Cenzura sionistă din Occident

CD

CLASICII SI CONTRAKULTURA
De CD

Scepticismul ne-a învățat că atunci când ni se prezintă o afirmație/declaratie de adevăr, trebuie să examinăm premisele și lanțul său de raționament, iar atunci când acestea se dovedesc a fi inadecvate pentru a o stabili fie ca fiind cu siguranță adevărată, fie ca fiind cu siguranță falsă afirmatia, trebuie „să suspendăm judecata” ei.
CONTRA CULTURA, prin contrast, puțind de miasma ucigașa a dogmei marxiste, cere tinerilor să accepte aceasta dogma, sa o urmeze cu strictete fara a o mai examina, generoasa această ContraKultura, nu le mai cere tinerilor sa mai judece, sau sa gandeasca.

Filosofia a căzut din favoarea culturală cu mult înainte de asaltul „woke/trezire” din ultimul deceniu. Ultima dată când a existat un serial despre filosofie la TV în occident a fost in Marea Britanie, probabil “Oamenii de idei” a lui Bryan Magee, la începutul anilor 1980. Filosofia pur și simplu nu poate funcționa în atmosfera intelectuală actuală. Ca o urmare a faptului ca nu a fost niciodată destinată maselor și acum, masele ce nu au fost educate sa o asimileze si sa o uzeze, iar dacă acum nu mai poate fi vândută publicului, nu mai are nici o importantă. Nu poți să muți filosofia in zona preferentială a intelectualilor occidentali, ei nu au fost pregatiti pentru asta, scolile si universitatile au prezentat pe scurt filozofia ca pe un obiect muzeistic, pretios, greu accesibil si inutil.

Sionistii Kosher care controlează decisiv acum universitățile occidentale au făcut imposibil ca cei cu o viziune pro-europeană asupra istoriei să continue să lucreze în ele. Cei cu o viziune tradițională asupra filosofiei occidentale vor trebui fie să-și înființeze propriile instituții de învățământ, indiferent cât de mici ar fi, sau, pur și simplu, să renunțe.
Bătălia pentru universitățile consacrate in occident s-a încheiat, stânga liberalistă a câștigat absolut această bătălie și va trebui să se elaboreze alte metode pentru a menține vie cultura occidentală.
În mod ironic, ar putea fi mai ușor să prezenti filosofia occidentală în unele țări asiatice, deci mai există o cale. Tarile asiatice sunt mai deschise să cunoasca filozofia clasică occidentala decat a fost occidentul deschis filozofiei clasice asiatice, Trump a inchis toate organizatiile/asociatiile culurale Confucius din SUA si Europa, ca o sluga l-a urmat.

Din punct de vedere istoric, schisma dintre filosofia occidentală și știință/ tehnologie în timpul Iluminismului a lăsat moștenire filosofiei doar abstracțiile rămase după ce filosofia naturală -stiinta a mers separat, pe propriul drum. Filosofia a rămas cu metafizică, moralitate, limbă și istorie. Nu mai era activ involvată in stiintă, unde incă putea să construiască punți intre aceste domenii stiintifice, prin monitorizarea verticală ce o are filozofia prin conceptie si destinatie. Ea nu era chemată să sa inventeze motoare, să descopere tehnici chirurgicale etc. ci doar să creeze puntile practice, sistemice si necesare evolutiv intre stiinte si domeniile lor, punti care pana la urma au aparut, dar mult mai tarziu.

În consecință, filosofia s-a retras din capacitatea consultativă pe care o deținea în societate și s-a retras in universități, ca o disciplina insulară și îndepărtată de realitate ca in cazul cu studenții orașului fictiv Castalia din jocul de mărgele de sticlă al lui Herman Hesse și devenind o afacere mai mult anticară.
În secolul 20, în urma socurilor de existențialism, structuralism, post-modernism și alte curente, filosofia în cele din urmă, lovită din toate partile a murit, iar acum legiunile de woke/trezire au ajuns la câmpul de luptă pentru a baioneta doar un cadavru.

Pentru oricine care are chiar o tendință ușor conservatoare, filosofia face parte din lumea veche, înțeleaptă, provocatoare și demnă de respect.
Pentru ideologii neglijabili din punct de vedere intelectual care conduc acum efectiv mediul academic occidental, filosofia este, de asemenea, o parte a lumii vechi, dar una care trebuie măturată la fel cum Revoluția Culturală a lui Mao a fost concepută pentru a distruge o mare parte din patrimoniul cultural al Chinei pentru a scăpa imperiul de „cei patru bătrâni”: obiceiuri vechi, cultură veche, traditii vechi, idei vechi. Într-un cu totul alt context, Nietzsche scria lui Schopenhauer despre rolul educatorului: „Cred cu toată seriozitatea că este în avantajul statului să nu mai aibă nimic de-a face cu filosofia”.

Există, de asemenea, o urmă vestigială de dușmănie de clasă în deposedarea de medalii a filosofiei. Epictet ar fi fost un sclav, Spinoza un lustruitor de lentile, și Wittgenstein un portar de spital din Londra în timpul celui de al doilea razboi mondial, dar filosofii au venit, în general, de la clasa cu bani și chiar aristocratică. La un moment dat, revoluționarii culturali de stânga s-ar fi năpustit asupra filosofiei în numele clasei muncitoare. Dar acea clasă muncitoare este acum prea albă, iar progresiștii au găsit un nou animal de companie – rasa.

Alungarea filosofiei din academie are un beneficiu suplimentar pentru revoluționarii curriculari; ii salvează de a mai gandi, e mai comod. Deci, nu este nevoie de un ofițer al Diversitatii in universitati pentru a scoate afara din curriculum să zicem “Critica rațiunii pure” a lui Kant , pentru că munca lui Kant a fost deja găsită vinovată rasial.
“Filosofia” și “cultura” actuală a studenților de studii commode si de nemulțumire nu se potriveste cu cultura clasica si nu doar pentru că filosofia tradițională alb-occidentală este o muncă grea.

Din studii facute la Universitatea din Sussex din Anglia, când studenții la literatura engleză luau un modul de filosofie pentru studiu cu câteva săptămâni înainte și-au dat seama că o critică feministă a lui Jane Austen era mult mai ușoară decât 600 de pagini din Hume și se întorceau la cutiuta lor pur literară.
Pe vremuri si la noi facultatea era de” litere si filozofie”, sa-i faca si pe profesori sa mai judece si altfel.

Universitățile, ca motor al filosofiei după secolul al 19-lea, sunt acum efectiv conduse de studenți. Platon avertizează, într-o replică aruncată in “Republica”, despre profesorii care „își flatează studenții”, iar acum este rar să vezi o universitaea sau măcar o facultate ridicându-se în fața unui corp studențesc “nou luminat”.

Profesorul Kathleen Stock [1] a fost huiduita la Sussex de studenti la comentariile ei despre sex. Lector de filosofie, poziția profesorului Stock si mai ales conceptiile ei clasice au devenit de neconceput pentru studenti. A fost amenințată și umilită, iar facultatea nu a făcut nici minimul necesar pentru a o ajuta, uitând despre libertatea de exprimare a profesorului si a studentilor.
Ce ironie, una dintre primele universități occidentale, la Bologna în secolul al 12-lea, a fost condusă și de corpul studențesc, dar acest lucru a fost pentru a asigura un standard ridicat de predare, mai degrabă decât aderarea la o linie mult prea lejera, politico-culturală.

Un exemplu relativ timpuriu de „decolonizare a curriculumului” este un manifest cu același nume de la Universitatea Berkeley în 2015.
În mod ironic, Berkeley a fost celebra scenă a demonstrațiilor împotriva suprimării libertății de exprimare în anii 1960.
Acum insa, autorii, studentii, Rodrigo Kazuo și Meg Perret [2] au următoarele de spus despre curriculum-ul pe care îl oferă universitatea lor:
“Avem preocupări majore cu privire la cursurile de teorie socială în care bărbații albi sunt singurii autori repartizați. Aceste cursuri pretind că o fracțiune minusculă a umanității – bărbați albi privilegiați din punct de vedere economic din cinci țări imperiale (Anglia, Franța, Germania, Italia și Statele Unite) – sunt singurii oameni care produc cunoștințe valabile despre lume. Acest lucru este absurd. Programa masculină albă exclude toate cunoștințele produse în afara acestui canon standardizat, reducând la tăcere perspectivele celorlalte 99% ale umanității.

A disparut lupta marxista de clasă, a aparut lupta de rasă, totdeauna trebuie sa existe o luptă de unde iacobinii kosher sa-si intareasca puterea si să profite.
Nu mai există acum nici un calcul inter-cultural permis pe care să-l poți citi și care să arate valoarea eforturilor intelectuale ale unei rase occidentale.
Tinerii de azi nu se gandesc că arhitecții Revoluției Industriale din Marea Britanie nu au fost crescuți în tradiția ontologilor ghanezi sau a empiriștilor afgani. Capacitatea clasei tehnologice britanice de a raționa, deduce, experimenta, îmbunătăți și inventa a fost perfecționată pe stânca tradiției filosofice britanice, o tradiție albă. Acesta este motivul pentru Mogadishu nu este Tokyo.

Ce fac de fapt aceste brigăzi revoluționare filosofic? Răspunsul este unul de rău augur, pe lângă eliminarea filosofiei din programă, progresiștii liberali interferează cu centrul de greutate al filosofiei: ADEVĂRUL.
Daca Renașterea a fost răspunsul la o Biserică slăbită, ceea ce se întâmplă acum în Occident este răspunsul la o epistemologie slăbită.

Epistemologia este studiul a ceea ce putem ști că este adevărat. Este, de asemenea, preocupat de diferitele moduri în care funcționează adevărul.
De exemplu, „2 + 2 = 4” este adevărat, la fel ca și afirmația că „Japonia este compusă din patru insule”. Cu toate acestea, recunoaștem că, deși ambele sunt adevărate, aceste afirmații nu sunt adevărate în același mod.
Cu toate acestea, adevărul pentru oricare dintre ele are o cerință obiectivă, acesta trebuie să fie validat de altceva, altceva decât un perceptor subiectiv.
Ceea ce fac progresiștii, sub stindardul „woke”, este să inverseze acest aranjament.

Diferența epistemologică dintre Stânga și Dreapta se învârte în jurul unei decizii filosofice privind cunoașterea și adevărul.
Pentru Dreapta, cunoașterea despre lume ar trebui să rămână ferm de partea obiectivului, ceea ce îi permite să fie deschisă consensului sau disputei comune și, astfel, să ia parte la comunitar.

Pentru cei de stânga, însă, subiectivul[Egoul] este totul. Opinia este la fel de valabilă ca și cunoașterea obiectivă (doxa și epistemul) – „dogma”. Și în timp ce pentru Dreapta, emoționarea este văzută ca fiind în întregime subsidiară dobândirii de cunoștințe, incidentală și – dacă este cazul – o piedică pe calea înțelepciunii, pentru Stânga, ea este starea funcțională cheie.
Aceasta este revansa dintre ratiunea lui Hume si pasiune.

Dar dacă <> este considerat a fi mai important din punct de vedere metodologic decât <>, atunci un întreg aparat de gândire este făcut învechit și începem să auzim vorbind despre „adevărul meu” și „adevărul tău”.

Deci, nu numai că cei pe care Nietzsche i-a numit „noi filosofii” beneficiază de 2500 de ani de înțelepciune, dar ne putem bucura de a fi numiți „cei mai răi oameni de pe internet”. Filosofia începe să pară destul de plăcută.
După cum îi scrie Cicero lui M. Portius Cato în primul secol înainte de Hristos:
“Am o singură ultimă resursă – filosofia: și ca să o fac să pledeze pentru mine, ca și cum m-aș îndoi de eficacitatea unei simple afirmatii/declaratii doar apelez la ea: filosofia este cea mai bună prietenă pe care am avut-o vreodată în toată viața mea, cel mai mare dar care a fost dăruit de zei omenirii.”

Unei subiectivităti radicale, dedicată sieși și atributelor sale și solipsistă în perspectivă, i se dă dreptul de a arbitra cu privire la realitate.
Pare a fi intriga unui film SF, dar asta se întâmplă la nivel epistemologic.
Stânga a comandat, de asemenea, limba și sensul.

Cum nu au aparatul mental necesar dezbaterii, progresiștii au produs în schimb un lexicon de cuvinte de comandă pentru a preveni discuțiile, menite să aibă un efect cvasi-magic asupra celorlalți. Termeni precum „rasist”, „Supremația albă”, „micro-agresiune” nu sunt concepte, ci sunt declarații ex cathedra, susținute ca în perioada medievală de o nouă formă de infailibilitate papală.
Acești termeni sunt ceea ce filosoful politic J L Austin ar fi numit „perlocuționar”, declarații menite să producă un efect, dar nu să ofere motive pentru această afirmație.

Platon descrie prescient tactica din Theaetetus:
„Dacă îi pui vreuneia dintre ei o întrebare, el va produce, ca dintr-o tolbă, cuvinte scurte și întunecate și te va împușca cu ele; și dacă întrebi motivul a ceea ce a spus el, vei fi lovit de un alt cuvânt nou-închipuit, și nu va face nici un fel de sens cu oricare dintre ele …”

De ce ar trebui să citim filosofia?
Pentru că este un depozit al culturii albe, o resursă bazată pe rasă despre care știm că este valoroasă pur și simplu observând dorința progresistă de a o distruge. Filosofia îl învață pe elev cum să raționeze, cum să construiască un argument, cum să identifice inconsecvențele logice, cum să dezbată. Te învață cum să urmezi cu atenție cu un argument sau un concept, să nu te grăbești cu părerile tale în primul rând. Toate aceste lucruri sunt insă practici eretice pentru mediul academic modern, care este sursa ideilor care se filtrează în cultură și societate în general, și, prin urmare, filosofia este erezie.

Nu este necesar să abordăm filosofia prin intermediul celor mai recente publicații și scriitori. De fapt, dimpotrivă. Filosofia clasică are inca multe de spus pentru noi cei de astazi. Citirea operelor lui Platon, Marcus Aurelius și scrisorilor lui Seneca către Lucilius va fi mai utilă pentru elevul/studentul modern decât frazele bombastice, artizanale oferite în prezent de Contra Kultura.

Cursurile de filozofie in universitati au fost specifice, bazate pe texte clasice și moderne de la surse. Prospectul/curiculum de astăzi face aluzie vagă la câțiva filosofi, dar accentul este mult mai mult pe retorică, despre a învăța cum să frazăm întrebări care să facă sens lumii ignorante si sa o si impresioneze, stimulente vagi, lânoase, care nu oferă un nucleu substantial ca al filosofiei clasice occidentale.

Și, în cele din urmă, dacă mai ai nevoie sa te convingi mai bine, poti citi cea mai bună producție intelectuală a tradiției actuale, ia în considerare remarcile surorii lui Mark Zuckerberg, Donna. Donna Zuckerberg a scris în 2018 o carte intitulată “Not All Dead White Men: Classics and Misogyny in the Digital Age” – “Nu toți bărbații albi morți: Clasicii și misoginismul în era digitală.

Cu un doctorat în clasici, doamna Zuckerberg este foarte mult aplecată spre teritoriul ei, dar, la fel ca majoritatea academicienilor “woke/treziti”, ea nu este preocupată de gloriile lumii clasice, ci este preocupată de culoarea și sexul scriitorilor care au devenit gloriosi si clasici:
“Dreapta Alternativa(consevatorii) sunt flamanzi sa afle mai multe despre lumea antică. Conservatorii consideră că clasicii sunt inca parte integrantă a educației. Ei sunt absolut convinsi că antichitatea clasică este inca relevantă pentru lumea în care trăim astăzi, un confort pentru clasiciștii care au petrecut zeci de ani îngrijorându-se că domeniul ar putea aluneca în irelevanță în ochii publicului.”

Ea mai continuă:
“Clasicii, susținuți de cei mai răi oameni de pe internet, ar putea experimenta o renaștere și ar putea fi putut fi propulsați într-o poziție de prestigiu suprem în rândul științelor umaniste în timpul administrației Trump, așa cum a fost în Germania nazistă în anii 1930. Clasicii s-au făcut din nou grozavi.”

Oare mai trebuie spus ca cea mai coerentă și utilizabilă critică a clasicilor o gasim in tradiția scepticismului clasic, care până pe vremea lui Sextus Empiricus (secolul al II-lea, d.Hr.) ar putea fi prezentat în “Schitele Pyrrhonismului” CA PE UN MOD CUPRINZĂTOR DE EVALUARE A AFIRMAȚIILOR DE ADEVĂR, ce sunt deja un corp de lucru atât de confortabil si seren.

Această mare tradiție clasică a gandirii critice a fost reînnoită în special în filosofia modernă de Hume și Hegel (care a numit fenomenologia sa un „scepticism auto-completat”).
CONTRA CULTURA, în schimb, pute de miasma ucigașă a marxismului si el inversat si transsexuat.

Note:
1. Kathleen Stock OBE – A fost profesor de filozofie la Universitatea din Sussex până în 2021. A publicat lucrări academice despre estetică, ficțiune, imaginație, obiectivizare sexuală și orientare sexuală. Părerile ei cu privire la drepturile transsexualilor și la identitatea de gen au devenit o problemă controversată.
În decembrie 2020, a fost numită “Ofițer al Ordinului Imperiului Britanic” (OBE) în semn de recunoaștere a serviciilor oferite învățământului superior, o decizie care a fost ulterior criticată de un grup de 600 de filozofi academicieni care au susținut că Stock prin „ retorica dăunătoare” a contribuit la marginalizarea persoanelor transgender. În octombrie 2021, a demisionat de la Universitatea Sussex.

2. Rodrigo Kazuo și Meg Perret, doi studenți de la Universitatea din California, Berkeley, au scris un op-ed în “The Daily Californian”, ziarul studențesc independent.
Articolul lor, intitulat „Ocupă programa”, se plânge că clasa lor de teorie socială clasică de divizie superioară includea doar lecturi de la bărbați albi morți, în loc să încorporeze contribuții din partea femeilor, a persoanelor trans și a oamenilor de culoare.
Ei fac apel la toți studenții să ia în considerare renunțarea la orice curs de științe sociale și umaniste dacă nu abordează aceste subiecte marginalizate.
Ei doresc, de asemenea, ca profesorii lor care predau aceste subiecte sa fie trimisi la clinici de reeducare pentru a afla despre „incluziune” în sala de clasă și complet „restructura modul în care teoria socială este predata.”
https://thefederalistpapers.org/education-2/berkeley-students-outraged-they-have-to-read-the-classics-but-nothing-from-transgenders