Text primit de la Traian Sbarcea

 

Ca să-ti dai seama de nivelul culturii unui popor, merita sa vezi si ce sarbatoreste el.
Ungurii, la 15 Martie, sarbatoresc Revolutia de la 1848, cand:
– condusi de un slovac – Kossuth Lajos ,
– au luptat sub comanda unui general polonez – Bem,
– cand capitala Ungariei era in Slovakia, la Bratislava,
– inspirati de versurile lui  Sándor Petőfi, mai bine zis Alexander Petrovič, caci era si el slovac,
– cu un consilier pianist evreu George Lichtenstein,
– sa obtina independenta Ungariei de sub regimul imperial austriac, o Ungarie în care maghiarii erau o minoritate de 35%,
– mentinand insa in hotarele Ungariei teritorii si populatii romanesti, sarbe, croate, slovace si cehesti.
Ce era unguresc in toata aceasta afacere care a fost inabusita de trupele rusesti? Cum poti sa sarbatoresti o infrangere? O bine meritată înfrângere?!
*
Nota redacției: Am întrebat un coleg maghiar ce alte zile ar mai putea fi propuse ca zi de mândrie și satisfacție națională?… Spre mirarea și sincera mea întristare l-am pus în mare încurcătură pe bietul om… Am perceput mai bine ca oricând drama poporului vecin… Insatisfacție pe toată linia…  Niciun 24 ianuarie, 10 sau 9 mai, 27 martie, 1 decembrie și altele, posibile zile naționale pentru noi.
Dacă ar fi după mine, aș mai institui ca zi națională 15 august, să avem două. Motivația? E la mintea oricui! Pe 1 decembrie am sărbători izbânda românească în plan istoric, politic, iar la 15 August ar putea fi ziua creștinătății românești! A celei mai vechi lumi creștine din Europa!… Ziua excelenței noastre în plan spiritual, duhovnicesc! A împlinirii noastre întru Iisus Hristos!
i.c.