Când te bate Dumnezeu înseamnă că nu te-a uitat! Știe de tine!

UN COMENTARIU EXCELENT, IN „ACORD” CU VREMURILE, SI DE LUAT AMINTE :

Exacustodian pe decembrie 25, 2015 la 4:46 pm

„Hristos Se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L!” răsună prin biserici de praznicul Naşterii Mântuitorului. Şi tot de marele praznic se cântă: „Cerul şi pământul astăzi, după prooroci să se veselească; îngerii cu OAMENII DUHOVNICEŞTE SĂ PRĂZNUIASCĂ: Dumnezeu în trup S-a arătat celor ce şedeau întru întuneric şi în umbră, născându-Se din Fecioara”. Şi încă: „Mare şi uimitoare minune s-a săvârşit astăzi: Fecioara naşte şi pântecele nu i se strică. Cuvântul se întrupează şi de Tatăl nu se desparte; îngerii cu păstorii doxologesc şi noi, împreună cu dânşii, strigăm: slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace!” Şi încă: „Astăzi Hristos în Betleem Se naşte din Fecioara. Astăzi Cel fără de început Se începe şi Cuvântul Se întrupează. Puterile cerurilor se bucură şi pământul cu oamenii se veseleşte; magii daruri aduc; păstorii minunea vestesc; iar noi neîncetat strigăm: slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”
Dar oare ce prăznuieşte marea masă de români, acest popor zis drept-credincios, creştinat de două mii de ani? Şi cum oare se pregătesc românii, înaintea prăznuirii naşterii Mântuitorului lumii, asta dacă Naşterea o sărbătoresc şi nu altceva? Pe la sfârşitul lui noiembrie, dau buluc prin magazine, dându-şi brânci şi făcându-şi loc cu coatele, pentru a se bucura de ofertele de black Friday. După aceea, au grijă ca ziua naţională a României, zi în care se vorbeşte de mândria de a fi cârpa Uniunii Europene şi mândria de a fi unealtă a NATO, să nu cumva să treacă fără sarmale sau fasole cu cârnaţi. Odată cu această măreaţă zi, în care se ţin discursuri care spun că fără NATO şi UE, ţara ar fi pierit în negura istoriei, românii intră în luna cadourilor. Încă râgâind a sarmale naţionale, servite într-o zi în care românii îşi sărbătoresc închipuita indepedenţă, românii îl sărbătoresc pe moş Nicolae, nu pe sfântul Nicolae, că nu prea e compatibil cu noul context euro-atlantic, e un prost exemplu, a dat dovadă de habotnicie, când l-a pălmuit pe Arie, care-şi exprima şi el opiniile. Cu această ocazie, marile magazine şi micile magazine aflate pe cale de dispariţie, se întrec în oferte. Copiii sunt puşi să-şi cureţe ghetuţele, în care moş Nicolae, va pune câte o tabletă sau smartphone, astfel asigurându-se că norocoşii cu care a fost darnic, vor deveni nişte imbecili. Cât despre sfântul Nicolae, când s-a născut, ce fel i-a fost copilăria şi viaţa, ce a făcut, cum a murit şi ce minuni a făcut după moartea sa, nu e cazul. Se numeşte îndoctrinare şi împiedică dezvoltarea personalităţii copilului. De aceea şi bravii promotori ai democraţiei, luptă ca nu cumva prin şcoli să fie tablouri cu un nene un pic chelios, îmbrăcat în straie arhiereşti şi făcând cu mâna semnul binecuvântării, că inhibă dezvoltarea psihologică a copilului şi, să nu care cumva să se ţină ore din-alea cu poveşti inspirate din cartea aia primitivă cu un plus pe copertă, că este un adevărat terorism emoţional. Cu moş Nicolae mai treacă-meargă, e o ocazie bună de susţinut ideologia consumistă, cât despre post, nici vorbă, deja aproape e caz penal. Şi cum vrem o ţară ca afară, înseamnă că vrem o ţară ca Norvegia, ca Suedia, ca Finlanda. Iar când se apropie sărbătoarea Naşterii lui Hristos, lucrurile se precipită. Febra cumpărăturilor se măreşte. Pe rafturile hipermarketurilor, produsele ambalate strălucitor precum cufărul fetei babei din povestea lui Ion Creangă, îşi aşteaptă clienţii, stând pe rafturi precum stătea şarpele încolăcit pe copac, aşteptâd-o pe Eva, pentru a-i face o ofertă, pentru a o învăţa cum să fie o femeie independentă. Hipermarketurile şi mall-urile sunt deschise chiar până târziu în noapte, ca nu cumva să scape cineva nepregătit pt. întâmpinarea magiei crăciunului. Mergând acasă cu portbagajele pline de oferte generoase, nu se grăbesc să aprindă lumânări în biserică, ci instalaţii în brad. Sub acest brad, va veni personajul principal al sărbătorii…aţi ghicit! E vorba de Moş Crăciun! Câteva zile e omniprezent: la televizor, la radio, prin magazine, agăţat de hornurile caselor. Cu hăhăitul lui bucură copiii, iar cu crăciuniţele lui bucură bărbaţii. Probabil că moşul uneori le bucură şi pe femei, aduceţi-vă aminte de hitul „moşule, ce tânăr eşti”, interpretat de două fete îndrăzneţe, ce au servit ca model pentru’ puştoaicele şi liceencele de azi, care se întrec în selfi-uri pe facebook. Dar înainte de marea zi a magiei crăciunului, are loc pomana porcului. Aşa e cinstit sfântul sfinţit mucenic Ignatie purtătorul de Dumnezeu, care a murit sfâşiat de lei. Şi cum cu ziua pomenirii lui, începe înainteprăznuirea naşterii Domnului, românii, ca parte a unui popor creştinat de 2000 de ani, înfulecă părţi ale sacrificatului animal, probabil pentru a pregusta din magia crăciunului. Porcul încă se taie la vedere, dar nu se ştie dacă practica asta va mai dura mult. Nu că se va apuca românul de postit după rânduială, ci ca să nu-i deranjeze pe vecini, a căror nume vor fi: Ahmed, Mahomed, Mustafa. Astfel de vecini, se vor tot înmulţi, pentru că apartamentele în care se vor muta aceştia, vor fi dintre cele pe care le vor pierde românii, ademeniţi de provident şi sancţionaţi de vreo firmă de „recovery”. Pe atunci, probabil că avântul de a colinda cu steaua, proabil se va cam stinge, poate că va rămâne capra şi ursu şi măştile, cu astea suntem familiari, că tot avem halloween-u’, care le arată copiilor ce „cool” e să fi păgân.
Şi cum spuneam, pomana porcului e pregustarea magiei de crăciun. Iar când vine sărbătoarea, nu cântă românul „slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” ci „gingle bell” şi „we wish you a merry Christmass” şi „feliz navidad”. Şi nu pe Hristos cel născut în Betleem îl slăveşte românul, ci pe personajul principal – moş Crăciun, de fapt tot ce ţine de tradiţia de crăciun: brad împodobit sub care moşu’ pune cadouri, instalaţii cu steluţe şi felicitări (în engleză să fie), sarmale, tobă şi cârnaţi, vizite de la naşi la fini, între cumetri, între vecini şi rude. La biserică nu au cum să meargă, finii îi aşteaptă pe naşi, naşii îi aşteaptă pe fini, copiii îl aşteaptă pe moş, iar Hristos îi aşteaptă pe toţi. Stă blând în iesle şi aşteaptă daruri, nu ca cele ale perşilor ci cum se spune într-una din stihiri: bogăţia teologhisirii celei dreptcredincioase! Adică credinţă dreaptă exprimată în fapte, adică o credinţă vie. Dar e prea neatractiv acest Hristos care stă în iesle. E sărăcăcios tabloul, nu erau acolo în iesle nici globuleţe, nici instalaţii, nici bucate tradiţionale. Era o tânără mai curată decât orice altă fiinţă de pe faţa pământului, un bătrân ce-i purta de grijă, nişte animale şi însuşi Dumnezeu, Cel care a făcut cerul şi pământul, prunc în braţele unei Fecioare. Nu îi era nimănui de Iosif şi Maria şi pruncul nou născut, aşa cum nu îi este nimănui de biserică, unde să înţeleagă milostivirea lui Dumnezeu din frumoasele texte ale praznicului, citite sau cântate. Aia-i pentru popii ăia nemrenici din cauza cărora, ţara nu se dezvoltă economic şi cultural şi ştiinţific. Asta e zi de vizite, în care gospodinele îşi dau laude una alteia cât de bine i-au ieşit sarmalele, ce le-a adus moşu’ copiilor (puţini la număr că doar suntem o ţară civilizată, de aia omorâm câte un milion de copii pe an) şi unde avem de gând să facem revelionul. Adică o altă mare sărbătoare, care cu tot cu febra cumpărăturilor şi aşteptarea moşului şi reducerile de preţuri şi înghesuiala pe la saloanele de înfrumueţare, alcătuiesc vraja sărbătorilor de iarnă. Iar revelionul e o noapte deosebită în care românii se îmbată, zbiară, pe ici pe colo se mai bat, soţii îşi înşeală soţiile, soţiile îşi înşeală soţii, iar tinerii îşi pierd virginitatea (ca să fie în noaptea dintre ani). La miezul nopţii bubuie tone de petarde, probabil să se obişnuiască cu zgomotul celui de-al treilea război modial, şi fluieră şi urlă, făcând ca cei împotriva cărora, sfântul sărbătorit în prima zi a anului, a scris nişte molitfe.
Iată aşa învăluiţi şi vrăjiţi de magia sărbătorilor de iarnă, românii mai adaugă un album de fotografii pentru contul de pe facebook. Şi majoritatea dintre ei, se felicită cu o formulă care nu prea aduce aminte de taina Întrupării lui Dumnezeu Cuvântul: „crăciun fericit!” Iar prin fericire, înţelegându-se tot ce am spus până acum.
Sfânta Scriptură pomeneşte de multe ori cuvântul „fericire”, eu am să dau exemplu de un singur caz:
„Fericit este cel ce citeşte şi cei ce ascultă cuvintele proorociei şi păstrează cele scrise în aceasta! Căci vremea este aproape!”
https://saccsiv.wordpress.com/2015/12/25/stefan-alexandrescu-despre-documentarul-lui-cornel-mihalache-televiziunea-la-zidul-revolutiei-l-ar-face-pe-silviu-brucan-sa-se-rascoleasca-in-mormant/

CU PRECIZAREA CA NU NUMAI LA ROMÂNI SE „SARBATORESTE” IN ACEST FEL NASTEREA DOMNULUI IISUS HRISTOS, CUM COMENTEAZA EXCELENT EXACUSTODIAN, CI MAI ALES LA POPULATIILE(DEJA) DIN OCCIDENTUL APOSTAT, CATRE CARE NE INDREPTAM SI NOI, CU PASI REPEZI, DE LA POPOR CRESTIN LA POPULATIE BABILONICA MULTICULTURALISTA !
ASTA INSEAMNA CA DACA NU NE VOM INTOARCE LA LEGEA STRAMOSEASCA CU ADEVARAT, LA ORTODOXIE, LA MAICA NEAMULUI NOSTRU, TREZIREA LA NATIONALISM, PENTRU SALVAREA NEAMULUI, NU VA FI UNA REALA, CI ILUZORIE, FALSA, SAU DETURNATA TOT SPRE ” VALORILE” LOR, ASA CUM S-A MAI INTAMPLAT DE MULTE ORI IN ISTORIE !