Biserica Ortodoxă din Polonia proclamă canonizarea ortodocșilor uciși de sovietici la Katyn în al doilea război mondial
Posted in Uncategorized by saccsiv on septembrie 18, 2025
Orthodox Christianity: POLISH ORTHODOX CHURCH PROCLAIMS CANONIZATION OF KATYN MARTYRS

Biserica Ortodoxă din Polonia proclamă canonizarea martirilor de la Katyn

Publicat pe 17 Septembrie 2025, de Orthodox Christianity

Foto: bialystok.pl

Biserica Ortodoxă din Polonia a proclamat canonizarea a trei preoți martirizați în masacrul de la Katyn din anul 1940, în cadrul unei ceremonii solemne care a avut loc marți, 16 septembrie, la Catedrala Sfânta Sofia – Înțelepciunea lui Dumnezeu, din Varșovia.

Preafericitul Mitropolit Sawa, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Polonia, a citit decretul de canonizare înaintea Sfintei Liturghii, care a fost săvârșită de numeroși ierarhi ai Bisericii Ortodoxe din Polonia, și a prezentat icoana noilor martiri, informează radio.bialystok.pl.

În cadrul ceremoniei au fost cinstiți Arhimandritul colonel Szymon Fedorońko, Arhimandritul locotenent-colonel Wiktor Romanowski și Arhimandritul maior Włodzimierz Ochab, împreună cu alți clerici ortodocși și credincioși care au pierit în masacrul sovietic.

Mitropolitul Sawa a reamintit că, de-a lungul istoriei creștine, sângele martirilor a dat întotdeauna roade în noi creștini, devenind o sursă de reînnoire spirituală a Bisericii. El a subliniat că înscrierea martirilor de la Katyn în dipticul sfinților este o mărturie solemnă a adevărului credinței lor, a puterii spiritului și a slujirii neclintite față de Biserica Mamă.

Foto: bialystok.pl

Întâistătătorul a subliniat marea sinteză a istoriei Ortodoxiei în Polonia, plasând martorii credinței din secolul al XX-lea în contextul istoriei naționale și ecleziastice. El a amintit că, în septembrie 1939, în fața invaziei republicii, regretatul mitropolit Dionisie a chemat credincioșii să apere Patria, rugându-se pentru binecuvântarea lui Dumnezeu și victoria asupra dușmanului. Acest apel a fost ascultat de clerici și laici care au dat mărturia supremă a credinței: martirii de la Katyn și Auschwitz, soldații care au luptat la Tobruk și Monte Cassino, participanții la Revolta din Varșovia și multe alte evenimente dramatice din timpul războiului.

Mitropolitul Sawa a subliniat că, odată cu proclamarea sfințeniei lor, credincioșii au primit noi mijlocitori la tronul Atotputernicului, care nu sunt doar martori ai istoriei, ci și păzitori spirituali ai națiunii.

După discursul său, troparul, condacul și mărirea sfinților au fost cântate oficial pentru prima dată.

Părintele Panteleimon, lector la Seminarul Teologic Ortodox, a ținut omilia în timpul Liturghiei, subliniind, printre altele, paradoxul spiritual al martiriului: ceea ce din perspectiva lumii pare a fi înfrângere și slăbiciune, în realitate se manifestă ca o victorie a credinței și a iubirii. El i-a prezentat pe martiri ca adevărați martori ai prezenței lui Dumnezeu chiar și în locurile celui mai mare rău, care prin suferința și moartea lor au transformat tragedia de la Katyn într-o poartă către Rai și au transformat fiecare picătură de sânge vărsat într-o sămânță care a dat naștere unor noi generații de creștini.

El a menționat, de asemenea, atitudinea excepțională a capelanilor de la Katyn, care, fără a-i abandona pe soldați, au rămas călăuzele lor spirituale până la sacrificiul vieții lor. Părintele Panteleimon a remarcat că memoria victimelor de la Katyn – interzisă timp de decenii – a supraviețuit și a devenit o mărturie tăcută a crimei și a speranței în victoria vieții asupra morții.

Foto: bialystok.pl

Celebrarea a inclus și o procesiune în jurul bisericii cu icoana martirilor recent canonizați. Cei trei preoți canonizați au slujit în calitate de capelani militari în Armata Poloneză a celei de-a Doua Republici. După ce au fost capturați de forțele sovietice în septembrie 1939, au fost închiși în lagărele de la Kozelsk, Ostashkov și Starobelsk, unde au oficiat în secret slujbe religioase pentru colegii lor de detenție.

În 1940 au fost executați în diferite locuri, printre care Katyn, Tver și Harkov. Consiliul Episcopilor Ortodocși Polonezi a aprobat inițial canonizarea lor pe 18 martie. Ziua lor de prăznuire a fost stabilită pentru 17 septembrie. Biserica estimează că printre cele aproximativ 22.000 de victime ale masacrului de la Katyn se aflau și câteva mii de creștini ortodocși. Luni seara, a avut loc o slujbă de pomenire la Catedrala Mitropolitană Sfânta Maria Magdalena din Varșovia, unde a fost adusă icoana Martirilor de la Katyn.

***

Foto: bialystok.pl

Sfântul Szymon Fedorońko (1893-1940) s-a născut în apropiere de Sanok și a absolvit Seminarul Teologic din Jitomir, înainte de a fi hirotonit la Lavra Pochaev în anul 1917. A slujit ca șef al capelanatului militar ortodox din Przemyśl din 1922 și mai târziu a devenit șef interimar al Oficiului Pastoral Militar al Credinței Ortodoxe. În 1937, a fost ridicat la rangul de protopresbiter de către mitropolitul Dionisie.

Părintele Szymon a fost activ în traducerea Sfintei Scripturi și a slujbelor ortodoxe în limba poloneză și a lucrat în jurnalism. Capturat în apropiere de Rivne în 1939, a fost închis în lagărul Starobelsk, înainte de a fi transferat la închisoarea Butyr din Moscova în martie 1940. Autoritățile sovietice i-ar fi oferit oportunități de colaborare și funcții onorifice în Biserică, pe care le-a refuzat. Ulterior, a fost transferat la Kozelsk și împușcat în pădurea Katyn în aprilie 1940.

Cei trei fii ai săi au murit și ei eroic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial: Orest și Vyacheslav au fost uciși în timpul Revoluției din Varșovia din august 1944, ca soldați ai Armatei Naționale, iar Aleksander a murit în 1944, luptând alături de forțele poloneze în vest, lângă Mannheim. Părintele Szymon a fost decorat postum cu Ordinul Vulturului Alb de către președintele Poloniei.

Sfântul Wiktor Romanowski (1899-1940) s-a născut în Temnohajce, districtul Kremenets, și a absolvit Seminarul Teologic din Zhytomyr în 1917. După ce a studiat pentru scurt timp la Universitatea Sfântul Vladimir din Kiev, a fost hirotonit preot în 1921 de către Episcopul Dionisie. A obținut o diplomă de master în teologie ortodoxă la Universitatea din Varșovia, susținând o teză distinsă despre învățăturile dogmatice ale Sfântului Irineu de Lyon. Părintele Wiktor a slujit drept capelan auxiliar în Vladimir din 1930 și mai târziu capelan districtual în Varșovia. În 1939, a început să predea teologie fundamentală la Seminarul Teologic Ortodox al Universității din Varșovia. A fost, de asemenea, membru al comisiei sinodale pentru traducerea Sfintei Scripturi în limba poloneză. În timpul campaniei din septembrie 1939, a slujit la un spital de campanie al Universității din Varșovia. După ce a fost capturat de forțele sovietice pe 17 septembrie, a fost închis în lagărul Ostashkov și mai târziu împușcat la Tver în 1940, fiind îngropat într-o groapă comună lângă Mednoye.

Sfântul Włodzimierz Ochab (1900-1940) s-a născut în satul Nehrybka, lângă Przemyśl. După terminarea liceului și a serviciului militar, a lucrat pământul familiei sale, înainte de a se alătura mișcării populației lemko care se întorcea la ortodoxie în 1927. A studiat la Universitatea din Varșovia și a fost hirotonit preot în 1931.

Mitropolitul Dionisie l-a trimis să slujească în regiunea lemko, unde mulți se întorceau la ortodoxie. Din 1936, a slujit ca pastor în Buśno, ținutul Hrubieszów, în perioada în care bisericile ortodoxe erau demolate. În ciuda amenințărilor și amenzilor din partea autorităților locale, a refuzat să-și abandoneze parohia și a continuat să oficieze slujbe, salvând biserica sa de la distrugere.

În septembrie 1938, Părintele Włodzimierz a fost numit capelan al închisorii cu gradul de căpitan în Drohobych. După ce a fost arestat de NKVD la 13 octombrie 1939, a fost închis mai întâi în lagărul Shepetivka, apoi în Ostashkov. La 22 aprilie 1940 a fost transportat la Tver, împușcat și îngropat într-o groapă comună la Mednoye.

Comentariu saccsiv:

[…]

Soarta prizonierilor dispăruți a rămas un mister până în aprilie 1943, când Wehrmachtul a descoperit groapa comună a peste 4.000 de ofițeri de rezervă polonezi în pădurea de pe Dealul Caprei de lângă Katyń. Dr. Joseph Goebbels, Ministrul Propagandei din guvernul nazist, a sesizat imediat potențialul uriaș al acestui fapt în lupta pentru ruperea alianței dintre polonezi, aliații occidentali și sovietici. Pe 13 aprilie, radioul din Berlin a anunțat lumii că: „A fost găsită o groapă, 28 de metri lungime și 16 metri lățime, umplută cu 12 rânduri de cadavre de ofițeri polonezi, în total peste 3.000 de victime. Acestea erau îmbrăcate complet în uniforme militare, multe victime având mâinile legate, toții având răni provocate prin împușcare în spatele gâtului. Identificarea decedaților nu se va face cu greutate datorită calităților mumificatoare ale solului, dar și datorită faptului că bolșevicii au lăsat asupra victimelor toate documentele de identitate. S-a stabilit deja că printre cei uciși se află Generalul Smorawiński din Lublin.”

Din Comisia Internațională Medicală (de investigare a masacrului din pădurea Katyn) au făcut parte reprezentanți din mai multe țări: Germania (Wilhelm Zietz, președintele comisiei), Franța (André Costedoat, vicepreședinte), Belgia (Reimond Speleers), Bulgaria (Marko Antonov Markov), Cehia (František Hajek), Croația (Eduard Lukas Miloslavić), Danemarca (Helge Tramsen), Elveția (Francois Neville)[3], Finlanda (Arno Saxén), Italia (Vincenzo Mario Palmieri), Olanda (Herman Maximilien de Burlet), România (Alexandru Birkle)[4], Slovacia (František Šubík), Spania (Antonio Piga y Pascual) și Ungaria (Ferenc Orsós)[5][6].

Guvernul sovietic a respins imediat acuzațiile germane, pretinzând în schimb că prizonierii polonezi au fost asasinați de germani în august 1941. Răspunsul sovietic din 15 aprilie, pregătit de Biroul Sovietic de Informații, afirma că: „… prizonierii polonezi de război care erau implicați în lucrări de construcții la vest de Smolensk în 1941 … au căzut în mâinile călăilor germano-fasciști … ”.

[…]

Goebbels, când, în aprilie 1943, a fost informat că armata germană era nevoită a se retrage din zona pădurii Katyń, a notat cu clarviziune în jurnalul personal: „Din păcate, trebuie să cedăm Katyńul. Bolșevicii vor ‘afla’ fără îndoială în curând că noi am împușcat 12.000 de ofițeri polonezi.”. Într-adevăr, aproape imediat după ce Armata Roșie a recucerit Katyńul și Smolenskul, NKVD-ul a început acoperirea crimelor sale, distrugând cimitirul pe care îl construise Crucea Roșie Poloneză cu permisiunea germanilor și îndepărtând toate dovezile crimelor. În ianuarie 1944, sovieticii au trimis la fața locului „Comisia specială pentru determinarea și investigarea împușcării prizonierilor polonezi de către invadatorii germano-fasciști în pădurea Katyń” pentru a investiga din nou incidentul. Comisia Burdenko, numită astfel după numele conducătorului ei, Nikolai Burdenko, președintele Academiei de Științe Medicale a URSS, a exhumat din nou cadavrele și a ajuns la concluzia că execuțiile au avut loc în 1941, când zona era sub ocupație germană. Niciun specialist sau observator străin, nici măcar din partea comuniștilor polonezi, nu a avut permisiunea să se alăture membrilor comisiei sovietice.

În particular, primul ministru britanic Winston Churchill a admis că este aproape sigur că atrocitățile au fost comise de sovietici. Conform notelor luate de contele Raczyński, Churchill a admis în timpul unei conversații cu Sikorski pe 15 aprilie: „Vai, dezvăluirile germanilor sunt probabil adevărate. Bolșevicii pot fi foarte cruzi”. Totuși, după numai 9 zile, pe 24 aprilie, Churchill îi asigura pe ruși: „În mod sigur ne vom opune cu vigoare oricărei ‘investigații’ a Crucii Roșii Internaționale sau a oricărei alte organizații din orice teritoriu aflat sub autoritatea germanilor. O asemenea investigație ar fi o înșelătorie, iar concluziile ei ar fi atinse de terorism”. Aprecierile lui Churchill despre afacerea Katyń făcute în perioada postbelică au fost laconice. În memoriile sale el citează ancheta sovietică din 1944, „care a demonstrat în mod previzibil că germanii au făptuit crimele”.

Masacrul de la Katyń a fost o problemă controversată și pentru politicienii americani. Doi prizonieri de război americani au fost aduși de germani la Katyń în 1943 pentru o conferință internațională de presă. Unul dintre ei a fost colonelul. John H. van Vliet, care a scris un raport din care reieșea că sovieticii, nu germanii, erau responsabili de masacru. El a dat raportul generalului-maior Clayton Bissell, adjunctul șefului contraspionajului militar american, generalul George Marshall. Generalul Bissell a distrus acest raport. [8] Arhivat în 7 decembrie 2009, la Wayback Machine.. În timpul investigațiilor din 1951-1952, Bissell s-a apărat în fața Congresului susținând că nu fusese în interesul Statelor Unite să stânjenească un aliat ale cărui forțe erau încă necesare în lupta împotriva Japoniei.

În 1944, Roosevelt l-a desemnat pe căpitanul de armată George Earle, emisarul său special în Balcani să adune informații despre Katyń. Earle a îndeplinit ordinul folosindu-și doar legăturile din Bulgaria și România. Earle a ajuns de asemenea la concluzia că sovieticii au fost făptuitorii. După consultarea cu directorul Biroului pentru informații de război, Elmer Davis, Roosevelt a respins concluziile, afirmând că este convins de responsabilitatea germanilor și a ordonat nepublicarea raportului Earle. Când Earle a cerut oficial permisiunea publicării, președintele Statelor Unite i-a ordonat în scris să uite toată afacerea. Earle a demisionat și și-a petrecut restul timpului până la sfârșitul războiului în Samoa Americană.

În noiembrie 1945, șapte ofițeri ai Wehrmachtului: K. H. Strueffling, H. Remlinger, E. Böhm, E. Sommerfeld, H. Jannike, E. Skotki și E. Geherer au fost judecați de un tribunal al aliaților victorioși – americani, englezi, francezi și sovietici. Ei au fost condamnați la moarte pentru rolul pe care l-ar fi jucat în masacrul de la Katyń și în cele din urmă au fost executați prin spânzurare. Încă alți trei germani au fost judecați pentru același capete de acuzare: E. P. Vogel, F. Wiese, A. Diere. Ei au primit sentințe de 20 de ani de muncă grea corecțională, au fost predați sovieticilor și nu s-a mai auzit nimic despre ei. [9]

[…]

Cititi va rog mai multe la:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Masacrul_de_la_Katy%C5%84