei şi Cernăuţilor, a făcut pururea parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat ca stat; că în cuprinsul hotarelor acestei ţări se găseşte vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropniţele domneşti de la Rădăuţi, Putna şi Suceviţa, precum şi multe alte urme şi amintiri scumpe din trecutul Moldovei; că fii acestei ţări, umăr la umăr cu fraţii lor din Moldova şi sub conducerea aceloraşi domnitori au apărat de-a lungul veacurilor fiinţa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară şi a cotropirei păgâne; că în 1774 prin vicleşug Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei şi cu de-a sila alipită coroanei habsburgilor; că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferinţele unei ocârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naţionale şi care prin strâmbătăţi şi persecuţii căuta să-şi înstrăineze firea şi să-l învrăjbească cu celelalte neamuri cu cari el voieşte să trăiască ca frate; că în scurgerea de 144 de ani bucovinenii au luptat ca nişte mucenici pe toate câmpurile de bătaie din Europa sub steag străin pentru menţinerea, slava şi mărirea asupritorilor lor şi că ei drept răsplată aveau să îndure micşorarea drepturilor moştenite, isgonirea limbei lor din viata publică, din şcoală şi chiar din biserică; că în acelaşi timp poporul băştinaş a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogăţiile şi izvoarele de câştig ale acestei ţări, şi despoiat în mare parte de vechea sa moştenire; dară că cu toate acestea bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii, aşteptat cu atâta dor şi suferinţă va sosi, şi că moştenirea lor străbună, tăiată prin graniţe nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Ştefan, şi că au nutrit vecinic credinţa că marele vis al neamului se va înfăptui prin unirea tuturor ţărilor române dintre Nistru şi Tisa într-un stat naţional unitar; constată că ceasul acesta mare a sunat! Astăzi, când după sforţări şi jertfe uriaşe din partea României şi a puternicilor şi nobililor ei aliaţi s-a întronat în lume principiile de drept şi umanitate pentru toate neamurile şi când în urma loviturilor zdrobitoare monarchia austro-ungară s-a zguduit din temeliile ei şi s-a prăbuşit, şi toate neamurile încătuşate în cuprinsul ei şi-au câştigat dreptul de liberă hotărâre de sine, cel dintâiu gând al Bucovinei desrobite se îndreaptă către regatul României, de care întotdeauna am legat nădejdea desrobirii noastre. Drept aceea Noi, Congresul general al Bucovinei, întrupând suprema putere a ţării şi fiind investit singur cu puterile legiuitoare, în numele Suveranităţii naţionale, Hotărâm: Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu regatul României.

Actiunile militare din Bucovina. La cererea Consiliului National Roman, guvernul de la Iasi a aprobat la 23 octombrie 1918 (st. v.) intrarea Diviziei 8 Infanterie in aceasta provincie romaneasca amenintata de bolsevici si ucrainieni, dupa retragerea administratiei austriece.

Presedintele Consiliului National Roman, lancu Flondor justifica astfel solicitarea bucovinenilor:„E neaparata trebuinta a stabili cu forta armata pacea in tara. Va rugam cu toate insistentele sa ocupati fara intarziere toata tara, in primul rand capitala Cernauti, pe drumul cel mai scurt”.

Este demn de remarcat ca pentru inceput au patruns in Bucovina companiile 5 si 6 de graniceri, avand ca obiectiv Suceava, Itcani si Gura Humorului. Divizia 8 a actionat ulterior (24 octombrie/6 noiembrie) cu detasamentele ‘Dragos’, ‘Alexandru cel Bun’ si ‘Suceava’, in ziua de 29 octombrie/11 noiembrie a fost recuperat orasul Cernauti, trupele romane fund intampinate cu entuziasm. La 15/28 noiembrie Congresul Bucovinei a proclamat solemn unirea provinciei cu Regatul Romaniei.

Lupte mai importante pentru apararea acestei hotarari istorice au avut loc la Schipent, Zastavna, Vascauti si Mamagestii Noi impotriva unor detasamente ucrainiene. In scurt timp pe frontiera se instaleaza cordonul graniceresc.
Mai tarziu, in ianuarie 1919, in contextul amenintarilor venite din partea bolsevicilor si trupelor rosii ungare, se va instaura temporar starea de asediu. Ca si in Basarabia, si in Bucovina armata a fost considerata drept ‘scutul neamului’ care a salvat tara de ‘pleava bolsevica ruseasca’.

Ciocnirile de la Hotin (ianuarie 1919)
Intre 6 si 19 ianuarie 1919 detasamente bolsevice – cu baza la Moghilev -, trecute prin teritoriul ucrainean au atacat in zonele Hotin si Soroca. Ele au ocupat localitatile Atachi, Ocnita, Sicureni, Unguri si chiar Hotinul, savarsind adevarate masacre; primele victime au cazut din randurile granicerilor, surprinsi in pichete izolate, intr-o actiune de tip terorist a fost asasinat si generalul Stan Poetas, comandantul Brigazii 21 Infanterie.
In replica, Marele Cartier General a trimis ordine drastice comandantilor corpurilor 4 si 5 armata. Trupele romane au trecut la contraatac, cu Divizia 8 Infanterie, recuperand Hotinul la 19 ianuarie 1919. Armata ucrainiana a trebuit sa se retraga la 8 Km de frontiera. Actiunea de la Hotin fusese pregatita de ‘Comitetul pentru salvarea Basarabiei’ din Kiev si se lega de intentiile Ungariei lui Bela Kuhn de a prinde Romania in ‘clestele revolutiei bolsevice’, impreuna cu Rusia Sovietica. (Album foto mai jos, dați clic)

Daniel Siegfriedsohn | Flickr