Ce scriau documentele secrete ale guvernului ungar despre români la 1907

ROMÂNII DIN UNGARIA

SPRE UZ CONFIDENŢIAL

CU CONTRIBUŢIA COLABORATORILOR,

SCRISĂ DE

H U S Z Á R  A N T A L

TRADUCĂTOR AL MINISTERULUI DE INTERNE AL REGATULUI UNGARIEI

(…………………………………….)

La conferinţa lor, a românilor din Ungaria, ţinută în 10 ianuarie 1905 la Sibiu , ei au abrogat pasivitatea, pe care şi-au asumat-o în anul 1881 în unele părţi din Transilvania şi în anul l892 pe teritoriul întregii ţări , şi au decretat intrarea în activitatea politică , activitate al cărei ţel este ca în parlamentul Ungariei să fie aleşi cât mai mulţi reprezentanţi  ai naţionalităţii române, dintre aceia care se bazează pe programul din anul 1881 al „Partidului Naţional Român” , program al cărui principiu fundamental este : Odată cu redobândirea autonomiei Transilvaniei, în virtutea negării deschise şi ne disimulate a Ungariei ca fiind stat unitar al naţiunii maghiare şi conform părerii naţionalităţilor ei , dezmembrarea ei în temeiul federalismului .

În spiritul programului „partidului naţional român”, care pune în pericol integritatea statului şi a naţiunii maghiare , la alegerile generale de deputaţi , desfăşurate în anul 1906 , care au fost prilej pentru primele experimente politice ale românilor , au ajuns deja  în mâinile românilor extremişti 15 mandate , iar în două dintre circumscripţii , prin intermediul candidaţilor de deputaţi români care aparţineau partidului constituţional , s-a reuşit eşuarea candidaţilor naţiunii în vreme ce nereuşita candidaţilor naţionalităţii române , în faţa celor ai coaliţiei , în 15 dintre circumscripţii,  s-a datorat doar unei minime diferenţe de voturi .

Importanţa politică a acestui moment nu constă în numărul deputaţilor de naţionalitate română aleşi , ci se ascunde în împrejurarea că în ţară n-a fost , se poate spune aşa , nici o circumscripţie locuită de români în care populaţia română să nu se fi îngrămădit , cu un mai mic sau mai mare succes , în jurul candidaţilor populaţiei române, despre care , vreme de decenii de pasivitate în această privinţă , n-au avut nici o veste .

Pricina acestei întâmplări , a alegerii într-un atât de neobişnuit de mare  număr de candidaţi ai naţionalităţii române, nu într-o trecătoare pasiune politică a populaţiei române trebuie căutată,ci în din vreme şi sistematic pregătita reţea ale cărei fire au fost împletite, în perioada pasivităţii politice , prin urmare vreme de decenii, de conducătorii politici români extremişti, orientaţi desigur împotriva statului Ungar..

Pasivitatea românilor din patria noastră , atotcuprinzătoare, a fost o teorie învăluită în fraze fornăitoare şi menită să inducă în eroare străinătatea , teorie pe care însă românii n-au putut-o, nici în felul acesta, valorifica în viaţa practică: a fost doar un vicleşug politic pe care bărbaţii de frunte ai politicii naţionaliste româneşti l-au plăsmuit în scopul inducerii în eroare a cercurilor politice maghiare.

Şi, într-adevăr, le-a şi reuşit asta , deoarece cercurile politice maghiare , încredinţate că românii,  în starea lor de pasivitate, sunt liniştiţi în toate cele şi s-au îmblânzit de-a binelea, au omis , cu privire la ei, obişnuita procedură a supravegherii lor severe şi consecvente, măsură pe care , în mod firesc , le-o impunea înseşi interesele vitale ale statului naţional maghiar, omisiune de care bărbaţii din fruntea românilor au profitat, cu mare şiretenie şi îndemânare pentru a-şi amenaja, într-o manieră intensivă şi în aşa fel biserica , instituţiile de învăţământ , culturale, economice şi în mod special pe cele financiare, încât,  în cazul ivirii perspectivei autorizării activităţii lor politice, toate aceste instituţii să le fie utile ca bastioane de apărare şi promovare a politicii naţionale româneşti extremiste.

Iar în momentul în care bărbaţii din fruntea românilor s-au convins  că instituţiile pe care le au acum în mână îi învăluie pe români ca o plasă ocrotitoare de-acum rezistentă, s-au pronunţat pentru o activitate politică în interesul căreia ei au mobilizat toate aceste instituţii ce le aveau în mână, folosindu-le ca instrumente de presiune şi de terorizare şi prin care, trezind în populaţia română „conştiinţa naţională română”, l-a târât pe român, chiar şi în ciuda convingerilor sale mai bune, pe cărarea unei politici îndreptată împotriva statului maghiar şi a naţiunii maghiare.

Elementele nutritive ale politicii antistatale extremiste a românilor din Ungaria sunt următoarele :

1 . Societăţile financiare româneşti din Ungaria , care îi dirijează şi în plan politic pe toţi românii de la sate aflaţi în relaţii cu ele , îi influenţează şi dacă trebuie îi şi terorizează . Drept urmare toate societăţile financiare româneşti sunt focare politice care funcţionează bine şi sigur , cu efect , în toate acele ţinuturi locuite de români în al căror centru se află ele. Pentru a dovedi această afirmaţie mă refer doar la împrejurarea că cei mai mulţi reprezentanţi ai minorităţilor au fost aleşi în acele circumscripţii în centrele cărora câte o societate financiară mai mare îi seduce pe români , exemple fiind judeţele Arad , Hunedoara , Caraş –Severin, dar şi la faptul că cei mai mulţi candidaţi la deputăţie sunt directorii generali ori juriştii vreuneia dintre societăţile financiare româneşti .

2 . Fundaţiile româneşti, care, cu bursele lor în valoare de multe sute de mii de coroane pe  an, au făcut posibil ca intelectualitatea românească să crească rapid şi într-un număr disproporţionat, pe primul loc în acest spor aflându-se avocaţii români. Mulţumită unor astfel de burse oferite de aceste fundaţii, numărul avocaţilor români  este azi atât de mare încât nu  mai există în toată ţara nici măcar un cuibuşor de români care, în trânta lor cu o judecătorie de plasă, să nu dispună de câţiva avocaţi români care, după ce s-au stabilit pe acolo, se apucă de îndată, în interesul subzistenţei proprii, să înfiinţeze societăţi financiare de-ale românilor, în a căror frunte se  saltă ca directori generali ori măcar drept jurişti-consulţi, şi care, cu prilejul contactelor zilnice cu românii  din respectivele zone, sunt factorii politici cei mai eficienţi în promovarea politicii naţionaliste româneşti, politică prin intermediul căreia ei se străduiesc să apuce câte un mandat de deputat.

3 . „Asociaţiunea pentru literatură română şi cultura poporului român” ( „Astra”) , care, în perioada de pasivitate , profitând de lipsa controlului de stat, s-a dezvoltat atât de rapid încât, prin filialele şi agenţiile pe care le-a înfiinţat pe teritoriul Ungariei, azi se constituie într-o reţea extrem de răspândită, este un tot unitar, fiind în felul acesta cel mai impunător şi eficient factor de mijlocire a politicii naţionalităţii române. Iar o asemenea situaţie se datorează şi faptului că nu numai însăşi asociaţiunea, in sine, obişnuia să-şi ţină adunările generale  mereu în alte şi alte oraşe – reşedinţe ale unor mereu alte regiuni locuite de români, ci şi faptului că şi filialele obişnuiesc să-şi ţină adunările generale teritoriale în mereu alte comune mai mari din teritoriu, prilej cu care, prin serbările prilejuite de astfel de ocazii şi sub masca aceasta a culturii, ele servesc , cu cele mai potrivite instrumente de care pot dispune, scopul de a trezi în populaţia românească din asemenea meleaguri „conştiinţa naţională a românilor”,  care, după aceea, este valorificată de politicienii extremişti români, în mod cât se poate de natural, în interesul politicii naţionalităţii române.

4 . Presa românească din Ungaria  şi mai cu seamă publicaţiile politice româneşti  de la noi sunt de asemenea factori cât se poate de eficienţi ai politicii naţionaliste a românilor. În Ungaria nu mai există azi nici o zonă locuită de români în centrul căreia să nu apară câte o gazetă românească de factură politică . Cu spiritul şi glasul lor fanatizante, exagerările lor, puse în slujba politicii naţionaliste româneşti, aceste publicaţii trezesc, pe zi ce trece mai cu succes, în rândul naţionalităţii române „conştiinţa naţională” al cărei punct de plecare este: întărâtarea şi alimentarea urii împotriva statului maghiar, a naţiunii maghiare şi a limbii maghiare. De altminteri aceste gazete, care în preajma alegerilor inundă pe gratis toate zonele locuite de români, pritocesc, în folosul politicii naţionalităţii române şi al candidaţilor acesteia , o agitaţie de aşa manieră încât îi fanatizează, în înţelesul strict al cuvântului, pe toţi românii . Pe lângă toate acestea, respectivele publicaţii, deosebit de insolente, îi terorizează pe toţi acei români care îndrăznesc să-şi exprime, indiferent în ce formă şi fel, vreun sentiment patriotic  (pro-maghiar n.t.) aşezându-i apoi , pe aceşti „trădători de neam”, la stâlpul infamiei. După fiecare campanie de alegeri de deputaţi îi publică nominal pe toţi românii care au fost calificaţi drept  „trădători de neam”, pe aceia care au votat , pe lângă candidaţii naţionalităţii române aflaţi pe liste, vreun candidat  al vreunui „partid al ungurilor” .

5 . Activitatea politică agitatoare desfăşurată de candidaţii naţionalităţii române este şi ea unul dintre factorii considerabili ai politicii extremiste a naţionalităţii române . Cu prilejul cuvântărilor de dare de seamă ale deputaţilor naţionalităţii române, al discutării propunerilor cu privire la legea dreptului general la alegeri secrete şi acum, la urmă, al adunărilor populare româneşti  convocate sub pretextul propunerilor legislative ce vizează mărirea salariilor profesorilor ce nu predau în şcolile de stat, deputaţii naţionalităţii române bat şi străbat nu numai circumscripţiile lor, ci toate ţinuturile din Ungaria locuite de români, şi, cu acest prilej, aflaţi sub aripa ocrotitoare a imunităţii parlamentare, întărâtă, în cel mai fanatic mod cu putinţă, populaţia română adunată  laolaltă – prin intermediul şi al preoţilor români – împotriva statului maghiar , a naţiunii maghiare şi a limbii maghiare.

6 .Preoţii români şi învăţătorii  care, împreună cu avocaţii români şi cu funcţionarii societăţilor financiare româneşti, sunt cei mai  înfocaţi propăvăduitori ai politicii naţionaliste româneşti extreme , partea leului revenind preoţilor (s.n.), care în ziua de azi au timp berechet şi pentru politică pentru că congrua (salarul)  , respectiv ajutoarele cu care îi fericeşte statul , precum şi funcţiile ce le deţin pe la societăţile financiare româneşti le asigură o viaţă complet lipsită de griji .

Parohii români uzează de influenţa lor nemijlocită, de care se folosesc nu numai ca păstori ai sufletelor românilor (?),  ci, în calitatea lor de directori ai societăţilor financiare româneşti, de membrii ai consiliilor de conducere ori ai comisiilor de supraveghere , bărbaţi de încredere şi emisari ai acestora , produc efecte asupra naţionalităţii române încredinţate păstoririi lor cu crucea şi evanghelia în mână, ca, în interesul politicii extremiste a naţionalităţii române şi al purtătorilor de cuvânt din fruntea acesteia, al candidaţilor de deputaţi ai naţionalităţii române, să fanatizeze acest neam .

Prin urmare , conform tuturor acestora, lucrurile se prezintă mai cu seamă aşa : societăţile financiare româneşti, „Asociaţiunea  pentru literatura română şi cultura poporului român”, presa românească, activitatea agitatoare a candidaţilor naţionalităţii române şi clerul românesc se constituie în factori ce induc în  neamul românesc, şi o fac tot mai intens şi ameninţător de la o zi la alta , simţămintele şi strădaniile lor împotriva statului  maghiar, toate acestea fiind numite „conştiinţă naţională”, sunt adică simţăminte şi strădanii care , în cadrul programului „partidului naţional român”, îndreptat împotriva statului şi naţiunii maghiare, se manifestă pe zi ce trece din ce în ce mai agasant şi într-un mod tot mai ameninţător pentru statul maghiar, naţiunea maghiară şi limba maghiară .

În tot cazul, politica de stat maghiară va trebui să evalueze raporturile pe care le are cu românii din Ungaria, în plan numeric, cu biserica, şcoala, cultura lor  şi în domeniul economic, precum şi politica lor extremistă şi lipsită de patriotism, alimentată ca atare de toate acestea, evaluare în urma căreia – drept urmare a cunoaşterii mai pătrunzătoare a acestor relaţii – românii ar putea fi constrânşi , încă de azi,  să se încadreze cu o rigoare care să nu fi  cunoscut nici un fel de târguială  în limitele conceptului de stat maghiar.

Nota redacției: Lupta românilor din Ungaria, la început de veac al XX-lea, este un capitol de istorie politică puțin cercetat, puțin cunoscut! În fruntea lor, preoții români, fără deosebire între ei, ortodocși și greco-catolici, cu toții „uniți”, alături de avocați, învățători și profesori, ziariști, bancheri…

Trebuie să remarcăm că UDMR-ul de azi preia mult din tacticile și strategia patrioților români ardeleni, știm că o fac deliberat, dar ne îndoim de succesul udmerist deoarece între ei, luptătorii români de odinioară și activiștii de azi ai hungarismului, este o mare deosebire: justețea cauzei!

Românii vizau dezmembrarea așa zisei Ungaria Mare, alături de alți minoritari – slovaci, sârbi, germani, proces ce intra în logica istoriei de impunere a principiului național. Azi, UDMR și susținătorii săi, vizează cai verzi pe pereți, dar numai un singur scop pot ei atinge: tensionarea relațiilor dintre români și maghiari, internaționalizarea acestor tensiuni, doar-doar se va naște o „problemă a maghiarilor din România”!

Și nu este exclus să descopere lumea că într-adevăr există o problemă a maghiarilor : maghiarii sunt singurul factor de instabilitate politică în centrul Europei. Problema este a maghiarilor care nu sunt capabili să-și pună la punct exaltații și frustrații, tolerându-le excesele unui șovinism stupid, pe cât de stupid, pe atât de activ, de ne-astâmpărat, din păcate…