Întrebarea de mai sus trebuie raportată la textul de mai jos, al domnului RADU POENARU, preluat de pe blog. Așa l-am întrebat, înainte de 1990, pe un evreu dintre cei mai serioși și mai „normali”, membru ilegalist PCR din 1938, marele profesor și om care a fost ALEXANDRU GRAUR: de ce evreii, inclusiv cei reveniți din Transnistria, nu au fost înrolați în Armata Română să lupte împotriva dușmanului lor de moarte?
Răspunsul primit a fost următorul: S-a luat în considerație situația evreilor din alte țări, unde fuseseră decimați, drastic împuținați, așa că, dacă au avut norocul să scape evreii din România, totuși să nu se împuțineze și ei. Dar au fost evrei voluntari care s-au înrolat în Armată.
Am înțeles că acei evrei voluntari pe frontul de Est au fost foarte puțini. Azi am putea să ne întrebăm mai exact: câți evrei din România s-au înrolat după 23 august 1944 pe frontul anti-hitlerist?
Rostul acestei întrebări nu cred că mai trebuie explicat.
Textul domnului RADU POENARU
Nu ne face nici o plăcere să contabilizăm morţii, dar tocmai acest lucru îl fac evreii, acuzând România de Holocaust.Deci înainte de a fi noi etichetaţi de practici macabre oculta sionistă în frunte cu Elie Wiesel să constate că nu facem decât să le împrumutăm metoda de lucru.
Aşadar,la 23 August 1944, armata română a întors armele contra nemţilor, alături de puterile aliate şi a plătit cu 21.035 pierderi de vieţi omeneşti,pe frontul de luptă, scurtând războiul cu 500 de zile.Al doilea război mondial a durat 2000 de zile , timp în care au fost ucişi (spun cifrele oficiale evreieşti) 6.000.000 evrei, rezultând o medie de 3.000 evrei pe zi.Prin urmare dacă războiul s-ar fi prelungit cu încă 500 de zile, ia calculaţi stimaţi holocaustologi, câţi evrei ar fi mai murit în plus,faţă de cei deja morţi ?
E simplu ! 3.000 ori 500 fac exact 1.500.000 ! Atâţi evrei au fost salvaţi de la moarte prin jertfa celor 21.035 militari căzuţi pe front , plus răniţi, mutilaţi pe viaţă.
România a salvat de la moarte un milion şi jumătate de evrei, cu tributul de sânge al celor 21.035 familii îndoliate, de pe urma cărora au rămas văduve şi copii orfani, pentru care statul român n-a avut niciodată bani să-i despăgubească.
Un frate al mamei mele, necăsătorit, de 22 de ani, a murit în munţii Tatra.Acasă îl aşteptau patru surori mai mici şi o mamă deja văduvă, era singura lor speranţă de ajutor. A fost o tragedie, pe care nu a reparat-o nimeni şi astfel de exemple se pot multiplica cu zecile de mii.
Ce ar trebui să facă acum statul român,împreună cu statul Izrael, în ceasul al doisprezecelea? Să pună mână de la mână şi să despăgubească pe urmaşii celor căzuţi pe frontul de vest.Aşa ar fi corect, aşa ar fi cinstit.Iar un prim pas ar fi acela ca Izrael şi holocaustologii mondiali să recunoască faptul că românii au salvat de la moarte un milion şi jumătate de evrei.
Buna ziua! Domnule Coja, va sugerez sa adaugati buton pro/contra (de apreciere ori dezaprobare) la articolele dvs. chiar si la comentarii.
Acest site ar trebui promovat in special tinerilor care sunt indoctrinati cu mistificari ale istoriei…
Felicitari domnule Coja pentru acest site!
Shop for Patriots jerseys cheap and get our ultra fast 7-day shipping standard and 365 day returns on any size order only at our Patriots jerseys cheap online shop.
Nu prea cred ca armata weimar-ului a avut soldati de origine iudaica sau daca existau, doar poate din aceeia de nerecunoscut fizic si cu preputul netaiat deoarece ca in orice armata ar fi fost identificat pe loc daca nu de doctori atunci la dusuri de colegii de arma.
Armata romana dupa parerea mea era plina ochi de soldati evrei asa cum si armata rosie inca de la constituire in 1917 si pina la victoria finala la Berlin in ’45 a avut enorm de multi soldati evrei , de la simpli militari in termen pina la ofiteri si generali daca nu si maresali..deci din nou,atentie, evrei-rusi ABSOLUT patrioti (multi care nici nu se considerau evrei ci de origine evreiasca ff indepartata fara legaturi cu traditiile evreiesti clasice) total dedicati ideii de revolutie socialista si de construire a comunismului si a victoriei lui in lume si SINCER ar fi facut ORICE pentru atingerea acestui deziderat. Curatirea Uniunii sovietice de factiunile tradatoare finantate de angloizi au fost eliminate iar restul care simpatizau din rindul cominternului cu ideea tradarii si a distrugerii sovietelor au fost sau re-educati sau eliminati din conducere. Astfel, prin 1939(cind vestul ar fi trebuit sa atace deja URSS-ul)din cauza acestor CURATENII GENERALE din patid si organele de conducere a fost posibila o aminare a razboiului cu inca TREI ANI!!! timp in care rusii au reusit sa se mai puna la punct dpdv al aparatului de cadre si cel strict militar.
Fara aceste „PURGERI” razboiul ar fi fost PIERDUT deoarece coloana a V l-ar fi lichidat pe Stalin si totul ar fi fost pierdut.
Ce baigui acolo, ce patriotism ABSOLUT?, ca doar Rusia nu era Israelul (Sionul)! Ori tu ai comentat pentru prosti ori faci si prefaci istoria dupa cum iti vine la cap. Citeste atent comentariul de mai jos scris de Dl. Grigoriu si baga la cap.
Domnule Coja,
Aproband spre publicare comentarii ca cele de mai sus nu va face decat rau. Sau Dvs. sunteti DEMOCRAT. Si daca sunteti democrat liberalist ar fi oarecum in regula sa aprobati si comentariile mele.
Cat despre democratie va amintesc ca cineva si-a bagat coada si interesul incepand cu Revolutia din Franta care a eliminat Domnia si regula (nu ma refer aici la casa regala straina de Romania ci la marii nostri conducatori-nedemocrati).
Oare cine a inventat Revolutia ca forma de schimbare sociala?
Grea intrebare!
Tot denigram Dictatura ca find o forma sociala de organizare din cele mai rele.
Dar Stefan cel Mare, dar Mihai Viteazu dar Cuza cand a incercat sa impuna reguli sanatoase? Au voit ei raul natiunii? Nu Domnule Coja! Organizarea statala impusa de Occident foloseste numai si numai celor carora le aprobati, in numele drepturilor omului (intreb si ei – omului sau a natiunii?) de a fi manipulatori, hoti si tradatori.
Problema nu este ce-mi face mie rău sau bine, ci ce folosește sau nu cauza adevărului și interesul național! Nu înțeleg reproșul dvs, fiți mai deslușit în comentarii. Mai ales atunci când criticați!
Draga citadela, rolul evreilor in armata rusa a fost esential cu siguranta
In razboiul civil din 1918-1920, comisarii evrei constituiti in CEKA au produs o mare inovatie militara care a condus la motivarea trupelor de mujici atrasi de promisiuena ca vor primi pamant: au mutat mitralierele din fata frontului in spatele mujicilor pe care ii pneau intre doua rele: fie sa atace si sa riste sa moara fie sa nu atace si sa fie siguri ca mor, inventia fiind factorul esential care a condus la victoria impotriva rusilor albi si in consecinta a bolsevismului si expansiunea lui pe tot globul pana in ziua de azi sub diverse forme prezente eufemistic numite democratie si drepturile omului, SUA, UE, CIS si alte organizatii para statale.
Tehnica motivationala descrisa mai sus a fost refolosita si in al doilea razboi mondia,singura schimbare fiind o noua generatie de comisari care ai schimbat intitailele organizatiei in NKVD.
Dar iata ca cea mai eficace utilizare a acestei tehnici de utilizare a celor mai letale mijloace de represiune de fapt de motivare se face de secole dar s-a ajuns azi la perfectiune in sistemul economic oricum e numit: capitalist, socialaa evreii sa deplanga ostasi pieriti in luptele din al doilea razboi mondial, o lipsa cu atat mai impunatoare cu cat ei fac scandal mondial pentru milioane de morti inexistenti. Avand in vederea mortalitatea mare din armata URSS in al doilea razboi mondial, lipsa oricaror mentionari de ostasi evrei morti se explca fie printr-o rata de supravietuire de 100% ceea ce este ori miraculos, fie conform criticilor lor evreii au avut au avut functii privilegiate in care au fost la adapost, fie acesti ostasi evrei nu au existat.
Ca si chestiuena ostasilor evrei inrolati chipurile in armata nazista, fapt deosebit de suspect: ori germanii nu avut o politica anti evereiasca ori au avut si, percepand evreii drept inamici, in mod inexplicabil si complet irational, au pus lupul paznic la oi, adica pe inamicul evreu in armata germana. Absolut nonsens sau mai e ceva ce nu stim, dar ce?
Vai de capul meu, cum adică să se mai înroleze şi în armată ? Întregul popor evreu, existent la timpul respectiv dar şi venit din URSS, deja se sacrificau cu toţii pentru poporul român. Este foarte nedrept să le fi cerut să se sacrifice şi mai mult.
Poporul evreu se ocupa cu toată stăruinţa pentru salvare poporului înrolându-se pe capete în miliţie, securitate, justiţie, Partidul Comunist (Muncitoresc după cum i se zicea atunci), conducerea economiei, diplomaţie, presă, numai şi numai înspre binele Poporului Român, pentru a salva Poporul Român de marile necazuri în care se zbătea de milenii. Poporul evreu se ocupau zi de zi, ceas de ceas să scape Poporul Român de legionari, de toţi naţionaliştii interbelici, de burghezi, de boieri, de preoţi, de păcatul averii private, să aducă prin astea atâtea şi atâtea binefaceri Poporului Român. Poporul evreu a venit să ne lumineze şi să ne salveze şi noi nu părem de loc recunoscători, dimpotrivă boscorodim tot timpul nemulţumiţi. De grabă să observăm că înspre binele Poporului Român, Poporul Evreu a naţionalizat întreaga avere privată de la duşmanii Poporului Român. Anterior, prin nespuse sacrificii, poporul evreu reuşise să preia în grijă Statul Român, având o viziune genială ca peste o generaţie, copii lor să aibă ce să privatizeze că nu cumva poporul român să mai sufere în cauza capitaliştilor băştinaşi şi Doamne fereşte, să cadă în pactul lăcomiei de proprietate.
Ca să ne ajute şi mai bine s-au sacrificat şi şi-au luat identitate de români că nu cumva, puţintei la minte cum suntem, să ne trebuiască să ne obosim cu pronunţarea unor nume străine nouă.
Pentru întreaga noastră protecţie, de atunci până în ziua de azi, nu au lăsat nici o clipă conducerea efectivă a Statului Român pe mâna românilor întrucât aceştia şi-au dovedit incompetenţa de a se apăra de duşmanii poporului crescuţi din interiorul Poporului Român. Poporul Evreu s-a sacrificat făcându-ne bine chiar cu forţa când a fost nevoie. Şi noi ce am făcut pentru Poporul Evreu ? Doar l-am criticat şi în prostia şi lăcomia noastră am perceput binele făcut drept rău.
Poporul român, în prostia şi lăcomia lui, nu a ştiu, nici atunci şi nici azi, care îi este binele şi nici azi nu înţelege cât de recunoscători trebuie să fie poporului evreu salvator.
Între timp, după anii 1958 s-a ridicat un alt grup naţionalist de români împotriva Poporului Evreu rezident în România dar evreii s-au mobilizat exemplar pentru a apăra din nou Poporul Român de el însuşi. În cursul unui efort lung, de foarte mulţi ani, i-au calomniat pe naţionalişti drept duşmani ai poporului şi simultan au compromis din interior sistemul naţionalist pentru a susţine şi concret calomnia antinationalista.
Când poporul evreu a reuşit să lămurească poporul român că naţionaliştii sunt duşmanii adevăraţi ai Poporului Român, românii s-au arătat de acord să fie salvaţi încă o dată în 1989.
Astfel poporul evreu a adus din nou libertate şi prosperitate poporului român eliberându-l de povara proprietăţii de stat prin privatizare către membri Poporului Evreu exclusiv iar ceea ce nu ar fi fost de interes, au distrus spre eliberarea totală a Poporului Român de munca sclavagistă în uzine şi fabrici dar şi eliberarea teritoriului de povara munţilor de fiare vechi numite uzine şi fabrici ceauşiste pe care le-au înlocuit cu hale de vânzare de produse dintre cele mai minunate şi despre a căror utilitate urmează să fim luminaţi în viitor.
Iluminarea poporului român s-a concretizat şi prin zeci de posturi de radio şi televiziune care luminează permanent conştiinţele întunecate ale romanilor cu divertisment colorat şi minunat de informativ din care doar din vina românilor aceştia nu pot desluşi nimic.
Păi cum ar putea un popor prost, lacom şi puturos ca Poporul Român să înţeleagă măreţia operei Poporului Evreu de salvare a Poporului Român de la pierzania autoindusă ? Iată trăim timpuri minunate în care măreţia aceşti opere este culminata şi încununată cu înrolarea Poporului Român într-un program confortabil de lent de eliberare finală şi externare în masă din viaţă către plaiurile lui Dumnezeu, desigur totul intru binelui Poporului Român, al bunăstării şi libertăţii care, doar Poporul Evreu poate înţelege dar nu şi Poporul Român, că este cu mult mai mare în Ceruri decât pe Pământ.
Văzând sacrificiul Poporului Evreu pentru binele Poporului Român, sacrificiu concretizat prin preluarea poverii conducerii statului, a sistemului economic, a sistemului financiar, a sistemului politic, a culturii, a scrierii istoriei, a epurării societăţii de elementele care se opun primirii binelui oferit de Poporul Evreu către Poporul Român, elemente retrograde, contrarevoluţionare precum naţionalişti de orice fel, legionari şi securişti, activişti de diverse orientări, văzând sacrificiul făcut de poporul evreu de a aduce de pe întreg globul de minunate produse de tot felul pentru consumul Poporului Român, văzând sacrificiul de a asigura continuă distracţie, securitate continentală, un loc în lume civilizată a Măreţei Uniuni Europene, mă întreb cum este posibil să vă permiteţi ca în condiţiile în care Poporul Evreu a adus atâtea binefaceri Poporului Român în cei peste 200 de ani de când s-a implicat în viaţa Poporului Român, să mai îndrăzniţi să criticaţi ceva la Poporul Evreu ?
Unii vor întreba : dar cine a invitat Poporul Evreu să se implice în viaţa Poporului Român ? Răspunsul este clar : Poporul Român este un popor de proşti, lacomi şi hapsâni care nu îşi cunosc interesul deci nu pricepe ce e bun pentru el, nu se poate discuta cu el. Binele Poporului Român se poate face numai cu forţa şi cine nu îl primeşte aşa cum este cu generozitate dat de Poporul Evreu, trebuie eliminat fizic pentru a nu sta în calea fericirii Poporului Român neştiutor şi nerecunoscător.
Ce ne-am fi făcut fără ca Poporul Evreu să se fi ocupat de noi ? Nici nu vreau să mă gândesc : ne păştea pericolul de a avea o conducere naţionalistă care ne-ar fi pus să muncim, să împărţim produsul naţional echitabil la tot poporul şi nimic să nu se risipească către străini, să luptăm pentru suveranitatea ţării, să apărăm tradiţiile strămoşeşti, să fim respectaţi de întreaga Europă nevoită să recunoască că ne datorează însăşi existenţa sa, zeci de state pe planetă pline de resurse ar fi fost dependente de România pentru independenţa lor economică şi politică, am fi fost respectaţi pe întreaga planetă şi chiar temuţi, şi colac peste pupăză, ne-ar fi pus să reîntregim teritoriul naţional cu Basarabia, Bugeag, Tranistria, Bucovina de Nord, Crisana, Timoc, Tribalia.
Poporul Evreu ne-a făcut un mare bine : am aflat cât de bine se ocupă străinii de noi.
După cum strămoşii au transmis şi noi trebuie să băgăm la cap” STRĂINUL NU TE CREŞTE !”
Vorbiti despre Evrei sau kazari ?
Kazarii nu sant evrei .
Me
Zi-le Tu, bădie Mihai (Eminescu)!
De la Mihai Eminescu – unicul sfânt al românismului, cel niciodată dispărut acum 125 ani, despre România de azi citire:
Coruptia
“Nimic nu e mai periculos pentru conştiinţa unui popor decât priveliştea corupţiei şi a nulităţii recompensate […]. Această privelişte îi ia poporului încrederea în valoarea muncii şi în siguranţa înaintării prin merit. Dându-le zilnic exemplu că, fără a şti ceva şi fără a fi muncit, cineva poate ajunge bogat şi om cu vază […] contagiul intelectual devine din endemic epidemic, trece de la restrânsul grup […] la grupuri din ce în ce mai numeroase de cetăţeni.”
Opere, XIII, Editura Academiei, Bucureşti, 1985, p.124
“Voi (politicienii – s.n.)arătaţi prin zilnică pildă că corupţia e mijlocul cel mai lesnicios de trai în România. Acesta este spiritul cel rău care desface societăţile româneşti şi le nimiceşte pân-în sfârşit; acesta este veninul care dă loc la mişcări sociale şi la nemulţumire […] contribuie a destrăma spiritul public, a-l face să nu mai crează nici în drept, nici în bine, a nu mai aştepta nimic de la muncă, totul de la tertip şi de la apucătură “
Opere, XIII, Editura Academiei, Bucureşti, 1985, pp.111-120
Promovarea politrucilor in functii
“Pretutindeni, în administraţie, în finanţe, în universităţi, la Academie, în corpurile de selfgovernment, pe jeţurile de miniştri, nu întâlnim, în mare majoritate, decât, iarăşi şi iarăşi, acele fatale fizionomii nespecializate, aceeaşi protoplasmă de postulanţi, de reputaţii uzurpate, care se grămădeşte înainte în toate şi care tratează c-o egală suficienţă toate ramurile administraţiei publice”
“Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoresti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.”
Timpul, 12 noiembrie 1880
Realitatea Romaniei de azi
“Ceea ce ne dă dreptate – în contra voinţei noastre şi din nenorocire – e realitatea. Chiar de-am voi să calomniem, nu putem. De-am voi să zugrăvim lucrurile mai rele decum sunt, condeiul nostru abia e-n stare a atinge umbra realităţii. Pentru a putea exagera ceea ce se-ntâmplă în ţară, în Parlament, în administraţie, în viaţa economică şi morală a imensei majorităţi a poporului, ar trebui cineva să-mprumute colorile negre din Infernul lui Dante”
(Radu Mihai Crisan, Eminescu interzis. Gandirea politica)
Mihai Eminescu, singurul Poet al lumii care a dat numele unei stiinte: Eminescologia
In 1989, 42 de Universitati din urmatoarele tari aveau Eminescologia ca specializare in lucrari de masterat si doctorat: SUA, Canada, Japonia, UK, Franta, Germania, Italia, Iran, India, Cehoslovacia, Ex-Yugoslavia, Ex-URSS, Suedia, Mexic, Cuba, Brazilia.
Ministerul Invatamantului, Bucuresti, 1989, “100 de ani cu Mihai Eminescu”
Nota: Multumesc lui Radu M. Oleniuc, co-autorul acestui articol, pentru materialele puse la dispozitia CPP.
Sursa: capitalismpepaine.com
Să nu exagerăm. Eminescologie se face încă prea puțin, iar ceva similar se face pornind și de la opera lui Shakespeare, Dante…
Daca nu e Shakespeare e Dante, de parca ei erau romani, nu avem Dreptul nici Stangul de a avea un jurnalist, din care, vad ca nu se poate, a se extrage cineva din Scoala lui Eminescu de jurnalism.
Frumos raspuns daca oi tine cont ca luptati, lupati pentru romanism. Aici mai trebuie eminecologi? Ce mizerie!
Este bine ce faceti! Bravo Domnule Profesor! Este la bascalie stiind ca cuvantul este turcesc. Asomati foarte bine pe cei care ne vor raul! Minunat!
D-le
Dumneata aperi evreii sau Kazarii ?
Dupa mama sant evreu ,nu kazar !
Me
EVREI IN ARMATA NAZISTA
Pe cîmpurile de luptă ale celui de-al doilea război mondial au luptat in jur de 150 de mii de soldaţi evrei, care s-au bătut pentru şefii nazişti care au ordonat exterminarea evreilor. Descoperiri recente atestă faptul că Fuhrerul cunoştea originile evreieşti a peste 12 ofiţeri superiori şi a semnat documente care îi declara „de sânge german.”
Legea germană în vigoare sub regimul nazist începând cu 1935, interzicea sa devina ofiţer cuiva care avea un bunic evreu.
Dar serviciul personal al armatei germane cunoştea, în 1944, 77 „ofiţeri de rang înalt de rasă evreiască amestecaţi sau căsătoriţi cu o evreică” în activitate în Wehrmacht, armata germană.
( daca s’ar fi putut posta si imagini…)
Aceştia au primit de la Hitler o declaraţie de „sânge german.”
Lista a fost descoperită de Bryan Rigg, un student în istorie la Universitatea din Cambridge, care a regăsit membri ai Whermachtului care erau evrei sau aveau un părinte evreu.
El a interogat sute de vechi militari şi familiile lor şi a examinat, în arhivele guvernului federal german, dosarele militare individuale care au relevat faptul că autorităţile naziste cunoşteau foarte bine originile lor.
Rigg a găsit proba că Hermann Goering, şeful Luftwaffe şi succesorul desemnat de Hitler, a falsificat filiaţia mareşalului Erhard Milch, adjunctul său, care era, după definiţiile naziste, pe jumătate evreu.
El a descoperit că autorităţile naziste au decernat crucea de Cavaler, decoraţia militară germană cea mai importantă, militarilor care au fost licenţiaţi precedent pentru că erau evrei, apoi reintegraţi. Rigg a avut o discuţie cu un ofiţer german care i-a făcut o vizită tatălui său într-un lagăr de concentrare, arborând medaliile sale de luptător.
Văduva unui titular a crucii de Cavaler i-a spus că soţul său, jumătate – evreu, a fost profund bulversat de o vizită în ghetoul Varşoviei, pe când se întorcea de pe frontul din Rusia.
Cercetătorul britanic a indentificat un evreu pe jumătate din Primul război mondial, care comandase un grup de servicii de informaţii militare germane la Varşovia în septembrie 1939, însărcinat de a ajuta pe şeful evreilor lubavici, rabbinul Joseph Schneersohn, sa fuga în America.
Evrei in uniformă nazistă
Biroul personalului armatei germane a alcătuit, în 1944, o listă de 77 de ofiţeri de rang înalt „de rasă evreiască amestecaţi sau căsătoriţi cu o evreică” servind în armata germană. Printre aceştia, se aflau doi generali de corpuri de armate, opt generali de divizie, cinci generali de brigadă şi 23 de colonei. Lista fusese făcută la cererea expresă a Fuhrerului.
Ofiţerul care a alcătuit-o a recunoscut, în ianuarie 1944, că ea era incompletă. Cercetările lui Bryan Rigg nu au scos însă la lumina zilei doar această listă secretă ci şi alţi ofiţeri de grad la fel de mare din armate de uscat, din marină şi aviaţie. El a găsit documente care arată că în cazul unui mareşal al cărui tată era evreu, Goering şi Hitler au decretat că „adevăratul său tată” era unchiul său maternal şi că mareşalul era drept consecinţă de sânge german autentic!!
Cercetările sale au dezvăluit 17 cazuri de atribuire a Ritterkreuz (Crucea de Cavaler), cea mai înaltă decoraţie militară germană, unor bărbaţi a căror origine evreiască era cunoscută. Dar mulţi dintre ei nu erau evrei religioşi.
Ziarul israelian „Vesti” a publicat un material senzaţional în care se relatează despre cei circa 150 de mii de soldaţi şi ofiţeri evrei care au luptat în componenţa armatei hitleriste.
Legea privind cetăţenia Reichului şi legea protecţiei sângelui german, promulgate la Nuremberg în 1935, defineau ca evreu pe oricine avea cel puţin trei bunici evrei.
Reich-ul îşi numea oamenii născuţi din căsătorii mixte dintre arieni şi nearieni mischlinge. Legile rasiale din 1935 deosebeau mischlinge de gradul întîi (cu unul din părinţi evreu) şi de gradul doi (cu unul din bunici evreu).
În ciuda „alterării” juridice a oamenilor cu sînge evreiesc şi a propagandei feroce, zeci de mii de mischlinge au trăit liniştit pe timpul naziştilor. Ei erau înrolaţi în mod obişnuit în Wehrmacht, Luftwaffe şi Kriegsmarine, devenind nu doar soldaţi şi generali, dar şi comandanţi de regimente, divizii şi armate.
Sute de mischlinge au fost decoraţi pentru vitejie cu Crucea de Fier. Iar douăzeci de soldaţi şi ofiţeri de origine evreiască au fost decoraţi chiar cu cea mai înaltă distincţie a celui de-al Treilea Reich – Crucea de Cavaler.
Totuşi, mulţi veterani ai Wehrmacht-ului se plîngeau că erau înaintaţi cu greu pentru decoraţii, dar se tărăgăna şi avansarea lor în grad, din cauza originii etnice.
Timp îndelungat, în presa nazistă apărea fotografia unui tînăr blond, cu ochi albaştri, purtînd o cască.
Fotogrfia lui Werner Goldberg, un mischlinge de gradul întîi,( cu tatal evreu), blond cu ochii albastri,care a fost folosita de propaganda nazista germana ca exemplu pentru soldatul german ideal…
Sub fotografie era scris: „Soldatul german ideal”.
Maiorul Wehrmacht-ului, Robert Borchardt, a primit Crucea de Cavaler pentru atacul cu tancuri asupra armatei sovietice din august 1941. Apoi acesta a fost trimis în Corpul African al lui Rommel. În apropierea localităţii El Alamein acest maior a ajuns prizonier la englezi. Iar în 1944 i-a fost aprobată permisiunea de a pleca în Anglia pentru reunificarea cu tatăl său evreu.
În 1946 Borchardt s-a reîntors în Germania, declarîndu-i tatălui-evreu: „Trebuie cineva să reconstruiască ţara noastră”. În 1983, înainte de moarte, el povestea elevilor germani: „Mulţi evrei şi semi-evrei care au luptat pentru Germania în cel de-al doilea război mondial considerau că trebuie să-şi apere cu onestitate Fatherland-ul”.
Colonelul Walter Hollander, al cărui mamă era evreică, a primit personal de la Hitler un certificat prin care Führer-ul confirma arianismul acestui evreu halahic (Halaha – lege tradiţională evreiască, în conformitate cu care cel ce este născut din mamă evreică este considerat evreu – n. a.).
Aceleaşi certificate care autentificau „sîngele nemţesc” au fost semnate de Hitler pentru zeci de ofiţeri sus-puşi de origine evreiască.
În anii războiului Hollander a fost decorat cu Crucea de Fier de ambele grade şi cu o distincţie nemţească rară – Crucea de Aur. În 1943 brigada antitanc a lui Hollander a distrus 21 de tancuri sovietice în timpul bătăliei de la Kursk, pentru care acesta a primit Crucea de Cavaler. Cînd a plecat în concediu, a ajuns în Reich prin Varşovia.
Hollander intrase în armata Republicii de la Weimar, în 1922. Mama sa era evreică şi dosarul său militar arata că în 1934, cartierul general de la Berlin scrie că el „nu este arian” dar, în favoarea sa, că a luptat contra comuniştilor în 1923 – 1924.
Biroul personal credea că el trebuia să rămână în armată cu toate că originile sale evreieşti îi deranjau pe colegii lui la şcoala militară unde fusese mutat. Din această cauză, a fost transferat în China. Hitler l-a recompesat prin medalia de serviciu onorabil în 1936 apoi, în 1939, după ce a examinat fotografiile lui, dosarul şi evaluările sale, i-a dat declaraţia de sânge german, Genehmigung.
Dar în 1943, originile sale evreieşti i-au barat calea spre promovarea la gradul de general, deşi o merita din plin.
Colonelul Walter H. Hollander.
Anume acolo a fost şocat de nimicirea ghetoului evreiesc. Revenind pe front Hollander arăta distrus şi înfrînt, iar Serviciul Cadre i-a înscris în fişa personală următoarea notă: „este prea independent şi greu de condus”, astfel tăindu-i calea spre gradul de general.
A fost făcut prizonier de către ruşi în octombrie 1944 şi a petrecut 12 ani într-un lagar rusesc
Totuşi, ce au fost mischlinge ai Wehrmacht-ului: jertfe ale urmăririlor antisemite sau complici ai călăilor?
Viaţa îi punea deseori în situaţii absurde. În lagărul Sachsenhausen a sosit de pe front un soldat care avea la piept Crucea de Fier pentru… a se întîlni acolo cu tatăl-evreu. Ofiţerul SS, şocat de acest vizitator, a exclamat: „Dacă nu aveai decoraţia asta la veston, ai fi fost aruncat imediat împreună cu tatăl tău”.
Dar iată o altă istorie – a unui locuitor al RFG în vîrstă de 76 de ani, evreu get-beget. În 1940 acesta a reuşit să fugă din Franţa cotropită cu acte false. Ulterior a fost înrolat în trupele de elită Waffen-SS, avînd un nume nemţesc nou.
„Dacă eu am servit armata germană, iar mama mea a murit în Oswiencim (Auschwitz), cine sînt eu – jertfă sau unul din urmăritori?” – se întreabă el adesea. Nemţii, resimţind imensa vină pentru faptele comise, nu vor să audă de noi. Dar şi comunitatea evreiască le arată spatele celora aflaţi în situaţia mea. Doar destinele noastre se află în contradicţie directă cu ceea ce s-a obişnuit a fi numit Holocaust”.
Vom remarca încă un fapt demn de reţinut – în 1940 tuturor ofiţerilor care aveau doi/două bunici evreice le-a fost ordonat să părăsească armata. Iar cei care aveau rădăcini evreieşti doar pe linia paternă/maternă puteau rămîne în armată însă în nici un caz în funcţii de răspundere.
Realitatea însă era alta. Deoarece aceste ordine nu se executau, ele erau anunţate repetat o dată pe an. Deseori soldaţii nemţi, conduşi de principiul „frăţiei de arme”, îi ascundeau pe camarazii evrei şi nu-i denunţau organelor de partid şi celor represive.
Sînt cunoscute 1200 de cazuri de satisfacere a serviciului de către mischlinge în Wehrmacht – soldaţi şi ofiţeri evrei cu grad de rubedenie apropiată. Circa o mie dintre aceşti mischlinge au rămas fără cele mai apropiate (2300) rude – nepoţi, mătuşi, unchi, bunici şi părinţi.
În ianuarie 1944 secţia de cadre a Wehrmacht-ului a pregătit o listă secretă cu 77 de ofiţeri sus-puşi şi generali aflaţi în căsătorii mixte şi anume „amestecaţi cu rasa evreiască sau căsătoriţi cu evreice”. Toţi aceştia aveau certificate personale de la Hitler prin care era autentificat „sîngele nemţesc”. În listă figurau 23 de colonei, 5 general-maiori, 8 generali-locotenenţi şi doi generali.
Această listă putea fi completată cu figura odioasă a lui Reinhard Heydrich, favoritul Führer-ului şi conducătorul Reichssicherheitshauptamt (RSHA) – structură care controla gestapoul, poliţia criminală, serviciul de spionaj şi de contraspionaj. Toată viaţa (din fericire scurtă) acesta a luptat cu zvonurile privind originea lui evreiască.
Heydrich s-a născut în 1904 la Leipzig în familia directorului conservatorului din acest oraş. Legenda familiei glăsuieşte cum că bunica lui, imediat după naşterea tatălui viitorului şef al RSHA, s-a măritat cu un evreu. În copilărie, se zice, băieţii mai mari îl băteau pe Reinhard, numindu-l evreu.
Anume Heydrich a organizat în 1942 conferinţa de la Wansen pentru a pune în discuţie „soluţia finală a problemei evreieşti”. În alocuţiunea sa Heydrich a declarat că nepoţii evreilor sînt nemţi şi nu pot fi supuşi represiunilor.
Se zice că o dată, ajuns acasă beat criţă, privindu-şi mutra în oglindă ar fi exclamat: „Evreu spurcat!”, ba a şi tras cu pistolul de două ori în ea.
Feldmareşalul de aviaţie, Erchard Milch, poate fi considerat un exemplu clasic de „evreu camuflat” în elita celui de-al Treilea Reich. Tatăl lui a fost un farmacist evreu.
Din cauza originii evreieşti el n-a fost acceptat în şcolile militare , dar începutul primului război mondial i-a deschis calea spre aviaţie. Milch a ajuns în divizia vestitului Richthoffen, a făcut cunoştinţă cu tînărul Goering şi s-a manifestat în statul-major, cu toate că nu a zburat pe aeroplane.
În 1929 el a devenit directorul-general al „Lufthansa”, agenţie naţională de transport aerian. Şi pentru că vîntul sufla deja în direcţia naziştilor, Milch furniza avioane fără plată liderilor NSDAP (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei).
Şi acest serviciu nu a fost uitat. Venind la putere, naziştii au declarat că mama lui Milch nu a dus viaţă sexuală cu soţul său evreu, iar tatăl adevărat al băiatului a fost baronul von Bier. Goering a rîs mult, spunînd: „Da, l-am făcut pe Milch un potlogar, dar potlogar aristocrat”.
Iată încă un aforism al lui Goering în adresa lui Milch: „În comandamentul meu eu singur voi decide cine este evreu şi cine nu!”.
După război Milch a stat la închisoare nouă ani. Apoi, pînă la vîrsta de 80 de ani, a lucrat consultant la concernele „Fiat” şi „Tissen”.
Majoritatea absolută a veteranilor Wehrmacht-ului susţin că atunci cînd plecau în armată nu se considerau evrei. Aceşti soldaţi se străduiau să combată pălăvrăgeala rasială nazistă, anume prin faptele lor de vitejie.
Înrolaţi în armata hitleristă, pe cîmpul de luptă ei demonstrau cu eforturi triple că strămoşii lor evrei nu ii încurcă să fie ostaşi dîrji şi buni patrioţi ai Germaniei.
”Soldaţii evrei ai lui Hitler”
Autor: Konstantin Kapitonov, Tel-Aviv, Nezavisimaia Gazeta, Nr. 199-200
Paradoxuri:
Asadar, evreii ar trebui sa ceara despagubiri banesti de la evrei, ca participanti activi la asa numitul holocaust.
Polonezii, ungurii, ucraineni, rusii, tiganii, germanii, romanii samd, sint indreptatiti sa ceara despagubiri de razboi evreilor.
Adica de ce numai unii sa pretinda iar ceilalti doar sa platesca?
Greșiți: după legile germane, stabilite la Nuremberg, evreu era cel care avea un bunic evreu! această regulă este acceptată și azi de comunitățile evreiești de pretutindeni, inclusiv din România. Despre cât de perversă este această „definiție” și de primejdioasă, cât de curând!
i.c.
total eronat profesore.
inainte de a face afirmatii…..documenteaza-te.
cred ca , aceste trgedii , ar trebui sa le repare evreii… ce zice-ti ?
Corect ! Ar trebui organizata o comisie de istorici care sa dezvaluie crimele sionismului in istoria umanitatii.
Pentru o primă evaluare, citiţi cartea lui Florin Mătrescu, HOLOCAUSTUL ROŞU.
Se mai găseşte un exemplar la librăria Eminescu, la subsol.
pe evrei intereseaza aurul si teritoriul ROMANIEI
nu cati evrei au fost salvati !