Am primit de la prieteni textul de mai jos, publicat cu ani în urmă de dl Claudiu Târziu, repus în circulație zilele trecute pe internet. Mă văd nevoit să comentez acuzațiile care mi se aduc. Iată mai îjntâi textul, așa cum a fost de curând republicat:
*
joi, 1 octombrie 2009
Ceauşismul lui Ion Coja este taxat şi de foştii prieteni
Profesorul universitar Ion Coja şi-a anunţat recent intenţia de a candida la preşedinţia României. Dl Coja este cunoscut ca un naţionalist fervent, „de dreapta”, mai ales pe baza faptului că a fost apropiat al lui Petre Ţuţea. Nu ştiu ce a învăţat de la Ţuţea, dar ştiu ca dl Coja a fost secretar de partid pe Universitatea Bucureşti, că a fost senator PDAR, că a fost şi este lider al Vetrei Româneşti Bucureşti (legătura civică a PUNR cu lumea), că scrie de ani buni în România Mare a lui Vadim Tudor, că a candidat pe listele PNG-ului lui Becali şi că are un discurs virulent naţionalist şi nostalgic comunist. Toate acestea îl califică drept un adept şi instrument al naţional-securismului de tip ceauşist.
Cu puţină vreme în urmă, şi-a deschis drum, prin unii ciraci mai tineri de aceeaşi teapă, către Mănăstirea Petru Vodă, unde a îndrăznit să-i ceară binecuvîntare pentru a candida la preşedinţie părintelui stareţ Iustin Pârvu. Părintele nu e la curent cu multe din mizeriile scenei noastre politice, pentru că n-are timp de prostii, avînd în grijă mii de suflete, care vin să i se spovedească şi să ceară cuvînt de folos. Înşelat de cei care i l-au prezentat pe dl Coja, nu numai că i-ar fi dat binecuvîntare – cel puţin aşa susţine dl profesor -, dar l-a şi rugat să predice în ziua Naşterii Maicii Domnului.
În predica aceea, mai mult un recurs la istorie, dl profesor Coja a făcut un nou elogiu ceauşismului şi a deplîns moartea dictatorului. Din păcate, nu a fost oprit din cuvîntare şi dat afară din mănăstire, aşa cum s-ar fi impus, avînd în vedere că părintele Iustin a făcut un car de ani de închisoare politică, pe vremea cînd Ceauşescu era general de securitate, iar în cimitirul de la Petru Vodă îşi doarme somnul de veci un martir al temniţelor comuniste, părintele Gheorghe Calciu, cel care a fost închis şi în anii 70, pentru că s-a opus dărîmării bisericilor, şi a fost considerat duşmanul personal al lui Ceuşescu.
Susţinătorii dlui Coja, care încet încet se dovedesc trădători deopotrivă ai ortodoxiei şi ai neamului românesc, nimic altceva decît nişte naţional-securişti de cea mai proastă factură, n-au suflat un cuvînt despre acest eveniment. Ba au şi postat pe anumite site-uri fotografii cu dl Coja alături de foşti deţinuţi politici, insinuînd susţinerea de care s-ar bucura din partea acestora.
De altfel, dl Coja întreţine de multă vreme relaţii cordiale cu anumiţi foşti deţinuţi politici, care se lasă îmbătaţi de discursul său, ignorînd toate elementele naţional-comuniste şi toate laudele aduse lui Ceauşescu. Dl Coja a reuşit chiar, pe la mijloocul anilor 90, să devină preşedinte al Fundaţiei Buna Vestire – organizaţie cultural-educativă a foştilor deţinuţi politici – şi a încercat să candideze la preşedinţia României din partea Partidului Pentru Patrie, fondat de foşti deţinuţi politici, în majoritate legionari.
Astăzi, foştii prieteni încep să realizeze pe cine au încălzit la piept.
Secretarul general al PPP, Florin Dobrescu, îl pune la punct pe dl Coja, cu duhul blîndeţii, dar ferm.
Redau aici doar cîteva pasaje, îndemnîndu-vă să citiţi textul integral aici.
Personal, vã mãrturisesc cã am fost consternat sã citesc afirmatiile dvs.. Cum domnule profesor, chiar asa? În acceptia dvs. Ceausescu „si-a iubit tara si poporul, s-a straduit pentru binele nostru”…? A fost posibil sã o spuneti atat de deschis, de dezinvolt ?Nu pot sa cred ca nu aveti cunostintã de faptul cã, prin anii 1950, Nicolae Ceausescu conducea reprimarea unor rascoale taranesti anti-colectivizare si chiar divizii de Securitate prin Muntii Fagarasului, dupa partizani (vezi si Gavrila-Ogoranu, „Brazii se frang dar nu se îndoiesc”, vol II).
Pentru ca, mai apoi, prin anii 1980, sa distruga a cincea parte din Bucurestiul istoric (este unicul caz de oras distrus in timp de pace – desigur exceptînd cazul lui Nero), si sa inceapa o cruda campanie de distrugere a satelor, avand ca zona pilot pentru experiment judetul Ilfov. Sunt dispus sã vã invit la mine, in comuna 1 Decembrie, sa va arat blocurile cu 3 etaje, dar fara apa, canal, WC si încãlzire centralã. […]
Pentru ca, mai apoi, prin anii 1980, sa distruga a cincea parte din Bucurestiul istoric (este unicul caz de oras distrus in timp de pace – desigur exceptînd cazul lui Nero), si sa inceapa o cruda campanie de distrugere a satelor, avand ca zona pilot pentru experiment judetul Ilfov. Sunt dispus sã vã invit la mine, in comuna 1 Decembrie, sa va arat blocurile cu 3 etaje, dar fara apa, canal, WC si încãlzire centralã. […]
Cu ce credeti deci ca a fost mai roman comunistul Ceausescu decat comunistul Gheorghiu-Dej, sa zicem? În fond, Dej nu a demolat atatea biserici cate a demolat Ceausescu. Si nici satele românesti. […]
Dar, în ultimã instantã, in anii genocidului antiromanesc, Ceausescu era in conducerea PCR si a fost implicat direct in represiune. Ori ce vreti sa acreditati: ca in 1950 era criminal stalinist, iar in 1965 il apucase brusc umanitarismul? Haideti sa fim seriosi, d-le profesor ! […]
E dreptul dvs. sa aveti orice opinie, si va respect orice opinie. Personal insa, vreau sa va spun ca am oroare de amintirile sumbre ale acelor ani si de orice laude sau scuze care i se gãsesc lui Ceausescu. […]
În ceea ce-l priveste pe Ceausescu, pentru mine si romanii care au suferit atunci, ramane un diavol criminal care si-a meritat soarta.Pentru cã, în fond, de Craciunul lui 1989, a fost ucis în halul acela de nimeni altcineva decât de tovarasii sai din PCR. Cu acordul tovarãsilor de la Moscova. Dupa tipicul obicei al comunistilor de pretutindeni de a se elimina unii pe altii. E plinã istoria PCUS-ului, e plinã istoria partidelor comuniste europene si de pretutindeni de aceste procedee de exterminare a rivalilor interni.
Si apoi, Ceausescu nici macar nu credea in Dumnezeu. Asa ca, pentru el, precum si pentru cei care l-au omorat, ori Craciun, ori nu, tot aia era.
Si este si acum. Caci la conducerea structurilor din România sunt aceiasi oameni. Ei sau urmasii lor.
Si apoi, Ceausescu nici macar nu credea in Dumnezeu. Asa ca, pentru el, precum si pentru cei care l-au omorat, ori Craciun, ori nu, tot aia era.
Si este si acum. Caci la conducerea structurilor din România sunt aceiasi oameni. Ei sau urmasii lor.
Ion Coja
Stimate domnule profesor,
Sunt întru totul de acord cu cele pe care le-ați scris. Pot să intuiesc motivele ieșirii la rampă a unora dintre cei care v-au atacat imediat după anunțarea candidaturii dvs. la președinția României, ca să nu spun mai mult… Este cert că Băsescu, ca și ceilalți președinți ticăloșiți post-decembriști au fost creația serviciilor secrete. Acestea au fost deranjate că dvs., chiar fără șanse să câștigați alegerile pe care le câștigă NUMAI cei desemnați de colonialiști, veți rupe voturi de la Băsescu, care se baza pe electoratul de dreapta, din rândul căruia aveați și dvs. susținători. Da, aveți dreptate. Este regretabil că o mare parte a opiniei publice nu a înțeles nici demersul politic de lungă durată și efortul extraordinar pe care gruparea național-suveranistă a regimului socialist de stat (nu comunist! comunismul a fost o utopie amăgitoare care nu a existat niciodată, nicăieri!) l-a făcut în scopul de a face România suverană și independentă, de a o dezvolta mult și de a-i asigura proprietatea asupra TUTUROR resurselor naturale și umane care să asigure generațiile viitoare. Din păcate, trădătorii aduși la putere de Securitate în 22 decembrie 1989, în complicitate cu serviciile secrete din Est și din Vest, care au atacat România în acel sângeros și trist decembrie, aveau să distrugă toate realizările și să denatureze imaginea lui Ceaușescu și a tuturor național-suveraniștilor patrioți ai României. Cominterniștii judeo-bolșevici aliați cu securiștii trădători și dornici de a jefui uriașele bogății acumulate de poporul român, prin munca de jumătate de secol, au distrus această țară și au transformat-o în colonia de astăzi, jefuită „la sânge” de companiile multinaționale, bănci etc., care nici măcar nu-și plătesc obligațiile fiscale…
Enorm îmi pare de rău că nu pot fi de acord cu dumneavoastră, domnule profesor. Eu regimul Ceauşescu l-am reconsiderat mai pozitiv doar privind retrospectiv şi doar luând distanţă de ceea ce am trăit direct în acea vreme. Căci…
Nicolae Ceauşescu, împins de Ceauşeasca, a greşit mereu, chiar şi numai că a ordonat sa se tragă în populaţie în decembrie 1989. A ordonat să se tragă în oameni pentru ca aceştia, care îl contestau, să moară! În faţa acestui aspect nu mai contează dacă erau „agenturile străine“ cele care îi doreau căderea. Tatăl meu se afla lângă Ceauşescu (împreună cu ministrul Ilie Văduva, şeful lui), în noaptea de 21 decembrie 1989, ca slugă a regimului, în sediul CC, când s-a întâmplat aceasta. Eu mă aflăm la Inter la Baricadă, alături de ceilalţi oameni sătui de minciună şi de viaţa de sclavie, de foame, strigând împotrivă, iar un şef al USLA mi-a zis, direct (în dreptul MCE, ulterior BCR) ca eu voi fi primul omorât, că m-a luat la ochi. Doar eu ştiu acum că acel şef USLA-Bucureşti a murit acum câţiva ani, în timp ce era cercetat într-o cauză penală iniţiată de mine. Zile întregi am fost pe stradă din 21 până în 25 decembrie 1989 şi nu m-a atins nici un glonţ, deşi s-a tras în veselie, ţintit, asupra mea.
În noaptea de 21 a început să se tragă la Inter. Sânge, sânge, sânge, sânge peste tot pe jos. Din strigătele curajoase împotriva regimului, aceleaşi voci de mai înainte piereau urlând muribunde. Iar eu am fugit, alături de câţiva prieteni. Niciodată nu ne-am gândit că am fi fost „revoluţionari“. Ne era de ajuns că am supravieţuit.
P.S. Cine vă trimite sau scoate la iveală acel text vechi împotriva dumneavoastră al lui Claudiu Târziu, vă este duşman amândoura, cum duşmăneşte şi naţionalismul.