Text apărut în 1991 în revista „Țara Noastră”, publicație a Uniunii Vatra Românească. A figurat ca editorial în primul număr, dacă mai țin bine minte…
.

.

ÎN LEGITIMĂ APĂRARE

Unul dintre cele mai triste adevăruri descoperite după Revoluţia din Decembrie este şi acesta: avem mulţi duşmani. Mai mulţi decât ne-am fi imaginat. Povestea cu “agenturile” străine s-a dovedit cumplit de adevărată. Dar şi incompletă. Căci duşmanilor din străinătate va trebui să le adăugăm persoanele şi organizaţiile din ţară, publice sau clandestine, vădit angajate în activităţi antiromâneşti!
Ne pomenim astfel dinaintea unei întrebări extrem de grave, năucitoare: suntem în stare noi, societatea românească, statul român, poporul român, suntem oare în stare să facem faţă acestui atac dus cu cele mai felurite mijloace?
Rămâne de văzut în ce măsură guvernul şi instituţiile statului îşi vor înţelege atât menirea, cât şi condiţiile ciudate în care, azi, le e dat să funcţioneze. Noi, ceilalţi însă, ca persoane particulare, civile, ca popor, nu putem lăsa totul în grija statului, a guvernului. În spatele acestor cuvinte, al acestor instituţii, se află, la urma urmelor, tot oameni. Iar oamenii îşi fac datoria, unii mai mult, alţii mai puţin, iar alţii chiar deloc! Aşadar, câtă încredere să avem în oameni? În oamenii din guvern, din armată, din poliţie ş.a.m.d.? Oameni sunt şi ei! Adică te poţi aştepta la orice!… Şi în bine, şi în rău! În aceste condiţii, şi în pas cu noile mecanisme social-economice, care promovează “libera iniţiativă”, ne propunem şi noi ca, prin paginile acestei reviste să stimulăm şi să promovăm libera iniţiativă a iubirii de ţară, a răspunderii patriotice!…
Nu ne ştim să rostim aceste cuvinte, altele mai patriotice nu găsim, iar momentul este un moment de necesitate. Necesitatea de a nu ne mai pierde în fel şi fel de menajamente lexicale, care să facă suportabil adevărul. Căci adevărul nu mai poate fi îndulcit prin alegerea cuvintelor! Pentru a face faţă unor planuri ce ţintesc în însăşi inima noastră ca popor, ca stat. Ţintesc direct în fiinţa noastră. În Transilvania!…
Adevărul acesta trebuie cunoscut de toată suflarea românească de la Nistru până la Tisa!… Altminteri, lovitura plănuită îşi va atinge ţinta!
Ne propunem aşadar să deschidem în paginile revistei “Ţara Noastră” o tribună de dezbateri – pe marginea unor evenimente, ştiri, atitudini şi ce ar mai putea fi – în legătură cu interesele mari româneşti, printre care, pe primul loc, se află dreptul românilor de a fi stăpâni între hotarele unde ei se află trăitori de mii de ani şi unde ei sunt de câteva ori mai numeroşi decât orice altă minoritate naţională, precum şi decât toate acestea la un loc.
O vom spune din capul locului că nu ne îngrijorează cel mai tare revizionismul maghiar! Ne vom face o datorie elementară, cetăţenească, din a identifica un număr cât mai mare de piese şi acte din care se articulează vastul complet antiromânesc, ale cărui fire duc la Budapesta sau în vreo altă capitală, unde s-au aciuat nostalgicii Ungariei Mari de odinioară, acea Ungarie dobândită prin intrigi de cabinet şi în care maghiarii abia dacă reprezintă o treime din populaţie.
Vom fi primii care ne vom bucura ca alarma noastră să se dovedească falsă. Vom suporta cu împăcare oprobiul public pentru lipsa noastră de înţelegere faţă de evenimentele ce se petrec în jur. Vom fi primii să ne cerem iertare vecinilor noştri pentru pripeala şi inoportunitatea îngrijorării noastre!… Ne este teamă că vom fi exagerat cu cele de mai sus! Dar mult mai mare teamă ne e că am putea sta cu mâinile încrucişate atunci când României, poporului nostru, i se pregătesc suferinţele cel mai nemeritate!
În chip solemn, facem următoarea precizare: orientarea revistei întru apărarea intereselor vitale ale poporului român, ale statului românesc, ne va pune deseori în situaţia de a folosi cuvintele ungur, maghiar, Ungaria etc. Nu vom putea face de fiecare dată precizarea că nu îi avem astfel în vedere, ca adversari, pe maghiarii şi ungurii ce-şi văd, omeneşte, de viaţa lor, fără a năzui spre ceea ce este al altuia. Adică, în mare, poporul ungar, maghiarul cu care te întâlneşti şi te salută zi de zi, coleg sau vecin, pe străzile Budapestei, la Cluj sau în Bucureşti. Altfel spus, împărtăşim întru totul părerea lui Aurel C. Popovici, potrivit căruia “convingerea celor care cunosc starea de lucruri din Ungaria este că tot răul vine de la acei conducători politici exaltaţi şi şovini, iar nu de la poporul de rând, care nu are niciun rol în politica de maghiarizare forţată a altor neamuri”.
Da! Ne declarăm adversari ai acelor lideri maghiari exaltaţi care au urâţit viaţa noastră după 22 Decembrie, aţâţând la ură faţă de tot ce e românesc!…
De aceea, distingând net între fanaticii şi exaltaţii nobilei idei naţionale, pe de o parte, şi mulţimea oamenilor cu minte şi simţ al măsurii, revista noastră îşi propune să găzduiască orice material publicistic – text, fotografii etc, capabil să întindă şi să întărească punţi de înţelegere între popoarele noastre . Facem aşadar cuvenita invitaţie adresată tuturor cititorilor noştri, români şi maghiari sau de altă naţionalitate, căci ţara este a noastră, a tuturor, de a colabora în acest spirit cu noi, sporind astfel omenia şi buna înţelegere din Ţară!

Ion Coja