Câtecul legionarilor căzuți

Reinvierea in spirit a legionarismului

De cate ori vine vorba despre paduri, dau un citat din memoriile lui Gavrila Ogoranu, referitor la vremea cand facea parte dintr-una din Fratiile de Cruce de la liceul „Negru Voda” din Fagaras, unul din centrele legionare cele mai puternice, care a creat legionari neinfricati, precum Gavrila Ogoranu, Dan Ion, Fratii Ion si Dumitru Banea, Horia Sima (caruia i se poate reprosa orice, numai ca n-a avut curaj si ca n-a fost inteligent, nu!). Iata fragmentul cu pricina:

„Era în primăvara anului 1938. Se sărbătorea ziua sădirii pomilor şi conducerea liceului şi autorităţile locale hotărâră să o serbeze deosebit. Trebuiau plantate cu puieţi nişte râpi pe malul Oltului la vreo 5 kilometri de oraş. Elevii am mers în marş în frunte cu “moş Irod”, comandantul străjeriei, sâcâiţi întruna de acesta să cântăm să ne audă lumea şi cum noi nu aveam chef, cântam fals, unii un cântec, alţii altul ca să-l silim să ne dea pace. A venit un sobor de preoţi, prefectul, şeful ocolului silvic, colonelul de jandarmi şi încă mulţi alţii în uniformele pompoase ale Frontului Renaşterii Naţionale. Veniră greu în trăsuri că nu era drum de maşină încât se făcuse târziu. S-a ţinut slujba religioasă. Doi preoţi au ţinut predici lungi începând de la pomii slobozi şi cel oprit din grădina Raiului, despre cedrii Libanului, despre smochinul neroditor. A urmat apoi prefectul, ridicând în slăvi pe majestatea sa, care de grija ţării nu dormea decât şapte ore pe noapte. A vorbit apoi moş Irod, comandantul cohorţii îmbrăcat străjer, cu nădragi scurţi, şi care, în cuvinte patetice ne-a amintit că “marele străjer” nu face altă treabă decât sădeşte pomi. A vorbit inginerul silvic despre codrul frate cu românul, care codru şi păduri ne ascundeau de duşmani pe noi românii şi care “în lupte ca la Mărăşeşti au ieşit dezbrăcaţi din apă, de credeau nemţii că românii e nebuni”. Câteva fetiţe au jucat jocul silvic Alunelul, altele au recitat câteva poezii cu frunză verde şi serbarea ar mai fi continuat dacă vremea nu s-ar fi învolburat, curând începând să curgă de sus zăpada mieilor, care ne-a silit să ne retragem acasă fără să sădim un singur puiet.

Atunci am luat hotărârea să sădim noi pădurea. L‑am anunţat pe profesorul Roşală, care a fost încântat. Am anunţat şi pe inginerul silvic. Sâmbăta următoare, imediat după prânz ne-am deplasat cu unelte la plantaţie. Lângă noi au venit o mulţime de alţi elevi şi până seara râpile erau plantate cum scrie la carte. Venise şi profesorul Roşală, după spusa lui, să nu facem vreo „minune”. Atunci mi-am dat seama că ştia cine suntem şi se temea să nu cântăm ceva interzis şi să păţim ceva. Peste 13 ani, în timpul rezistenţei armate făgărăşene, de multe ori vom poposi în această pădure plantată de noi, amintindu-ne de cei ce nu mai erau, între care şi profesorul Roşală.“

Se pare insa ca, desi o vreme gestul Fratilor de Cruce fagaraseni parea un vis frumos imposibil de reeditat azi, iata ca acest fapt este depasit de realitatea imediata. N-a fost nevoie de centuri cu diagonala, de camasi verzi si nici de saluturi ce pot fi interpretate. Dar spiritul legionar, se vede de la o posta, este prezent in aceasta actiune mai mult decat as fi sperat vreodata. Iata cum spiritul legionar, adanc incrustat in gena romanului, iese la iveala si se manifesta atunci cand nici nu te mai astepti:

http://www.gandul.info/stiri/sute-de-tineri-au-plantat-11-hectare-de-padure-in-doar-trei-ore-se-pot-face-lucruri-extraordinare-si-avem-cu-cine-15123512