Cacialmaua

Don Pasquale
55 aprobate
pascumoale@gmail.com
75.57.36.95
.
.
CACIALMAUA

A fost o cacialma, asta este sigur si a castigat Putin. Dar nu stim exact valoarea potului si nici efectele lui viitoare.
Toata lumea vorbeste de ce a fost in Rusia: spitale blocate cu barricade de saci de nisip, lazi cu tablouri din muzee trimise in locuri speciale si orice altceva imaginatia presei occidentale a putut pune pe hartie si ecrane.

Dar este mai usor sa vorbim de ceea ce nu a fost: nu a fost nimic din ceea ce sperau globalistii ca va fi, nu a fost adevar, nu a fost logica si nici cinste in tot ce s-a difuzat in cazul acestei situati Prigojiene.

Ca sa putem evalua corect situatiile din jurul nostru trebuie sa cunoastem corect elementele cu care lucram, bine definite cat si cadrul lor legal.
Mai jos am dat definitiile asa cum au fost date de NATO si asa cum sunt prezentate de Wikipedia, o sursa inclinata spre vest, incat sa nu se creada ca sunt inclinate spre Rusia. Este un expozeu de definitii si jaloane juridice cu doar cateva fapte care sa ilustreze pe ici pe colo, in rest este CONCLUZIA DUMNEAVOASTRA.

“Conform NATO: Operațiunile Speciale sau Operațiunile Specifice sunt activități militare desfășurate, de „forțe special desemnate, organizate, selectate, antrenate și echipate folosind tehnici și moduri de angajare neconvenționale”.
Operațiunile speciale pot include recunoaștere, război neconvențional și contraterorism și sunt de obicei conduse de grupuri mici de personal cu înaltă pregătire, subliniind suficiența, furtivitatea, viteza și coordonarea tactică, cunoscute în mod obișnuit ca forțe speciale.

Comandamentul pentru Operațiuni Speciale din Statele Unite (USSOCOM sau SOCOM) este comandamentul unificat al combatanților însărcinat cu supravegherea diferitelor comenzi ale componentelor de operațiuni speciale ale Armatei, Corpului Marin, Marinei și Forțelor Aeriene ale Forțelor Armate ale Statelor Unite.

Comandamentul face parte din Departamentul Apărării și este singurul comandament unificat de luptă creat printr-un Act al Congresului. USSOCOM are sediul la baza MacDill Air Force din Tampa, Florida. În afara armatei SUA, Grupul de Operații Speciale al CIA SAC desfășoară, de asemenea, misiuni de operațiuni speciale, deoarece acțiunea sub acoperire reprezintă o opțiune suplimentară în domeniul securității naționale atunci când diplomația și acțiunea militară nu sunt fezabile.

Forțele de operațiuni speciale (SOF) sunt unități militare antrenate pentru a conduce operațiuni speciale.
NATO a definit operațiunile speciale ca fiind „activități militare desfășurate de forțe special desemnate, organizate, selectate, antrenate și echipate folosind tehnici și moduri de angajare neconvenționale”.

În funcție de țară, forțele speciale pot îndeplini funcții inclusiv operațiuni aeriene, contra-insurgență, contra-terorism, apărare internă străină, operațiuni sub acoperire, acțiune directă, salvare a ostaticilor, ținte de mare valoare/vânătoare de oameni, operațiuni de informații, operațiuni de mobilitate și operațiuni neconvenționale de război.

În țările vorbitoare de limbă rusă, forțele speciale ale oricărei țări sunt de obicei numite spețnaz, un acronim pentru „scop special”. În Statele Unite, termenul de forțe speciale se referă adesea în mod specific la forțele speciale ale armatei americane, în timp ce termenul de forțe de operațiuni speciale este folosit mai larg pentru aceste tipuri de unități.

Lupta in operațiuni speciale diferă de războiul convențional pe baza a trei criterii:
– modul economic în care este folosită forța;
– diferite considerații și calcule ale riscului politic și operațional; şi
– caracteristicile şi calităţile forţelor militare care le conduc.”
Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Special_operations#:~:text=Special%20operations%20or%20spec%20ops,techniques%20and%20modes%20of%20employment%22.

La 24 februarie, Rusia a atacat Ucraina pe mai multe fronturi.
Cu două zile mai devreme, președintele Vladimir Putin anunțase recunoașterea de către Rusia a Republicilor Populare Lugansk și Donețk în regiunea Donbas și a ordonat „instalarea pacii”. Aceste entități separatiste și-au declarat independența față de Ucraina în 2014, in urma a declarației de independență a Crimeei și a anexării acesteia de către Rusia.

În ziua în care Rusia și-a lansat operațiunile, Reprezentantul permanent pe lângă Națiunile Unite l-a notificat pe secretarul general al ONU că acțiunea militară a fost „luată în conformitate cu articolul 51 din Carta ONU în exercitarea dreptului la autoapărare”.

Ca explicație, el a atașat discursul pe care Putin l-a rostit populației ruse mai devreme în ziua în care a anunțat începerea campaniei.
Reprezentantul Rusiei a transmis apoi notificarea Consiliului de Securitate (Doc. ONU S/2022/154). La rândul său, Consiliul a votat 11-1 pentru a condamna acțiunea Rusiei, China, India și Emiratele Arabe Unite s-au abținut.
Votul împotrivă al Rusiei în calitate de membru permanent a anulat rezoluția propusă.

Să vedem dacă atacul rus încalcă articolul 2(4) al Cartei ONU și interzicerea dreptului internațional cutumiar privind utilizarea forței. Astfel, se califică drept „faptă ilicită la nivel internațional” în conformitate cu legea răspunderii statului.

Art2,4 din Carta ONU: “Toti Membrii Organizatiei se vor abtine, in relatiile lor internationale de a recurge la amenintarea cu forta sau la folosirea ei fie impotriva integritatii teritoriale ori independentei politice a vreunui stat fie in orice alt mod incompatibil cu scopurile Natiunilor Unite.”

Articolul 51 al cartei ONU:
“Nimic din prezenta Cartă nu va aduce atingere dreptului inerent la autoapărare individuală sau colectivă dacă are loc un atac armat împotriva unui membru al Națiunilor Unite, până când Consiliul de Securitate nu va lua măsurile necesare pentru menținerea păcii și securității internaționale.”

Notificarea Rusiei respectă cerința ca acțiunile de autoapărare să fie raportate prompt Consiliului de Securitate. Prin urmare, problema este dacă campania militară rusă este un exercițiu legal de autoapărare în conformitate cu prima teză, care reflectă dreptul internațional cutumiar.

Discursul lui Putin este cheia pentru înțelegerea naturii revendicării Rusiei în temeiul articolului 51, de altfel acest Dicurs a fost atasat Notificarii facute de Federatia Rusa.

El începe prin a sublinia „amenințările fundamentale pe care politicienii iresponsabili occidentali le-au creat pentru Rusia în mod constant, nepoliticos și neceremonios de la an la an. Mă refer la extinderea către est a NATO, care își mută infrastructura militară tot mai aproape de granița cu Rusia”.

Pentru a ilustra amenințarea pe care o reprezintă aceasta, el citează operațiunile NATO și ale SUA împotriva Republicii Federale Iugoslavia, Irakului, Libiei și Siriei, toate acestea, susține el, contrare dreptului internațional. Și în ceea ce privește extinderea NATO, Putin susține că „ne-au înșelat sau simplu, ne-au jucat”.

Putin întreabă: „Ce urmează, la ce să ne așteptăm? Dacă istoria este un ghid, știm că în 1940 și începutul anului 1941 Uniunea Sovietică a făcut tot posibilul pentru a preveni războiul sau cel puțin a întârzia izbucnirea acestuia… Când a acționat în sfârșit, era prea târziu.”

Chiar și acum, odată cu extinderea NATO către est, situația pentru Rusia a devenit din ce în ce mai înrăutățită și mai periculoasă în fiecare an. Mai mult decât atât, în ultimele zile, conducerea NATO a fost directa. Toti Membrii Organizatiei se vor abtine, in relatiile lor internationale de a recurge la amenintarea cu forta sau la folosirea ei fie impotriva integritatii teritoriale ori independentei politice a vreunui stat fie in orice alt mod incompatibil cu scopurile Natiunilor Unite. în declarațiile sale că trebuie să accelereze și să-și intensifice eforturile pentru a aduce infrastructura alianțelor mai aproape de granițele Rusiei.

Nu putem rămâne inactivi și să observăm pasiv aceste evoluții. Acesta ar fi un lucru absolut imposibil de făcut pentru noi.
Desigur, întrebarea nu este despre NATO în sine. Problema este că în teritoriile adiacente Rusiei, despre care trebuie să remarc că este pământul nostru istoric, se conturează o „anti-Rusie” ostilă. Complet controlat din exterior, care face totul pentru a atrage forțele armate NATO și a obține arme de ultimă oră.

Ei vor încerca, fără îndoială, să aducă război în Crimeea, așa cum au făcut în Donbass, să ucidă oameni nevinovați, așa cum au făcut membrii unităților de pedeapsă ale naționaliștilor ucraineni și complicilor lui Hitler în timpul marelui război patriotic. Ei au revendicat în mod deschis mai multe alte regiuni rusești.

Nu ne-au lăsat nicio altă opțiune pentru apărarea Rusiei și a poporului nostru, în afară de cea pe care suntem nevoiți să o folosim astăzi.
Cu toate acestea, pentru Putin, amenințarea nu este doar pentru Rusia.

Asta mă aduce la situația din Donbass… nu poți privi fără compasiune la ceea ce se întâmplă acolo. A devenit imposibil de tolerat. Trebue să oprim aceasta atrocitate, acest genocid al milioanelor de oameni care au trăit acolo și care și-au pus speranțele în Rusia, in noi toți.
În aceste circumstanțe, trebuie să luăm măsuri curajoase și imediate. Republicile populare din Donbass au cerut ajutor Rusiei.

În cele din urmă, Putin citează articolul 51 și tratatele de prietenie și asistență reciprocă care tocmai fuseseră semnate cu Republica Populară Donețk și Lugansk ca bază a acțiunii ruse.
Pentru Putin, autoapărarea a necesitat o așa-numită „operație militară specială” pentru „demilitarizarea și denazificarea Ucrainei, precum și pentru a-i aduce în judecată pe cei care au perpetuat numeroase crime sângeroase împotriva civililor, inclusiv împotriva cetățenilor Federației Ruse

Nici o situatie interstatala nu se poate judeca in afara legilor carerora statele respective se subcriu.

Daca avem si definitiile operatiilor care au loc si a metodelor de folosire a alor atunci ajutati de aceste instrumente juridice putem trec la o analiza si evaluare a situatiei.
Cine sa simte prooroc poate merge mai departe.

C a sa nu fie discutii definitiile sunt conform NATO si articolele citate vin din Carta ONU.
Daca vreti sa mergeti pe varianta transatlantica promovata de NATO si pupincuristii lor atunci trebuie sa aveti in vedere ce credibilitate are liderul transantlantic SUA, cel care a distrus zeci de tari in ultimele decenii.

Si moartea a peste 500 de copii si 17000 de oameni plus raniti in republicile rusofone sub bombardamentul Ukrainian, nu mai are nici o relevanta, la cate milioane de oameni a ucis SUA ce mai conteaza 17 000?
Cu aceste date in cunostinta incercati sa judecati situatia si ce la determinat pe Putin sa porneasca Operatia Militara Speciala.

Oamenii uită că Grupul Wagner este un produs al informațiilor militare ruse, GRU. În timp ce Prigojin însuși nu are experiență militară, celălalt co-fondator, Dmitri Utkin, a fost un operator special GRU Spetsnaz.

Unitățile Spetsnaz există cel puțin din 1949, poate înainte. Ei desfășoară operațiuni clandestine, de obicei în spatele liniilor inamice. Ei sunt înarmați cu cele mai noi echipamente și au fost suspectați că sunt capabili să planteze si arme nucleare mici în curțile inamicilor Rusiei.

Acum știm că nu a existat nicio revoltă și nimeni nu s-a oferit să i se alăture lui Prigojin în căutarea lui furtivă. Populatia a fost draguta cu el pentru imagine ace si-a profilat-o cu Bachmut.
Într-adevăr, chiar și Serghei Surovikin – adevăratul comandant operațional al forțelor Wagner, deși oficial consilier, și șef adjunct al „operațiunii militare speciale” a Rusiei în Ucraina – după ce a fost amenințat de Prigojin, a refuzat să-i însoțească.

Surovikin a publicat un videoclip în care le-a spus forțelor Wagner să nu intre în Rusia și să nu lupte cu rușii. În videoclip, el este arătat stând cu un pistol-mitraliera automat strâns în mâna dreaptă.

Prigojin nu este curat de corupție. Avea înțelegeri dragi cu armata rusă, în care companiile lui Prigojin furnizau provizii la prețuri umflate. Aceste contracte au fost anulate cu aproximativ o săptămână înainte ca Prigojin să-și inițieze trecerea revolutionara pe teritoriul rus.

Schimbarea regimului din Rusia a fost un obiectiv cheie al aripii globaliste a politicii externe americane de la lovitura de stat Maidan din 2014, executată sub instrucțiunile secretarului de stat adjunct Victoria Nuland, acum subsecretar de stat al Departamentului de Stat al SUA pentru politică. Președintele Joe Biden a îmbrățișat cererea de schimbare a regimului pe 26 martie 2022, declarând că Putin „nu poate rămâne la putere” după invazia Ucrainei din 24 februarie.

Revolta Grupului Wagner din acest weekend a provocat o furtună de comentarii editoriale și pe rețelele sociale în sensul că președintele rus ar putea fi înlăturat de la putere. După ce șeful Wagner, Evgheni Prigojin, a acceptat acordul propus de președintele Belarusului, Aleksandr Lukașenko, și-a anulat marșul spre Moscova și s-a retras la cel mai apropiat aliat al Moscovei, Putin este încă în funcție.

Dar nisipurile politice s-au mutat spre dreapta ultra-naționalistă a Rusiei, ridicând riscuri strategice grave, inclusiv o probabilitate mai mare de utilizare a armelor nucleare tactice, ipoteza care le-a scapat transatlanticilor, in special aripii globaliste conduse de Victoria Fuck Europe, situatia a devenit si mai critica pentru acestia si se pare ca nu mai au nici o solutie sau speranta macar ca s-o dreaga.

Rusia s-a îndreptat spre o formă dură de naționalism de la Maidan incoace, pe care Victoria Nuland și colegii ei l-au văzut ca un preludiu la răsturnarea lui Putin. Lovitura de stat sponsorizată de americani împotriva președintelui ales Viktor Ianukovici a amenințat mandatul Rusiei în Crimeea, unde se află flota sa din Marea Neagră, și a determinat anexarea peninsulei de către Rusia, care a fost teritoriu rusesc de la domnia Ecaterinei cea Mare.

Putin a fost vazut ca fiind prea incet si ingaduitor în fața planurilor occidentale indreptate împotriva Rusiei. In consens este cecenul Ramzan Kadyrov, pe care Putin l-a convins pana la urma să trimită trupe pentru a apăra Moscova împotriva marșului revoltat al lui Prigojin asupra capitalei. Kadyrov și Prigojin au fost aliați împotriva conducerii militare a lui Putin, cerând acțiuni mai agresive și mai decisive în Ucraina din partea unui Kremlin perceput ca fiind prea prudent.

Cand Victoria “fuck Europe” a dorit sa-l darame pe Putin, ea nu stia ce isi doreste. Curentul ultranaționalist „Mareata Rusie” de la Moscova crede că Putin este blând cu Occidentul. Putin a cerut președintelui Bill Clinton în 2000 ca Rusia să se alăture NATO și a fost refuzat; a obținut insa un angajament de la Washington de a nu interveni în Ucraina, pe care administrația Bush l-a încălcat atunci când a sponsorizat Revoluția Portocalie din 2004.

Putin a încheiat un acord cu fostul cancelar german Angela Merkel pentru a garanta siguranța și drepturile minorității rusofone a Ucrainei prin acordul de la Minsk II, pe care președintele ucrainean Volodymyr Zelensky l-a repudiat în 2022, cu sprijinul anglo-american.

Nu există un curent liberal mai important în Rusia care, alaturi de elita rusă de naționaliști de dreapta, sa nu viseze la „Mareata Rusie” reînviată. În mod amenințător, acest curent se unește din mai multe grupuri disparate.

Acesta include liderul Partidului Liberal-Democrat Leonid Slutsky, filosoful „eurasiatic” Alexander Dugin, prezentatorii populari de televiziune Vladimir Soloviev și Dimitri Dibrov, liderul cecen Kadyrov, canalul de televiziune al Patriarhiei Moscovei SPAS și Uniunea neo-țaristă a poporului rus.

Include, de asemenea, foști ofițeri de pavilion rusesc retrasi forțat de Putin și șeful lui Wagner, Prigojin, care s-au plâns de timiditatea militară a lui Putin și de performanța slabă a comandanților săi aleși pe sprânceană. Ceea ce ține laolaltă această coaliție pestriță este o idee, că Rusia trebuie să învingă Ucraina cu orice preț și că războiul se poate termina doar cu victoria la granițele de vest ale fostei Uniuni Sovietice, in felul acesta se poate asigura eficient securitatea militara a teritoriului Rus.

Potențialul de utilizare a celor 2.000 de arme nucleare tactice ale Rusiei, care încep de la 1 kilotonă, nu este o simplă speculație mediatică. Cei mai proeminenti purtători ai naționalismului „Mareata Rusie” cer desfășurarea lor.
Dugin a sugerat „a face totul” pentru a evita utilizarea „armelor nucleare nestrategice”, dar să le folosească dacă este necesar. Rusia ar trebui, de asemenea, „să fie pregătită să folosească arme nucleare strategice”, a mai declarat Dugin.

Războiul Rusiei cu Ucraina, în toate scopurile practice, este un război între Federația Rusă și NATO. Rusia se luptă cu o armată de ucraineni înarmați, instruiți și plătiți de Statele Unite și alte țări NATO. Sancțiunile împotriva Rusiei, inclusiv confiscarea fără precedent a aproximativ 500 de miliarde de dolari din rezervele sale valutare în lipsa unei declarații complete de război, au fost concepute pentru a zdrobi capacitatea Rusiei de a lupta.

Toate curentele importante ale opiniei ruse consideră că obiectivul occidental în acest război este de a forța schimbarea regimului în Rusia și, potențial, de a diviza Federația Rusă, diversă din punct de vedere etnic și îndepărtată geografic.
Schimbarea de regim în Rusia a fost pe agenda unor înalți oficiali ai administrației Biden de un deceniu.

Cel mai probabil răspuns politic al lui Putin la revoltă și rezoluția sa temporară va fi creșterea mobilizării forței de luptă rusești, cooptând un element cheie al programului lui Dugin. Acest lucru este cu atât mai probabil după ce guvernul ucrainei a anunțat pe 19 iunie standarde de mobilizare mai stricte în mai multe oblaste, începând cu Kiev, ukrainienii vor recruta copii de la 16 ani.