Domnule Director al SIE, SRI,

Subsemnatul ION COJA, fiind vorba de situaţia mea, ba, mai corect, aş putea spune soarta mea, îmi îngădui să vă sugerez următoarele:

1.LUAŢI LEGĂTURA CU AUTORITĂŢILE ISRAELITE, cu Ambasada din Bucureşti şi cu Mossad mai ales, ca să le faceţi cunoscut materialul pe care vi l-am înaintat pe mai multe căi şi explicaţi-le că le revine obligaţia de a-i identifica pe cei 10 rabini, ca şi pe autorul scrisorii, pentru a le face cunoscut, mai înainte de orice, că la mijloc, la originea acestei „crize” se află gestul impardonabil al lui AUREL VAINER de a pune în circulaţie un text falsificat, falsificat prin omisiune şi citare trunchiată. Din pricina acestui text falsificat, în mod eronat am fost asimilat, de cei care nu mă cunosc, ca un antisemit stupid şi violent, lipsit de respect faţă de victimele holocaustului şi bucuros să producă alte şi alte suferinţe poporului evreu. Nu sunt eu acela!…

Nedelicateţea, incorectitudinea lui AUREL VAINER, vecină cu ticăloşia, pentru mine are o explicaţie personală: eu l-am atacat în presă, în toamnă, acuzându-l de trădarea deopotrivă a statului român şi a intereselor comunităţii evreieşti. Este vorba de faptul că numitul VAINER, în calitate de vice-preşedinte al grupului de parlamentari ai minorităţilor naţionale, a făcut mari presiuni asupra colegilor de grup parlamentar pentru a-i face să decidă că vor vota favorabil proiectul de lege depus de UDMR cu titlul Statut al minorităţilor din România. Toată presa a calificat acest proiect de statut ca fiind un text juridic anti-românesc. Atât eu, personal, cât şi colegii mei din Vatra Românească, ne luptăm de aproape 20 de ani cu pretenţiile revizioniste ungureşti, cu esenţa şovină a acestora. Ştim bine că nici una din minorităţile din România nu sprijină poziţia arogantă, obraznică şi lipsită de loialitate faţă de România a UDMR-ului. Evreii din România nu au nici cel mai mic motiv să se alinieze la această politică tembelă şi iresponsabilă a liderilor UDMR. Sau, mă rog, aşa cred eu! L-am avertizat pe A.V. că procedând în acest fel nu face decât să aducă mari deservicii evreimii din România, să legitimeze antisemitismul. Ataşez textul prin care l-am acuzat atât de grav pe AUREL VAINER. Menţin acuzaţia.

2.ÎNCERCAŢI SĂ EVALUATI GRAVITATEA AMENINŢĂRILOR, tot cu ajutorul colegilor Dumneavoastră israelieni. Nebuni şi extremişti găseşti în toată lumea. În cazul de faţă este vorba însă de o gravă NEÎNŢELEGERE. Eu nu retractez, nu dau înapoi, căci nu este cazul. Nu am atacat pe nimeni. Nu vreau răul nimănui. Pot greşi, căci oameni suntem cu toţii, supuşi greşelii. Sunt gata oricând să-mi fac mea culpa, dacă mi se prezintă dovada erorii mele. Nu mă simt deloc vinovat în toată această poveste. Poate că am greşit supraevaluând capacităţile intelectuale ale lui AUREL VAINER. Căci, constat, AUREL VAINER nu este numai de rea credinţă, ci este şi incapabil sa priceapă o glumă. Eu nu zic că a fost gluma cea mai bună, dar a fost o glumă totuşi, poate că nu prea reuşită, dar nu asta contează, ci intenţia. Iar intenţia mea de a glumi era evidentă. Regret că AUREL VAINER nu are cu ce să priceapă o glumă, am aflat că deja unii colegi i-au atras atenţia în acest sens. Drept care, în plângerea penală formulată împotriva mea nu mai apelează la acel citat fraudulos. Din păcate, este cam târziu, acel text falsificat a produs deja efecte extrem de neplăcute şi este de datoria Comunităţii evreieşti din România, precum şi a autorităţilor israeliene care susţin şi patronează această comunitate, să facă tot ce se poate face pentru a anula aceste efecte, pentru a asigura revenirea la normalitate! Mă îngrijorează gestul celor 10 rabini. Eu sunt un om religios, respect credinţa oricui şi pe slujitorii religiei. Deşi nu îmi este deloc clar cum a putut o minciună, minciuna lui Aurel Vainer, să fie luată în serios de persoane atât de venerabile! Nu ascund marele disconfort sufletesc pe care mi l-a produs vestea despre serviciul divin ce mi s-a dedicat la sinagogă… E de domeniul ficţiunii pure! Dar nu am nici un motiv să nu iau în serios informaţia pe care mi-a furnizat-o anonimul autor al nedreptei scrisori. Îi mulţumesc.

3.CONSIDER CĂ LUCRUL CEL MAI IMPORTANT, cu consecinţele reparatorii cele mai sigure, l-ar constitui dezminţirea pe care s-o facă publică dl VAINER, prin care să declare că citatul, în forma care a stârnit, pe bună dreptate mânia rabinilor, este totuşi, din fericire, inexistent! Rog autorităţile, româneşti şi israeliene, să facă intervenţii insistente şi categorice pentru a-l determina sau obliga pe AUREL VAINER să facă acest gest prin care să se pună capăt unei situaţii a cărei evoluţie a scăpat de sub controlul celor care au stârnit-o. Sunt convins că doamna ambasador a Israelului are în faţa lui A.V. autoritatea morală necesară. Mă voi adresa dnei ambasador cu o scrisoare în acest sens, dar asta nu lipseşte de importanţă şi de oportunitate intervenţia autorităţilor româneşti.

Sper că nu mă înşel punându-mi speranţe în serviciul ce cu onoare îl conduceţi. Cu cele mai bune urări,

Ion Coja