Dl Călin Kasper despre candidatura dlui Marian Munteanu
Calin Kasper • 3 minutes ago
Doctrina legionară
Sunt profund marcat de aberatiile care se vehiculeaza în aceste zile referitor la un candidat la primăria capitalei, care are, zice-se, simpatii legionare.
Constat cu tristete și plin de revoltă că tehnicile de manipulare referitoare la legiune sunt mai departe folosite ca buzdugan politic pentru strivirea adversarilor neconvenabili. Ciilizatia romanească, mai ales cea politică, a rămas o civilizație a junglei.
Pentru a lămuri lucrurile, doresc să aduc cateva lamuriri referitoare la doctrina legionară, care este profund natională și umană.
Dacă cineva va avea curiozitatea să citească „Carticica șefului de cuib”, va constata că orice om corect, cu bun simt, creștin, iubitor de neam și de țară, poate fi acuzat că ar avea „simpatii legionare”.
Iata cum este descrisă Legiunea de însuși intemeietorul ei, Corneliu Zelea Codreanu:
Legiunea este o Organizaţie întemeiată pe ordine şi disciplină.
Legiunea e călăuzită de un naţionalism curat, izvorât din nemărginita dragoste de Neam şi Ţară.
Legiunea vrea să trezească la luptă toate energiile creatoare ale Neamului.
Legiunea apără altarele Bisericii pe care duşmanii vor să ni le dărâme.
Legiunea îngenunche înaintea crucilor vitejilor şi mucenicilor Neamului.
Legiunea stă scut neclintit în jurul Tronului, din care voevozi şi regi s-au jertfit pentru apărarea şi înălţarea Patriei.
Legiunea vrea să clădească din suflete tari şi braţe vânjoase o Ţară puternică, o Românie nouă.
Deci, ce ar putea fi rău în a avea „simpatii legionare”? Nu este nici o faptă rușinoasă, dimpotrivă, ar fi o laudă. Dacă întradevăr celui care i se adresează le merită și nu este un fariseu!
Să începem cu cele 6 legi legionare, care sunt codul moral al legioarului, la fel cu cele 10 porunci din Vechiul Testament sau „Predica de pe Munte” din Noul Testament.
1) Legea disciplinei: fii disciplinat legionar, căci numai aşa vei învinge. Urmează-ți şeful şi la bine şi la greu.
2) Legea muncii: munceşte. Munceşte în fiecare zi. Munceşte cu drag. Răsplata muncii să-ţi fie nu câştigul, ci mulţumirea că ai pus o cărămidă la înălţarea Legiunii şi la înflorirea României.
3) Legea tăcerii: vorbeşte puţin. Vorbeşte ce trebuie. Vorbeşte cât trebuie. Oratoria ta este oratoria faptei. Tu făptuieşte; lasă pe alţii să vorbească.
4) Legea educaţiei: trebuie să devii altul. Un erou. În cuib fă-ţi toată şcoala. Cunoaşte bine legiunea.
5) Legea ajutorului reciproc: ajută-ţi fratele căzut în nenorocire. Nu-l lăsa.
6) Legea onoarei: mergi numai pe căile indicate de onoare. Luptă, nu fi niciodată mişel.Lasă pentru alţii căile infamiei. Decât să învingi printr-o infamie, mai bine să cazi luptând pe drumul onoarei.
De observat ca legea ajutorului reciproc, nu spune: ajuta-ti fartele legionar in nenorocire, ci pe fiecare om pe care-l poti considera frate. Daca un legionar are un vecin evreu, cu care are relatii de buna vecinatate si acesta se afla intr-un necaz, ajuta-l. Asta ar insemna ca toti aceia care au salvat evrei de la deportarea din lagarele naziste au, cu certitudine, simpatii legioanare! Orice om muncitor, care învață cu sârg, care nu este palavragiu, care este disciplinat, care are onoare, are simpatii legionare!
Legiunea nu a fost antisemita! Vasile Marin avea soție evreică, ceea ce nu l-a împiedicat să fie alături de Căpitan, constituind tripleta conducerii legionare, formate din Codreanu, Moța și Marin.
Dar, să analizăm un fapt pe cat de neadevărat, pe atât de larg afirmat, că Miscarea Legionara ar fi fost o miscare nazistă. Nu cred că în istoria noastră să existe o minciună mai mare!
În primul rând, Legiunea nu a fost incriminată ca mișcare nazistă și antisemită de Tribunalul de la Nürnberg, care a condamnat toate miscarile naziste din Europa, precum Miscarea condusă de Deguerelle în Belgia, Crucile cu săgeți maghiare, Ustașii croați, etc. Legiunea nu a fost interzisă de tribunalul aliaților, înființat nu ca să facă dreptate, ci ca să PEDEPSEASCĂ! Orice om cu mintea sănătoasă își va da seama că referitor la Legiune, n-au avut ce pedepsi!
Ce argumente se aduc totuși de dușmanii legiunii, care ar trebui să ne convingă că legiunea ar fi fost o organizație nazistă? BIneînțeles, salutul legionar! Care era, zic dușmanii, și al naziștilor!
În primul rând, Codreanu nu ar fi acceptat un salut fără rădăcini românești! Salutul legionar este un salut, derivat din salutul roman: Bataia cu pumnul în scut, apoi ridicarea mânii drepte în sus cu parola: „Ave Cezar!”. O parte din acest salut a fost folosit de țăranii ardeleni ca să arate veneticilor că ei sunt urmașii romanilor, adică cei mai vechi locuitori ai Transilaniei! Acest salut a fost folosit de cei 40.000 de țărani români adunați la Blaj, la 15 mai 1848, pe Câmpia Libertății, la depunerea jurământului față de națiune și împărat. Cele mai multe cărți istorice actuale care descriu acest moment unic din istoria noastră, vorbesc de jurământ, dar evită să pomenească de acel salut, probabil ca să nu fie și țăranii români de la 1848 acuzați de nazism!
Iată ce stă scris pe pagina de web http://enciclopediaromaniei.ro…
„A urmat momentul depunerii jurământului de credinţă faţă de naţiunea română de către toţi cei prezenţi. Formula de jurământ a fost următoarea, spusă cu glas tare, toţi cei care jurau având o mână pusă pe inimă, iar cealaltă ridicată în sus.”
Să analizăm și crimele legionare, care, fiecare dintre ele, are o poveste și o explicație, fiindcă nu orice crimă este o crimă. Imaginați-vă că complotul împotriva lui Hitler ar fi avut succes. Ar fi fost atentatorii judecați ca și criminali? Dar să lăsăm filozofia la o parte și să vedem faptele:
De la înființarea legiunii, la 24 iunie 1927, până la desființarea ei prin puciul lui Antonescu (care și-a înlăturat propriul său guvern!) din 21 ianuarie 1841, cățiva membri ai Legiunii au comis următoarele crime:
Gheorghe Duca, prim ministru, cel care a introdus primul crima împotriva legiunii. Sub conducerea lui, au avut loc primele ucideri de legionari de către jandarmi, fiindcă așa își luase el angajamentul în fața Masoneriei parisiene, care l-a propulsat în fruntea guvernului român. A fost ucis pe peronul garii Sinaia.
Mihai Stelescu, fost legionar, dar care a trădat legiunea. A fost împușcat de câțiva legionari.
Până la uciderea mișelească a lui Codreanu în 1938, asasinat în timpul detenției de către un grup de jandarmi prin strangulare, împreună cu alți 13 deținuți legionari, s-au comis 2 crime, în timp ce Legiunea ajunsese la sute de mii de membri. Două crime în 11 ani, la sute de mii de membri, poate justifica afirmația că Legiunea era o organizație criminală?
După moartea Căpitanului, intrăm într-o fază nouă, în care prigoana contra Legiunii întrece orice închipuire. Urmăriți și uciși ca fiarele pădurii, legionarii au acumulat o ură nestinsa împotriva spoliatorilor de țară, care o jefuiau fără rușine de o organizație evreiasă, condusă de amanta regelui, evreica Lupescu.
Așa că a urmat împușcarea lui Armand Călinescu, cel care a condus uciderea Căpitanului și care și-a primit pedeapsa meritată.
Această faptă l-a determiant pe Carol al II-lea să dea ordinul scelerat de a fi uciși 252 de legionari din întreaga țară, ca represalii împotriva uciderii lui Călinescu. Nimeni nu-l acuză pe Carol pentru acest genocid! Doar legionarii!
Au urmat la rând 64 de arestati, care comiseseră ucideri de legionari și care își așteptau condamnarea la moarte. Dar Antonescu, care plănuia deja să se debaraseze de legionari, tergiversa procesele, ceea ce a făcut ca Legiunea să-și facă singură dreptate.
Deci, crimele unor legionari, ajunsi la un milion de membri, timp de 13 ani, se ridică la 3, plus 64, plus Iorga si Madgearu. 69 de crime! Comparați-le cu crimele din cei 10 ani de domnie a lui Carol al II-lea, cu crimele din lagărele comuniste (sute de mii de oameni), și o să vă dați seama de dimensiunile diversiunii din jurul Legiunii.
Este de asemenea nejust ca să spui: ” Crimele legionarilor, sau crimele Legiunii!”. Să vedem un alt exemplu, ca să ne lămurim: Trei evrei, Goldstein, Lichtblau și Osias, au pus o bombă la semantul României, în anul 1920. Deflagrația a ucis 3 senatori. Această troică evreiască, codusă de alt evreu de la centrul de spionaj sovietic din Odesa, nu ne îndreptățește să spunem că ” Evreii au ucis 3 senatori români”. Este o generalizare care duce la concluziii false. Ori, fiindcă legile logicii sunt generale, ele trebuiesc aplicate în toate cazurile similare, cand e vorba de evrei, cat si de legionari.
Deci, a vorbi despre „crimele legionare” este la fel de exact, sau de inexact, ca a vorbi de „crimele evreiesti de la Senatul României” din anul 1920.
Închei aceste rânduri cu legea legionară a onoarei, care mie îmi place cel mai mult:
Legea onoarei: mergi numai pe căile indicate de onoare. Luptă, nu fi niciodată mişel.Lasă pentru alţii căile infamiei. Decât să învingi printr-o infamie, mai bine să cazi luptând pe drumul onoarei.
Deci, dacă nu megi pe căile infamiei, dacă refuzi să fii mișel, dacă megi numai pe căile indicate de onoare, ai simpatii legionare.
Fotografia dintr-un ziar aradean de pe la 1900, care arata un copil care saluta cu salutul contra veneticilor.
less
Se pare ca PNL incepe sa ezite in a-l mai sustine pe Marian Munteanu la primaria Capitalei. Este o greseala capitala. Se pare ca misiunea pe care voia sa si-o asume e o palarie prea mare pentru capsoarele care conduc acest partid. E si greu sa le ceri, in preajma alegerilor, sa aiba principii. Fiindca eu asta le reprosez atat PNL-ului cat si lui Marian Munteanu. Da, ar fi trebuit sa zica si PNL si Munteanu, noi nu avem nimic impotriva nationalismului romanesc, fiindca el a fost salvatorul natiunii in multe momente grele. Iar daca Munteanu ar fi spus, da, am simpatii legionare si nu ma las de ele in nici un caz, fiindca nu am nici un motiv! ar fi dat dovada ca are coloana vertebrala. Eu zic ca daca crezi in ceva, atunci trebuie sa ai si puterea s-o recunosti in public, pe fata, si cu toata convingerea. Acest curaj, i-ar fi adus multe simpatii si chiar daca nu ar fi castigat acum, ar fi putut deveni un lider recunoscut, in jurul caruia s-ar fi putut coagula o miscare nationalista bazata pe doctrina legionara.
În titlu s-ar potrivi mai bine cele două maxime ale lui Goebbels: „O minciună repetată de 1000 de ori devine adevăr” și „O minciună plasată între două adevăruri devine adevăr”. Numai în acest text se disting clar trei elemente:
1. Confuzia între asasinatele legitime comise de români contra alogenilor I. G. Duca(grec) și Armand Călinescu(cripto-jidan) pe motive bine întemeiate – și asasinatele tipic NKVD-iste din noiembrie 1940 în care au fost lichidați agenți sovietici și alte slugi ale regimului carlist, ce urmau să fie interogați de autoritățile române și riscau să ciripească tot ce știau, sau oricum justiția noastră să împartă dreptatea pt. crimele acestora; în plus, asasinarea bestială a profesorului Nicolae Iorga, un individ cumpărat de oculta mondială via Carol & Lupeasca, care fie știa și el prea multe, fie se făcuse incomod prin luarea de poziție împotriva sfârtecărilor teritoriale și genocidului sovieto-ungar;
2. Denigrarea Mareșalului Ion Antonescu, a Armatei Române, a națiunii întregi care n-a putut să strângă rândurile după 1918, să-și deparaziteze țara de căpușele străine, să trimită la școală și la muncă tineretul român curat și neispitit de orice rătăcire. Semnificația sintagmei „național-legionar” e identică cu construcția neocominternistă „național-comunism” sau, dacă vreți, cu regimul „național-fanariot” al lui Alexandru Ioan Cuza până la lovitura de stat din 1864, – adică un sistem mixt infiltrat și subminat de agenții străini și coloana a cincea din țară, care numai prin represiune fermă poate fi îndepărtat. Se tot bat câmpii cu odiosul tribunal de la Nürnberg pe care fii și nepoții simiștilor s-au trezit să-l recunoască, dar nu recunoaște nimeni sentințele date de justiția română în 1941 și ulterior, la fel de valabile ca cele ale Tribunalului Poporului de la Cluj-Napoca împotriva criminalilor horthyști;
3. Iarăși se impune eufemismul „evreu” și se creează meșteșugit o anumită direcție de abordarea a chestiunii jidovești în România. Atentatul de la Senat din 1920 n-a fost făcut de „evrei” așa cum execuțiile, represaliile militare și deportările din vremea regimului Mareșal Ion Antonescu n-au vizat niciodată „evreimea”, adică apartenența la iudaism a mai multor populații distincte, ci numai și numai elementul bolșevic format din jidani atei, care renunțaseră la religia oficială dar nu încetaseră să fie niște turanici păgâni băutori de sânge. Ăsta e adevărul care doare: în timp ce urgia sovietică s-a abătut împotriva celor vinovați de a fi români pe pământul lor strămoșesc, în Moldova lui Ștefan cel Mare nu a lui Ițic & Ștrul, măsurile luate de guvernul nostru s-au îndreptat exclusiv împotriva agenților și criminalilor bolșevici, indiferent de naționalitate, puteau fi și aborigeni din Australia, însă aceștia erau numai jidani, cripto-jidani și goyimi jidoviți.
cine se scuza se acuza. Nu poti cu armele din 1944 sa lupti azi, este imposibil.