 Victor Grigor335 aprobate grigor.victor@yahoo.com 188.27.147.210
” Rom^nia , in Al Doilea Razboi Mondial”, trecuse de partea Germaniei si URSS-ul avea nevoie de un buffer( teren de protectie) si a luat Basarabia si Bucovina de Nord”. Este o manevra tipica de strategie a marilor imperii”. Cu alte cuvinte, URSS era indreptatita, ca mare putere ce era, sa ocupe teritoriile rom^nesti , ca doar noi nu eram un mare imperiu si nu aveam dreptul la un „buffer”! Facand abstractie de faptul ca Pactul Ribentrop-Molotov s-a semnat cu doi ani inainte de inceperea razboiului mai sus amintit, iar nu in timpul lui, deci alianta Rom^niei cu Germania nu putea fi invocata drept cauza a ocuparii acestor teritorii, autorul acestei afirmatii pare complet convins ca marile imperii nu trebuie blamate in caz ca agresiunile pe care le comit sunt facute ” pentru apararea propriului teritoriu national”. Dansul , probabil, nu stie ca Rusia a ajuns la Bug in 1772 iar la Nistru in 1792, deci teritoriul sau national s-a extins si se extinde necontenit, prin ocuparea teritoriilor nationale ale altor popoare si printr-o colonizare masiva de rusi pe acele teritorii, chiar Petersburgul, care a fost atata timp capitala Rusiei, fiind construit pe pamanturi cucerite de la alte natiuni. Desigur, Rusia( care in opinia oricarui om lucid si informat_ este ultimul si cel mai intins imperiu colonial din lume _ adica o relicva din alte ere istorice) dupa cum ar vrea sa ne convinga azi impartialul domn CD, a „eliberat” aceste popoare de sub diverse si foarte incomode juguri: turcesti, suedeze, germane, poloneze, rom^nesti si, dupa ce le-a alfabetizat mai intai, le-a daruit apoi si niste minunate „Constitutii „. Este, prin urmare, absolut de neinteles, in viziunea dansului, de ce toate aceste popoare ( lituanieni, letoni, estonieni, finlandezi, rom^ni, polonezi) eliberate de rusi de-a lungul vremii, n-au inteles ce imens serviciu le facuse poporul frate rus incat ,in ingratitudinea lor strigatoare la cer, s-au aliat , toate, cu mizerabilii imperialisti americani , cei care” au luptat si lupta ” si azi „cu soldatii altora”, nu pentru ” apararea propriului teritoriu national” asa cum au facut-o intodeauna eliberatorii si civilizatorii rusi, ci doar pentru niste dubioase „interese nationale”! Nu stiu daca ati observat, dar in 1968, operatiunea speciala din Cehoslovacia s-a facut cu participarea armatelor fratesti ale Tratatului de la Varsovia…ba chiar si in operatiunea umanitara din Ucraina vedem luptand trupe din tot Imperiul Muscalesc…intr-un numar impresionant ( nu ma refer doar la cazul capitanului”rus” Dimitri Furdui!). De fapt, chiar si in razboiul ” de Aparare a Patriei” ne-rusii au fost carnea de tun cea mai apreciata in lupta. Dar ce sa zic de armata de evrei care ne-a cotropit tara dupa „eliberarea sovietica”? Paukerii, Pantiusii, Neulanderii, Tismenenskii, care ne-au condus pana prin ’65, n-au fost instrumentele imperialismului rusesc? Nu erau ei realizatorii „buffer”-ului ideologic menit a ne mentine fata de URSS intr-o perpetua dependenta? Atunci evreii erau BUNI, acum sunt RAI! fiindca servesc interesele Americii, nu-i asa, cea care” lupta cu soldatii altora”. Sau , daca politica de „aparare a propriului teritoriu national” rusesc o cere, evreii au fost rai si atunci ca si acum, ei fiind responsabilii unici ai tuturor crimelor URSS-ului! Concluzia: toata lumea e rea: americani, occidentali, ucrainieni, evrei, finlandezi, baltici, polonezi, rom^ni ( pentru ca nu acceptam ca Basarabia_ eliberata si civilizata de rusi_ a fost, de fapt, cea mai dezvoltata regiune a Romaniei Mari!) singurii BUNI sunt eliberatorii si civilizatorii de la Kremlin cu ochii putin oblici! Este aceasta concluzie corecta? Da, dar numai pentru cei care au un creier modificat printr-o reusita operatiune speciala ce a avut ca rezultat crearea unui ” buffer” emisferial numit vid lobotomic. |
5 Comments
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Hai sa inot putin impotriva curentului …. antirusesc.
In anii 50 securistii unguri au incercat o ,,revolutie democratica” in Transilvania . Pentru asa ceva tatal meu a negociat cu ,,rusii” aprobarile pentru capturarea si pentru eliminarea securistilor unguri…. A negociat din partea directiilor militare incat ,,am fugit la disperare la Bucuresti pentru ca pierdeam in acelasi timp Banatul si Transilvania”…. Bineainteles, rusii cand au auzit de ,,revolutie democratica” au explodat si ungurii au pierdut o sansa istorica de a rupe Transilvania de Romania. Consecinte: in mai putin de 24 de ore securistii unguri erau in padure in genunchi… si executati unul cate unul. Nu dupa mult timp a aparut ,,revolutia ungara” de furie si in furii ca nu au reusit sa ne fure Transilvania si asa zisa ,,revolutie” a studentilor din Timisoara aclamata si astazi de monarhisti si de liberali ca o incercare anticomunista….. De ce ? De ce o incercare de rupere a Transilvaniei de Romania e prezentata ca o ,,revolutie” anticomunista? Va spun eu: dreapta liberala si monarhista e invidioasa pe legionari pentru ca nu au cu cine sa se laude si pentru asa ceva o incercare de dezintegrare incercata de securistii unguri e prezentata astazi ca o miscare anticomunista a studentilor din Timisoara anului 1956….
USA au trasformat 157 de tari in care au peste 800 de baze militare in colonii deci USA este cel mai mare imperiu din zilele noastre. Tari pe care le exploateaza economic, politic, militar si cultural cu doctrina LGTB. Nea autorul uita ca ideologia Comunista a fost implementata in Rusia Tarista de evreii khazari din USA, Germania si Austria care au sustinut-o cu bani si arme tocmai pentru a colapsa Imperiu Tarist. Posturile de conducere ale paratului de partid si de stat ale URSS erau ocupate in proportie de 80% de evreii khazari intre 1917 -1935. Iar dupa al doilea razboi mondial marii demucrati americani si englezi i-au facut cadou lui Stalin si evreilor khazari bolsevici Europa de Est ca evreii khazari s-o umple de gropi comune in numele luptei de clasa. Asa ca mai usor cu pianul pe scari ca guitza tare.
AGONIA VESTULUI
de Thierry Meyssan pe 05.07.2022
Summitul G7 din Bavaria și summitul NATO de la Madrid ar fi trebuit să anunțe pedeapsa de către Occident a Kremlinului pentru „operațiunea militară specială din Ucraina”. Dar, dacă imaginea dată a fost aceea a unității occidentale, realitatea atestă deconectarea lor de realitate, pierderea lor de audiență în lume și în cele din urmă sfârșitul supremației lor.
În timp ce Occidentul este convins că ceea ce este în joc este în Ucraina, lumea o vede altfel ca pe „capcana lui Tucidide”.
Relațiile internaționale vor continua să fie organizate în jurul lor sau vor deveni multipolare?
Se vor elibera popoarele care au fost subjugate până acum și vor dobândi suveranitatea?
Va fi posibil să gândim altfel decât în ceea ce privește dominația globală și să se dedice dezvoltării fiecărui individ?
Occidentul a conceput o narațiune a „operațiunii militare speciale” ruse din Ucraina, care trece cu vederea propriile acțiuni de la dizolvarea Uniunii Sovietice incoace. Au uitat de semnarea Cartei pentru Securitate Europeană (cunoscută și sub numele de Declarația OSCE de la Istanbul) și felul în care au încălcat-o făcându-i pe aproape toți foștii membri ai Pactului de la Varșovia și pe unele dintre noile state post-sovietice să se alăture unul câte unul.
Ei au uitat modul în care au schimbat guvernul ucrainean în 2004 și lovitura de stat prin care i-au pus pe naționaliștii banderiști la putere la Kiev în 2014. După ce au făcut o măturare curată a trecutului, dau vina pe Rusia pentru toate relele. Ei refuză să-și pună la îndoială propriile acțiuni și consideră, la acea vreme, că au fost forțați la putere. Pentru ei, victoriile lor fac Legea.
Pentru a păstra această narațiune imaginară, ei au redus la tăcere mass-media rusă acasă.
Indiferent cât de mult pretind că sunt de „democrați”, este mai bine să cenzurați vocile disidente înainte de a ne minți. Așa că conflictul ucrainean trebuie abordat fără prejudecati.
SUA convingându-se că au datoria să judece singuri, să condamne și să sancționeze Rusia. Prin șantajarea statelor mici, au reușit să obțină un text de la Adunarea Generală a ONU care pare să le dea dreptate. Acum plănuiesc să demonteze Rusia, așa cum au făcut în Iugoslavia și au încercat să facă în Irak, Libia, Siria și Yemen (strategia Rumsfeld/Cebrowski).
Pentru a face acest lucru, au început să izoleze Rusia de finanțele și comerțul mondial. I-au întrerupt accesul la sistemul SWIFT și Lloyds, împiedicând Rusia să cumpere și să vândă, precum și să transfere bunuri. Ei au crezut că acest lucru îi va provoca colapsul economic. Pe 27 iunie 2022, Rusia nu a putut plăti o datorie de 100 de milioane de dolari, iar agenția de rating Mody’s a declarat-o în neplată.
Dar acest lucru nu a avut efectul dorit: toată lumea știe că rezervele Băncii Centrale Ruse sunt pline de valută și aur. Kremlinul a plătit cele 100 de milioane, dar nu i-a putut transfera în Occident din cauza sancțiunilor occidentale. Dar le-a plasat într-un cont escrow unde își așteaptă debitorii.
Între timp, Kremlinul, care nu mai este plătit de Occident, a început să-și vândă producția, în special hidrocarburile, altor cumpărători, cu preferinta Chinei. Schimburile care nu se mai pot face în dolari se fac în alte valute. Drept urmare, dolarii pe care obișnuiau să-i folosească clienții lor revin în Statele Unite.
Acest proces a început deja cu câțiva ani în urmă. Dar sancțiunile unilaterale occidentale au accelerat-o brusc. Suma uriașă de dolari care se acumulează în SUA provoacă o creștere masivă a prețurilor. Rezerva Federală face tot ce poate pentru a-l împărtăși cu zona euro. Creșterea prețurilor se răspândește cu mare viteză pe întreg continentul vest-european.
Banca Centrală Europeană nu este o agenție de dezvoltare economică. Sarcina sa principală este de a gestiona inflația în cadrul Uniunii si nu poate încetini deloc creșterea bruscă a prețurilor, așa că încearcă să o folosească pentru a-și reduce datoria. Prin urmare, statele membre ale Uniunii sunt invitate să compenseze scăderea puterii de cumpărare a „cetățenilor” lor prin scăderea impozitelor și oferirea de beneficii.
Dar acesta este un cerc fără sfârșit: ajutându-și cetățenii, își leagă mâinile și picioarele de Banca Centrală Europeană, se leagă puțin mai mult de datoriile SUA și devin și mai săraci.
Nu există nici un remediu pentru această inflație. Este pentru prima dată când Occidentul trebuie să curețe dolarii pe care Washingtonul i-a tipărit nechibzuit de ani de zile.
Creșterea prețurilor în Occident corespunde costului cheltuielilor imperiale din ultimii treizeci de ani. Astăzi și doar astăzi Occidentul plătește pentru războaiele sale din Iugoslavia, Afganistan, Irak, Libia, Siria și Yemen.
Până acum, Statele Unite au ucis pe oricine amenința supremația dolarului. L-a spânzurat pe președintele Saddam Hussein pentru că a refuzat plata in dolari a petrolului irakian și a jefuit Banca Centrală a Irakului.
L-au torturat și linșat pe liderul Muamar el-Gaddafi care pregătea o nouă monedă panafricană și i-au prădat Banca Centrală Libiană.
Sumele gigantice adunate de aceste state petroliere au dispărut fără urmă.
Excluzând Rusia de la comerțul in dolari, Washingtonul însuși a adus ceea de ce se temea atât de mult: dolarul nu mai este moneda internațională de referință.
Majoritatea restului lumii nu este orb. A înțeles ce se întâmplă și s-a grăbit la Forumul Economic de la Sankt Petersburg, apoi a încercat să se înscrie la summit-ul virtual al BRICS.
Își dau seama – puțin mai târziu – că Rusia a lansat „Parteneriatul Marii Eurasie”, în 2016 și că ministrul său de externe, Serghei Lavrov, a anunțat-o solemn la Adunarea Generală a ONU, în septembrie 2018 . Pe parcursul a patru ani, au fost construite cantități de drumuri și căi ferate pentru a integra Rusia în rețelele noilor „Drumuri ale Mătăsii”, terestre și maritime, imaginate de China. Astfel, a fost posibil să se schimbe fluxul de mărfuri în câteva luni.
Scăderea valorii dolarului și schimbarea fluxului de mărfuri determină o creștere și mai mare a prețurilor la energie. Rusia, care este unul dintre principalii exportatori mondiali de hidrocarburi, și-a văzut veniturile crescând considerabil. Moneda sa, rubla, nu a fost niciodată într-o formă mai bună. Ca răspuns, G7 a stabilit un plafon de preț pentru petrolul și gazele rusești. A ordonat „comunității internaționale” să nu plătească mai mult.
Dar, evident, Rusia nu va lăsa Occidentul să stabilească prețurile produselor sale. Cei care nu vor să plătească prețuri de piață nu le vor putea cumpăra și niciun client nu intenționează să plece fără marfa doar ca să mulțumească organizatiile occidentale.
G7 încearcă să-și organizeze, cel puțin intelectual, supremația. Acest lucru nu mai funcționează. Vântul s-a schimbat. Cele patru secole de dominație occidentală s-au încheiat.
În disperare, G7 s-a angajat să rezolve criza alimentară globală pe care politicile sale au provocat-o. Țările în cauză știu ce înseamnă angajamentele G7. Ei încă așteaptă marele plan de dezvoltare african și alte fumuri și oglinzi. Ei știu că Occidentul nu poate produce îngrășăminte cu azot și că împiedică Rusia să le vândă pe ale lor. Ajutorul G7 este doar un ajutor pentru a-i face să aștepte și nu pentru a pune sub semnul întrebării principiile sacre ale comerțului liber.
Summitul NATO de la Madrid a fost o demonstrație de unitate și putere. Dar statele sale membre au fost chemate să semneze ceea ce Washington și Londra au decis pentru ele. Unitatea lor a fost doar o formă de sclavie de care mulți se gândesc să se elibereze
Singura opțiune posibilă pentru salvarea dominației occidentale este războiul. NATO trebuie să reușească să distrugă Rusia din punct de vedere militar, deoarece Roma a distrus odată Cartagina. Dar este prea târziu: armata rusă are arme mult mai sofisticate decât Occidentul, le-a experimentat deja din 2014 în Siria. Își poate zdrobi inamicii în orice moment. Președintele Vladimir Putin a dezvăluit parlamentarilor săi progresul uluitor al arsenalul său în 2018 .
Summitul NATO de la Madrid a fost o operațiune de comunicare frumoasă. Dar era doar un cântec de lebădă. Cele 32 de state membre și-au proclamat unitatea cu disperarea celor cărora le este frică să moară. De parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, ei au adoptat mai întâi o strategie de dominare a lumii în următorii zece ani, numind „creșterea” Chinei drept principal lor preocupare .
Procedând astfel, ei au recunoscut că scopul lor nu este să-și asigure propria securitate, ci să domine lumea. Au deschis apoi procesul de aderare pentru Suedia și Finlanda și au luat în considerare, ca prim pas, posibila aderare a Japoniei.
Singurul incident, care a fost rapid sub control, a fost presiunea turcă care a forțat Finlanda și Suedia să condamne PKK . Incapabile să reziste, Statele Unite și-au abandonat aliații, mercenarii kurzi din Siria și liderii lor din străinătate.
Prin aceasta, au decis să mărească Forța de reacție rapidă a NATO de la 40.000 la 300.000 de oameni, de 7,5 ori, și să o plaseze la granița cu Rusia. Procedând astfel, ei și-au încălcat încă o dată propria semnătură, cea a Cartei pentru Securitate în Europa, amenințând direct Rusia.
Rusia nu are nicio posibilitate de a-și apăra granițele uriașe și își poate asigura securitatea doar asigurându-se că nicio forță străină nu va stabili o bază militară la granițele sale. Deja, Pentagonul vehiculează hărți prospective ale dezmembrării Rusiei pe care speră să le implementeze.
Fostul ambasador al Rusiei la NATO și actual director al Roscosmos, Dmitri Rogozin, a răspuns publicând pe contul său Telegram coordonatele centrelor decizionale ale NATO, inclusiv sala summit-ului de la Madrid. Rusia are lansatoare hipersonice, momentan imposibil de interceptat, care pot transporta un focos nuclear în câteva minute la sediul NATO de la Bruxelles și la Pentagonul de la Washington.
Pentru a evita orice neînțelegere, Serghei Lavrov a precizat, făcând aluzie la straussieni, că deciziile marțiale ale Occidentului nu au fost luate de armată, ci de Departamentul de Stat al SUA. Ce ar fi prima țintă.
Deci întrebarea este: va juca Occidentul pentru tot ce amenintă? Își vor asuma riscul unui al Treilea Război Mondial, chiar dacă acesta a fost deja pierdut, doar sperand ca nu or sa moară singuri?
Sursa: https://orientalreview.org/2022/07/05/the-agony-of-the-west
Traducerea CD
Propaganda de doi lei. Cel mai intins imperiu din lume este USA care are peste 800 de baza militare in 157 de tari. Toate aceste tari sunt in fapt coloniile pe care amerlocii le jegmanesc sub toate aspectele.
Dupa pasiunea care va anima sa scrieti acest comentariu si lipsa unor informatii verificate trag concluzia ca: „reusita operatiune speciala ce a avut ca rezultat crearea unui ” buffer” emisferial numit vid lobotomic” a fost efectuata pe persoana dvs.
Nici macat propaganda SUA nu vine sa acuze Rusia de „colonialism”, desi le-ar place sa o mai acuze de ceva in plus. Daca a-ti fi fost vreo data pe teritoriile rusiei orientale, cu populatia cu „ochi oblici” cum o denumiti in stil rasia chiar dumnevoastra si a-ti fi vazut cum traiesc acei oameni in libertatea lor ne umbrita de guvernul rus, asa dupa cum inteleg ei Libertatea, probabil ca nu a-ti mai fi facut acest comentariu lamentabil si rizibil. Emiteti sentinte de ordine internationala din pragul casei pe care nu a-ti parasit-o nocio data. Un singur exemplu vreau da va dau. Un grup de amici de ai mei in drum spre Pekin, in 1987, s-au oprit si prin localitatile de pe traseul Trans-Siberian ca sa vada cum mai este viata pe acolo si au ramas si in teritoriul Mongoliei unde populatia era cam aceiasi cu aceleasi indeletniciri de baza milenare. Au gasit acolo de vanzare, la magazinele(cooperatvele) satesti, sageti pentru arc, din cele folosite la competitiile internationale de tir cu arcul. In Romania nici nu putea-i gasi de cumparat asemenea sageti usoare, din titanium, facute in SUA si care costau la vremea aceea intre 15 si 20 de dolari bucata, iar dolarul pe piata neagra romaneasca la vremea aceea era 100 de lei cel putin. Ei bine in cooperativele respective se vindeau cu o rubla, care era cotata la noi la 8-10lei. Uimirea amicilor mei nu a fost mica si pentru ca doi din ei faceau tir cu arcul la Nicolina si-au cumparat cateve zeci(!) de sageti. Bastinasii din orientul rusesc nu numai ca si-au pastrat traditiile si meseriile dar guvernul a avut grija sa le dea si materialele de care ei aveau nevoie pentru subzistenta la un pret accesibil lor. Asa ca teoria colonizarii orientului rusesc devine hilara. Lipsa de informare pe care multi o au privind conditiile sociale, geografice si economice din Rusia duce la influentari(lobotimizari) facile de catre propaganda euroatlantica care desi ne-au pus acum si noua ghiara in gat tot amai apar incrancenati ce nu vor sa accepte adevarul.
Mai jos dau un articol din „Anonimul” care aduce o nota noua in tematica subiectelor din presa romaneasca:
DE CE ÎȘI INTENSIFICĂ INTELECTUALII RUȘI SPRIJINUL PENTRU RĂZBOIUL DIN UCRAINA
Autor: Anatol Lieven
Un articol al lui Dmitri Trenin, intitulat «How Russia must reinvent itself to defeat the West’s ”hybrid war”: Russia’s very existence is under threat» (Cum trebuie să se reinventeze Rusia pentru a învinge „războiul hibrid” al Occidentului: însăși existența Rusiei este amenințată), ar putea fi unul dintre cele mai importante din ultima vreme – pe de o parte pentru ceea ce afirmă și, pe de alta, pentru cine anume face acele afirmații.
Dr. Trenin, director al Centrului Carnegie din Moscova, până la închiderea acestuia, în luna aprilie 2022, a fost timp de mai mulți ani una dintre cele mai importante voci care s-au ridicat în sprijinul cooperării cu Occidentul și al „occidentalizării” Rusiei. El a fost una dintre puținele personalități publice din Rusia care a continuat să-și mențină câteva dintre speranțele lui Gorbaciov privitoare la o „casă europeană comună”.
Mai trebuie să spun că îl cunosc de când eram jurnalist britanic acreditat la Moscova în anii 1990 și i-am fost coleg la Carnegie Endowment for International Peace între 2000 și 2004.
Articolul lui Trenin este semnificativ prin indiciile pe care le oferă cu privire la solidarizarea elitelor intelectuale ruse în sprijinul efortului de război din Ucraina. Și, în multe cazuri, nu din dorința de a cuceri Ucraina (nu puțini dintre cei care s-au alăturat acestui nou consens s-au opus ferm invaziei și îl detestă pe Putin), ci dintr-un sentiment din ce în ce mai puternic că Statele Unite încearcă să folosească războiul din Ucraina pentru a paraliza și chiar a distruge statul rus și că acum este de datoria fiecărui cetățean patriot al Rusiei să sprijine guvernul.
Iată ce scrie Trenin:
„SUA și aliații săi și-au stabilit obiective mult mai radicale decât strategiile relativ conservatoare de izolare și descurajare utilizate odinioară față de Uniunea Sovietică. De fapt, ei se străduiesc să excludă Rusia ca factor independent din politica mondială și să distrugă complet economia rusă. Succesul aceste strategii ar permite Occidentului condus de SUA să rezolve în sfârșit ‘problema rusească’ și să creeze astfel premise favorabile de victorie în confruntarea cu China.
O astfel de confruntare nu lasă loc pentru un dialog serios, întrucât practic nu există nicio perspectivă de compromis bazat pe echilibrul intereselor, în primul rând între SUA și Rusia. Noua dinamică a relațiilor ruso-occidentale implică ruperea dramatică a tuturor legăturilor, crescând presiunea occidentală asupra Rusiei pe toate fronturile (statul, societate, economia, știința și tehnologia, cultura ș.a.m.d.)”.
Și mai departe:
„Rusia însăși ar trebui să fie în centrul strategiei de politică externă a Moscovei în această perioadă de confruntare cu Occidentul și apropiere de statele non-occidentale. Țara va rămâne din ce în ce mai singură… Restabilirea Federației Ruse pe o bază mai durabilă din punct de vedere politic, mai eficientă din punct de vedere economic, mai justă din punct de vedere social și mai solidă din punct de vedere moral devine urgent necesară.
Trebuie să înțelegem că înfrîngerea strategică pe care Occidentul, condus de Statele Unite, o pregătește pentru Rusia nu va aduce pace și o restabilire ulterioară a relațiilor. Este foarte probabil ca teatrul ‘războiului hibrid’ să se mute pur și simplu din Ucraina mai spre est, la granițele Rusiei, iar existența lui în forma sa actuală va fi contestată… În domeniul politicii externe, obiectivul cel mai presant este în mod clar consolidarea independenței Rusiei ca civilizație.
Pentru a atinge acest obiectiv, în condițiile actuale – care sunt mai complexe și mai dificile decât până mai ieri – este nevoie de o strategie integrată eficientă (politică, militară, economică, tehnologică, informațională și așa mai departe). Sarcina imediată și cea mai importantă a acestei strategii este de a obține succesul în Ucraina în parametrii care au fost stabiliți și explicați publicului”.
Acesta este un apel la reforme, inclusiv măsuri anticorupție, dar care să fie în mod explicit parte a unei strategii de întărire a țării și a societății pentru a rezista Occidentului și a reuși în Ucraina obiectivele strategice ale Rusiei. Deoebit de frapant este apelul lui Trenin ca Rusia să fie consolidată ca o „civilizație” separată – o idee pe care nu ar fi susținut-o niciodată în anii precedenți.
Ar fi ușor să punem metamorfozarea lui Trenin (acum membru al Consiliului de Politică Externă și de Apărare al Rusiei) pe seama obedienței, considerând că avem de-a face cu un simplu act de supunere în fața regimului. Dar asta ar însemna să ignorăm total că o asemenea schimbare reprezintă (doar că într-o formă mai abruptă și mai radicală) o modificare a atitudinii întregii intelighenții centriste ruse, survenită treptat, în ultimii ani.
După căderea Uniunii Sovietice și până spre mijlocul anilor 1990, atitudinea majorității intelectualității ruse față de Occident a fost una de adulare oarbă, schimbarea intervenind etapizat, odată cu decizia de extindere a NATO, percepută în general în Rusia ca o trădare. Teama de extindere a NATO a crescut odată cu atacul asupra Serbiei în timpul războiului din Kosovo. Invadarea Irakului de către SUA a fost percepută în general ca o dovadă că Statele Unite doresc să impună altora reguli pe care ele însele nu intenționează să le respecte.
Un alt moment cheie, de cotitură, l-a reprezentat oferta unei viitoare aderări la NATO, făcută Ucrainei și Georgiei, în 2008, urmată de atacul georgian asupra pozițiilor ruse din Osetia de Sud și denaturarea de către Occident a acestui fapt, prin prezentarea lui ca un atac rusesc asupra Georgiei.
Iar sprijinul occidental pentru revoluția ucrainiană din 2014, precepută în general, în Rusia, ca o lovitură de stat naționalistă împotriva unui președinte ales, a compromis până în cele din urmă orice adevărată apropiere dintre intelectualii centriști ruși și omologii lor occidentali.
Cu toate acestea, speranțele Rusiei pentru o formă de compromis limitat, fie cu America, fie cu Europa, au persistat mulți ani. Membrilor establishmentului rus, realiști în esență, le-a fost greu să înțeleagă de ce America, confruntată cu probleme insolubile în Orientul Mijlociu și cu ascensiunea unei Chinei puternice, nu a căutat să reducă tensiunile cu Rusia, mult mai puțin periculoasă.
În mod similar, ei au fost uluiți de neputința europenilor de a înțelege că, având Rusia ca prieten, nu s-ar mai confrunta cu nicio amenințare militară pe propriul lor continent.
Trei evoluții au întreținut, totuși, aceste speranțe. În primul rînd, intermedierea franceză și germană a acordului de pace „Minsk II” asupra Donbasului, în 2015, a permis rușilor să creadă în posibilitatea unui acord cu Parisul și Berlinul asupra Ucrainei – nădejde spulberată curând, câtă vreme francezii și germanii nu au făcut nimic pentru a determina Ucraina să pună acordul în aplicare în mod efectiv.
Apoi, în urma alegerii lui Donald Trump, în 2016, rușii s-au așteptat fie la eventualitatea unei Americi mai prietenoase, fie la aceea a apariției unei scindări între SUA și Europa, sau chiar la ambele probabilități.
Și, în cele din urmă, faptul că administrația Biden a prioritizat amenințarea reprezentată de China a reînviat speranțele de diminuare a ostilității SUA față de Rusia.
Speranțele Rusiei de cooperare cu Franța și Germania ar putea fi resuscitate dacă cele trei guverne ar tatona o pace de compromis în Ucraina – cu sau fără Statele Unite. În caz contrar, articolul lui Trenin indică faptul că nu doar cercul restrâns al lui Putin, ci și o mare parte a establishmentului rusesc lărgit este pregătit să abordeze războiul din Ucraina într-un spirit de determinare sumbră, cel puțin până în momentul în care va exista posibilitatea unui acord de pace care să îndeplinească condițiile fundamentale rusești.
Chiar dacă implicarea unui analist politic moscovit este un lucru diferit și mult mai puțin dificil decât aceea cerută unui soldat rus care luptă în Ucraina, trebuie totuși să recunoaștem că aceasta se constituie într-un contrapunct important la speranța cancelariilor occidentale într-o prăbușire timpurie a voinței colective ruse de a lupta, sau într-o lovitură de stat împotriva lui Putin.
Pare să existe o credință tot mai mare printre elitele din Rusia – inclusiv printre cei mulți care care fuseseră îngroziți de invazia în sine – că interesele vitale și poate chiar supraviețuirea statului rus sunt acum în joc în Ucraina.
Spre deosebire de masele ruse, aceste personaje bine informate NU AU FOST SPĂLATE PE CREIER DE PROPAGANDA LUI PUTIN.
Ele văd destul de clar încurcătura îngrozitoare în care a ajuns țara, precum și teribila suferință adusă ucrainienilor de rând, doar că singura ieșire pe care o percep este ceva care ar putea fi măcar prezentat drept o victorie.
Sursa: https://anonimus.ro/2022/06/de-ce-isi-intensifica-intelectualii-rusi-sprijinul-pentru-razboiul-din-ucraina