- Contains Link
nick,
Un exemplu edificator:
1-Vladimir Tismăneanu, scrie pt Basescu, care citeste in Parlamentul Romaniei Procesul comunismului! Acesta-i Vladimir: Vladimir Tismăneanu este fiul militanților comuniști Leonte Tismăneanu și Hermina Marcusohn. A urmat cursurile Liceului 24 (actualul Jean Monnet) din cartierul Primăverii, unde a fost coleg de clasa cu Nicu Ceaușescu și alți copii sau nepoți de nomenclaturiști (Răutu, Gheorghiu, Brucan, Onescu, Doicaru)
2-tatal: Leonte Tismăneanu (născut Leonid Tisminețki; n. 26 februarie 1913, Soroca – d. 1981, Otopeni) a fost un militant comunist român evreu, născut în Gubernia Basarabia, în acea vreme, parte a Imperiului Țarist.
Tismăneanu a devenit membru al Partidului Comunist din România în anul 1933, și, în aceeași perioadă, a cunoscut-o pe cea care i-a devenit după un timp soție, Hermina Marcusohn, șefă a celulei Frontului Studențesc Democrat. A fost tatăl politologului Vladimir Tismăneanu.
În anii 1930 Leonte Tismăneanu a fost, pe rând, secretar al Uniunii Tineretului Comunist din sectorul 2 al Bucureștiului, apoi activist comunist la Brăila și Galați. După o perioadă de șase luni petrecută în închisoare, ca deținut politic, s-a întors la Soroca, unde a deținut funcția de secretar regional al P.C.d.R. Apoi, a revenit la București, în sectorul 3, iar în 1935 a fost exmatriculat din facultate din cauza activismului său comunist și condamnat la închisoare împreună cu Grigore Preoteasa, fiind acuzați că au deținut documente ilegale (comuniste). La anchetarea acestui caz, Tismăneanu a refuzat să colaboreze cu Siguranța Statului.
Războiul Civil Spaniol
După ispășirea condamnării Leonte Tismăneanu a plecat în Spania, urmând-o pe Hermina Marcusohn, pentru a se înrola în Brigăzile Internaționale de voluntari care luptau în Războiul Civil Spaniol alături de trupele regimului republican de la Madrid. Evocând acea epocă, Vladimir Tismăneanu a făcut următoarea mărturisire: „Tatăl meu, care atunci se numea Leonid Tisminețki, și-a pierdut brațul drept la vârsta de 24 de ani, în 1937, în timpul uneia dintre cele mai sângeroase bătălii din Războiul Civil (și-a schimbat numele în Leonte Tismăneanu în 1948, la cererea unor înalți activiști de partid). Printre românii care au lucrat în spitalul Brigăzilor Internaționale au fost dr. Shuli Brill și infirmierele Sanda Sauvard, Galia Burcă, Elisabeta Luca și Hermina Marcusohn (mama mea)”.
În aceeași ordine de idei, în extrasul din Lista comuniștilor români răniți în Spania, document întocmit de Comitetul voluntarilor români de la Paris, la 20 martie 1939, se preciza: „[Leonid Tisminețki:] Muncitor tipograf, 25 de ani, născut în Basarabia (Soroca). În Spania, se află de un an. Are brațul amputat. Membru PCR. A fost de mai multe ori arestat și bătut. A fost în închisoare. Are o mamă bătrână, văduvă”.
Anii la Moscova
După încheierea războiului civil din Spania, Leonte Tismăneanu s-a refugiat împreună cu soția sa în URSS și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a lucrat în capitala URSS în calitate de redactor la secția română a postului de radio „Moscova”, fiind coleg cu Leonte Răutu, Ana Pauker și Vasile Luca.
Si tocmai tu, vii sa scrii despre Procesul comunismului si nu te scuipa nimeni? Si pentru ca nu a fost destul, il batjocoreste pe Octav Bjoza, care este președintele AFDPR (Asociația foștilor Deținuți Politici} numindu-l criminal pt ca a participat la comemorarea legionarilor morți în închisoarile comuniste și a declarat că a avut ce învăța de la aceștia. Ei bine, e un motiv numai bun pentru ca Vladimir Tismăneanu să maculeze si sa scrie nu mai puțin de trei articole (deocamdată) despre greșeala impardonabilă a Președintelui României de a-l decora pe acest “criminal”. Și, evident, de a cere demisia consilierului Andrei Muraru, care ar fi propus această nepermisă decorare. Tismăneanu, urmașul și beneficiarul direct al comunismului impus cu șenilele și țeava T-34-ului sovietic!
* Doamne, da-mi putere sa nu fac fapte rele!
*