Comentariu primit pe site. Îl recomand tuturor colegilor de pe acest site.
.
Delirium?
Cercetarea istorica este o stiinta care nu poate fi lasata sa fie contaminata de virusul imaginatiei uneori utopice a celor care nu sunt oameni de stiinta.
In Romania s- a ajuns la situatia hilara in care istoria antica este cercetata de medici precum Savescu si Cuesdean care- si aroga cu nonsalanta titlul de specialisti. Ma intreb daca cei doi doctori ar accepta sa fie tratati medical de istorici reprofilati in medici. Acelasi lucru este valabil si in cazul judecatorilor, avocatilor si militarilor deveniti peste noapte specialisti nu numai in civilizatia geto- daca, dar si in cea tracica si scitica. Ar accepta ” ilustrii” cercetatori ca istoricii sa se ocupe de sistemul juridic si sa conduca armata ?
De 25 de ani Romania are o problema cu ” specialistii” care se pricep la toate si nimic. Vedem esecul ministrilor politruci care s- au plimbat la toate ministerele, dar care nu stiu nimic si care nu si- au profesat meseria, vedem ” paiate” parasutate la servicii care nu cunosc organigrama si bugetul serviciului si vedem cum Romania a pierdut un sfert de secol degeaba si nu invatam nimic.
Savescu isi permite in Romania sa faca pe ” istoriciul” ca aici e ” sat fara caini”, daca ar incerca in SUA sa se joace de- a istoricul risca sa devina un banal numar in sistemul penitenciar ori un pacient intr- un sanatoriu specializat in anumite boli ( asta in cazul in care si- ar permite un avocat bun).
Cei care apartin unui anumit curent nu- si dau seama cat de periculos este jocul lor in conditiile in care vedem peste tot in Europa tendinte secesioniste si o mentalitate de ev mediu intunecat. In lumea araba vedem o intoarcere tot la un ev mediu barbar si intunecat si nicidecum la Califatul tolerant si deschis spre cultura al Omeiazilor .
Este evident ca anumite forte lucreaza din umbra la slabirea statelor nationale si la disolutia lor si aparitia statuletelor iar ” specialisti” de genul lui Roxin ori gen.Chelaru ( general care spre ” cinstea” lui este un ignorant in armata romana ) le fac jocurile din prea mult pathos pentru daci si prea multa ura fata de romani.
RESTITUTIO 2
„ROMÂNII POPORUL TRADIȚIEI IMPERIALE” de Dan Botta
MISIUNEA ROMANĂ
În ziua în care împăratul Constantin muta în Răsărit – în Byzantium, fundaţia Thracului Byzas, al cărui nume răsfrânge etimologic Buzăul – însemnele autorităţii şi simulacrele Romei, el încredinţa poporului Roman din Răsărit împlinirea misiunii Romane. Născut la Serdica, în Dacia Mediteranee, Constantin cel Mare a văzut în izvorul de energie al
pământului Thracic garanţia conservării grandiosului patrimoniu Roman. Thracii aceştia în cari – după opera multi-seculară de colonizare a Romei – vibra o intensă conştiinţă Romană, aveau să întindă Imperiul cotropit de Barbari, prin virtuţile geniului lor ancestral, până la limitele trase de Caesar. Justinian, născutul din viţa lor, acela care va înfăţişa în Cetatea lui Constatin cea mai înaltă tradiţie a Caesarilor, va evoca, într’una din Novellele sale, freamătul de luptă şi ideea de energie virilă care se ridică în suflet odată cu numele lor: „Siquis Thracum regionem nominet, statim una cum dicto virilitas quaedem animum et militarium copiarum, bellorum ac pugnae cogitatio subeat…”
Recucerite de sabia lui Belizariu, de geniul militar al împăratului, Italia, Spania, Gallia, Africa participau – dar pasiv – vegetativ – la marea creaţiune imperială.
Protecţia legiunilor pierduse din vigilenţa sa, administraţia Romană – sub continua presiune a Barbarilor –ceda. Invadate de Barbari, populaţiile acestor provincii celebrau – retrase într’o noapte quasibiologică, singura noapte a istoriei Evului Mediu – nunta Barbaro-Latină. Infuzia sângelui Barbar va precipita o nouă structură etnică.
Naţiuni noui vor răsări – naţiuni de limbă Romanică – dar străine de conştiinţa
Romană, străine chiar de amintirea ei, naţiuni cari vor crea forme de stat
originale sau vor adopta pe ale Barbarilor: regalitatea, feudalitatea, dreptul
burgravial. În plinul de mândrie Chronic al său, Cantemir – care intuise marile căi ale Istoriei descrie, în acest chip, constituirea naţiunilor Romanice
Occidentale: „Căci toate cele despre apus ale Evropei niamuri, măcar că astăzi mari, tari şi evghenisite sânt, însă alţi părinţi nu-şi pot cunoaşte, fără numai pe Goţi, Vandali, Huni, Sclavoni, adică ale Schiţiei îngheţate rumpturi, şi mai cu deadins pre singură Italia atâta smintitură şi amestecătură de varvari au cuprins-o, cât precum odinioară kynicul Dioghenis, cu făclia aprinsă amiază-zi pe uliţă, aşa astăzi în mijlocul
Romei pre cel hiriş Roman cineva a-l cerca mult să se ostenească şi deabia să-l nemerească, ca din varvari să-l poată alege.” Cantemir anticipează ceea ce istoricii de mai tâziu vor desvolta pe larg. Ludwig Woltmann a demonstrat magistral originea Germanică a marilor nume ale Renaşterii. Chiar acelea de consonanţă Latină se ridică la un prototip Germanic sau purtătorii lor sânt de viţă Germană. Prestigiul Constantinopolei, magnificenţa ei, fascina pe toţi aceşti Barbari. Ei au început atunci să imite Imperiul, să-şi caute cu înfrigurare modele în opera lui. Ci noi am fost, sub egida împăratului Roman, înşişi Romanii. Romanitatea noastră, ale cărei centre de energie se aflau pe pământul Thracic, apărat de legiuni, a păstrat intactă conştiinţa Romană, numele Roman. Nici un popor Barbar n’a dominat acest pământ în chipul continuu şi activ în care au făcut-o Francii şi Burgunzii în Gallia, Longobarzii în Italia, Vizigoţii în Spania.
Acel „imperator Romanorum” de la Constantinopole a fost, în cea mai strictă
accepţiune, „împăratul Românilor.” Până la moartea împăratului Mauriciu (632) istoria e făurită de nume cari concordă, în rezonanţa lor, cu numele săpate pe pietrele de mormânt de pe tot întinsul Romanităţii Thracice. Chiar atunci când profilul Latin al unui nume mare e indiscutabil, izvoarele desemnează un Thrac, un „bessica ortus progenie.” Invazia Slavilor şi aşezarea lor în văile de pe teritoriul prin excelenţă Românesc al Moesiei, al Daciei Aureliane, al Macedoniei, cari au provocat profunde dislocări de populaţie, au resfirat conglomeratul Românesc şi au redus la o viaţă tot mai precară pe cei refugiaţi în munţi, – adăpostiţi – precum arată Nicetas Acominatos – în cetăţi căţărate pe stânci, la înălţimi cari înfruntă norii. O separaţie se produce atunci – un hiat plin de triste urmări – între viaţa de curte Romană, de cultură clasică Latină, osificată în limba care tindea să devină limbă de dicţionar, şi viaţa plenară, în continuă evoluţie, a acelora cari erau Românii. Încă la sfârşitul secolului VIII, Theophanes Confessor însemna, ca rostite într’o limbă specială, o limbă a patriei, πατρϖα φωνη, cuvintele: „torna, torna fratre,”
cari provocaseră un desastru în 495 armatei lui Commentiolus – cuvinte cari au totuşi un atât de limpede profil Latin. Grecii sânt aceia cari, în aceste împrejurări ale Curţii Romane, – confinată într’o cultură de tradiţie Hellenică, depărtată de stratul de energie populară Romană a Imperiului, – au preluat, pe nesimţite,patrimonial imperial. Ei îşi spuneau acum – renunţând la orice veleitate Hellenică – Rwmai=oi, Romani. Totuşi, titlul imperial de basileu_j tw~n Rwmai/wn, transcripţie a Latinului imperator Romanorum, nu a putut înceta să se raporte la Români. El s’a răsfrânt însă şi asupra Grecilor, cari – aflaţi în patrimoniul lui Constantin cel Mare – au început să se manifeste, pe tărâmul politic, ca Romani. Târziu, în amurgul acestui Imperiu, redus la limitele etnice ale Hellenismului, suferind puternica presiune a Păgânului, în
încordarea desperată a ultimilor lui apărători, se va rosti răspicat cererea ca
Împăratul să renunţe la acest titlu care nu-l mai exprimă şi să se numească, în sfârşit, împărat al Hellenilor. Probă că titlul Roman de usurpaţie nu răspundea – după atâtea secole – sentimentului naţional Hellenic, că el nu era decât în aparenţă relativ la Helleni. Transcripţia Grec pentru Rwmai=oj – practicată de cruciaţi, cari disputau titlul de Roman imperiului lor de creaţie Barbară – a fost adoptată de o istoriografie Românească cu totul ignară, ca şi de toţi vrăjmaşii Românismului. Cruciaţii – precum vom vedea – acordau însă cuvântului Grec sensul imperial de Rwmai=oj. Să luăm aminte: acest cuvânt s’a aplicat exclusiv patrimoniului etnic al lui Constantin cel Mare – Românilor şi Grecilor, prin excelenţă – şi el n-a denumit niciodată popoarele Barbare stabilite în Imperiu – Slavi sau Bulgari – chiar dacă existenţa lor politică a fost recunoscută de Împăratul. Villehardouin, care a istorisit cu o pană muiată în amar înfrângerile suferite de ai săi de la Ioaniţiu, va scrie limpede că acest „Vlah” acest „rege al Vlahiei” era unul dintre Grecii Împăratului: „Et sachiezq que en cele ost où l’ empereres ala, que tuit li Grieu de l’ une part et de l’ altre del Braz vindrent à lui, et à son comandemant et à sa volonté, et li firent fealté et homage con à lor seignor, fors solement Johanis qui eres roi de Blaquie et de Bougrie. Et cil Johanis si ere un Blas….” Accepţiunea politică pe care Villehardouin o dă cuvântului Grec este, în chip evident, singura posibilă. Numai aşa se poate interpreta afirmaţia atât de desbătută – din care străinii au tras o serie de concluzii mincinoase – a principesei Ana Comnena: „Vlahi, zice ea, sânt acei Rwmai=oi – şi s’a tradus Greci etnici – dedaţi vieţii pastorale.” Şi acest text era atât de clar! Cuvântul însuşi de Vlah, în apariţia căruia savanţii orbiţi de analogiile pe cari le oferea constituirea naţiunilor Occidentale au văzut ivirea pe lume a poporului Românesc, este un cuvânt străin de realitatea Românească. Secole întregi, acest cuvânt a fost unicul nostru nume în graiul străinilor, impus oficial de toate cancelariile lor şi totuşi, în limba Românească, nu l-am putut adopta. Noi n-am încetat de a ne considera Romani. „Vlah” este cuvântul prin care popoarele Slave au desemnat, în genere, pe Romanicii din calea lor. Prezenţa lui atât de întâmplătoare în istoriile Bizan‑ tine nu este legată de constituirea poporului Român, cum nu e legată prezenţa în ele a cuvântului „Nemi‑ tzes” – cuvânt prin care Slavii denumeau popoarele Germanice – cu naşterea poporului German. Când
Bulgarii cari reprezentau în totalitatea lor nu mâna de oameni descălecaţi în
Peninsulă, ci o viforoasă mare etnică – Slavii de Sud – au fundat în secolul IX un stat, caracterul imperial al acestuia n’a putut fi imprimat decât de o
colaborare Românească. Titlul Roman pe care împăratul de naţiune Slavă şi-l acorda sieşi – ţar al Bulgarilor şi al Romanilor – nu este, cum au crezut
istoricii, o deşertăciune: Romanii din acest titlu sânt Românii, aceia cari
reprezentau în faţa tuturor principiul de existenţă a Imperiului. Pomenind pe
străvechii autocraţi Bulgari ca pe predecesorii săi – „prisci illi nostri
predecessores”– Ioaniţiu le atribuie titlul Latin pe care însuşi îl poartă: „Imperatores totius Bulgarie et Blachie.”
În alt document – în care exaltă originea sa Romană – Ioaniţiu aminteşte pe ţarii Simeon, Petru şi Samuel ca pe proprii săi străbuni: „…secundum consuetidinem predecessorum meorum Imperatorum Bulgarorum et Blachorum, Symeonis, Petri et Samuelis, progenitorum meorum …”
Nu este totuşi vorba de o descendenţă ideală. Cronicarul German Ansbertus, care ştie că cel dintâiu dintre asanizi, Petru, e un Flachus, un „Dominus Flachorum,” confirmă spusele lui Ioaniţiu – el descinde din viţa regilor anteriori: „duo fratres, videlicet Petrus et Joannitius, de priorum regum prosapia descendetes.”
Iar Papa ştie – „din auzite” – că aceşti străbuni ai lui Ioaniţiu îşi trăgeau originea din Roma: „Nos aute, audito quod de nobili Urbis Romae progenitores tui originem traxerint…” Ce legătură de sânge poate fi între „regii anteriori” – Bulgari, în părerea tuturor – şi acest Vlah care se revendică cu ardoare de la sângele şi patria sa italică: „a sanquinis et patrie nostre a qua descendimus!”10 E probabil – şi tema aceasta ar putea interesa istoria – că în vinele întâilor „împăraţi Bulgari” curgea un nobil sânge Vlah. Numele biblice pe cari le poartă, nume pe cari Veniamin din Tudela le relevase la Românii din Thessalia –„suis iudaica nomina imponunt”11 – ar putea fi un alt indiciu Românesc. E sigur însă că imperiul Asanizilor – atribuit integral Bulgariei de istoriografia Bulgară – a fost inte- gral Românesc. Mărturiile istoricilor contemporani – în fruntea cărora e minuţiosul Nicetas Acominatos – sânt unanime. Furia iredentă a
Bulgarilor îşi poate avea un argument – singurul altminteri – în caracterul
oficial al acestei creaţii Româneşti. Ioaniţiu s’a intitulat, într’adevăr, în
scrisorile sale latine: Imperator Bulgarorum et Blachorum.12 Villehardouin,
care a descris, însoţindu-le cu lungi strigăte de jale, faptele de arme ale
acestui Român, l-a numit cu predilecţie: „le Blas, le Blac, le roi de
Blaquie.”13 Am cercetat în textul lui Villehardouin frecvenţa titlurilor pe
cari le poartă Ioaniţiu. El este numit de 18 ori „roi de Blaquie et de
Bogrie,”14 de 18 „roi de Blaqui,” – niciodată „roi de Bogrie.” Ţara lui poartă
invariabil un singur nume – România, „la Blaquie.” Caracterul pur formal al
întâiului titlu – sub care se ascunde singură realitatea Românească – se
desprinde limpede din cronica lui Villehardouin – documentul cel mai de preţ al epocii lui Ioaniţiu. În documentele sale Slavone, Ioaniţiu îşi spune „împărat al Bulgarilor şi Grecilor,” ceea ce nu poate fi decât transcripţia exactă a titlului Latin: imperator Bulgarorum et Blachorum. Cuvântul Grec are, în aceste documente, accepţiunea politică pe care am semnalat-o în textul lui Villehardouin.
Adoptarea Slavonei ca limbă a documentelor şi a Bisericei s’a impus probabil Românilor ca o necesitate. Ei dominau o populaţie Slavă care avea privi- legiul de a poseda un scris. Opera lui Methodiu şi Cyril a fost determinantă pentru expansiunea – pe tărâm cultural – a limbilor Slave. Ioaniţiu n’avea pentru limba Românilor săi – limba vie, care cu secole înainte, în virtutea propriei sale inerţii, devenise ceea ce izvoarele numeau „lingua rustica Romanica”15 – un alfabet apropriat în care să transcrie diversitatea sunetelor Româneşti.
Scrisul Latin şi cel Bizantin nu prezentau acest dar elementar: de a fi scrisul
unui grai viu, imediat accesibil, grai care devenise, în virtutea operei
cyriliene, o limbă a textelor sacre. Cadrele oficiale, odată create, au fost
transplantate mai târziu în Ţara Româneasca de Basarabii cari vor întemeia
acolo, – în limitele unei străvechi autohtonii Daco-Romane, întreţinute de
fluxul neîntrerupt al vieţii populare de la Miazăzi – vulturii tradiţiei
imperiale Romane. Nu pretinsa superioritate a culturii Bulgare – cultură
absolut inexistentă în acel timp – ne-a îndemnat, aşadar, să folosim oficial
limba Slavonă, ci o fatalitate, am zice, naturală. Ea derivă din actul de
oportunitate politică al Patriarhului Constantinopolei, care a făcut din graiul
inform al Slavilor barbari – cu ajutorul operei de proselitism a lui Methodiu
şi Cyril – o limbă scrisă, de prestigiu ecleziastic. Nu se poate pretinde,
însă, că limba Slavonă nu şia exerciat influenţa asupra culturii Româneşti. Ei, dimpotrivă,- ca expresie a unei culturi paupere, fără nici un orizont
metafizic, fără nici o tradiţie, lipsită de energie creatoare, – i se datorează
începuturile atât de modeste ale culturii oficiale Româneşti. Cât de mari erau posibilităţile de creaţie ale sufle- tului Românesc, faţă de formele culturii oficiale Slavone, se vede limpede în cultura populară – tezaur al unui popor înzestrat cu simţul frumuseţii supreme, mărturisind în operele sale tradiţiile unei străvechi şi complexe culturi. Deşi absolut străină în spirit, cultura Slavonă a impus Românilor, prin puterea tehnică a repetiţiei, o serie de cuvinte, de interes liturgic sau politic, cari constitue aproape singura
mărturie a influenţei Slave asupra realităţii Româneşti. Caracterul neologic al tuturor slavonismelor din limba Românească nu e încă un lucru acceptat. Limba noastră a căzut de mult în cercul de atenţie al slaviştilor de naţiune Slavă, – profesori de reputaţie europeană, ca Miklosich, Kópitar, Jirecek… – cari în zelul lor fanatic pentru cauza slavismului integral au tras din studiul limbii Româneşti o serie de false concluzii. Acestea, la noi, au fost aplaudate de mulţimea equivocă a linguiştilor Iudei. Adevărul e că nici una din formele
graiului Româ- nesc n’a cunoscut pecetiea Slavă. Morfologia ca şi sintaxa lui sânt integral Latine. Nici unul din cuvintele Slave pe cari le-am adoptat n’a suferit în fonetismul său acele transformări, pe cari, în cursul unei evoluţii milenare, le-au suferit cuvintele Latine. Slavismele au rămas intacte,
demonstrând, în acest chip, lipsa lor de participaţie în fluxul organic al
vieţii Româneşti. Un slavist – Român de astă dată, profesorul Bărbulescu – a demonstrat admirabil în cartea sa despre individualitatea limbii Române că transformările unor cuvinte vechi – Slave din această limbă – transformări pe cari se întemeia pretinsa influenţă Bul- gară – nu sânt deloc produse ale unui fonetism Românesc, Thraco-Latin, ci aparţin întru totul fonetismului limbii vechi – Slave. Fântânile noastre originare sânt pure de orice flux Slavon. În schimb, se ştie destul de puţin despre influenţa radicală pe care un popor de cea mai veche cultură, de mândră descendenţă Romană, depozitar al unei tradiţii de autoritate unice în lume, a exercitat-o cu siguranţă asupra unor puhoaie umane, revărsate – precum spune Cantemir – „din cea mai din fund a Crivăţului varvarime.” Cercetări de această natură – întreprinse departe de marea fascinaţie a slaviştilor iredenţi – vor duce desigur la afirmarea acelor adevăruri Româneşti pe cari toate mărturiile istorice le impun cu o putere elementară. Fenomenul comunităţii de cultură a popoarelor Peninsulei – din care doar cel Românesc posedă garanţiile unui trecut milenar pe pământul ei – n’a intimidat pe fanaticii slavismului. Ei au putut pretinde – şi o ignară etnologie Românească s’a înclinat – la caracterul original-Slav al acestei culturi. Pe pământul în care marii rapsozi ai Thraciei au făcut pietrele sensibile, şi animalele docile Cântecului, pe pământul unor tradiţii de spriritualitate fără seamăn în Europa, au venit Slavii, aşadar, şi au inventat lyra? Sau – ce e mai straniu – Bulgarii se declară, pretutindeni, ca fiind ei înşişi aceşti Thraci. Dar continuitatea Thracismului nu e posibilă decât sub forma Romană.
Numai Românii pot fi titularii ei. Peninsula era perfect romanizată la
descălecarea Slavilor sau la aceea a hoardei lui Asparuh.
Românii n’au cunoscut, aşadar, ca naţiunile Romanice Occidentale, influenţa sângelui Barbar. Născuţi în spiritul instituţiilor Romei, ei s’au manifestat implacabil ca Romani. Misiunea imperială conferită Românilor implică în mod necesar conştiinţa descendenţei Romane. O tristă şcoală de istorie Românească a putut învăţa că întâii cronicari ai Moldovei sânt acei cari au deşteptat, dintr’un somn letargic,conştiinţa Romanităţii Româneşti. Între multiplele infamii – de model Occidental – practicate de această şcoală – era şi aceasta: Cum a putut conserva acest popor conştiinţa Romană, când alte popoare Romanice, mult mai fericite, au pierdut-o? Textele – de n’ar fi decât ele – sânt de o eloquenţă fără seamăn. Ioannes Cinnamus, biograful împăratului Manuel Comnenul, cita, în secolul XII, despre Vlahi propria lor afirmaţie. „Ei spun – zice Cinnamus – că sânt veniţi de demult din Italia… ” În secolul XIII, Papa Ioaniţiu III atestă şi el că poporul Românesc afirmă o descendenţă Romană. „Populus tere tue – scrie el împăratului Ioaniţiu – qui de sanquine Romanorum asserit descendisse”
– „Poporul ţării tale care pretinde că se trage din sângele Roman.” Francesco della Valle, în relaţiile sale asupra drumului pe care l-a străbătut prin Ţara Românească, înseamnă – sântem în al XVI-lea secol, şi cel dintâiu cronicar al Moldovei nu se născuse încă: „Si dimandono in linqua loro Romei perché dicono esser venuti anticamente da Roma” – „…se cheamă în limba lor Români, deoarece spun că au venit în vechime din Roma.” Aceeaşi afirmaţie o culege, de astă dată de la umili păstori din Transilvania, în acelaş timp, Giovanandrea Gromo – cel atât de puţin înclinat către ei, ostil naţiunii Valahe: „Si tengono discesi da colonie Romane.” – „Spun că se trag din colonii Romane…” Şi, în drumul pe
care-l străbate în Moldova, Pierre Lescalopier, care-şi dărui atributul de
„Parisien,” culege din acest al treilea principat Românesc, şi în acelaş secol,
aceeaş afirmaţie invariabilă: „Ceux du pays se disent vrays successeurs des
Romains” – „Spun că sânt adevăraţi descendenţi ai Romanilor.” Şi în zilele
invaziei care avea să-l ducă pe strălucitul tron al lui Ştefan, pe care va cunoaşte însă lacrimile amare ale înfrângerii în proclamaţia pe care o adresa moldovenilor: „Valenti homeni et gente bellicosa, discesi dali valorosi Romani quali hano fatto tremer il mondo,”16 Despot le cerea o luptă aprigă asupra Păgânilor, cu o neîncetată vărsare a sângelui lor. Şi încheia: şi aşa vom face cunoscuţi lumii întregi pe adevăraţii Romani şi născuţi dintr’înşii şi numele nostru va fi nemuritor. „Et a questo se faremo cognoscer a tutto il mondo li veri Romani et discesi da queli, et il nome nostro sara immortale.”17 Când,aşadar, cu dorul de a deştepta în suflete icoana bărbăţiei din trecut, întâii cronicari ai Moldovei evocau descendenţa Romană a poporului Românesc, ei nu făceau decât să transcrie cea dintâiu, cea mai elementară – sfânta banalitate a naţiei lor.
„ROMÂNII POPORUL TRADIȚIEI IMPERIALE” de Dan Botta sau cum trebuie sa raspundem criticilor si neprietenilor romanizarii
Las la o parte rautatile si derapajele voastre vizavi de persoana mea, de comentariile uneori penibile, de reinterpretarea cuvintelor pentru ca argumentele voastre sunt doar vorbe-n vant, nu aveti un stil propriu, ci doar sabloane, copypaste dupa alti dacisti . Toata argumentatia voastra este un colaj de sabloane, adevarul este ca de la moartea Parintelui Balasa nu a mai vost niciun dacist adevarat , cei de astazi sunt niste impostori care-si aroga false merite si care au ajuns sa falsifice si sa interpreteze istoria dupa ureche (nu dupa Grigore Ureche) .
Cel mai bun raspuns la pathosul vostru, antiromanizare si antiRomania (pentru cei care considera ca Romania este ceva artificial ) este sa il lasam pe primul Thracian, adica a primului cercetator care s-a aplecat asupra spatiului tracic, sa va explice etnogeneza poporului roman in spatiul tracic altoit de limba latina si de numerosii colonisti din lumea romana stabiliti aici .
L-am intrebat pe un distins „cercetator” trac de pe site daca cunoaste cine a fost primul „tracolog” si premergatorul lui Constantin Iosif Dragan, omul a carui abilitate innascuta este eschiva si ocolirea intrebarilor a evitat raspunsul. Cred ca mai degraba din nestiinta si nu rusinat de faptul ca Thracianul (termen mai apropiat de sufletul lui poetic) este unul dintre cei mai mari aparatori ai romanitatii si ai spiritului Romei imperiale.
Dan Botta este Thracianul de care vorbesc, cunoscut mai mult ca poet, eseist si traducator si mai putin ca un filosof al istoriei.
Dan Botta legionarul care l-a provocat la duel pe Lucian Blaga pentru inpietatea de al plagia furand „spatiul mioritic” si care si-a petrecut ultima perioada asupra unei lucrari filologice asupra fondului tracic al limbii romane- Roma Traecia.
Dan Botta a murit in uitare si a purtat povara anatemei de a fi fost legionar printre cei putini care au recunoscut influenta operelor lui a fost Mircea Eliade, Constantin Iosif Dragan nu a suflat o vorba de influenta lui Botta in „Mileniul Imperial al Dacie” si cred ca din acest motiv Dragan si-a putut publica mult mai usor cartiile. In ciuda eforturilor lui Dragan in Noi, Tracii si in Mileniul Imperial al Daciei acesta nu va atinge niciodata finetea expunerii, a argumentelor, a introspectiei sufletului Thrac si a stilizarii pana la cel mai mic detaliu a celor care aveau sa ajunga „mai romani decat romanii” asa cum o face Dan Botta.
Vizavi de carte, din care am sa reproduc primele capitole pentru a trezi mai mult interesul celor care intr-adevar vor sa studieze filonul Thracic, ma rezum a spune ca surprinde, la fel ca Dimireie Cantemir, anumite particularitati profunde ale poporului roman si este, poate alaturi de Eminescu, cel care a vazut tragismul pulverizarii rom@nilor sud-dunareni dupa Razboiul de Independenta sub explozia nationalismelor balcanice. Botta nu este numai un filosof istoric,un arheolog-filosof al antropologiei spatiului Thracic, dar si un istoric al religiei si nu in ultimul rand un mare aparator al valorilor ortodoxiei si al poporului roman, dar inainte de toate este un poet filosof iar cartea lui poarta aceasta amprenta.
RESTITUTIO
DAN BOTTA
ROMÂNII POPORUL TRADIȚIEI IMPERIALE
Conştiinţa istorică a unui popor, sentimentul misiunii sale în lume, aceştia sânt factorii de cari depinde mărirea sau căderea lui. Istoria se naşte doar în spiritul acelora cari pot intui din miile de forme pe cari istoricii le pun la lumină marile linii ale conştiinţei istorice. Ele par a se naşte solare, din însăşi confuzia începuturilor. Conştiinţa istorică a poporului Român se identifică la început cu conştiinţa Thracică. Popor de păstori aciuat în nenumărate cuiburi de munte, din Carpaţii nordici până la Pind, cunoscând acolo, în spaţiile pline de geniul munţilor, între asprimile pietrei, în bătaia marilor vânturi, viaţa ca o luptă şi ca un şir dureros de încercări, Thracii şi-au făurit cel mai eroic suflet din câte a cunoscut antichitatea. În marile evenimente ale naturii, ei au descifrat, din toţi barbarii lumii, unicitatea şi solidaritatea lumii. Prezenţa în lumea întreagă a unui singur Zeu, pe care popoarele lor l-au numit cu nume diferite: Zalmoxis sau Gebeleizis sau Bacchos. Acest popor al Thracilor, pe care viaţa sa pastorală de continuă rătăcire îl supunea unei osmoze continui, fireşte şi cu naţiunile de origine Celtică sau Illyră, în prezenţă pe vastul teritoriu pe care l-am desemnat, era împărţit însă după locul de munte, după cuibul de care depindea – în aşa-zise nenumărate popoare.
Transhumanţa lor, concepţia lor de libertate pastorală nu le permitea să fundeze un stat, o naţiune, în accepţia modernă. A fost acesta un blestem, partea de damnaţie, de pedeapsă cu
care a fost încercat acest popor dăruit cu atâtea daruri. Herodot însuşi
remarcase aceasta: „Dacă ar avea un singur domn şi ar fi uniţi între dînşii, ar
fi de neînvins şi, aşa cred eu, cei mai puternici dintre toate popoarele…” Cel
dintîi Thrac care a exprimat şi ideea imperială şi geniul naţiunii sale a fost
Alexandru Macedonul. Oricine a trecut îngîndurat peste istoria marilor sale
fapte a desluşit în acest Thrac de sânge, cu lustru de cultură Hellenică, tot
ce face complexul de mari virtuţi al sufletului Thracic: spirit eroic, dreptate
şi jertfă. Ironia destinului său e aceea de a fi făurit un imperiu nu pe seama
poporului său, ci pe seama naţiunii Hellenice. Spiritul de libertate al
Thracului, care este un corolar al idealismului său, în virtutea căruia omul e
conceput ca om-valoare, cu potenţe cari pot fi infinite, şi nu ca omcantitate,
ca un simplu element al turmei, s’a refuzat ideii monarhice pe care o
întruchipa Alexandru. Sufletul Thracic e capabil de a crea un Imperiu, dar e
incapabil de a i se supune. Destinul lui Alexandru evocă straniu pe acela al
atâtor mari Români cari au făurit un Imperiu – fie el şi spiritual, căci şi
acela manifestă uneori pînă la paroxism o cupido imperandi – şi cari au fost
împinşi să creeze pe seama altor naţii ceea ce ar fi fost atât de prielnic
naţiei lor. E destinul Corvinilor, al lui Nicolae Valahul, primatul Ungariei,
al lui Petru Movilă, al lui Antioh Cantemir…
Evenimentul care imprimă Thracilor spiritul de supunere, pe care ei îl vor transforma cu încetul în acela de dominaţie, a fost cucerirea Romană. Această operă care implica şi o transformare a men‑ talităţii Thracice a durat trei veacuri, între întâile legiuni ale lui Mariu cari descind pe tărâmul Illyric şi victoriile lui Aurelian. Opera lui Traian nu este decât un episod al acestor mari lupte şi ea nu ar fi fost posibilă dacă osmoza Thracică – prin rătăcirea continuă a păstorilor din Carpaţii Dacici până la Marea Egee sau la Pontul supus dominaţiei Romane n’ar fi continuat şi după cucerirea peninsulei. Acela care a împlântat puternic ideea imperială în inima Thraciei a fost Traian. Prin marea sa autoritate, prin victoriile sale fulgerătoare, prin dreptatea sa omul acesta îşi merită deplin divinitatea – poate întâia divinitate pe care Thracia o acorda unui om. Mărturiile ei sânt încă vii pe întinsul Românesc. Romanitatea Thraciei prosperă însă şi prin acele infinite mulţimi – infinita copia – de coloni Romani din toate părţile lumii, dar mai vârtos din Italia (în care populaţia se rărea atât de mult că împăraţii se văzură nevoiţi să pună stavilă acestui mare exod), şi mai ales prin secătuirea continuă a Thracilor. Una din marile drame ale acestui popor se petrece în circurile Romei – gladiatori în luptă de exterminaţie, între ei sau cu fiare sălbatice, Creştini apoi, murind pentru credinţa lor, sub ochii abjecţi ai plebei Romane – ei mărturiseau şi aici ceea ce am definit ca geniu al acestui popor. Actul de naştere al poporului Român nu este aşa dar numai cel săpat pe Columna Traiană, ci el se poate desluşi oriunde în cursul acestor veacuri se întâmplă conflictul necesar dintre setea cu totul practică de Imperiu a Romanilor şi simţul lor infai‑ libil al realităţii, cu acest popor de visionari, de eroi și de poeţi care a fost poporul Thracic.
Romanitatea Thracică se întindea acum de la Carpaţii nordici până la Marea Egeică. În pofida numelor pe cari le poartă şi cari sună atât de Thracic, pe inscripţii datând din veacul al şaselea chiar, Thracii aceştia au pierdut orice conştiinţă etnică. Ei îşi spun Romani, ceea ce pronunţat de ei, cu o particularitate specifică graiului lor primitiv – sună Români. Părăsirea Daciei de către Imperiu, sub presiunea invaziei Goţilor, a avut drept urmare
confirmarea Romanităţii la dreapta Dunării. Ea implică în acelaşi timp redarea caracterului anarhic, de cuib de munte, vieţii pastorale din Dacia Traiană.
Păstorii aceia înşişi, cari n’au putut pleca cu multa lume Romană la Miazăzi,
s’au retras probabil în depresiunile cele mai adăpostite ale Carpaţilor, în
aşa-numitele ţări, departe de pasul de munte pe unde trecea Gotul – în
Cîmpulung, în Vrancea, în Ţara Oltului, în Maramureş… În forme de viaţă
specific Thracice, ei se manifestă totuşi ca Romani. Când dominaţia barbarului capată stabilitate, cum se întâmplă decenii şi decenii în şir, ei îşi duc turmele la iernatic pe malul Pontului sau al Egeei Romane. Osmoza pe care o putem numi Românească continuă… Împăraţii Romani de origine Thracică îşi simt fără preget îndemnul de a cuprinde Dacia. Figura de ctitor a lui Traian îi fascina. Ei construesc pe malul Dacic al Dunării castre, turnuri, aduc legiuni cari să asigure transhumanţa pastorală şi liniştea de către barbari. În panegiricul împăratului Constanţiu, Thrac romanizat, Dacia, se spune, a fost reluată: DACIA RESTITUITA. Împăratul Constantin aruncă un nou pod peste Dunăre, la Celeiu. Ce garanţii mai puternice pentru unitatea Românească?
Să nu pierdem din vedere, însă: marea viaţă istorică a Românilor e la Miazăzi. Întreaga Romanitate Thracică sânt ei înşişi. Un şir incomparabil de generali ai Imperiului vor eşi din Thracia fecundă în eroi: Aetius, învingătorul Hunilor,Belizarius însuşi, care poartă încă un nume Thracic, împăraţi ca Diocleţian,Constanţiu-Chlorul, Constantin cel Mare, Leo I, Anastasiu şi Justinian – spre a numi doar pe cei mai mari… Ideea Thracică se confundă cu ideea Romană. Thracii sânt, în Imperiu, promotorii geniului Creştin. Se poate spune într’adevăr că triumful Creştinismu‑ lui în lume a fost asigurat de Thraci – credincioşii străvechi ai Dumnezeului unic. Şi noua religie a fost mărturisită, cu o înverşunare fără seamăn, de marele număr de sfinţi şi de martiri originari din Thracia. Se poate crede că Împăratul Constantin, mutând fasciile Romane, Senatul şi însemnele legiunilor în Noua Romă, a ţinut nu numai să întărească situaţia strategică a Imperiului anarhizat de barbari, ci să le împlânte în inima Patriei sale, esenţial Creştine. Prin actul lui Constantin, Roma veche era abolită, Italia devenea o provincie periferică a lumii Romane şi misiunea Romană revenea întreagă Romanităţii Orientale.
Istoria medievală a Românilor, cei o mie de ani de Romanitate, căutată cu ardoare la stînga Dunării, sânt aici. Nici o enigmă, nici un miracol, ci desfăşurarea normală a unui mare destin. Românii, afirm, sânt singurii moştenitori ai ideii imperiale Romane, cum tot ei au fost în cursul evului de mijloc deţinătorii ei. Romanitatea Occidentală n’a cunoscut, în formele ei de stat, decât feudalitatea de natură barbară antiromană. Regalităţile Occidentale sânt, fără ex‑ cepţie, creaţiuni papale. Ele n’au realitatea mistică a ideii Romane: transmisiunea imperiului.
Imperiul Roman de Apus [ este vorba de Imperiul lui Carol cel Mare] nu poate fi considerat, în lumina tradiţiei, decât ca o grosolană uzurpare, o copie executată de un barbar Frânc, a marei creaţiuni Romane.
Întreaga autoritate imperială, prestigiul august al Romei s’a transmis
fără întrerupere împăraţilor de la Răsărit. Chiar când acest imperiu a
înveştmântat prestigioase forme de cultură Hellenică, împăratul lui nu s’au
considerat altceva decât un soldat al misiunii Romane, un βασιλευς ροµαιων, un împărat al Romanilor. Ideea imperială e relativă la Români. Ei continuă a da Imperiului soldaţi şi împăraţi. Phocas e originar din Thracia. Cantacuzinii sânt Thraci, împăraţii Macedoneni sânt Thraci. Profeso‑ rul Murnu a demonstrat de curând originea Românească e celor trei împăraţi cavaleri cari au fost Comnenii… Întinderea Romanităţii Orientale, reduse parţial de cuceririle culturii Greceşti – fireşte, nu la sate – a suferit în acest răstimp o puternică presiune barbară. Slavii şi mai ales Bulgarii constituiţi într’un imperiu de model Roman au determinat, în secolul al VIII-lea două exoduri ale Romanităţii – una peste Dunăre în Dacia Traiană, şi cealaltă, în Thessalia.
Atunci se constitue în regiuni familiare acestei naţiuni de păstori diversele
Vlahii, între cari cea din Thessalia, Vlahia Mare, a cunoscut sub ducii ei o
puternică viaţă autonomă… Când însă, după distrugerea Bulgariei, Imperiul pare a nu mai servi ideea Romană, când în numele ei, Romanitatea se simte oprimată, iată că se ridică, viforos, braţul Asanizilor. Românii din Hem îşi iau asupră-le ideea imperială. În patetica lor indignare, în actele lor în care străbate viziunea ca şi simţul imperial, e ceva care evocă direct acţiunea lui Horia. Horia e prefigurat aci în aceşti Români cari ştiu să-şi cucerească dreptatea pe care n’au aflat-o la Împăratul. Coroana de aur a Imperiului pe care Petru şi-o aşează pe frunte aruncă nu ştiu ce nimb de victorie pe figura aceluia pe care poporul lui l-a recunoscut în versul: Pân’ a fost Horia’mpărat!* *
**Aceste cuvinte au fost rostite la radio, în Decemvrie 1937. Ceea ce ele
făuriau – o nouă viziune a istoriei Românilor – a început acum să prindă
consistenţă prin reviste…Pe urmele paşilor noştri s’a desvoltat chiar o stranie floră. Tot aşa cum, – sânt puţini ani de-atunci, – viziunea mistică a
frumuseţii Româneşti, deslegată de noi din apele materne ale Thraciei, a
cunoscut pe lângă marele public, sub numele bizar de teoria mioritică (de la
frumosul cuvînt Românesc, mioriţă, mioară), o favoare excepţională.
Istoricii literari vor avea să desbată fenomenul acestei teorii înfăţişate lumii sub forma unor opuri de dificilă doxă Germanică şi pe care literatorii, cari i-au făcut faima, au impus-o cu argumente extrase tot din modestele noastre lucrări. Pe timpul când cuvintele acestea s’au rostit, Românii treceau printr’o epocă de mari melancolii. Încheiam în acest timp, cu o lună mai târziu, un alt cuvânt rostit la radio asupra aceleiaşi teme: „Azi, când unul din visurile cari condiţionau Imperiul – Unirea – s’a împlinit, nu ştiu ce tristeţe ne cuprinde. Pare că nu avem alt ideal. Încercăm formule cari ne arată, cum spun oamenii de drept, ca o naţiune complet satisfăcută. Să fremătăm la aceste cuvinte. Avem multe doruri de împlinit!” De atunci peste poporul nostru s’a abătut braţul Necesităţii.
Lipsa unor mari idealuri ne-a pierdut. Când prin jertfele pe cari le vom face,
poporul Românesc din Dacia Traiană se va uni iarăşi sub un acelaşi sceptru, în zarea patriei noastre va scânteia – să credem – cu o mie de cupole de aur, Roma lui Constantin cel Mare.
Prima mare surpriză istorică a anului 2016 | Un eveniment care va avea ecouri profunde în România…în noul an 2016 veți avea parte de mari și foarte plăcute surprize ISTORICE, la care lucrăm de ceva vreme (Nasul TV).
Prima se va petrece la mijlocul lunii ianuarie (vă dăm date precise în câteva zile) când veți avea ocazia să o cunoașteți pe lingvista spaniolă Carme Jimenez Huertas (http://carmejhuertas.blogspot.com.es/) care va ajunge în București pentru lansarea cărții NU VENIM DIN LATINĂ, o carte în care demonstrează științific că limbile romanice, inclusiv româna, nu vin din latină și că romanizarea nu a avut loc în niciuna dintre țările vorbitoare de limbă romanică.
Exponentă a noului val de lingviști occidentali care contestă cu argumente științifice dogma romanizării, Carme Jimenez Huertas ne spune limpede: “Limbile romanice nu vin de nicăieri. Ele erau aici. Erau graiuri locale. (…) E clar că au o aceeași origine, o limbă mamă, care NU ESTE LATINA! Latina este o soră sau mai degrabă o verișoară a limbilor romanice…”
Evenimentul este organizat de Asociația Geto Dacii iar cartea NU VENIM DIN LATINĂ este editată de Editura Geto Dacii în limba română. De la mijlocul lunii ianuarie, va fi disponibilă aici: http://dacia-art.ro/
Mulțumim pe această cale firmei PCNET-CATV(http://www.pcnet-catv.ro/) pentru susținerea financiară a evenimentului.
Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/
Un interviu subtitrat în limba română cu autoarea poate fi vizionat aici (apasati butonul CC pt a se activa subtitrarea):
Sursa: cunoastelumea.ro
– See more at: http://www.nasul.tv/prima-mare-surpriza-istorica-a-anului-2016-un-eveniment-care-va-avea-ecouri-profunde-in-romania/#sthash.RoRleSPQ.dpuf
surena
Înainte de despărțire mai am un singur dor, cuvînt românesc, să-ți spun cîteva vorbe.
Domnule surena,
Că bine zici, domnule Stan, pentru că e adevărat că nu ne putem numi colegi, ca să-ți pot spune dragă colega. Aici ai spus un adevăr.
Pute de la o poștă ce politică faci, pentru că ce faci nu se poate numi istorie, ci doar politică în istorie, pentru cei care te-au angajat să ne desființezi istoria,
care au un program bine stabilit de desființare a identității poporului român,
prin manipularea istoriei și a limbii. Asta au încercat și alții, cum ar fi ungurii, rușii, sîrbii, bulgarii, grecii sau ucrainenii. Dumneata urmezi politica istorică, ce se vrea implementată, de a scoate românilor din cap că sînt indigeni de milenii pe pămîntul lor natal.
Te străduiești, conform programului de ștergere a românilor din istorie, mai ales din istoria pre-romană, să demonstrezi că noi românii nu ne tragem dintr-un popor indigen, care e cu mult mai bătrîn decît momentul cuceririi romane. Cu alte cuvinte noi nu am existat pe pămîntul natal înainte de venirea romanilor. Adică, pe scurt, vrei să ne scurtezi istoria la cucerirea romană. Mai mult, vrei să mistifici și istoria post-romană, extrapolînd importanța migratorilor, pomenind de sarmați, avari, gepizi, cumani, etc., deoarece au fost foarte mulți migratori, pentru a demonstra mai departe că noi românii nu sîntem urmașii unui popor milenar, care s-a născut, a trăit și trăiește în continuare pe pămîntul unde s-a născut, ci un neam corcit născut din mixajul migratorilor cu romanii. Pe scurt acțiunea se numește de dezrădăcinare, adică a scoate poporul român din istorie, din rădăcini, chiar dinainte de cucerirea romană. Nu te-ai mulțumit numai cu corola și trunchiul copacului, dar te-ai aruncat perseverent și la rădăcini.
Înverșunarea cu care te-ai manifestat la cea mai veche scriere, atestată și
recunoscută pe plan internațional, ca fiind cea mai veche scriere din istoria
lumii, e mai mult decît elocventă. La scriere nu pot ajunge migratorii, e lucru
demonstrat deja. Ea e o invenție a sedentarilor agricultori, și asta s-a petrecut pe valea Dunării, din care cauză denumirea ei e Turdaș-Vinca-Gradeșnița, dar programul pe care-l urmezi și te străduiești să-l implementezi, are menirea acum să șteargă din istorie, că cea mai veche scriere ne-a aparținut, și implicit sîntem un popor foarte vechi, indigen și sedentar.
Unitatea genetică, istorică și lingvistică, demonstrează existența milenară a românilor pe pămîntul unde s-au născut. Poporul român prezintă cea mai unitară compoziție genetică indigenă, față de oricare alt popor din Euopa, deoarece la ora actuală toate popoarele din Europa sînt mixate și prezintă un spectru genetic foarte larg, care nu mai reprezintă în momentul de față strămoșii diveselor popoare care au trăit în Europa premergător migrațiilor asiatice. Deși poporul român prin poziția geografică a fost bastionul de apărare în fața migratorilor asiatici, și-a păstrat identitatea genetică indigenă într-o proporție covîrșitoare față de celelalte popoare europene. Asta se explică doar prin superioritatea numerică a strămoșilor poporului român, care indiferent de numărul mare de migratori, a avut puterea să-i asimileze.
Procentajul indigen e de trei sferturi, în timp ce procentajul migrațional e doar de un sfert. Așa cum bine zice poetul: ”…cum veniră, se făcură tot o apă și-un
pămînt”. Masa mare de triburi trace i-a-nghițit pe migratorii veniți în număr mic, în comparație cu al tracilor. Iar asta e valabil și pentru popoarele
vecine ”prietene” care ne vor ”binele”, așa cum ni-l vrei și dumneata, pentru
că ele sînt genetic, tot majoritar români, chiar dacă acum românii noștri vorbesc: ungur-ește, sîrb-ește, bulgăr-ește, alban-ește, grec-ește, ucrain-ește, chiar și austriac-ește ori italian-ește, dar sîngele lor majoritar
e tot românesc. Adică tot român ESTE de la EȘTE sau în grai EȘCE, și să nu uităm diftongarea IESTE, IEȘTE și IEȘCE, în graiurile românești, adică
ROMÎN-EȘTI. Grupele genetice ale tracilor indigeni sînt I, J și E, vechi de cel
puțin 40.000 de ani pe meleagurile natale, tot atestat, dar dumneata te faci că nu vezi, pentru că ai misiunea să-i faci pe români să nu vadă, pentru a le scoate din cap că ei sînt indigeni, adică ai dezrădăcina. Herodot a spus, că neamul tracilor e cel mai mare după indieni. La vremea lui grecii cunoșteau India, și știa mai bine decît dumneata și programatorii dumitale ce spune. Un neam mare n-are cum să dispară genetic, chiar dacă alte neamuri vor să-l șteargă din istorie, și chiar dacă acum vorbește alte limbi ale migratorilor.
Dumneata faci propagandă anti-românească, care vrea să-i scoată pe daci, strămoșii românilor, din istorie. În general ești împotriva existenței dacilor, iar în particular împotriva daciștilor, pe care-i numești peiorativ dacomani și dacopați. Este mult mai grav să-i ștergi din istorie pe daci decît să-i desființezi peiorativ pe daciști. Dă-ți silința, dar și pocăiește-te, așa cum spune Ion în Apocalipsă, să cumperi aur curățit prin foc de la MINE și să șezi la dreapta tatălui, ca să cinezi cu EL.
Din păcate hora cailor, adică ora cailor, vechi obicei la traci, de unde am rămas cu dansul Călușarii sau Călușul, care erau cei mai buni crescători de cai, așa cum ne spun foarte mulți istorici antici, a sosit. E ora balului de la BAL, lemă ario-eurpeană, nu cum i se spune greșit indo-europeană, deoarece arienii din BALCANI-ANATOLIA au migrat spre India, nu invers. Asta au spus indienii cînd i-au numit pe cei sosiți arieni, adică oameni cu pielea albă. Iar pentru asta îți trebuie cai buni s-ajungi din Balcani-Anatolia pînă-n India. Deși Herodot cunoștea India la vremea lui, nu ne-a spus că indienii ar fi fost cei care au venit în Europa. BAL l-a creat pe CABAL, și nu se știe dacă BAL a fost înainte de VAL, dar se știe că cel mai mare tîrg de cai se ținea la CAVALA sau CABALA în Grecia de astăzi. Avem BALCANI și VALAHIA, așa cum avem VLAH sau BLAH, ori ULAH sau OLAH. Iar nouă ne-a ajuns din nou la ureche cu CABALINE, atribuit
latinei. CAVALCADA poate continua, pentru că cele enumerate sînt doar o mică parte din familia lui BAL, cum ar fi BALĂ și ZĂBALĂ, sau DECEBAL, puternic cît zece cai. Tot din CAVALA s-a născut și KABALA unora care vor să stăpînească tot pămîntul, pentru că așa le-a fost promis, în opinia lor, dar din păcate CAVALERUL tracilor s-a numit SABAZIUS, și a fost al tracilor, și cine știe dacă nu cumva se numea la-nceput SABALIUS. Mai tîrziu Sfîntul Gheorghe care calcă-n picioarele CALULUI balaurul, așa cum SABALIUS calcă-n picioarele CALULUI șarpele. Sfîntul Gheorghe nu se putea naște nici la greci sau la evrei, și nici la indieni, ci numai la tracii lui SABALIUS.
Din păcate dumneata n-ai timp de așa ceva, pentru că ești preocupat să te iei de daciști în particular și în general să ștergi dacii din istorie. E mai ușor să te iei de dl Cueșdean, care nici măcar nu aduce ceva nou, deoarece pentru specialiștii în ario-europene se cunoaște de mult timp asemănarea dintre limbile romanice și sanscrită, dintre care româna excelează. Ba mai mult să-l faci pe Hașdeu farseur care umblă cu făcături. Era normal dacă noi sîntem urmașii direcți ai lumii BALCANO-ANATOLIENE, lume care a purtat și limba cu ea pînă-n India, ca limba română să rezoneze cu limba sanscrită. Dl Cueșdean nu a făcut decît să adune un număr mare de cuvinte, care vin în sprijinul unei teorii existente de cîteva secole. Și ce dacă e doctor? N-are voie să se ocupe și de lingvistică, măcar la pensie, chiar dacă n-a avut timp cît a muncit? Eu unul m-aș duce cu inima deschisă la un istoric, care a devenit doctor din pasiune, pentru că în mod sigur, cel care face din pasiune, face mai bine decît unul care practică medicina doar pentru că și-a luat o diplomă. Eu mă duc cu inima strînsă la doctorii creați post-decembriști, așa cum mă duc și la istoricii creați postdecembriști, care sînt totuna pentru mine cu istoricii noștri vecini și ”prieteni”.
Ai amintit că au venit arheologi specialiști la noi să sape după sarmați, gepizi, cumani, etc, dar te întreb eu de ce n-au venit să sape după daci? Mai mult de ce n-au dat bani(?), dacă sînt atît de binevoitori, că săpam noi și fără ei. Dar ei au preferat să dea bani împrumut pentru autostrăzi și proiecte de regularizări de rîuri, care să ne-ngroape urmele strămoșilor noștri, exact acolo unde e cel mai fierbinte: Orăștie și Argedava, capitala lui Burebista. Asta se pare că-ți convine, deoarece își dau efortul să demonstreze că noi sîntem urmașii migratorilor asiatici, nu ai dacilor, conform programului pe care te
străduiești să-l aplici cu îndîrjire.
Dai citate din Titus Filipaș, dar n-ai trimis lincuri să vedem și noi ce-a spus exact. Nici nu amintești de el cînd spune că BASARABII n-au fost cumani, așa cum susține ”istoricul” Djuvara, deoarece Cronica cumană, scisă de cumani nu pomenește de nici-o familie de regi cumani cu numele de BASARABĂ. Cronica a supraviețuit. Basarabă vine de la BASARĂ, haină lungă din blană de vulpe, purtată de ABA, rege în limba tracilor, din ario-europeanul ABA. Unul din epitetele lui SABALIUS a fost BASAREUS. S-au găsit inscripții. Crezi că degeaba familia Basarabilor, care au fost domnitori în VALAHIA, era din Ismail pentru turci, BASARABIA pentru noi. BASARABIA e țara regilor traci cu BASARĂ. BASARA avea și glugă, tot din blană de vulpe. Mai sînt și azi oieri vlahi prin Balcani, care poartă BASARĂ, subă cu glugă, dar a lor e din blană de oaie, pentru că sînt ciobani, nu regi ca să poarte BASARĂ din blană de vulpe. Cu toate astea ei sînt regii munților, și nu cred că sînt descendenți din cumani.
Mă acuzi că aș fi dacist, cînd ți-am atras atenția că sînt tracolog. Era bine dacă mă făceai tracist, tracoman sau tracopat, pentru că vedeam și eu că ești în stare să vezi cu ce mă ocup, dar ai continuat cu placa zgîriată de patefon să cînți aceeași melodie, făcîndu-mă dacist, dacoman sau dacopat, conform programului de ștergere a dacilor din istorie, terfelindu-mă cu peiorative inventate de programatori. Iar despre protocronismul lumii trace, ce să mai vorbim! Te faci că nu știi că primul război în istoria lumii s-a dat la Troia, cînd grecii au atacat tracii. Mata nu vrei să ștergi doar istoria dacilor de peste 2000 de ani cel puțin, dar vrei să ștergi și tracii din istorie.
Dumneata domnule surena ești un post de dezinformare, nu de informare
istorică, cu acordul și sprijinul dlui Coja, care nu se știe de ce o face, dar
nici nu-și dă seama că intră în dizgrația românilor alături de dumneata, cînd
participă și dă prin noroi cu Stan Pățitu, făcîndu-l în fel și chip.
… un scris necunoscut. Profesorul Kurt Schildmann, care a fost preşedintele Asociaţiei de lingvistică din Germania şi cunoştea perfect 40 de limbi a tradus această scriere. El a numit-o pre-sanscrită, pentru că este mai veche decât cea mai veche scriere. Traducerea acestor 4 litere în opinia lui este: “Fiul Creatorului vine”.
Acest tip de scris a mai fost găsit pe acelaşi tip de pietre în Columbia, Illinois (SUA), Glozel (Franţa), Malta, Ecuador, Turkmenistan, Australia şi în sudul Calabriei (Italia) cu puţin timp în urmă. Întotdeauna este piatră din ceramică sau teracotă şi acelaşi tip de scris. Asta înseamnă că acest tip de scris a fost utilizat cândva la nivel global, ceea ce înseamnă ca ar fi trebuit să existe o civilizaţie veche de peste 6.000 de ani, ce folosea acest tip de scriere. Profesorul Schildmann mi-a spus că există similitudini între acest tip de scris şi cel folosit în zona Indusului şi cel din Insula Paştelui. El a spus că scrierea este mai veche decât sanscrita, de aceea a numit-o pre-sanscrită. (…)”
https://www.youtube.com/watch?v=XmMwo1Xzgus
aș fi dat mai multe voturi, dar nu mă lasă mașina! Apreciez foarte mult intervențiile! Trebuia să amintești și de oalele descoperite în Olanda și Belgia, care poartă sigla, sigiliul, lui Decebal, asta ca să ne referim la o perioadă mai apropiată de ocupația romană. Ca să nu mai amintesc și de oalele dacilor din Polonia. Asta ca să înțeleagă romaniștii că dacii făceau comerț pînă-n vestul Europei. Oalele alea nu mergeau goale, iar pe deasupra purtau numele lui Decebal, care a fost producător de produse ceramice, inclusiv conducte ceramice pentru apă, olane de acoperiș și cărămizi. Prezența lor în vestul Europei, care era ocupat de romani, denotă că totuși că cei ocupați de romani aveau comerț cu dacii lui Decebal, înainte de ocupația romană a Daciei și moartea lui Decebal.
despre scrieri și lingvistică, i-am dat un răspuns mai concret lui Sorin. Nu mă mai repet. Acum cu cavalcada de articole puse de dl Coja, a ieșit din prima pagină, ca să nu mai poată fi citit.
Multumesc cu recunostinta!
Istoria in sine nu e stiinta , ci colectie de informatii scrise ,nescrise ,materiale sau imateriale, chiar si extra dimensionale ,unii au acces si acolo . .Decodificarea informatiilor la care avem acces este stiinta ,adica o metodologie ,un fel de criminalistica . Prin ’70 jucam fotbal cu un nepot al scriitorului de romane politiste Victor Jerca ….asta era toba de felul cum se ancheteaza o crima si ne povestea odata cum este identificat un cadavru vechi si descompus .
Cam asa si cu istoria asta ,unii merg pe piste adevarate coroborate cu timpurile ,filosofia ,influentele materiale si extradimensionale contemporane evenimentelor si studiaza si influenta lor actuala …altii se limiteaza la a citi numai ce au scris altii ,daca informatiile respective sint reale sau nu ,nu-si mai pun problema ,sau daca au fost plantate urme false pentru dirijarea eventualilor curiosi pe piste false .
Hai sa luam acest paragraf :
„Este evident ca anumite forte lucreaza din umbra la slabirea statelor nationale si la disolutia lor si aparitia statuletelor iar ” specialisti” de genul lui Roxin ori gen.Chelaru ( general care spre ” cinstea” lui este un ignorant in armata romana ) le fac jocurile din prea mult pathos pentru daci si prea multa ura fata de romani.”
Se poate interpreta in mai multe feluri .asa cum este sau exact inversul afirmatiilor facute .
Autorul ori este ignorant din punct de vedere legalistic contemporan invaziei romane cit si actuale ,adica al legilor si cutumelor -ori o face intentionat , prefer sa cred prima varianta .
Dumnealui crede ca „specialistii ” provin numai dintr-o anumita „institutie ” care si ea la rindul ei a fost educata si luminata „divin ” ,de vreme ce ni se propune cu atita convingere sa „inghitim” pe nemestecate opinia dumnealui .
Slabilrea si disolutia satatul Romania nu este influentata in nici un fel de cei care considera descendenta poporului roman si continuitatea lui istorica din daci ..ci tocmai ceilalti care sustin varianta romana influenteaza in aceasta directie .
UE este o Corporatie Romana …mostenitoarea Imperiului Roman ..iar ca orice imperiu urmareste stergerea identitatii locale si substituirea ei cu identitatea invadatorului [ sau mai facut si turcizari si maghiarizari ,iar mai se face o anglicizare a culturii ….halloween sau sfintul valentin =Lupercalia etc] iar mai actualmente divizarea Romaniei in provincii gen Nord est ,Sud vest ,Centru etc pentru eradicarea identitatii localnicilor …
Asa ca textul este „dismissed ” ca sa folosesc un anglicism pe care nu il folosesc ca Coana Chirita ci in mod intentionat ,engleza fiind limba in care s-a pus la punct legislatia corporatiilor politico-financiaro- militare etc (ue,nato,fmmi et) in care am fost inselati sa intram ,deci daca nu cunoastem aceasta lege corporatista in amanuntime sintem pe dinafara in a intelege de unde ni trag necazurile.
” Istoria in sine nu este o stiinta ” si rastalmacind cuvintele, asa cum o faci tu, putem spune ca si geografia, medicina, chimia, matematica si fizica nu sunt in sine stiinte. E bine ca talmudul si cabala sunt stiinte oculte, neoculte nu mai conteaza. Intreaga ta teorie se bazeaza pe corporatii, dar cand a aparut prima societate care imbraca trasaturile unei corporatii propriu- zise ?
” Slabirea si disolutia statului Romania nu este influentata de dacisti ci de cei care sustin varianta romana” . Care varianta romana Nicule ? A venit Roma antica sa ne impuna o varianta? Romanizarea tracilor este varianta romana pentru tine ?
” U.E este o corporatie Romana…mostenitoarea Imperiului Roman…iar ca orice imperiu urmareste stergerea identitatii nationale”. Nicule nu prea stii nimic de Imperiul Roman, imperiul acesta, ca toate imperiile antichitatii, nu avea treaba cu stergerea identitatii nationale. Pai, cum ramane cu imparatii romani de origine hispanica, africana si traca ? A fost Imperiul roman precum cel ahmenid, arsarcid ori sansanid in care imparatii sa fie musai din aceiasi dinastie? A cazut imperiul ca a disparut dinastia lui Cezar?
Dupa Imperiul Macedonian in imperiile urmasilor are loc fenomenul de elenizare iar civilizatia este cunoscuta ca elenistica. Acelasi lucru se intampla si in lumea romana, numai ca aici se intampla ceva interesant Constitutia Antoniana.Ce identitate nationala ai Nicule in antichitate? Cu asemenea ineptii nu treci clasa a V a Nicule ori inveti ori macar ai decenta sa nu mai spui lucruri traznite si atunci ” profu de istorie” se mileste si ” te trece”.
U.E este mai degraba o varianta a celui de- al Treilea Reich decat Roma, daca spuneai ca SUA se vrea un Imperiu roman aveai partial dreptate, dar comparatia Romei cu U.E dovedeste ca ai dormit ori lipsit la lectiile despre Roma antica.
Cand apar natiunile Nicule? Popoare si populatii asta ai tu in antichitate si care nu aveau identitate nationala, aveau un alt mod de gandire. Istoria nu a fost punctul tau forte la scoala, ai lacune mari si, din acest motiv, consideri ca istoria in sine nu este o stiinta.
„S-au mai facut turcizari, maghiarizari ” ,spui tu , si iarasi dai dovada de necunoastere. Existenta unor cuvinte turcice, turcesti si maghiare in limba romana nu inseamna turcizare si maghiarizare pentru ca nu vorbim nici turceste si nici ungureste, ma rog maghiara. Imperiul otoman nu a prea facut turcizari pentru ca abia in timpul lui Soliman a rezolvat problema in Anatolia cu turcmenii. Ori daca ei turcii aveau probleme cu turcmenii si turcici iti cam dai seama cum statea treaba in Balcani, Egipt si Africa de Nord. Cam toate tarile ocupate de otomani aveau o civilizatie si o cultura peste a otomanilor, nu vorbim de religia imbratisata de albanezi si bosniaci, acolo e altceva.
Rusii neam vareg si – au impus doar numele asupra slavilor, la fel au procedat si bulgarii turcici ori francii germanici. Turcii au incercat o turcizare abia dupa Revolutia junilor turci si consecinta a fost cresterea animozitatilor in randul arabilor, armenilor si balcanicilor si disolutia Imperiului otoman.
Cu maghiarii lucrurile stateau la fel, au trebuit mai intai sa se sedentarizeze si apoi….Maghiarizarea fortata apare dupa 1867 odata cu dualismul si continua dupa 1918 pana astazi. Unde e Regatul Ungariei de la 1541 la 1867 ( cu exceptia 1848-1849 ) ?
Legea corporatista nu exista decat in mintea ta, de Coana Chirita ( ca sa te citez), pentru ca corporatiile ori societatile transnationale sau multinationale ori cum vrei tu sa le numesti nu au o lege pe care sa o respecte pentru ca nu exista o lege globala.
Fiecare corporatie are grija sa nu intre in conflict cu statele unde se aplica legea si in cazul unui proces sa gaseasca o metoda eleganta de iesire. Pare paradoxal dar in cazul transnationalelor functioneaza vorba romaneasca ” fiecare nas isi are nasul” si pot da ca exemple Ordinul Templierilor ( ordinul a functionat ca o transnationala avant la lettre) si Standard Oil.
Un alt aspect pe care nu- l intelegi este ca orice creatie a omului nu este eterna, asa este si cu societatile comerciale, respectiv cu transnationalele.
Si transnationalele mor, nu e asa Nicule ? Transnationalele mor, ca si imperiile, de indigestie.
P.S Cohen data viitoare cand esti bolnav nu uita sa te duci sa te doftoriceasca tigancile, gasesti in ziare cateva, sunt autodidacte, nu folosesc medicamente nocive ale corporatiilor si cel mai important lucru nu suporta legile . Care legi? Nu mai conteaza, oricum dura lex, sed lex vine de la Roma. Daca te deranjeaza tigancile le poti inlocui cu un rabin.
P.S.S Ignoranta nu ma caracterizeaza asa ca raspunsul corect este ca o fac „intentionat”. Daca citeai postarea mea vizavi de Codreanu si principiile dreptului roman iti dadeai seama ca nu am cum sa fiu ignorant.
Apreciez faptul ca esti un evreu mai roman decat romanii si iti pasa de Romania si asta cred ca este cel mai important.
Cam lunga explicatia ,dar in fine …Ti-am recomandat citeva carti ..The world of ancient times -Carl Roebuk de exemplu….referitor la Corporatia Romana …caci Roma antica a venit sa ne impuna corporatismul si acum dupa 2000 de ani si in zilele noastre prin intelegerea de la Malta Bush-Gorby care s-a facut sub auspiciile Vaticanului …
Uiti ca Comunitatea Europeana a inceput la sub numele Clubul de la Roma …………….. in rest numai continui ..ma predau !
Modern Europe with its Union is unthinkable without the Roman Empire.
…………………………………………………………………………………….
Steps toward a Uniform Corporate Law in the
European Union
http://scholarship.law.cornell.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1424&context=cilj
Nicule vezi tu ca Codul lui Hamurabbi a reglementat nu numai proprietatea dar si primele societati comerciale . In Babilon au invatat evreii sa faca negot si principiile de baza ale creditului ( adica, camata) . Societatea romana a ramas cel putin in perioada Republicii o societate agricola, abia in perioada principatului incepe dezvoltarea dreptului peregrin mai flexibil decat cel roman.
De ce nu vorbesti de babilonieni, evrei si greci care au dominat comertul antic ? Romanii au invatat negot de la etrusci si greci si de asta se ocupa ordinul cavalerilor, ordinul senatorial se ocupa de agricultura . Te referi cumva la ager publicus si modul cum statul roman administra acest domeniu imens ?
„Roma a venit acum 2000 de ani sa ne impuna corporatismul”, pai in perioada in care Republica romana lupta cu punii si regatele elenistice si era un oras agricol ( Mommsen) ghici cine erau ” corporatistii” din Imperiul seleucid ?
P.S Evreii cu ce se ocupau in antichitate? Cu studiul Torei ? Ce faceau ei la intrarea in templu in vremea lui Iisus ? Nu cumva speculatie pe valute ( bien sur, avant la lettre ) si stabilirea de ” cursuri valutare” ?
Am mai pus intrebarea asta : de ce toata lumea copiaza Roma Antica ( inclusiv China)
P.S.S O sa caut The World of Ancient Times a lui Roebuck, dupa ce o citesc mai vorbim de ipoteza ta.
Te apropii de adevar ..Si eu am mentionat ca corporatismul era practicat de evrei inainte romanilor .Am spus ca romanii copiasera pe evrei.
ps Ipoteza nu e a mea ,eu nu am emis nici o ipoteza ,eu numai comentez ce au scris altii ..De asta ce zici , vaticanul este corporatie sionista …papa este mare preot sionist .
Sistemul corporatist nu este nici ipoteza , nici fictiune , traiesti in el . El se hraneste cu energia vietii tale.
Sunt întru totul de acord ca specialistul din orice domeniu să-şi spună poziţia în specialitatea lui şi să nu se amestece în ale altora, mai ales cînd specialitatea sa se bazează pe ştiinţa exactă. E un principiu de bun simţ.
Dacă totuşi apare cineva cu teorii aparte care nu convin cuiva, acesta trebuie combătut în scris sau prin viu grai CU ARGUMENTE SOLIDE bazate pe documente scrise sprijinite de o logică sănătoasă, ştiinţifică.
Deşi nu îmbrăţişez teoria dacistă pentru simplul motiv că nu ştiu cine sunt dacii, şi nimeni nu a aflat cu precizie, nimeni nu le-a desluşit limba, obiceiurile şi ocupaţia şi ca atare pentru mine ei sunt străini.
Daciştii spun că noi suntem daci şi că limba noastră ar fi limba dacilor. care era o limbă înrudită cu cea latină, deci noi am fi purtătorii etnicităţii şi limbii acestora, însă nimeni nu poate face dovada acestei supoziţii. La fel cum nimeni nu poate face dovada descendenţii noastre directe din populaţia Romei antice. Mai ales că analizele genetice ale populaţiilor din cizmă nu prea concordă cu cele găsite pe teritoriul României. Cele mai apropiate genoame de cele ale românilor ar fi doar cele colectate în nordul Italiei de prin zona fluviului Pad şi a pen. Istria.
De aceea cred că discuţia este fluidă şi fără o substanţă clară şi bine documentată.
Ca atare, toate discuţiile acestea lansate de Roxin şi ceilalţi care îi susţin teoria nu trebuie luate în derîdere, că nu e cazul. Oamenii au argumentele lor, uneori venind şi cu argumente şi nu cred că ele sunt în defavoarea neamului românesc. Mai degrabă această teorie, dacă o găsim neconformă realităţii, trebuie combătută cu argumente, documente, analize ştiinţifice şi logică.
A recurge la insulte de genul „ignorant” sau mai ştiu eu cum nu face cinste unui om ce se crede civilizat. Un om civilizat combate cu argumente, pune la punct elucubraţiile dacă acestea există, dar nu insultă. El, dacă e civilizat, face dovada adevărului său cu argumente ştiinţifice bazate pe probe şi logică. În rest, sunt răutăţi şi rătăciri care trebuiesc tratate ca atare.
iata ce spune Rodewald, vorbind despre acel faimos studiu de la Hamburg
https://www.youtube.com/watch?v=aX4DrBSgH6w
incepe Roxin la min 35:50, apoi imediat urmeaza raspunsul (mai curand corectia lui Rodewald.
Iar aici e studiul, publicat in 2013
http://de.scribd.com/doc/121019155/Genomul-Uman#scribd
pe scurt, se pot citi concluziile de la pag.129 pina la 133
„Cele mai apropiate genoame de cele ale românilor ar fi doar cele colectate în nordul Italiei ”
De fapt aici s-ar vedea, dimpotriva, o mai mare apropiere cu cei din mijlocul si sudul Italiei si eventual Sicilia. Nordicii au mult mai mult R1b de exemplu (predominant, s-ar putea spune)
http://i.imgur.com/irCCxIz.gif
Daca e cazul, ne uitam si pe alte studii. Pe scurt, n-om fi noi bas totuna cu ei, dar nici chiar asa diferiti cum pretind unii dacomani si unele articole dacomane, care povesteau distorsionat despre rezultatele studiilor genetice (in speta Hamburg). Si mai mare era delirul cand aruncau sloganuri gen „Genetica de la Hamburg si-a spus cuvantul, dacii nu s-au romanizat”. De parca un studiu genetic asta are ca obiect, confirmarea sau infirmarea vreunei „-izari”. Si parca are vreo chestie cu partea lingvistica.
DAR:
„La fel cum nimeni nu poate face dovada descendenţii noastre directe din populaţia Romei antice.”
Nimeni nu pretinde asa ceva. Asta isi inchipuie dacistii ca ar spune-o latinistii (mai corect, dacomanii, dacistii sunt totusi altceva). Stii chestia cu hotul care se teme de hoti….dacomanii (care dau cu sloganuri despre puritatea noastra dacica, despre cat de directi si exclusiv urmasi ai dacilor suntem, cat de primordiali sunt dacii si limba lor, cum toata Europa era de fapt o Traco-Dacie cu o limba si cultura unica, cea daca, iar ce au ceilalti e furaciune de la ei etc.), cred ca cei pe care ei ii numesc „latinomani” gandesc pe acelasi calapod si ca s-ar crede un soi de urmasi directi ai legionarilor lui Traian. Fals, ei vor spune ca suntem un amestec, in care o componenta importanta, posibil majoritara etnogenetica sunt dacii, apoi ceva italici: pe langa legiuni, vorbind deci nu de auxiliari, au fost adusi si tarani din Italia, deoarece numarul sclavilor pe teritoriul italic crescuse mult, erau folositi preponderent pe latifundii si practic cam lua painea de la gura lucratorilor liberi, apoi, bineinteles, toti cei implicati in sistemul administrativ si o oarecare parte din populatia urbana. Apoi colonisti adusi din diverse locatii ale imperiului, din toata lumea romana, dupa cum zicea Eutropius (au fost printre ei de fapt adusi si daci de la sud de Dunare). Apoi diverse alte influente ulterioare (din perioada migratiilor si mai apoi).
Romanizarea ca teza se refera in principal la cea lingvistica si culturala (nici asta neimplicand disparitia substratului ori disparitia totala a obiceiurilor dace, ori abandonarea portului) si nu insista in mod deosebit pe etnogeneza. Dacomanii insa au meteahna de a apela la sloganuri cum dau de careva care nu le sustine exagerarile si protocronismele. In momentul ala arunca problema inventata de ei, cum ca daca nu esti de acord cu dumnealor „vrei sa-i stergi pe daci din istorie”, si isi inchipuie apoi ca se lupta cu careva pe teoria asta. Inventeaza o problema nereala, pe care apoi isi inchipuie ca o combat.
Iar si iar: dacomani & dacisti!!!! Va intreb: de ce jignim niste oameni care isi exprima punctul lor de vedere FARA SA JIGNEASCA?
Normal. Romanii din ce neam se trag? Care este obarsia romanilor?
Aveti cuvantul. :) Cu argumente, bibliografie etc.
Eu intreb, eu raspund. :o))) Buna treaba :o))
Da, noi am tot scris pina acuma, deci ne puteti citi parerile. Revenirea dv. pe blog e noua, deci pararea (cel putin cea mai recenta) dv. e necunoscuta.
Daca v’ati exprima cu mai multa luare aminte, as considera parerea dumneavoastra plina de bun simt, in anumite limite, cum limitat este si spatiul de aici.
Este interesant cum sustinatorii acestei latinitati a limbii strabunilor din zona Carpatilor, nu soptesc nimic sau mai nimic despre cine si ce este aceasta limba latina!!!!! Se sustine o asa’zisa latinizate a limbii strabune dar nu se vorbeste mai niciodata cine este aceasta limba latina. Curios!
Cum am scris tocmai intr-un post, care urmeaza a fi publicat. Sper ca un articol despre limba rom^na sa vina cat mai curand pe blog (din partea d-lui Coja). Sunt intersat sa vad obiectii punctuale si sa discutam pe ele.
” nu soptesc nimic sau mai nimic despre cine si ce este aceasta limba latina!!!!! ”
nu mai vorbiti in ghicitori…spuneti-va clar teoria, adica ce credeti pe subiectul asta.
Sint nenumarate exemple din intreaga paleta a stiintelor, cand oameni din afara unei anumite stiinte si’au adus contributii majore in cadrul acelei stiinte. Aceste exemple exista. Nu putem sa le negam nici existenta si nici rolul lor major. Apoi, nu ignorati autodidactii, nici fiintele umane pluridisciplinare si nici geniile care nu pot fi subordonate si reduse la un singur domeniu. Doua clasice exemple: Michelangelo Buonarroti (autodidact) si Leonardo Da Vinci.
Si, punctez din nou existenta stiintelor de frontiera, a sintezei dintre doua sau mai multe stiinte ce nasc o noua stiinta. Istoria nu face exceptie.
Referitor la exemplul de fata, istoria nu mai este un domeniu strict al istoricilor. Descoperirea adevarul istoric presupune in tot mai multe situatii, conlucrarea mai multor specialisti din domeniii diverse,nu de putine ori din domenii care ar parea sa nu aiba nici o legatura unele cu altele.
GABRIEL GHEORGHE, un stralucit exemplu care combate de la sine, „teoria” „specialistilor”, a „profesionistilor” :
Ing. GABRIEL GHEORGHE
Gabriel Gheorghe s-a născut în Bucureşti la 23 august 1929.
A absolvit în 1954 Institutul de Petrol şi Gaze, lucrînd ca inginer, proiectant şi cercetător ştiinţific între 1954-1957 (inginer la întreprinderea de distribuţie a gazelor, Bucureşti) şi 1964-1989 (inginer proiectant principal şi inginer proiectant şef, iar, între 1974 – 1989, proiectant tehnolog principal II – echivalent cu cercetător) în Institutul de cercetări şi proiectări pentru Petrol şi Gaze, ICPPG.
între 1957-1964 a fost închis, fiind implicat întâmplător într-un proces politic înscenat; achitat în 1970.
între 1957 – 1978, a publicat 6 cărţi cu conţinut tehnic.
I s-au recunoscut contribuţiile ştiinţifice prin 2 Premii naţionale (pentru lucrări deosebit de valoroase în proiectare) în 1968 şi 1969, acordate de Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectură şi Sistematizare.
A publicat peste 80 mari articole tehnice şi extratehnice în ţară şi în străinătate: Franţa, Italia, R.F.G. şi Belgia.
Din pasiune, după 1973, întreprinde cercetări proprii multilaterale ample în istorie, lingvistică, etnologie, paremiologie, chiar literatură şi arhitectură (ex.Critica stilului arhitectural modern, Belgia) ş.a., realizând interesante contribuţii sub forma altor 5 cărţi. Pentru una dintre ele – Proverbele româneşti şi proverbele lumii romanice. Studiu comparativ, 1986 – a primit PREMIUL ACADEMIEI ROMÂNE în 1990, “S. Fl. Marian”. Studiul a 346 proverbe româneşti, comparate cu cele similare din alte limbi romanice, respinge părerile nefondate potrivit cărora paremiologia românească cuprinde multe proverbe împrumutate de la alte popoare.
Editează şi prefaţează alte 6 cărţi.
în anul 2001 publică o ediţie critică şi completă a Geticii lui Iordanes (sec. VI).
însă tema de bază a preocupărilor sale este evidenţierea contribuţiei istoriei românilor la istoria Europei, considerând că ele se suprapun pînă către epoca a doua a fierului (sec. VII î.e.n.). Membru în colegiul de redacţie al “Revistei de etnografie şi folclor”, fondează în 1990 Societatea cultural-ştiinţifică GETICA şi editura Gândirea (1990 – 1994), cu ajutorul cărora redactează şi publică 4 numere în 2 tomuri din revista “GETICA”, în 1992 – 1994, în care-şi expune o parte din studiile, argumentele sale pentru fundamentarea ipotezei că Spaţiul Carpatic este vatra Civilizaţiei euro-indiene.
O expunere completă a ipotezei şi argumentelor sale este pregătită în tomul III al acestei revistea cărei apariţie întârzie din lipsă de fonduri.
La simpozionul Civilizaţie şi geopolitică în Bazinul Carpatic, Bucureşti, 11-12 oct. 1999, are prilejul, pentru prima dată, să-şi supună teoria sa unei confruntări publice de cel mai înalt nivel ştiinţific, în comunicarea Spaţiul Carpatic – începutul civilizaţiei europene ? Nu au existat contraargumente. Participanţii au rămas blocaţi în faţa alternativei de a detrona teoria latinităţii limbii şi poporului român şi susţinerile unor consacrate nume din istorie.Redactat: Dan Stănescu2002
LUCRĂRI DE AUTOR:
(1) – Manualul inginerului petrolist, capitolul XX: “Obţinere, transport, depozitare, distribuţie gaze şi proiectare utilaje, Ed.Tehnică., 1958.
(2) – Instalaţii sanitare în clădiri, E.T. 1958, coautor
(3) – Instalaţii interioare de gaze combustibile. Proiectare, executare, exploatare, E.T. 1959.
(4) – Distribuţia şi utilizarea gazelor naturale. Proiectare şi execuţie, E.T. 1972
(5) – Exploatarea relelor şi instalaţiilor de gaze, E.T., 1975
(6) – Măsurarea debitelor la fluide,E.T., 1978.
(7) – îndrumător pentru exploatarea reţelelor de distribuţie şi a instalaţiilor de utilizare a gazelor, 1974.
(8) – Arta culinară. Mică enciclopedie practică, 1982, coautor;
(9) – Mitul potopului. Inadvertenţe în interpretarea religioasă, Ed. ştiinţa pentru toţi,1982;
(10) – Proverbele româneşti şi proverbele lumii romanice. Studiu comparativ, 1986
(11) – Duh şi reverie, 1997
(12) – A. Dumitriu – Retrospective, 1991, ediţie şi prefaţă de G. Gheorghe
(13) – Gheorghe Eminescu – Amintiri, 1995, ediţie critică de G. Gheorghe
(14) – Iordanes – Getica, ediţie îngrijită şi comentarii de G. Gheorghe,2001, Fundaţia Gândirea, 151 p.
(15) – Studii de cultură şi civilizaţie românească, Fundaţia Gândirea, 2001, 135 p.
(16) – Revista “GETICA”, 1992 – 1994. Iată titlurile cîtorva articole:
– Franţa a fost românofonă
– Lingvistica, istoria …, defilee de erori
– Sarea, criteriu pentru regândirea Istoriei
– Româna străveche – indo-europeana comună
Nu pot sa nu pomenesc de un alt ilustru exemplul: REMARCABILUL DOMN, GABRIEL GHEORGHE. Un exemplu pentru noi, toti. Inginer ca profesie. Si ce daca? Faptele acestui OM cu totul remarcabil, vorbesc de la sine. Si in acest caz, cel al domnului Gabriel Gheorghe, „teoria” de fum prezentata in acest articol, dispare ca ceata dimineata, atunci cand rasare la orizont, soarele cunoasterii adevarate.
P.S.
The Orion Correlation Theory al lui Robert Bauval a fost combatuta, la inceput, cu vehementa de…. istorici (egiptologi renumiti !!!! si care s’au facut de ras!!!!!!!!!!! ) Timpul a demonstrat justetea teoriei lui Robert Bauval. Astazi, aceaasta teorie este impartasita de mai toata lumea, fie de catre specialisti, fie de publicul larg.
Si, acum intreb, CINE DELIREAZA? (vezi postarile de mai jos!)
Eu de exemplu nu neg faptul ca un amator (un nespecialist) nu poate realiza lucruri exceptionale, aprofundand un anumit domeniu. Sunt totusi 2 probleme:
1. a ajuns un soi de moda, au ajuns prea multi sa abuzeze de ideea asta datorita catorva cazuri particulare si sunt mult-mult prea putini care au o baza reala de a se folosi de ea (de idee). Multi dintre acestia nu au a face studiu real, ci dospesc fabulatii.
2. Era vorba de anumiti astfel de amatori, au si fost nominalizati (alde Savescu, Roxin, Chelaru), care au produs numai chifle, dude (pe demonstrate). Ei printre altele au „brevetat” inventarea citatelor, ori trunchierea lor, ori prelucrarea lor in asa fel incat sa sune cam a ce vroiau ei sa demonstreze. Am mai vorbit de exemplele astea, dar le repet. Victimele prelucrarilor lor au fost Dio Cassius, Dio Chrisostom, Horatiu, Iorga, Alex Busuioceanu, Eminescu, George Cosbuc, Hasdeu, Petru Maior, Miron Costin, Constantin Cantacuzino etc. Cel care pretinde studiu, pasiune, cautare de argumente, n-ar trebui sa aiba nevoie de asa ceva, nu?
Au produs o gramada de gherle (incepand si cu celebrul pod de la Drobeta), practic preluand cartea lui N Savescu (Noi nu suntem urmasii Romei) si reincalzind periodic bucati din ea prin diverse articole (cartea in sine fiind… n-are rost)
Nici nu putem nega.
1. Nu sint doar cateva cazuri particulare. Exista o lista consistenta. Doar sa privim cu atentie. Cat despre specialisti, in istorie referindu’ne, din nefericire multi dintre ei nu slujesc Adevarul Istoric, ci interesele celor care mistifica istoria.
2. „… (alde Savescu, Roxin, Chelaru)…”. Acest „alde” exprima de la sine obiectivitatea dumneavoastra. Pacat! Pozitia exprimata de catre cei trei pomeniti aici, este sustinuta nu doar de catre ei. Exista si aici, o lista intreaga de specialisti care sustin alte teorii decat cele oficiale. De ce nu’i pomenim si pe ceilalti, adica pe cei mullti? De ce nu studiem si teoriile celorlalti? Ceilalti care sint tot mai multi si care adug noi si noi dovezi in sprijinul teoriilor sustinute de catre ei.
3. Parerea mea este ca trebuie sa renuntam la atitudinile de dispret, de fronda, ironice si rautacioase si sa adoptam o atitudine deschisa si plina de discernamant in folosul Adevarului Istoric.
Definiti, va rog „Adevarul Istoric”.
„Ceilalti care sint tot mai multi si care adug noi si noi dovezi in sprijinul teoriilor sustinute de catre ei.”
Asta e foarte bine. Vreau sa spun, daca exista dovezi (dovezi, nu ipoteze si jocuri imaginative prezentate drept dovezi), nu are nimeni de comentat. Ele trebuiesc vazute.
” „… (alde Savescu, Roxin, Chelaru)…”. Acest „alde” exprima de la sine obiectivitatea dumneavoastra. Pacat! ”
Nu e pacat. Cei pomeniti, pe demonstrate, au fabricat si au mintit, au intoxicat. Si-au pierdut dreptul la respect. La adresa celorlalti de care vorbiti (banuiesc ca ar include pe dl G Gheorghe) nu m-am referit. Mai sunt din cei care nu inteleg ca informatiile raspandite trebuie sa fie verificabile, dovedibile si sa se faca dovada lor. Daca nu se pot (verifica, proba) sa fie in mod limpede exprimate ca ipoteze, nu ca stiinta, nu ca adevar, sa le trantesti ca pe niste decrete, pentru ca din momentul ala intoxica.
Uite va dau un exemplu (sigur va aduceti aminte):
http://ioncoja.ro/doctrina-nationalista/numai-dacii/
Florin Croitoru intra acolo si decreteaza (sigur, nu pe crezute): „rom^nii se inrudesc 90% cu bulgarii si doar 4% cu italienii”. Intrebat de la cine vine informatia asta, de la ce genetician, el spune „da pe google”. Intrebat „ce sa dau pe google?” el spune ” cu italienii 4% genetic in comun”. O să aveţi rezultate destule.” (aa, el ulterior a afirmat chiar ca Rodewald ar fi spus asta).
In fine, bagand pe google ce a spus el, au venit cel putin o pagina si jumatate de rezultate google, toate insa avand aceeasi sursa, spusele (distorsionate) ale lui N Savescu din filmele seria Dacii Adevaruri si Dacii Noi Dezvaluiri, plimbate de colo colo sub forma de articole sau servite de cate unul ca „argument” pe diverse forumuri. Niste spuse total in rasparul rezulatelor obtinute si de cei 2 geneticieni (Rodewald si Cardos) si de oricare studiu genetic care se poate gasi. Adica ce spunea d-lui:
1-italienii au 75% haplogrupul R1b – traznaie
2-rom^nii au doar 4% R1b (chiar sub)–a doua traznaie
3-rom^nii au 75% I2a –-a treia traznaie (el oricum le incurcase vorbind de I1b, care e chiar micut la noi…sub 5%…, dar am inteles totusi ca se referea la I2a, din care avem mai consistent si e specific Dinaric-Danubian.
In final omul a recunoscut ca:
„Domnule, cred că sînt victima dezinformării pe internet. Aşa e scris acolo în multe locuri că avem în comun cu italienii doar 4% genetic. Asta spune şi Roxin.Am citit materialul pus de Sorin.În concluzii cercetătorii Rodewald şi Cardoş spun cu totul altceva decît ni se spune prin diverse locuri pe net că ei ar fi spus.”
Asta se cheama in limba rom^na intoxicare, infestare. In cazul de fata, el fu victima. Cazuri sunt extrem de multe (cati astfel de intoxicati nu am auzit fluturand-o cu „14% din Dacia”?) si multe alte cazuri.
La vremea aia, inainte de acea revenire a lui, proprietarul blogului l-a poftit afara de pe blog, pentru raspandire de informatii false ori neverificabile. Acum s-au mai inmuiat conditiile, dar tot trebuie sa insistam pe informatii dovedibile, iar daca nu sunt, sa se vorbeasca despre ele ca atare, ca despre ipoteze de lucru, exercitii de logica samd, dar nu ca despre adevaruri., iar cei care „indraznesc” sa le chestioneze „adevarurile” sa mai fie numiti si in mod comunistoid ba detractori, ba vanduti, ba pe naiba.
Sa definesc Adevarul istoric! Chiar este nevoie?
folositi atat de des formula, incat m-am gandit ca-l detineti.
Chiar daca aveti o parere contrara, cei trei mentionati merita macar un minimum de respect, ca oameni. Cred ca toti trei au cele mai bune intentii. Daca gresesc, nu se cade sa aruncam nici cu pietre in ei si nici cu laturi. Daca gresesc! Dar, oare, gresesc acesti oameni, sustinad anumite teorii care deranjeaza atat de mult? Oricum ar fi, dialogul ar trebui sa fie cel putin civilizat. Nu ma refer strict la dumneavoastra.
Nu si cand vorbesc despre activitatea lor in domeniul asta. Ei nu gresesc, o fac din rea-vointa. Dar hei, cine spune ca trebuie sa avem aceleasi pareri?
Sint presat. Trebuie sa plec. Voi urmari sa va raspund mai pe indelete. Va cer scuze! Numai bine si va multumesc!
Daca imi aduc aminte in Revista Magazin Istoric inainte de ‘ 89 tov. Nicolae Ceausescu dezbatea toate problemele de istorie antica, evul mediu, moderna si contemporana. Aparuse ideea venita din U.R.S.S ca toti oamenii muncii de la orase si sate si mai ales intelectualitatea nu trebuie sa lase istoria la mana istoricilor, istoria trebuie cunoscuta, traita si construita.
Dupa aparitia a numeroase articole in ziare si reviste a ” istoricilor amatori” au intervenit istoricii pentru ca aparusera tot felul de bazaconii. S- a inteles la nivelul de sus si oamenii au fost discret retrasi.Dupa ’90 multi au revenit in prim plan si continua delirul.
Doresc a mai completa comentariul ce l’am postat mai inainte si se afla mai jos, prin a aminti celebrul dar inca necunoscutul caz al taranului Émile Fradin. Cunoscut si ca „Afacerea Glozel”, unde acest simplu taran, Émile Fradin, face de ras Academia Franceza cu toti istoricii ei de mucava, istorici care sustin o istorie mucegaita de atatea si atatea minciuni oficiale. Am mai pomenit si aici despre Afacerea Glozel, care ne vizeaza direct istoria noastra, din pacate, fara ecou. Vezi:
http://www.lovendal.ro/wp52/afacerea-glozel-cea-mai-bizara-scriere-a-atlantilor/
Misterul tăbliţelor din Glozel
http://jurnalspiritual.eu/misterul-tablitelor-din-glozel/
Este un comentariu cat se poate de anemic, animat doar de o revolta personala, revolta nascuta din frustrarea ca nu toti impartasim teoriile oficiale. Si ce daca sus mentionatii nu sint istorici? De cand si pana cand istoria este un domeniu strict consacrat istoricilor de meserie? Un indragostit de istorie care are la baza o alta specializare, oricare ar fi aceaasta, nu pote sa studieze cu pasiune si devotament istoria si sa se pronunte cu autoritate in acest domeniu? EROARE. Viata demonstreaza cu exemple concrete ca eceasta „teorie” nu tine. Exemple sint. Si nu dintre cele mai insignifiante. Din contra. Daca e sa ne referim doar la exemplul cu totul remarcabil al lui Robert Bouval, INGINER ( vezi The Orion Correlation Theory ! ) si ar fi suficient pentru a demola o asemenea „teorie” anemica, care nu sta in piciaore, ci abia sade’n fund, tarandu’se jalnic printre realitatile lumii stiintelor. Sint cunoscute de zeci de ani asa’numitele stiinte de frontiera, unnde specialisti apartinand unor domenii diferite, conlucreaza in mod unitar, obtinand rezultate exceptionale in diferite domenii ale stiintei.
Fara a o lungi, voi a mai prezenta un alt exemplu, ilustru pentru studiile de istorie si ma refer din nou la istoria Egiptului antic si, culmea, TOT MEDIC, Constantin Daniel. Poate autorul anemicului comentariu, care da dovada doar de frustrare personala, nu cunoaste exemplul domnului Constantin Daniel ale carui carti puteau fi citite acum peste treizeci de ani. Iata o scurta prezentare a acestui caz:
Licentiat al Facultatii de Medicina (in 1941) si al celei de Litere si Filosofie (in 1948), Constantin Daniel a profesat ca medic psihiatru la Policlina Batistei pana la moartea sa. A devenit membru al Uniunii Scriitorilor din 1976. A fost presedintele Asociatiei de Studii Orientale.
In cuvantul inainte la lucrarea sa Manuscrisele de la Marea Moarta, semitologul Athanase Negoita afirma urmatoarele: „Constantin Daniel a fost unul dintre cei mai autentici qumranologi. Desi doctor in medicina (si ce medic!), el era un magister si in orientalistica antica. Studiile sale de orientalistica, aparute in atatea carti si reviste rominesti si straine, l-au confirmat ca un mare savant”.
*
Scurta nota autobiografica :
„Eu eram student la medicina si audiam totodata cursurile Facultatii de Filosofie din Bucuresti, cand am inceput sa ma apropii de orientalistica, in buna parte influentat si de profesorii Nicolae Predescu, Mircea Vulcanescu si Mircea Eliade, care, fiecare in felul sau, mi-au deschis cate o fereastra catre domeniu. Eram constient de faptul ca pentru a te putea initia cat de cat in orientalistica trebuie sa cunosti bine cateva limbi straine care nu sunt tocmai la indemana oricui. Eu eram stimulat interior de cunoasterea limbilor greaca si latina – ceea ce nu-mi ajungea. Din aceasta cauza, dupa ce am luat licenta in sociologie, cu profesorul Dimitrie Gusti, am pornit serios la treaba: am inceput sa studiez greaca veche, apoi slava veche, apoi ebraica (cu profesorul Meyer Halevy) si aramaica, dezvoltandu-mi-se gustul pentru egiptologie – pe care mi l-am satisfacut deprinzand «alfabetul» de la profesorul Frenkian, singurul nostru specialist in egipteana veche.”
Constantin Daniel
http://dacia-art.ro/index.php/recomandarile-saptamanii/pentru-cine-este-nociva-originea-traco-daca-a-limbii-romane.html
OBLIGATORIU DE CITIT!!!
E INCREDIBIL!!!
INCENDIU COLECTIV. STENOGRAME: Autorităţile ştiau ce va fi în club. A fost provocare. I-a făcut ca la rotisor
Publicat: (acum 6 ore) // Actualizat: (acum 5 ore) // Sursa: romaniatv.net
Autor: Iulian Tudor
NU UITATI SA MERGETI SA CITITI SURSA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
SURSA ESTE:
(SURSA: stenograme dosar Ștefan Enache, adevărul.ro)
INCENDIU COLECTIV. Informații explozive despre tragedia de la Colectiv, într-un document venit chiar de la procurori! Un ofițer superior al Serviciului de Telecomunicații Speciale spune că toată tragedia a fost de fapt, o provocare, și că se știa despre ce urma să fie la Colectiv.
1938 0
0 1Comenteaza
INCENDIU COLECTIV
INCENDIU COLECTIV. Ştefan Enache, ofiţerul STS care a fost prins luând mită lângă Guvern, avea acces la informaţii secrete. În interceptările din dosarul său aflat pe masa judecătorilor, el vorbea şi despre situaţia de la Colectiv. Acesta a spus că se ştia despre ce urma să fie la Colectiv, că acolo a fost de fapt o „provocare”.
Citeşte şi Incendiu Colectiv: Mesaje emoţionante pe pagina Teodorei Maftei
Ştefan Enache: Ce, eu nu le-am spus ce a fost acolo la… poţi să spui… Eu ştiu ce a fost acolo la… când au dat ăia foc. Eu le-am spus d-acolo nu scapă nimeni!” Păi acolo a fost dat de ăia şi când a ajuns flacăra a făcut prăpăd acolo. Păi dacă am doctor, bun prieten, care e la Spitalul 9.
Politician PSD: Zici că a fost provocare?
Ştefan Enache: PROVOCARE…
Politician PSD: Provocare, ă?
Ştefan Enache: SE ȘTIA, mă! Ştia şeful din Minister…Şi Oprea… Păi dacă şi-au dat sms-uri „nu vii în seara asta în club!”, unii… Şi eu am prieteni care au fost… specializaţi pe explozibil şi arme de distrugere în masă. Acolo sunt bombele care le au americanii. Mamă şi tată. Deci americanii au mamă, îi spun bombe-mamă, israelienii le spun, ruşii tată şi israelienii au o combinaţie de-a lor, aiurea. Numai gazul care a fost, a fost o explozie. Păi dacă i-a făcut ca la rotisor…
Politician PSD: I-a stropit, i-a…?
Ştefan Enache: Ce vorbeşti… Şi gazul ăla dezvoltă 2000 de grade. Acela l-a dat din spray, s-a ridicat, a creat vid, în momentul în care a coborât, oxigen.
(SURSA: stenograme dosar Ștefan Enache, adevărul.ro)
Citeşte şi Colonelul STS prins că lua şpagă se lăuda că are România la picioare. Numele lui Cioloş şi Dâncu apar în stenograme
Citeste mai mult pe RTV.NET: http://www.romaniatv.net/incendiu-colectiv-autoritatile-stiau-ce-va-fi-in-club-stenograme-a-fost-provocare-i-a-facut-ca-l_265941.html#ixzz3wCRBTsbR
da. asa este. dar in aceiasi masura cercetarea istorica nu trebuie sa fie contaminata cu virusul grandomaniei care poleieste stralucitor o constructie inalta dar cu temelie pusa pe nisip miscator, si nu pe piatra stabila si solida.
adica, mai exact, sa se inteleaga bine : este vorba de imperiul roman, de Roma, care are temelia subreda formata din paganism, materialism, lacomie, desfrau….de aceea el a cazut, si s-a deplasat mai spre Rasarit acolo unde a pus temelie noua formata din dreptul roman, filosofia greaca si….crestinism-ortodoxie adica, Piatra Cea din capul unghiului : Iisus Hristos, cea care da stabilitate si leaga cele doua elemente armonios si le da substanta, CIVILIZATIE, multumita careia avem noi acum CULTURA EUROPEANA.
DAR, SA VEDEM NUMAI PRIN DOUA EXEMPLE RECENTE, ADEVARATA FATA A IMPERIULUI OCCIDENTAL APOSTAT IUDEOMASON, (MOSTENITORUL IMPERIULUI ROMAN PAGAN)DIN ZIUA DE AZI, SA NE INFORMAM CORECT, PENTRU A VEDEA ADEVARUL, SI ANUME, CARE -I SANT INTENTIILE REFERITOR LA ACEASTA CULTURA EUROPEANA, MAI PRECIS INTENTIA NEBUNEASCA DE A ELIMINA PIATRA CEA DIN CAPUL UNGHIULUI : PE IISUS HRISTOS – CRESTINISMUL, ORTODOXIA !
MAREA IPOCRIZIE OCCIDENTALĂ: Franța, 53 de atacuri pe zi împotriva Iugoslaviei. Doar șase împotriva ISIS!
http://m.activenews.ro/externe/MAREA-IPOCRIZIE-OCCIDENTALA-Franta-53-de-atacuri-pe-zi-impotriva-Iugoslaviei.-Doar-sase-impotriva-ISIS-128487
Marea Britanie continuă cruciada anticreștină. Imaginea Sfântului Evanghelist Ioan, ELIMINATĂ: Îi ofensează pe necreștini
http://m.activenews.ro/externe/Marea-Britanie-continua-cruciada-anticrestina.-Imaginea-Sfantului-Evanghelist-Ioan-ELIMINATA-Ii-ofenseaza-pe-necrestini-128484
Foarte bine punctat. Multumiri!
O parere demn de luat in seama. Dar cine o baga’n seama? Eu, unul, da. Dar cati dintre noi. Uitati’va cati dintre noi sint afectati de romanism si latinism! Orbiti.
Recomandare: un film exceptional, The Zohar Secret. Veti vedea in film si o parere foarte interesanta si realista despre imperiul roman.