Catedrala Mântuirii Neamului: Simbol al renașterii civilizației europene
De Levana Zigmund / Opinii / Publicat: Joi, 20 noiembrie 2025, 21:27 / 6 comentarii
Foto: Ziarul Lumina
Foto: Ziarul Lumina
ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!
ascultă articolul
Politologul și istoricul portughez Rafaelo Pinto Borges a publicat, în The European Conservative, o scurtă analiză despre semnificația pe care a noastră Catedrală a Mântuirii Neamului o are pentru întreaga Europă: „Noua Mare Catedrală a României ne reamintește că renașterea civilizației este întotdeauna posibilă”.
Includ mai jos traducerea acestui text, perspectiva unui conservator catolic asupra importanței Catedralei Mântuirii Neamului de la București pentru întreaga Europă.
*
Într-un secol marcat de un sentiment sufocant al dezrădăcinării, românii au hotărât să construiască. Pe 25 octombrie, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu și Patriarhul Daniel, conducătorul Bisericii Ortodoxe Române, au sfințit marea Catedrală a Mântuirii Neamului, care se ridică acum impunător la București. Această cea mai mare biserică ortodoxă din lume nu este doar o coroană pentru capitala României, ci și catharsis pentru un popor care a suferit atât de mult pe parcursul secolului XX. Catedrala nu este un monument al nostalgiei, ci unul al curajului și rezistenței – un simbol care ne reamintește că națiunile pot depăși chiar și cele mai teribile traume ale războiului, ale brutalității totalitare, ale revoluțiilor.
În România, comunismul a purtat război cu Dumnezeu preț de cincizeci de ani interminabili. Așa cum se întâmplase și în Rusia, bisericile au fost fie dărâmate, fie transformate în depozite; preoții au fost fie aruncați în închisori, fie împușcați; iar credincioșii, ridiculizați ca relicve înapoiate ale unui trecut feudal căruia ascensiunea inexorabilă a comunismului îi pusese capăt. Dar, când Pactul de la Varșovia s-a prăbușit, românii țineau încă lumânări aprinse în mâini. Revoluția lor a fost cu siguranță motivată de realizarea faptului, palpabil, că acel model de societate nu era unul funcțional, dar, la un nivel mai profund, a fost inspirată de dorința de renaștere națională. Iar acelei dimensiuni mai nobile, mai substanțiale, a evenimentelor din decembrie 1989 îi lipsea un monument pe măsură. Monument pe care, acum, l-a dobândit.
În Europa de Vest, războiul împotriva religiei a început mult mai devreme – crimele acestui război s-au comis acum mult timp, iar ororile produse sunt, de-aceea, mai puțin vii în memorie. Dar nu trebuie uitat că tonul a ceea ce comuniștii aveau să generalizeze mai târziu l-au dat Europa de Vest și Revoluția franceză; cu un secol și jumătate înainte ca mănăstirile din Rusia, România sau Bulgaria să fie golite și demolate, iacobinii jefuiau și distrugeau Cluny, iar, în Spania, regimul liberal al lui Mendizábal închidea și scotea la mezat sute de proprietăți bisericești. Mănăstirea St.Yuste, în care împăratul Carol al V-lea trăise, murise și fusese îngropat, înainte ca rămășițele lui să fie mutate la San Lorenzo de El Escorial, a fost transformată în fabrică; ilustra clădire n-a fost salvată de la acest tratament nedemn decât în secolul XX, de generalul Franco. În Portugalia, cândva grandioasa Mănăstirea de la Tibães, inima ordinului benedictin în Imperiul portughez, a fost transformată în fermă de porci. Aceste barbarisme au fost fructul a ceea ce copiii europeni sunt chiar și azi învățați la școală că ar fi fost le Siècle des Lumières—Iluminismul.
Distrugerea sistematică a religiei în Europa a fost ridicată în slăvi de generații după generații de intelectuali ca victorie a rațiunii asupra flagelului obscurantismului și superstiției. În realitate, a fost un suicid civilizațional. Proiectul românesc semnifică ruptura cu acest trecut. El afirmă că o modernizare de succes nu se poate face decât în armonie cu rădăcinile spirituale ale poporului. Numele Catedralei, dedicată Mântuirii Neamului, nu a fost ales la întâmplare. Dimpotrivă, el leagă latura civică de divin, arătând că renașterea națională și revitalizarea creștinismului merg mână în mână.
Așa cum era de așteptat, detractorii străini s-au grăbit să descrie Catedrala ca prea scumpă, ca proiect desuet, ba chiar ca fantezie „naționalistă”. Critici care, de fapt, spun mai mult despre mentalitatea putredă care le hrănește, decât despre România sau despre noua ei Catedrală. Într-un moment în care Berlinul cheltuiește 25 de miliarde de euro pe „refugiații” pe care îi lasă să se instaleze pe pământ german împotriva dorințelor și intereselor propriului popor, faptul că România investește suma, modestă prin comparație, de 270 de milioane de euro în frumusețe și transcendență nu este, cu siguranță, chiar așa intolerabil.
Catedrala este un simbol tangibil al revenirii civilizaționale care cuprinde astăzi Europa. Așa cum Budapesta renaște din cenușa Celui de-al Doilea Război Mondial și a ocupației comuniste în cadrul magnificului Program Național Hauszmann, sau Polonia reconstruiește frumosul Palat Saxon, la Varșovia, Catedrala Mântuirii Neamului de la București este un templu al acestei renașteri naționale și un strigăt de sfidare. Este declarația solemnă a unui popor care vrea să trăiască, vrea să își revină din suferință și să meargă mai departe. Este o lecție și un exemplu de urmat.
Într-adevăr, această reafirmare a rădăcinilor creștine ale României este un semnal deloc subtil că Europa Centrală și de Est nu este câtuși de puțin interesată să plece capul în fața cererilor de conformare ideologică pe care le emite, tot mai frenetic, Bruxellesul. Reacție care confirmă viziunea Georgiei Meloni, prim-ministrul Italiei, care afirma că Europa își are rădăcinile în „filosofia greacă, legea romană și valorile creștine”.
Sigur că autoritariștii liberali care au ajuns să conducă astăzi Europa vor deplânge Catedrala ca proiect „reacționar”. Numai că adevărații reacționari sunt ei, cei care răspund acestei întoarceri a Europei, cu sete, către propriile rădăcini cu o explozie de sancțiuni, amenințări, cenzură și arestări. Deși, prin mașinațiunile Bruxellesului, românii au fost privați de liderul conservator pe care și-l aleseseră, Călin Georgescu, revoluția culturală la care asistăm nu poate fi ținută în frâu la infinit. Construcția Catedralei a fost finanțată în mare parte din bani publici; țărani modești, studenți clujeni – oamenii au contribuit fiecare cu ce a putut. Nu magnificele domuri, ci tocmai acest sacrificiu comun este ceea ce dă Catedralei autoritatea ei morală.
Când clopotele Catedralei Mântuirii Neamului bat peste București, n-o fac doar pentru români – o fac pentru un întreg continent care, cândva, se vedea pe sine în primul rând ca Respublica Christiana. Este semnalul care ne readuce aminte că renașterea culturală este întotdeauna posibilă, chiar și după cele mai grele lovituri. Decăderea și înfrângerea nu sunt predestinate. Europa poate avea un viitor – dacă europenii luptă pentru el.
Articol publicat inițial pe site-ul Mea Sponte.
Trăiesc în Grecia de vreo doi ani și observ că grecii sunt geloși pe români din cauza acestei biserici gigantice. Eu nu sint religios , consider toate religiile escrocherii sociale , dar ca mason suveran și constructor amator, admit că construcția e impresionantă. Stil brâncovenesc, cu excepția domului care e roman , seamănă cu domul catedralei Sf. Petre de la Vatican. Dar asta e , ne facem frate cu dracu sa trecem lacu’ . Pariez că și rușii ne invidiaza, dar nu o zic. Mare lucru daca nu se apuca sa facă și ei una mai grandioasă.
Și e așezată și langa Casa Poporului, ctitoria lui vodă Ceaușescu , construcție faraonica la care și americanii se închină. Deși crapă, actualii trădători de la putere, de ciudă, Ceaușescu va rămâne un titan al României în eternitate.
„Mărturia Părintelui Ioanichie Bălan:
„Dacă nu vă țineți serios de Biserică și de ortodoxie, prăpăd e cu noi!”
„În viață să fiți tineri care să sfințească un loc, o casă, o societate, o generație, un cartier și locul de muncă unde veți lucra. Prin comportament creștin mai întâi. Ori ești creștin azi, ori ești păgân, una din două. Și creștin ortodox, căci România e țara ortodoxă. Țineți cont ce vă spune un călugăr bătrân și rău: dacă nu vă țineți serios de Biserică și de ortodoxie, prăpăd e cu noi. Ne mănâncă vecinii, și străinii, și păgânii. Dacă vă țineți de Biserică, nici rușii, nici tătarii, nici nemții, nici alte țări din Răsărit sau Apus nu vor putea să ne scoată din Carpați și să ne dezlipească de Hristos.
Practicile acestea care acum afectează și au îmbolnăvit societatea și tineretul, cum sunt yoga, practicile Baha’i, karatele, toate aceste practici teosofice, spiritiste, oculte, masonice, însamnă, vrând-nevrând despărțirea de Biserică, de Hristos, de preoți, de duhovnici. Nu mai aveți acces la Sfânta Spovedanie, nu vă mai faceți vreme de Sfânta Împărtășanie, nu aveți bucuria vieții cum o au cei care trăiesc întru Hristos. Veți avea bucuria plăcerilor, a sexualității, a ispitelor și patimilor trupești, dar nu bucuria întru Hristos. Bucurii trupești, orizontale, care se consumă într-o zi, și nu bucurii veșnice, verticale, axate pe Hristos. Treziți-vă! Sunteți tineri și nouă ne e milă de ce se va întâmpla cu țara asta care se cheamă încă România. Treziți-vă! Sunteți tineri și nouă ne e milă de ce se va întâmpla cu țara asta care se cheamă înca România, dacă foarte mulți din tinerii de astăzi merg la ședințe de Baha’i, de yoga, numai nu la Biserică. Am rămas la Biserică tot cu o bunicuță, tot cu o țărăncuță cu 7-8 copii, tot acestea merg la Biserică. Gem cârciumile și stațiunile de desfrâu, de păcate, de fărădelegi, iar tineretul și intelectualitatea au alunecat pe panta prostituției, a decăderii morale, a înstrăinării de Hristos, a uitării de Dumnezeu, a ignorării Bisericii.
Ce să ne mai lăudăm cu Ștefan cel Mare și Sfânt și cu atâția sfinți ce-a dat Țara asta, când noi nici pe mama noastră n-o mai respectăm. Cunosc la Iași tineri studenți care practică intensiv yoga și au ajuns la Socola, la spitalul de nebuni. În ce istorii, în ce manuscrise românești găsim într-o țară așa de ortodoxă și de frumoasă ca România asta din Carpați măcar un rând de budism? Un rând măcar să facă aluzii că românii pe vremuri apelau la filosofia lui Buddha. De ce apelează acum toți, mai cu seamă intelectualii? De ce nu merge și țăranul? Cine e bolnav la minte? Iertați-mă. Gândiți și hotărâți. Vreți să mai rămână România Românie? Întoarceti-vă la ortodoxie, la Biserică, la ținuta morală decentă, cinstită a românilor dintotdeauna, nu la aceste surse satanice, ateiste pe care le-au semănat acum tot occidentalii în locul comuniștilor de ieri. Știți că comunismul vine din Apus? Și-acum tot Apusul l-a dărâmat, c-a zis că nu mai dă randament.
Și-au zis: le dăm ceva și mai rău, și ne-au dat pornografie, prostituție, casete video cu toate spurcăciunile, muzică rock, Michael Jackson, omul acela diavolizat care spurcă pământul pe unde trece. Totul e dirijat de Apus. N-au avut tezaurul ortodoxiei în veacul veacurilor. De ce s-a făcut experiența comunismului, venită din Apus, tocmai într-o țară cu experiență ortodoxă ca Rusia? Acolo au pus bomba atomică. Să distrugă ce au făcut prin jertfă milioane de martiri, de oameni închiși și omorâți de vii. Nu i-au omorât rușii.Știți cine a inventat comunismul, știți care sunt filosofii. Vă rog să vă uitați la biografia lor. De ce origine au fost Marx, Engels, soția lui Stalin, soția lui Gorbaciov… și veți afla cine ne vrea binele și cine răul. Și de unde vin fericirea și nefericirea.
Vreți să avem binecuvântarea și fericirea pe pământ și în cer? Întoarceți-vă la o trăire curată întru Hristos, la Biserică în fiecare Duminică, la duhovnici unde să vă spovediți regulat. Vin Sfintele Posturi. Treziți-vă, tinerilor! Luați aminte ce timpuri trăiți. Se aproprie venirea lui Antihrist. Ce înseamnă venirea lui Antihrist? Când vine acesta? Când nu se vor mai iubi oamenii creștinește între ei, când nu vor mai veni oamenii la Biserică, când nu vor mai merge Duminică la Sfintele Slujbe, când nu vor mai posti, când vor trăi în desfrâu de mititei, când copiii își vor bate părinții sau părinții-i vor lepăda pe copii și va găsi lumea ca acuma: criminalitate, avorturi pe toate drumurile, divorțați pe toate străzile, oameni diavolizați, oameni bolnavi și sufletește și trupește. Asta-i societatea noastră, fraților! Treziți-vă, frați români, până nu-i prea târziu!
Acei studenți, acei tineri care nu știu ce e Duminica, care nu știu frumusețea unei Sfinte Liturghii, care nu au un duhovnic sfânt, un om care să le spună ce e sufletul, să le mângâie inima, să le spună păcatele, să primească dezlegare și binecuvântare, studenții care nu primesc Sfânta Împărtășanie, cei care sunt vrednici, înainte de Paște, înainte de Crăciun, înainte de alte sărbători mari, ei nu sunt ortodocși, ei nu sunt români decât după buletin, poate.
Faceți un comitet, mergeți duminica pe la spitale, la casele de bătrâni, ajutați cu cuvântul, mângâiați, sfătuiți, combateți casele de desfrâu. Mergeți la mănăstiri, la preoți batrâni care să vă lumineze, să vă binecuvinteze, să vă călăuzească. Ortodoxia activă e o misiune.
Misionarismul se face de la om la om. Dar pentru asta trebuie să vă curățiți de păcatele tinereții, să citiți cât mai multe cărți teologice. Să știți voi întâi câte ceva din frumusețea Ortodoxiei, din trăirea întru Hristos, ca să puteți trage și pe alții spre Hristos, să puteți fi o luminiță aprinsă acolo unde veți trăi. Trebuie să faceți ceva. Eu sunt un om mai de baricade. Ori facem ceva, ori ne ducem la plimbare.
Sfânta Evanghelie spune că la sfârșitul lumii vor fi chemate toate neamurile. Deci nația rămâne până la sfârșitul lumii. Ba mai mult, fiecare neam și țară are îngerul său păzitor.
Neamurile creștine trebuie să rămână. Iar creștinii trebuie să fie la locul lor, echilibrați, serioși și să nu se dezlipească pentru nimic în lume de pământul străbun în care i-a născut Dumnezeu. De ce există tentația de a pleca în altă țară? Credeți că, afară de Dumnezeu, ne vrea binele cineva din lume? Cine își pune nădejdea în Răsărit și Apus se înșeală amarnic. Numai în Dumnezeu, în smerenia, răbdarea și deviza părinților noștri, a românilor dintotdeauna, ne putem pune speranța. Nu ne-au scos de aici nici turcii, nici tătarii, nici rușii, nici nemții, nici austro-ungarii, și nici de-acum înainte nu ne va scoate nimeni. Doar Dumnezeu, dacă ne vom îndepărta de El. Așa că, treziți-vă, luați aminte și, cot la cot cu preoții, cu călugării, treceți la post, la rugăciune, la spovedanie. Așa trebuie să fie o țară creștină care poartă Crucea de doua mii de ani.
Treziți-vă, frați români, până nu-i prea târziu! Ori creștini buni, ori pierim. Luați aminte ce vă spun: numai Dumnezeu din cer ne salvează. Priviți în sus, fraților, nici într-o parte, nici în alta! Fericirea noastră este să rămânem aici, unde ne-a născut Dumnezeu, cu Hristos în brațe și în brațele lui Hristos”.
CĂLUGĂRUL”