De ce construim Catedrala Mântuirii Neamului? – publicat de Vavila POPOVICI din Raleigh, CAROLINA de Nord /USA
Posted by PaunOctavian / aprilie 11, 2016 / Leave a comment
De ce construim Catedrala Mântuirii Neamului?
„Credința în Hristos este esența vieții omului. Vă dați seama că, dacă pentru o clipă Dumnezeu nu ar fi în viața noastră, toate ar fi fără un scop, fără un rost?”
– Doctor Ștefan Mindea
La vremea când se anunța începerea construirii Catedralei Neamului, am scris un articol, care a fost publicat în mai multe reviste și inclus în „Articole și eseuri – volumul II”, apărut în februarie 2012. Am scris atunci despre ideea construirii unei catedrale naționale apărută după războiul de independență din 1877-1878 când s-a constatat faptul că nu există un loc destul de încăpător unde să se oficieze o slujbă religioasă cu ocazia zilelor sau evenimentelor importante. Discuțiile au fost multe, problema lipsei banilor a amânat rezolvarea. După primul război mondial și după Marea Unire din 1 Decembrie 1918 au fost bani, dar nu a fost loc, apoi a venit Marea Criză Economică din anii ’30 și iar s-a oprit inițiativa. Și mai apoi a venit comunismul, nu s-au mai construit biserici, ci s-au demolat. Imediat după revoluție BOR a reînceput discuțiile despre construcție. Au apărut din nou probleme, dar cu insistențe și cu pasiunea de a realiza această Catedrală, ca semn de afirmarea a identității noastre naționale, s-a trecut la realizarea în 2011 a proiectului, a început construcția, urmând ca ea să fie terminată în anul 2018.
Și în acel moment s-au ridicat glasuri ale creștinilor, dar și ale ateilor, care s-au exprimat contra construcției unei catedrale ortodoxe. Documentându-mă, am mai scris pe atunci că actuala Catedrală patriarhală, construită la mijlocul secolului al XVII-lea (1656-1658), a fost inițial biserică mănăstirească, devenită ulterior catedrală mitropolitană în anul 1668, iar din anul 1925, odată cu înființarea Patriarhiei Române, ea servește în mod provizoriu drept Catedrală patriarhală până la construirea Catedralei Mântuirii Neamului, așa cum se menționează în pisania scrisă deasupra ușii de intrare, de patriarhul Miron Cristea, după lucrările de restaurare din anii 1932-1935. Am dat exemple de catedrale mitropolitane din provinciile românești care sunt cu mult mai încăpătoare decât actuala Catedrală patriarhală și oferă clerului și credincioșilor condiții mai bune pentru desfășurarea cultului. Biserica Ortodoxă Română este astăzi singura între Bisericile ortodoxe fără o catedrală reprezentativă pentru credința majorității poporului român.
În cartea „Jurnal American” am exemplificat câteva construcții grandioase care se fac la ora actuală în lume, sigur că am scris și despre farmecul micilor noastre biserici, multe construite în vremea domniei lui Ștefan cel mare, interiorul cărora era corespunzător credincioșilor de la acea vreme, ba mai mult, se afirmă că ce s-a construit acum 400-500 de ani, sunt biserici foarte mari pentru acea vreme.
Catedrala Mântuirii Neamului, simbol al demnității naționale, al unității dintre generații și al românilor de pretutindeni, prin stilul arhitectonic tradițional bizantin-românesc, va fi reprezentativă pentru credința majorității poporului român. Picturile și mozaicurile viitoarei Catedrale patriarhale vor include sfinți și lăcașuri de cult reprezentative din toate provinciile românești și chiar ale comunităților de români din afara României.
Concluzionând, este util și demn să construim cu bucurie un spațiu-simbol al comuniunii românești din țară și de pretutindeni!
Gândind la greutățile pe care le întâmpină cei care sunt angrenați în construcția acestei Catedrale, la criticile și dezacordurile exprimate cu privire la construcția Catedralei Neamului, mi-am amintit de puternica personalitate a voievodului martir Constantin Brâncoveanu (n.1654 – d.1714), unul dintre cei mai mari ctitori de biserici și mănăstiri din țările române, cel care a marcat istoria românilor de la sfârșitul secolului al XVII-lea și în primele decenii ale secolului al XVIII-lea. Îndelunga sa domnie, una din cele mai lungi domnii din istoria principatelor române, începută la 29 octombrie 1688 și încheiată într-un mod atât de cumplit în 15 august 1714, a marcat o perioadă bună de pace; în politica externă C. Brâncoveanu acționând cumpătat, a reușit prin inteligență și intuiție politică, să transforme Țara Românească într-un important centru diplomatic european. A inițiat o amplă activitate de construcții religioase și laice, îmbinând armonios în arhitectură, pictură murală și sculptură tradiția autohtonă, stilul neo-bizantin și ideile novatoare ale renascentistului italian într-un nou stil caracteristic, numit „stilul brâncovenesc”. Istoricii de artă fac o analogie a stilului cu renașterea apuseană, folosind denumirea de „baroc brâncovenesc”.
Cu toate greutățile prin care trecea, Domnitorul a ridicat o serie de biserici și mănăstiri: biserica de la Potlogi (Dâmbovița), cea de la Mogoșoaia, Mănăstirea Hurezi (sau Horezu), Brâncoveni, Mamul (Vâlcea), Biserica Sfântul Sava, Sfântul Gheorghe Nou etc., refăcând și consolidând, totodată, multe dintre cele existente. De asemenea, literatura (îndeosebi cea religioasă) a cunoscut o deosebită dezvoltare prin folosirea pe scară tot mai largă a tiparului; arhitectura, definită de elemente și trăsături noi, specifice brâncovenești, a cunoscut o perioadă de maximă înflorire, iar pictura a devenit o artă cu trăsături proprii, rezultate din îmbinarea iconografiei tradiționale cu influențe din arta post-bizantină. Pe lângă acestea, s-au dezvoltat și muzica, gravura, argintăria etc.
Deși reușise să fie confirmat pe viață în domnie (1699) și reconfirmat de noul sultan în 1703, domnul a lucrat în permanență să-și asigure în străinătate un refugiu de turci, fiind conștient de precaritatea situației sale. Ultimii ani ai domniei lui Constantin Brâncoveanu s-au desfășurat sub semnul unei mari neliniști pentru voievod, care se simțea din ce în ce mai strâns de cercul dușmanilor din afara și dinăuntrul țării. Se crease o adevărată coterie (clică) în jurul voievodului, care complota cu asiduitate vederea detronării acestuia.
Dar peste toate, Înalta Poartă era extrem de interesată de marea, fabuloasa avere a Brâncovenilor, așa cum era apreciată în scrisorile trimise la Constantinopol de cei care doreau căderea lui Brâncoveanu Vodă, avere moștenită de la părinți, la care s-a adăugat și averea soției – tot de viță nobilă. Relatarea lui Ion Neculce despre o scrisoare a hanului tătar, susținător al lui Dimitrie Cantemir, care făcea cunoscut turcilor că voievodul Constantin Brâncoveanu este bogat și puternic și nu trebuie lăsat în domnie “că poate să se hainească …”, arată în ce fel era denunțat voievodul muntean la Istanbul.
În cele din urmă Constantin Brâncoveanu cu fiii săi, Constantin, Ștefan, Radu, Matei, și cu sfetnicul Ienache Văcărescu au fost luați prin surprindere, prinși și duși la Istanbul (Constantinopol) în 1714, fiind jefuiți și deposedați de toate bunurile din țară: moșii, case, bani, bijuterii etc. Ajunși aici, Constantin Brâncoveanu împreună cu cei patru fii ai săi au fost aruncați în temniță, chinuiți să mărturisească locurile unde era ascuns restul averii. În timpul chinurilor cumplite la care erau supuși, turcii i-au promis domnitorului încetarea acestora, anularea pedepsei cu moartea și chiar înapoierea domniei dacă va da împărăției fabuloasa sumă de 20.000 de pungi de aur și dacă se va lepăda de credința creștină. Voievodul Constantin Brâncoveanu nu și-a renegat credința, la fel au făcut și copii săi. Au fost condamnați la moarte, sfetnicul Ienache și cei patru fii ai domnitorului au fost decapitați pe rând, la sfârșit a fost decapitat însuși Constantin Brâncoveanu, în ziua marii sărbători a Adormirii Maicii Domnului la 15 august 1714, ziua când împlinea 60 de ani. Osemintele voievodului Constantin Brâncoveanu au fost aduse în țară abia, în 1720, de doamna Marica, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat și îngropate în biserica Sfântul Gheorghe Nou din București.
Având în vedere sfârșitul martiric al voievodului Constantin Brâncoveanu și a celor patru fii ai săi, împreună cu sfetnicul Ienache, și apreciind viața sa mărturisitoare, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în 1992, a hotărât trecerea în rândul sfinților a celor șase martiri Brâncoveni.
Gheorghe Șincai, în Cronica românilor, descrie martiriul dreptcredinciosului voievod român: „Odată cu Brâncoveanul au pierit cei patru feciori ai lui, cărora el le-a grăit astfel în ora morții: „Iată, toate avuțiile și orice am avut, am pierdut! Să nu ne pierdem încai sufletele… Stați tare și bărbătește, dragii mei! să nu băgați seamă de moarte. Priviți la Hristos, mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit. Credeți tare întru aceasta și nu vă mișcați, nici vă clătiți din credința voastră pentru viața și lumea aceasta…”. Acestea zicând el, porunci împăratul de le tăiară capetele, întâi ale feciorilor, începând de la cel mai tânăr, și mai pe urmă a tăiat capul lui Constantin Brâncoveanu, și aruncară trupurile în mare. Și creștinii, după aceea, aflându-le, le-au astrucat la Patriarhie.”
Un Academician din zilele noastre a spus: „Credința este foarte importantă pentru beneficiul omului, în general. Omul lipsit de credință este un om pierdut”. Unii vorbesc de o generație pierdută! Ar fi prea trist!
Vavila Popovici – Carolina de Nord
Haideti sa terminam cu carcotelile astea si sa incercam sa avem CURAJUL sa fim niste oameni rationali raspunzand la intrebari direct legate de subiect acum, cand ne indreptam ca fraierii spre doua (2) tragedii programate :
1. Suntem un stat de drept laic sau un stat religios ? Daca suntem un stat de drept atunci toate institutiile statului – Inclusiv toate cultele religioase, caci nu vb doar de BOR – trebuie sa respecte legea.
cate din bisericiole si lacasele de cult din Romania au aviz ISU, cate au personal specializat sa foloseasca „foc deschis” si cate au specializarea sa foloseasca material pirotehnic (acei carbuni cu care se aprinde tamaia), cate au iesiri de siguranta, instinctoare si alte cerinte PSI ?
S-au inchis mine de sare si obiective economice pentru mai putine nereguli decat se vad la lacasele de cult ce au ca subiect de activitate lucrul cu „foc deschis” in mijlocul populatiei civile – femei, copii, batrani.
– Deci respectam legea sau ne „ascundem dupa cires” cu …noi vrem dreptate si suntem aparati de credinta stramoseasca ?
Pana cand lucrurile nu vor fi clare cu „accidentul de la Colectiv” suntem amenintati de „pericolul focului in multime” (daca va face placere sa credeti basmele cu buretele care s-a aprins de la o scanteie si a ars sute de mp in cateva zeci de secunde, otravind aerul – e treaba dvs. Dar socotiti cat burete, lemn si alte materiale combustibile sunt in lacasele de cult si se pot aprinde nu de la o scanteie… ci de la foc deschis in sarbatorile de Paste). Face fata biserica, indiferent de cult, la acest pericol sau nu ?
Ne programam singuri o nenorocire sau privim realitatea asa cum este ?
– Cantecul formatiei „Taxi” e doar un cantec, sau e un mesaj dat de cei care simt ca „ceva nu e in regula”, care simt ca ne indreptam spre o tragedie programata ?
2. Autorii articolului isi dau cu stangu-n-dreptu spunand ca aceasta catedrala nu s-a facut in perioada interbelica pt ca a venit criza din anii ’30 (din 1918 pana in 1930 ar fi fost destul timp dar…merge si explicatia asta). Vi se pare ca acum suntem in afara crizei financiare si ca ne dau banii afara din casa ? Vi se pare ca acum avem de toate si ca ne mai trebuie o cheltuiala in plus pt cateva hectare de constructie care vor sta la dispozitia a doar catorva practicanti religiosi, si 10 zile de sarbatoare populara/an ? Credeti ca astfel se „rupe” intelegerea cu mega-moscheia de la Bucuresti, apasand umerii romanilor cu inca o povara religioasa ?
3. Credeti ca romanii vor deveni mai credinciosi dupa construirea acestei catedrale ? Pe ce va bazati cand spuneti acest lucru ?
Pe difuzoarele care or sa urle religios mai tare ca minaretul mega-moscheii ? Pai asta a si fost rostul dispozitiei BOR de a urla in difuzoarele tuturor bisericilor romanesti muzica religioasa – fie ca e slujba, fie ca nu e – sa ne invete cu „functia minaretului” si sa ne dea o prima monstra de ceea ce inseamna islamizarea.
– Crerdinta inseamna decenta si puritatea rugaciunii, nu „management religios” prin difuzoare. Inseamna SMERENIE (asta pt cine mai este inca speriat de adevarurile spuse de formatia „Taxi” si de suma de artisti si oameni de seama care au aderat la acest curent ) .
4. Construim Catedrala Mantuirii Neamului. Ok. Dar intretinerea ei cine o plateste ? Ca momentan ne plangem de „constructiile faraonice ale lui Ceausescu” si ne vaitam ca nu avem bani sa intretinem „Casa Poporului”(care, in paranteza fie spus, arata ca un maidan …).
Atunci, lumina, caldura, intretinerea catedralei din ce s-o platim ? Inchiriem spatii pentru magazine, oferim cazare turistilor ? Parca era o pilda a lui Isus cu „gonirea fariseilor si negutatorilor din templu „… o mai stiti ?
Sau nu se vede ca biserica a ajuns o afacere de care profita doar unii, incalcand iar legea romana prin neplata impozitelor, nerespectarea standardului de turism, de cazare, prin nerespectarea legislatiei muncii, etc etc etc ??
5. Vorbeam de 2 nenorociri programate … Ce spuneti de vizita Papei pe o insula, locatie izolata, populata cu refugiati din care multi sunt zmintitzi religiosi care si-au lasat familiile fara apa si mancare, distrugand ajutoarele, doar pentru ca distributia alimentelor/apei se facea sub insemnul „crucea rosie” ? Credeti ca vor accepta „crestinarea” si semnul crucii facut de Papa asupra lor ? Doamne ajuta sa fie asa … dar si WW2 a inceput tot de la atacul asupra unui simbol.
Mi-as dori ca dl prof. Coja sa publice aceste randuri. O sa primesc injurii. Ei si ce ? Adevarul sta la suprafata, nu se scufunda pt cateva injurii.
Astept insa raspunsuri normale, rationale, de oameni curajosi, ce nu se tem de problemele realitatii, la intrebarile puse.
1.Vedeţi cum întoarce Dumnezeu răul spre bine?De când cu videoclipul celor 30-şi-câţi-or-fi au început să crească donaţiile poporului către Catedrala Mântuirii Neamului.
http://www.activenews.ro/stiri/Donatiile-pentru-Catedrala-au-crescut-dupa-lansarea-piesei-Despre-Smerenie-.-Purtatorul-de-cuvant-al-BOR-Respingerea-proiectului-se-datoreaza-unei-insuficiente-cunoasteri-e-un-reflex-sa-respingi-ceva-ce-nu-cunosti-132168
2.Ia uitaţi cum îşi apără bulgarii ţara:cu miliţii populare (deşi nu sunt de acord cum îi tatează pe „prizonieri”):
http://www.activenews.ro/externe/Refugiati-prinsi-si-filmati-de-catre-militiile-cetatenesti-bulgare-la-granita-cu-Turcia-Nu-Bulgaria-intoarceti-va-in-Turcia-132173