Bogdan Tiberiu Iacob: Gafă cosmică a lui Nicușor. Cum a transformat argumentul anti-AUR în cel mai bun argument pro-AUR
Există o regulă nescrisă în comunicarea politică: cînd vrei să descalifici un adversar, nu îi oferi cu propria gură exact mesajul de care are nevoie pentru a-și mobiliza electoratul. Președintele Nicușor a încălcat teribil această regulă într-un interviu acordat ieri Pro TV, iar consecințele s-ar putea dovedi mult mai costisitoare decît pare la prima vedere.
Întrebat, astfel, de ce exclude posibilitatea ca AUR să facă parte dintr-un viitor guvern, președintele a răspuns prompt:
”Și .. haha .. fiind aici, adică la Coaliția de Voință, că s-a discutat acum de al 21-lea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei pe fondul războiului din Ucraina, pe care să îl dea UE. Cum ar fi ca România, din senin, așa, să aibă un guvern în care o parte din miniștri să se opună pachetului de sancțiuni pentru Rusia? Deci măcar…Deci, România are multe restanțe, dar cel puțin în formate europene, în formate NATO există încredere că România păstrează direcția și exact lucrul ăsta n-aș vrea să-l pierdem în acest moment, adică ar fi dramatic să pierdem în momentul ăsta.”
Practic, Nicușor a legat direct excluderea AUR de la guvernare de discuția, aflată ieri pe agenda Coaliției de Voință, privind cel de-al 21-lea pachet de sancțiuni al UE împotriva Rusiei, insistînd că miza reală este păstrarea încrederii partenerilor euro-atlantici în direcția pro-occidentală a României.
Să reamintim pe scurt: pînă acum, discursul anti-AUR – susținut de adversarii politici, de o parte a presei și de tefeliști – se sprijinea pe un set de acuzații nedovedite, dar măcar relativ coerente: că partidul ar urmări ieșirea sau marginalizarea României în raport cu UE și NATO; că vehiculează simpatii legionare; că promovează un discurs suveranist ostil capitalului străin; că e șovinist și în special antimaghiar; că apelează populist la tradiții și religii; că nu respectă normele statului de drept, adică are înclinații autoritare; și că, dincolo de retorică, nu dispune de expertiza tehnică și administrativă necesară pentru a guverna un stat membru UE într-un context geopolitic complicat.
Este o listă de acuzații care poate fi contestată punct cu punct, dar care avea, cel puțin, meritul de a rămîne pe un teren ”intern” dacă putem spune așa, adică unul care viza interesele românilor, care ar fi afectate de venirea suveraniștilor la guvernare.
A venit acum momentul în care argumentul se întoarce împotriva celui care l-a folosit
Declarația de la Pro TV schimbă complet registrul. Nicușor Dan nu mai vorbește despre interesul românilor, binele instituțiilor sau despre democrație în ansamblu, ci despre un singur lucru, foarte concret: riscul ca AUR să blocheze sancțiuni împotriva Rusiei și, implicit, sprijinul pentru Ucraina. Problema e că exact acesta este, în acest moment, terenul cel mai defavorabil pe care președintele putea alege să lupte.
Sondajele și starea de spirit publică din România arată, de mai multă vreme, o eroziune constantă a solidarității cu Ucraina. Nu pentru că românii ar simpatiza cu Rusia, ci pentru un motiv mult mai concret: oboseala față de un război care se prelungește steril, senzația tot mai răspîndită că frontul ucrainean pierde teren sistematic, și nemulțumirea legată de costurile – economice și sociale – pe care solidaritatea cu Kievul continuă să le presupună, într-un moment în care România însăși traversează o criză bugetară și politică prelungită.
Fenomenul nu este izolat: aceeași oboseală se observă, cu intensități diferite în întreaga UE, mai ales în țări ca Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia sau Bulgaria, unde chestionarea sprijinului necondiționat pentru Ucraina a devenit parte a discursului politic curent, inclusiv al unor guverne aflate la putere.
Într-un asemenea context, a spune public că lucrul care ține AUR departe de guvernare este riscul ca partidul să reducă sprijinul pentru Ucraina și să blocheze sancțiuni suplimentare împotriva Rusiei nu este un argument solid, ci, dimpotrivă, este, pentru o parte tot mai mare a electoratului o capă roșie fluturată sub nasul taurului. Președintele a formulat, fără să-și dea seama, cel mai eficient slogan pe care AUR l-ar fi putut inventa singur: „Noi suntem partidul care va face exact ce mulți români își doresc deja.”
Mai mult, temeiul practic al afirmației este el însuși discutabil. Sancțiunile UE împotriva Rusiei se adoptă prin unanimitate la nivelul Consiliului European, unde participă președintele României, nu guvernul, iar poziția guvernului României nu depinde, oricum, decisiv de compoziția internă a coaliției de guvernare. În plus, chiar arhitectura celui de-al 21-lea pachet de sancțiuni ridică (cu termen de adoptare mîine), la Bruxelles, semne de întrebare legate de ce mai poate fi efectiv sancționat, într-un moment în care 20 de pachete anterioare nu au oprit războiul. Cu alte cuvinte, președintele a construit un argument-cheie care, dincolo de alte hibe, mai e și bazat pe o premisă fragilă, ușor de contestat tehnic – ceea ce nu face decît să adauge un al doilea nivel de vulnerabilitate declarației sale.
O gafă cu potențial de exploatare politică
Popularitatea președintelui se află, potrivit sondajelor recente, la niveluri istoric scăzute pentru un președinte aflat abia la început de mandat. Într-un asemenea context, fiecare ieșire publică ar trebui calculată cu grijă – mai ales una care atinge un subiect atît de sensibil precum războiul din Ucraina și percepția tot mai critică a românilor față de costurile solidarității occidentale.
În loc de asta, președintele a oferit AUR un material gata ambalat pentru comunicare: nu partidul trebuie să promită electoral că va reduce sprijinul pentru Ucraina, ci președintele însuși a confirmat, din capul locului, că exact asta ar face un guvern cu AUR – și a prezentat-o, culmea, ca pe motivul pentru care partidul trebuie ținut departe de putere. Este greu de imaginat că un partid cu apetitul de comunicare al AUR va lăsa neexploatată o asemenea declarație.
Dimpotrivă, este de așteptat ca fragmentul din interviu să circule deja, ca dovadă că președintele însuși recunoaște – chiar dacă în context voit negativ – că AUR reprezintă opțiunea „păcii” și a „banilor rămași acasă”, în opoziție cu o clasă politică prezentată drept captivă a intereselor externe.
Președintele cu cel mai mare număr de consilieri la Cotroceni, 29, cît două guverne, a ales în comunicare argumentul cel mai prost și cel mai riscant din punct de vedere electoral, exact în momentul în care oboseala publică față de războiul din Ucraina a atins, cum spuneam, un nou minim. Dacă mai exista o marjă de scădere pentru cota de încredere a lui Nicușor Dan, acest interviu a găsit-o cu brio. (Bogdan Tiberiu Iacob)
Măsurile lui Ilie Bolojan analizat cu obiectivitate
Ilie Bolojan este prezentat în mod intens pe platformele sociale, fie ca cel mai mare ticălos al secolului, sau dimpotrivă, ca salvator al naţiei. Dar nimeni, niciodată, n-a prezentat obiectiv şi documentat, punctul său de vedere. E un fel de „să vorbim, să n-adormim”. Nu poţi da doi bani pe asemenea postări, care sunt doar păreri, nu toate bine intenţionalte. Deci, am întrebat ChatGPT ce părere are. Iată întrebările mele şi răspunsurile pe care le-am primit:
Eu: Ce măsuri a luat Ilie Bolojan contra elevilor, studenţilor, persoanelor cu handicap şi mamelor?
IA: Dacă vă referiți la măsurile adoptate sau propuse de Guvernul condus de Ilie Bolojan în cadrul pachetelor de consolidare fiscal-bugetară, acestea au afectat în mod diferit mai multe categorii sociale. Unele măsuri au fost deja adoptate, altele au fost anunțate sau discutate public.
Elevii
Printre măsurile care au vizat sistemul de învățământ se numără:
reorganizarea unor unități de învățământ cu efective foarte mici;
creșterea numărului minim de elevi pentru anumite structuri școlare;
reducerea unor cheltuieli administrative și de personal în educație.
Nu a fost eliminat dreptul general la învățământ gratuit.
Studenții
Printre măsurile discutate și adoptate s-au numărat:
modificarea regimului unor burse și criteriilor de acordare;
limitarea unor cheltuieli finanțate de la buget pentru învățământul superior, ca parte a reducerii deficitului.
Persoanele cu handicap
Acesta a fost unul dintre cele mai controversate subiecte.
Guvernul a eliminat sau a restrâns unele scutiri fiscale generale, inclusiv scutirea de la plata impozitului pe proprietate pentru toate persoanele cu handicap, argumentând că excepțiile foarte largi nu mai sunt sustenabile. Premierul Bolojan a declarat ulterior că sunt analizate măsuri compensatorii pentru cazurile cele mai grave și că trebuie verificată și corectitudinea acordării certificatelor de handicap.
Este important de precizat că:
indemnizațiile de handicap nu au fost desființate;
facilitățile fiscale au fost însă reduse în anumite situații.
Mamele
Nu a fost adoptată o măsură care să elimine concediul de maternitate sau indemnizația de creștere a copilului.
Totuși, în pachetele fiscale au existat modificări care au afectat indirect unele familii, prin:
reducerea sau plafonarea unor beneficii sociale;
modificări fiscale cu impact asupra veniturilor gospodăriilor;
dezbateri privind recalibrarea unor indemnizații și facilități, în contextul reducerii deficitului bugetar.
De ce au fost adoptate aceste măsuri?
Guvernul a motivat că România avea unul dintre cele mai mari deficite bugetare din Uniunea Europeană și că era necesară reducerea cheltuielilor și creșterea veniturilor pentru evitarea unor probleme de finanțare și respectarea angajamentelor față de Comisia Europeană.
Dacă vă interesează,
pot face și o analiză critică, punct cu punct, a impactului acestor măsuri asupra:
elevilor;
studenților;
persoanelor cu handicap;
mamelor,
prezentând atât argumentele Guvernului, cât și criticile formulate de opoziție, sindicate și organizațiile civice.
Eu: Te rog fă o analiză despre impactului negativ asupra acestor categorii de persoane şi efectul pe care măsurile l-au avut asupra micşorării deficitului.
IA: O astfel de analiză trebuie să distingă între impactul social și impactul bugetar, deoarece o măsură poate avea un efect semnificativ asupra unei categorii de persoane, dar un efect relativ redus asupra reducerii deficitului.
1. Elevii
Impact negativ
Măsurile privind reorganizarea școlilor și reducerea cheltuielilor au fost criticate deoarece pot conduce la:
clase mai numeroase;
reducerea numărului de profesori;
desființarea unor școli din mediul rural și transport mai dificil pentru elevi;
diminuarea unor programe de sprijin educațional.
Pe termen lung, există riscul creșterii abandonului școlar în zonele defavorizate.
Impact asupra deficitului
Economiile provin în principal din:
reducerea posturilor;
diminuarea cheltuielilor administrative;
optimizarea rețelei școlare.
În raport cu deficitul bugetar total al României (care se măsoară în zeci de miliarde de lei anual), economiile estimate sunt relativ mici. Educația reprezintă o parte importantă din buget, dar măsurile respective afectează doar anumite componente ale acestuia.
2. Studenții
Impact negativ
Reducerea sau modificarea burselor poate avea efecte precum:
dificultăți financiare pentru studenții din familii cu venituri reduse;
necesitatea de a lucra mai multe ore în timpul studiilor;
risc crescut de abandon universitar.
Universitățile au atras atenția că bursele reprezintă nu doar un sprijin social, ci și un instrument pentru stimularea performanței academice.
Impact asupra deficitului
Economiile rezultate sunt modeste comparativ cu deficitul total al statului. Bursele reprezintă o fracțiune redusă din cheltuielile publice.
3. Persoanele cu handicap
Impact negativ
Această categorie este printre cele mai vulnerabile.
Reducerea unor facilități fiscale poate însemna:
costuri suplimentare pentru locuință sau alte obligații fiscale;
diminuarea venitului disponibil;
dificultăți suplimentare pentru persoanele care au deja cheltuieli ridicate cu tratamente, transport adaptat sau îngrijire.
Organizațiile reprezentative au argumentat că persoanele cu handicap au posibilități limitate de a-și suplimenta veniturile prin muncă, astfel că orice reducere a sprijinului are un impact disproporționat.
Impact asupra deficitului
Economiile estimate sunt relativ reduse la nivelul bugetului de stat. Criticii susțin că raportul dintre economia realizată și costul social este nefavorabil.
4. Mamele și familiile cu copii
Impact negativ
Orice reducere sau plafonare a unor beneficii sociale poate conduce la:
diminuarea venitului familiei;
dificultăți suplimentare pentru familiile cu mai mulți copii;
descurajarea natalității, într-un context în care România se confruntă deja cu un declin demografic.
Economiștii atrag atenția că politicile familiale trebuie analizate și din perspectiva efectelor pe termen lung asupra populației active.
Impact asupra deficitului
Economiile sunt imediate, însă pot fi limitate în raport cu dimensiunea deficitului și pot avea efecte economice indirecte pe termen lung.
Cât au contribuit aceste măsuri la reducerea deficitului?
Aici apare una dintre principalele controverse.
Deficitul bugetar al României este determinat de numeroși factori:
cheltuieli cu salariile din sectorul public;
pensii;
investiții;
dobânzile la datoria publică;
nivelul colectării taxelor și impozitelor.
Măsurile care afectează elevii, studenții, persoanele cu handicap și unele beneficii familiale reprezintă doar o parte din pachetul fiscal. Conform analizelor publice, cea mai mare parte a consolidării bugetare este estimată să provină din:
majorări de taxe și impozite;
reducerea unor cheltuieli de personal și administrative;
îmbunătățirea colectării veniturilor fiscale.
Prin urmare, economiile obținute din măsurile care vizează direct aceste categorii vulnerabile sunt considerate de mulți analiști ca fiind relativ reduse în raport cu deficitul total.
Argumentele Guvernului
Guvernul a susținut că:
toate domeniile trebuie să contribuie la efortul de reducere a deficitului;
menținerea unui deficit foarte ridicat ar duce la costuri mai mari de finanțare și ar putea afecta stabilitatea economică;
unele facilități și beneficii necesitau reevaluare pentru a fi mai bine țintite.
Criticile formulate
Criticii măsurilor au susținut că:
efortul de ajustare a afectat în mod disproporționat categorii vulnerabile;
economiile obținute sunt mici comparativ cu deficitul total;
reducerea risipei, combaterea evaziunii fiscale și reforma companiilor de stat ar fi putut avea un impact bugetar mai mare, deși implementarea acestor măsuri este mai dificilă și produce rezultate într-un interval mai lung.
În concluzie, există un consens larg că măsurile au produs economii bugetare, însă amploarea contribuției lor la reducerea deficitului este mult mai mică decât cea a măsurilor fiscale generale și a reformelor structurale. În același timp, impactul social asupra unor grupuri vulnerabile a fost considerat semnificativ de organizațiile reprezentative și de o parte a economiștilor. Evaluarea dacă acest compromis a fost justificat depinde de criteriile folosite: prioritatea acordată echilibrului bugetar pe termen scurt versus protecția categoriilor vulnerabile și efectele sociale pe termen lung.
Eu: Ce măsuri a luat Ilie Bolojan contra băncilor şi multinaţionalelor, care au avut câştiguri uriaşe?
IA: Dacă prin „contra băncilor și multinaționalelor” vă referiți la măsurile fiscale introduse în primul an al guvernării Bolojan, răspunsul este că au existat măsuri care au crescut fiscalitatea asupra unor companii mari, însă amploarea lor a fost considerată de mulți economiști mai redusă decât cea a măsurilor care au afectat populația.
În privința băncilor
Guvernul nu a introdus o taxă excepțională nouă pe profiturile foarte mari ale băncilor, dar:
a menținut și modificat unele impozite specifice aplicabile sectorului bancar;
a majorat unele obligații fiscale din cadrul pachetului general de consolidare fiscală.
Criticii au susținut că băncile, care în ultimii ani au raportat profituri record, ar fi putut suporta o contribuție mai mare la reducerea deficitului, printr-o taxă suplimentară pe profiturile excepționale, similară unor măsuri adoptate în alte state europene.
În privința multinaționalelor
Au fost adoptate sau anunțate măsuri precum:
aplicarea sau extinderea impozitului minim pentru anumite companii mari;
modificări privind impozitul minim pe cifra de afaceri pentru firmele cu venituri foarte mari;
unele schimbări privind deductibilitatea și regulile fiscale pentru companii.
Aceste măsuri au urmărit limitarea situațiilor în care companii cu cifre de afaceri foarte mari plătesc un impozit pe profit foarte redus din cauza diferitelor deduceri sau optimizări fiscale.
Ce nu s-a întâmplat
Nu au fost adoptate măsuri precum:
o taxă generală pe profiturile excepționale („windfall tax”) pentru toate multinaționalele;
o suprataxare substanțială a profiturilor record ale băncilor comparabilă cu unele modele aplicate în alte țări europene;
restricții generale privind repatrierea profiturilor companiilor multinaționale.
De ce au existat critici?
Mai multe sindicate, organizații civice și partide din opoziție au susținut că:
persoanele cu venituri mici, elevii, studenții și unele categorii vulnerabile au suportat o parte disproporționată din ajustarea fiscală;
în schimb, băncile și marile corporații, care au înregistrat profituri ridicate în ultimii ani, au fost afectate într-o măsură mai limitată.
Argumentele Guvernului
Guvernul a susținut că o creștere prea accentuată a taxelor pentru bănci și marile companii ar putea:
reduce investițiile;
afecta competitivitatea economiei;
determina unele companii să își reducă activitatea sau investițiile în România.
În consecință, a optat pentru un mix de măsuri: majorări de taxe cu aplicabilitate mai largă, unele creșteri de fiscalitate pentru companii și reduceri de cheltuieli bugetare.
Pe scurt, este corect să afirmăm că băncile și unele multinaționale au fost supuse unor obligații fiscale suplimentare, însă este la fel de corect să spunem că nu au fost vizate de o suprataxare de amploarea pe care unii actori politici și economiști au propus-o, iar dezbaterea publică s-a concentrat tocmai pe echilibrul dintre povara suportată de marile companii și cea suportată de populație.
Concluzii: Adevărul se află, ca întotdeauna, între părerile opuse, dar nu la mijloc. Guvernul Bolojan a preferat să lovească în persoanele vulnerabile, să afecteze învăţământul, care şi aşa este ca vai de capu lui, ciupind de ici şi de colo, dar fără un impact pozitiv măsurabil al deficitului. N-a ţinut cont câ a lua zece lei de la unul care n-are, poate însemna mult mai mult decât dacă iei un milion de la o bancă, care câştigă miliarde. Dacă punea o suprataxă asupra băncilor, unde s-ar fi dus ele? Într-o ţară care deja a impus suprataxarea? Evident că ar fi coentat, ar fi urlat, dar n-ar fi plecat de la noi, rămnând ăn continuare să se preocupe de fericirea şi prosperitatea neamului românesc.
Deci, Bolojan i-a pălmuit pe cei săraci, dar faţă de bogaţi, n-a mai arătat aceeaşi intransigenţă. Pentru unii ciumă, pentru alţii mumă.
Eu zic că bine a făcut PSD, AUR şi S.O.S. România, că i-au laut hăţurile din mână. Iar ideea că a rămas totuşi la guvernare, nu se susţine, pentru că e doar guvern minoritar şi dacă calcă legea, toate măsurile lui pot fi anulate. De exemplu, programul SAFE poate fi anulat, ca fiind în marea lui majoritate, nepotrivit pentru România. O risipă de bani, prin care Bolojan îndatorează România şi mai mult.
Revolutia Franceza de la 1789 a fost preambulul Revolutiei Bolsevic implementata de sionisti in Rusia Tarista in 1918 unde s-au demolat 30.000 biserici si manastiri si s-au ucis 60.000 preoti si calugari si peste 30 milioane de mujici ortodocsi. Dovada clara ca rugaciunile nu au nici un efect asupra belzebutilor in a-i impiedica pe acestia de a-i ucide in masa pe goimi, oile dresate sa-si ierte dusmanii de moarte. „14 Iulie este Ziua Națională a Franței și marchează atât Căderea Bastiliei, respectiv începutul Revoluției Franceze, cât și aniversarea Sărbătorii Federației de la 1790, adică aniversarea „reconcilierii și unității tuturor francezilor”.
Un fost șef al statului francez, președintele François Hollande, a explicat ce înseamnă 14 iulie: „14 iulie este sărbătoarea națională a Franței. Dar 14 iulie este și sărbătoarea tuturor țărilor care aspiră la libertate. Este sărbătoarea drepturilor omului, este sărbătoarea emancipării, este sărbătoarea demnității umane.”
Hollande făcea referire la celebrul dicton al revoluționarilor francezi, „Libertate, egalitate, fraternitate” , care a devenit un fel de brand în sine al evenimentului început la 1789.
Totuși, multe dintre schimbările introduse de către Revoluție în societatea franceză nu au avut nimic în comun cu libertatea sau demnitatea umană.
Deși în 1789 se adopta „Declarația drepturilor omului”, doar un an mai târziu, aproape jumătate din clericii catolici care refuză să jure fidelitate noilor autorități vor fi persecutați. Peste 3.000 de preoți vor muri din cauza proceselor Tribunalul Revoluționar și a execuțiilor spontane.
Din octombire 1793, Robesppiere trimite „bande revoluționare”, pentru a-i „ajuta” pe francezii reticenți să se dezică de Biserica Catolică. Unul din cele mai mari măceluri are loc la Vendee, acolo unde zeci de mii de prizonieri sunt torturați, bătuți, împușcați sau înecați. Armata republicii vânează țăranii vendeeni, inclusiv femei, copii și bătrâni, si ii extermină metodic.
Noile autorități revoluționare nu se mulțumesc cu victoria în reprimarea localnicilor. Aceștia emit o lege prin care cer exterminarea întregii comunități: „Soldați ai libertății, trebuie ca bandiții din Vandeea să fie exterminați înainte de sfârșitul lunii octombrie; salvarea patriei o cere, nerabdarea poporului francez o ordonă, curajul său trebuie sa o înfăptuiască. Recunoștința națională îi asteaptă în aceste vremuri pe toți cei a căror valoare și patriotism vor fi întărit pentru totdeauna libertatea și republica.”(Cartea Neagră a Revoluției Franceze)
Mărturiile sunt îngrozitoare: „Femei însărcinate erau întinse și zdrobite sub teascuri. O biată femeie, ce ce se afla în această situatie, a fost spintecată de vie”. (Cartea Neagră a Revoluției Franceze)
Conform Cărții Negre a Revoluții Franceze la Vendee a avut loc primul genocid din istoria modernă a umanității, acolo pierind cel puțin 117.000 de oameni.
Chiar dacă se părea că noii conducători ai Franței disprețuiesc religia, de fapt aceștia au înlocuit catolicismul cu alte culte. Unul din acestea a fost „Cultul Rațiunii”, proclamat în urma evenimentelor din 17-19 noiembrie 1793.
Momentul culminant îl constituie depunerea pe altarul bisericii din Notre Dame a unei prostituate care reprezenta pe zeița Rațiunii. Aceste noi culte erau obligatoriu însoțite de către procesiuni publice prin care se batjocorea creștinismul și simbolurile sale.
Urmează „Cultul Ființei Supreme” și Teofilantropia. În ciuda fastului și a declarațiilor pompoase cele înconjoară, noile culte nu reușesc să câștige prea mulți adepți și francezii se întorc încet încet la catolicism. Revenirea oficială la catolicism se realizează în urma Concordatului din 1801 dintre Napoleon și papa Pius al VII-lea.”