Cele două Europe din UE

Marian

Despre UE ! Cu drag, dar fără jena!!

M. Olex-Szczytowski, bancher, istoric și consilier al mai multor premieri polonezi.

Imperiul secret al UE „Într-o vreme a schismelor care separă Vestul UE de noii membri din Est, ambele tabere au propriile rațiuni de a păstra marele secret economic al UE, și anume faptul că Vechea UE stăpânește noile țări membre ca pe niște feude”, scrie Matthew Olex-Szczytowski.
„Împotriva logicii și justiției, 340 de milioane de vest-europeni bogați îi sug pe cei 103 milioane de estici săraci. Elitele din Europa Centrală și cea de Est nu se revoltă, pentru că nu suportă să recunoască realitatea, iar mulți dintre membrii elitei din Est au fost cooptați de vestici sau au fost intimidați.
Însă resentimentele nu pot să nu răbufnească. „Nu suntem o colonie, nu suntem membri de mâna a doua”, a transmis Comisiei Europene premierul Sloveniei. Până și Clotilde Armand, primărița franțuzoaică din București, a spus limpede că „o mare parte din bogăția Europei se scurge din țările sărace către cele mai bogate”.
În Vest, cei care știu asta nu deschid gura, ci îi încurajează pe trâmbițașii lor din Est să spună că Vechea Europa menține Estul pe linia de plutire. „Îi vedeți pe polonezii, pe cehii și ungurii aceia cicălitori?”, se plâng mereu eurocrații. „Se îndepărtează de liberalism, însă își freacă palmele și se așteaptă să le dăm bani!”. Acest tip de gândire este strâmb din cel puțin două motive. Presupusa obrăznicie a Estului nici nu se compară cu păcatele Vestului (comparați doar ce face Ungaria cu LGBT cu ceea ce face Danemarca cu musulmanii săi). Ceea ce rupe Europa în două nu este o falie culturală (vehiculata extrem de mult), ci statutul de colonie al Europei Centrale și de Est.
Orice analiză trebuie începută prin a vedea ce s-a întâmplat cu cele 11 state care au aderat la UE în 2004. Europa Centrală și cea de Est erau slăbite după căderea comunismului și au trebuit să-și deschidă granițele prea repede. Capitalul din Vechea Europă ar fi trebuit să compenseze pierderile. Însă, așa cum s-a întâmplat deseori în istorie, consecințele cele mai importante nu au fost bănuite. Odată ce au căzut frontierele, s-a produs o hemoragie demografică și Vestul s-a îmbogățit cu 10 milioane de angajați veniți din aceste țări. Dintre aceștia, circa o treime aveau studii superioare și ei sunt cei care au contribuit la mare parte din creșterea economică a Vestului.
La Bruxelles nu este voie să vorbești despre acest uriaș transfer de bogăție. Nimeni nu îndrăznește să se laude că a pus mâna pe acești imigranți albi, creștini, bine pregătiți, extrem de ușor de integrat. Este limpede că, dacă ar face asta, ar fi numiți rasiști.
În Est, elitele tac de rușine pentru că au fost complice la o prăbușire demografică cum numai în vreme de război se poate întâmpla. Croația a pierdut un sfert din populație (un fost premier croat a îndrăznit să spună că acesta este un pericol existențial pentru țară). România, Bulgaria și țările baltice au pierdut o cincime din populație în acest fel. Polonia a pierdut o zecime din populație.
Dezastrul social care s-a produs a fost înspăimântător. Spitalele au fost părăsite de medici. Dintre primele zece țări UE la mortalitatea covid, opt sunt din Europa Centrală și cea de Est. Puteți fi siguri că lucrurile nu ar fi stat astfel, dacă doctorii ar fi rămas în țările lor. Acest dezastru demografic a năruit orice speranță că Estul ar putea ajunge din urmă Europa de Vest. „Europa de Est va îmbătrâni înainte de a se îmbogăți”, spunea Beata Javorcik, profesor la Oxford și economist-șef al BERD pentru Europa de Est.
O altă consecință neașteptată a fost remodelarea peisajului economic din Europa Centrală și cea de Est. La Berlin este interzis să vorbești despre asta. Companiile off-shore bogate au năvălit în aceste țări și au cumpărat cele mai importante firme. Într-adevăr, au salvat câteva mari companii falite (VW a făcut asta cu Skoda, în Cehia, iar Renault cu Dacia, în România). Însă lucrurile nu s-au oprit aici; companiile vestice s-au înstăpânit pe sectoarele cheie din industria și serviciile statelor estice.
În Polonia, străinii dețin jumătate din industrie și din retail, în special prin intermediul marilor companii. În Cehia și Polonia, companiile străine asigură jumătate din exporturi. În Ungaria, străinii asigură patru cincimi din exporturile țării. Acest lucru este fără precedent în țări cu o forță de muncă competentă: cehii erau mai prosperi decât elvețienii sau suedezii, în 1938, iar polonezii și ungurii erau în fața Madridului, înainte de războiul civil din Spania.
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică spune că prin plecarea forței de muncă din Est în Vest, Estul a donat nu mai puțin de 400 de miliarde de euro, bani care au fost investiți în educația acestor oameni. Asta depășește cu mult ceea ce Bruxelles-ul le-a oferit acestor state. Polonia a cheltuit 160 de miliarde pentru a-i educa pe cei 2,6 milioane de cetățeni care au plecat, însă a primit de la UE 138 de miliarde de euro.
Creșterea PIB-ului Vestului care se datorează muncii celor veniți din Est este și mai mare. Vechea UE a câștigat astfel o mie de miliarde de euro, până să lovească pandemia. La aceasta se adaugă investițiile corporatiste. Acum, ele au ajuns la maturitate și aduc profituri și dividende, care iau calea Vestului. Profiturile care pleacă sunt mai mari decât transferurile de la Bruxelles. În plus, fondurile europene sunt cheltuite în Est în special în proiecte de infrastructură, unde companiile vestice primesc majoritatea contractelor și obțin astfel patru cincimi din aceste fonduri europene.
Europa Centrală și de Est a devenit „o uzină” pe lanțurile de producție occidentale – așa a numit-o „Handelsblatt”. Vechea UE sifonează de aici componente pe care le asamblează și apoi le exportă în China și în alte părți.
Dintre statele care aprovizionează astfel Germania, Polonia depășește Franța, Italia și Spania. Europa Centrală și cea de Est au devenit o piață cheie și total captivă a Europei de Vest. Hegemonul german depinde de această piață. În 2020, Berlin-ul a exportat în Europa Centrala si de Est valoari de 179 miliarde de euro, în timp ce exporturile germane în SUA au fost de 103 miliarde, în China de 96 de miliarde și in Rusia de doar 23 de miliarde de euro.
Economiile central și est-europene au crescut, într-adevăr, însă PIB-ul pe cap de locuitor ne amintește cât de multe provocări sunt mai departe. Polonia are jumătate din PIB-ul pe cap de locuitor față de media europeană. Cehia are două treimi. Apoi, trebuie amintit că polonezul produce doar 26% din cât produce un danez. Cehul produce o treime, Romania 18%, iar Bulgaria doar 14% din ceea ce se produce în Danemarca pe cap de locuitor.
Oare Europa Centrala și cea de Est vor ajunge vreodată din urmă Vestul?
Perspectivele nu sunt deloc luminoase. Problemele demografice și galopul Chinei către autosuficiență sunt factori care împiedică dezvoltarea Estului Europei. Însă cheia este sistemul colonial. Pentru a ajunge la prosperitatea unei țări avansate, trebuie să ai aceeași productivitate. Iar Europa de Est trebuie să-și îmbunătățească sectorul inovației, dar statutul de dominion împiedică acest lucru.

Firmele străine sunt lideri în aceste țări. Ele obțin cele mai mari profituri, iar totul este trimis în Vest. Nimic nu garantează că profitul va fi reinvestit. Aceste firme străine își desfășoară activitatea de cercetare și dezvoltare în țările de origine din Vest și nimeni și nimic nu le obligă să facă schimb de informații și tehnologie. FMI a confirmat că aceste companii își obligă filialele din Europa de Est să cumpere tehnologii scumpe din Vest. În plus, filialele companiilor vestice nu au voie să lanseze propriile branduri.

În acest fel, Europa Centrală și cea de Est nu se pot baza decât pe firmele autohtone. Ele sunt însă mici și le este greu să inoveze. Ele se luptă cu birocrația de la Bruxelles și cu o mulțime de stratageme puse la cale împotriva lor. Spre exemplu, certificările europene pot spori cu o cincime prețul de export al unui produs. Apoi, licitațiile publice nu le permit statelor estice să favorizeze companiile autohtone. Dacă guvernul vrea să dezvolte un anumit sector, regulile ajutorului de stat sunt draconice. La un moment dat, premierul polonez Mateusz Morawiecki a izbucnit: „Bogata UE ne vinde VW și Renault. Însă când șoferii noștri de tir au intrat pe piețele lor, au apelat imediat la protecționism”.

La Bruxelles domnesc rețele vechi specializate în măsluirea jocurilor. „La Bruxelles, toți se prefac surprinși când nu apare nici o companie estică la întâlnirile de stabilire a standardelor”, spune un oficial ceh. „Asta este pură ipocrizie. Firmele noastre sunt prea mici și nu fac parte din rețelele băieților cu state vechi de la Bruxelles. De fiecare dată, regulile sunt stabilite de aceiași oameni, înainte să ajungem și noi la masă.”

Pentru că nu are mari grupuri industriale, Estul nu are acces la miliardele oferite de UE pentru proiectele high-tech. Vestul cheltuiește pentru proiecte spațiale, de apărare, de cercetare și dezvoltare. Deși are peste o cincime din populația UE, Europa Centrală și cea de Est au primit doar a 12-a parte din cele 65 de miliarde pentru cercetare și dezvoltare pe perioada 2014-2020. Pentru ca insulta să fie și mai mare, țări extra-UE, precum Norvegia, Israel și Elveția au primit mult mai mult.

Lucrurile se vor agrava pe măsură ce UE va investi tot mai mult în campionii industriali din Vest. Trebuie să ne așteptăm ca Vechea UE să pună mâna pe cea mai mare parte din cele 56 de miliarde de euro sub forma de granturi pentru recuperarea după pandemie. Estul a primit doar 13%, ceea ce este din nou discriminare.

Apoi intervine absurditatea emisiilor zero de carbon. Regiunea estică nu-și permite așa ceva. Cu toate astea, Bruxelles-ul va interzice sursele ieftine de energie. Competitivitatea Estului va fi din nou zdrobită, iar contribuabilii estici vor fi obligați să ofere subsidii companiilor vestice care produc turbine eoliene și alt tehnologii de acest soi.
Șansele ca firmele estice să poată concura la scară globală sunt infime. Între timp, străinii vor profita de orice ocazie pentru a mulge aceste țări, prin companiile implantate aici, fără să le ofere acces la cea mai bună tehnologie. Europa Centrală și cea de Est vor intra într-o capcană a venitului mediu, vor fi blocate pentru totdeauna, în timp ce economiile anacronice ale Vechii UE se vor lupta să țină pasul cu China și SUA.

Crevasa economică din UE va conta pe mai departe. Ea este deja prea mare și vor apărea și mai multe resentimente, regiunea se va depopula și ar putea face implozie în orice moment. Pentru a reduce acest risc, Bruxelles-ul ar trebui să pună la cale un New Deal pentru imperiul său. Ar trebui să ajute afacerile din Est să se extindă.

Cât îi privește pe politicienii din Est, aceștia ar trebui să denunțe colonialismul și să obțină libertate de acțiune pentru firmele autohtone. Dacă nu se va produce o schimbare radicală, Vechea Europă ar trebui să se pregătească pentru noi forme de populism și alte consecințe ale ruperii în două a Europei.”