Basarabeni exponențiali!

Schimbările mari în istorie încep întotdeauna de la cei cu viziuni radicale ! Ilie Bratu: Unirea – un imperativ! România – Patria mea! (Interviul integral)

Un interviu amplu cu Dl Ilie BRATU, realizat de Valentina GĂLUȘCĂ

În ajunul Anului Nou PreședinteleNicolae Timofti a decorat cu Ordinul Republicii mai mulţi deputați ai primului Parlament al Republicii Moldova care au semnat la 27 august 1991 Declarația de Independență. Printre aceştia îl găsim și pe dl Ilie Bratu, un înflăcărat militant pentru reunirea Basarabiei cu România prin lichidarea consecințelor Pactului Molotov-Ribbentrop.

Ilie Bratu, un unionist “incorigibil”! (Partea -I-) Persecuții pentru românism și unionism

Valentina Găluşcă: – Dle Ilie Bratu, bine aţi venit pe ”Cerul Albastru”. Ce om mare sunteţi! Mă refer nu doar la statura fizică, ci şi la înălţimea politică. Sunteţi un mare român! Un român basarabean în toată verticalitatea şi radicalitatea. M-am convins de asta, studiind activitatea dumneavoastră politică. Am citit articolele şi am ascultat cuvântările dvs la diferite mitinguri din centrul Chişinăului. De fiecare dată cînd vă adresaţi mulţimii şi-iîndemnaţi la luptă pentru Reîntregirea Ţării şi Neamului Românesc, pentru lichidarea consecinţelor Pactului Stalin-Hitler (Molotov-Ribbentrop), demonstranţii vă susţineau şi scandau cu mult entuziasm, pentru că, de fapt, aceasta este şi dorinţa noastră, a adevăraţilor patrioţi din aceste teritorii româneşti înstrăinate! Dle Bratu, de când aţi început să militaţi pentru drepturile noastre legitime?

Ilie BRATU: – De cînd am conştientizat că noi, moldovenii din stînga Prutului, suntem ROMÂNI, parte componentă a Poporului Român, şi că teritoriile dintre Prut şi Nistru sunt teritorii naţionale româneşti, rupte cu tancurile de la trupul României de ocupanţii sovietici în 1940! Era prin 1969, tocmai venisem în Chişinău, după vreo 2 ani de muncă în satul meu natal după absolvirea tehnicumului din Soroca. Locuiam într-un cămin al uzinei unde lucram… Aici am avut norocul să întîlnesc nişte adevăraţi patrioţi, printre care şi fratele mai mare al luiNicolae Costin, Vasile, care mi-au şi deschis ochii…

Curios din fire şi dornic de a afla adevărul, am început să studiez. Pentru început am studiat operele cronicarilor noştri: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir, mai apoi am trecut la operele clasicilor: Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Mihail Kogălniceanu şi mulţi alţii. Am început să fac rost și de cărţi de istorie a Românilor, lucrări interzise pe atunci ale diferitor autori români, printre care şi opera lui Nicolae Iorga, Ştefan Ciobanu ş.a. Am studiat şi operele unor autori ruşi cu privire la Basarabia şi populaţia acesteia şi tot aşa, pînă am acumulat suficiente cunoştinţe în materie de Istorie Naţională. Descopeream lucruri interesante. De exemplu, mare mi-a fost mirarea cînd am aflat că prima carte tipărită la Iaşi în 1643, cunoscută nouă cu denumirea ,,Cazania lui Varlaam”, de fapt, se cheamă ,,Carte românească de învăţătură…”. În prefaţa acestei cărți, scrisă de domnitorul Vasile Lupu, se menţiona că această carte era destinată întregii seminţenii româneşti, atît celor din Moldova, cît şi celor din Ţeara Românească şi din Ţeara Ardealului…

Student fiind la Institutul Politehnic din Chişinău (acum se numeşte Universitatea Tehnică) eram impuşi să studiem şi să conspectăm operele lui Marx, Enghels şi Lenin. Pe mine mă interesau îndeosebi lucrările acestora cu privire la Basarabia şi în problema naţională. Astfel am descoperit că toţi clasicii marxism-leninismului menţionau că Basarabia este populată de ROMÂNI, care au fraţi de sînge dincolo de frontierele imperiului rus şi care se bucură de cu mult mai multe libertăţi… Evident, toate aceste ,,descoperiri” le răspîndeam pe unde puteam.

După absolvire, lucrînd ca mecanic-şef la uzina de pompe submersibile din Chişinău, am continuat să studiez şi să propag pe toate căile adevărul istoric despre noi. Cum făceam asta? – Cineva îmi aducea cărți, iar noi alegeam paginile cele mai sugestive și le fotografiam. Împreună cu Nicolae Negru în fiecare seară făceam sute de fotografii. Din banii noştri! Apoi le distribuiam printre studenți. Era prin anii 1977-1978. Stăteam nopţi întregi închişi în cameră şi făceam fotografii. Atunci nu era Xerox ca să poţi uşor să le multiplici.

Valentina Găluşcă: – Pagini din ce fel de cărţi? 

Ilie BRATU:– Din diferite, în special din cele despre Istoria noastră, dar mai ales, din Opera Politică a lui Mihai Eminescu cu referire la Basarabia şi politica expansionistă a Rusiei, de care făcusem rost în formă de peliculă fotografică. Cît fac numai constatările lui Mihai Eminescu că “Românii nu sunt nicăieri colonişti, venetici, oamenii nimănui ci, pretutindenea unde locuiesc, sunt autohtoni, populaţie mai veche decât toţi conlocuitorii lor”.
***
Valentina Găluşcă:– Acum înţeleg de unde aveţi acest patriotism foarte puternic. Acest duh patriotic care v-a dat discernământ şi curaj a venit la Dvs. prin scrierile lui Eminescu. Iar cine are acest spirit nu mai este un fricos! 

Ilie BRATU:- Eu cred că Românul a avut întotdeauna de-a lungul istoriei acest spirit puternic, care ne-a unit şi ne-a întărit. Apropo de Eminescu, să vedeţi ce frumos îl caracterizează pe Român: ,,om, a cărui trăsătură distinctivă e adevărul: inteligent, fără viclenie…, fără făţărnicie, bun, fără slăbiciune, n-are o cocoaşă intelectuală sau fizică ce caută a o ascunde, nu are apucăturile omului slab; ii lipseşte acel iz de slăbiciune care precumpăneşte în fenomenele vieţii noastre publice…”.

Valentina Găluşcă:– Da, dar Eminescu spune că cel care nu are aceste trăsături nici nu poate să se considere un român adevărat. Iată ce zicea: ”Toate figurile acelea fățarnice şi rele, viclene, fără inteligență, toate acelea care ascund o duplicitate în expresie, ceva hibrid, nu încap în cadrul noțiunii (de) ROMÂN”. 

Ilie BRATU:– Studenții, care intrau în posesia seturilor de fotografii cu întreaga Operă Politică a lui Mihai Eminescu, la citirea acestora aveau o revelaţie, deveneau români convinși. Mulţi dintre ei au devenit mai apoi unionişti convinşi şi au contribuit la propagarea adevărului istoric despre noi. Deja nu mai toleram minciuna comunistă. Să vă povestesc un caz. Eram în 1977, în preajma zilei de 24 august. Autorităţile comuniste plasase de o parte şi de alta a Arcului de Triumf nişte plancarde mari, lungi de vreo 15 m, pe care era scris: ,,A 33-a aniversare de la eliberarea Moldovei de sub jugul fasciştilor germano-români”. N-am putut să rabd această tîmpenie, aşa că m-am dus noaptea cu răposatul Gheorghe David (un mare patriot!) şi i-am dat foc!
A doua zi am trecut pe acolo cu troleibuzul şi am văzut că şi cealaltă plancardă (în l. rusă) a fost scoasă. M-am bucurat enorm, înţelegând că, totuşi, se poate de înfruntat aceşti ocupanţi. Mă îmbolnăvisem de-a binelea de acea boală care se numeşte patriotism, iubire de Ţară şi Neam, naţionalism, în sensul frumos al cuvîntului. Astfel, în acelaşi an (eram doctorand deja…), am avut îndrăzneala să expediez pe adresa Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM nişte propuneri la proiectul noii constituţii, care fusese publicat anume cu scopul de a fi dezbatut de intreaga societate. Propuneam ca limba de stat în RSSM să fie declarată Limba Română; ca frontiera dintre RSSM şi Ucraina să fie modificată astfel, încît nouă să ne revină sudul Basarabiei şi nordul Bucovinei. Le spuneam răspicat că noi suntem români şi că nu există ,,popor moldovenesc” şi ,,limbă moldovenească” şi că noi, românii din teritoriile ocupate, eram supuşi unui proces diabolic de deznaţionalizare şi rusificare…
***
Valentina Găluşcă:– Aţi avut mare curaj, dle Bratu. Despre toate acestea şi acum este dificil să vorbeşti la Chişinău. Ce a urmat?

Ilie BRATU:– Am fost chemat la KGB, m-au interogat trei zile în şir… Mă întrebau: ”Cine ţi-a spus că eşti român? Cine ţi-a spus că această limbă este română?” Le răspundeam cu citate din cronicarii şi clasicii noştri, dar mai ales cu citate din clasicii marxism-leninismului care erau pentru ei ca o icoană. Mă interoga un oarecare Liviu Groppa (cu doi de ,,p”). Nu cunoştea prea multe din opera acestora şi nu credea că Lenin ar fi spus că noi suntem români şi îmi cerea să-i arăt de unde am luat citatul. Când i-am dat să citească din lucrarea,,Notiţe critice asupra problemei naţionale”, unde Lenin spune că ,,în Basarabia locuiesc români care au fraţi de sînge dincolo de frontierele imperiului rus şi care se bucură de cu mult mai multe libertăţi” a rămas fără grai. A citit şi recitit acel pasaj de mai multe ori. Se schimbase la faţă, îi curgeau borboane de sudoare. Neavînd ce să-mi spună, după vreo 10 min de tăcere mormîntală, a împins cartea la o parte şi mi-a zis:,,Măi, Ilie, măi, a fost şi Lenin om, a putut să greşească şi el…”, la care i-am zis că nu i-ar strica să mai pună mina pe carte. Imediat, din camera vecină (presupun că de acolo eram ascultaţi şi înregistrau tot ce vorbeam) brusc au venit doi KGB-işti cu feţele roşii de indignare, unul dintre ei s-a recomandat Chiorăscu, celălalt (nu i-am reţinut numele) zicea că-i procuror. Unul din ei îmi zise: “ticălosul ăsta studiază, pe ăsta cu mîinile goale nu-l poţi lua, el trebuie, pur şi simplu, lichidat! …”

Valentina Găluşcă:– Deci, atunci KGB-ul vă considera un ROMÂN ”incorigibil”, iar acum unii vă zic: ”un UNIONIST “incorigibil” ! Din cauza asta vă persecutau și atunci, și vă marginalizează și acum. Oh, dar ce memorie aveţi! Mai ţineţi minte operele lui Lenin, acest criminal extremist? Dar, să ştiţi, şi eu am conspectat aproape toate lucrările lui căci, altfel, nu aş fi putut absolvi Universitatea. Ce timpuri au fost… Şi ce a urmat?

Ilie BRATU:– Ca să fie mai convingători, tot îmi băgau sub nas Codul penal ca să ştiu ce mă aşteaptă pentru ”naţionalism” şi ”antisovietism”. Şi-mi mai ziceau ,,prieteneşte”: ,,Tu cu cine te pui, nu-ţi dai seama că noi te putem lichida cît ai clipi din ochi?”. Am fost obligat să le scriu că mă oblig să nu mai vorbesc cu nimeni la acest subiect, că nu voi mai propaga convingerile mele… Dar am încheiat, totuşi, cu fraza: ,,Dar nimeni n-o să mă convingă că noi nu suntem români şi că nu vorbim româneşte!”.

Imediat după asta m-au exmatriculat din doctorantură şi mă urmăreau la orice pas. Deşi revenisem la locul anterior de muncă, simţeam presiunea, nu numai din partea lor, dar şi din parte conducerii uzinei care fusese informată despre isprăvile mele. Nemaiputînd suporta, am vost nevoit să mă concediez. După care nu mă mai angaja nimeni. În toate secţiile de cadre lucrau KGB-işti. Am fost nevoit să mă angajez ca muncitor, dar nici aşa nu-mi dădeau pace.

Era în anul 1984. Tocmai mă angajasem ca muncitor la uzina de beton armat, cînd m-au chemat să trec comisia medicală la comisariatul militar, deşi trecusem de 35 de ani şi nici nu eram apt pentru serviciul militar. Cînd am ajuns şi la psihiatru (o rusoaică), aceasta mi-a zis că urmează să mă internez în spitalul de psihiatrie pentru observaţii. M-au internat într-o secţie prealabilă pentru a-mi stabili diagnosticul ca, ulterior, să fiu transferat în secţia ,,corespunzătoare”. Deşi ,,medicul” (o evreică) nu mă întreba nimic, simţeam că mi se pregăteşte ceva. Am avut intuiţia să mă strecor în cabinetul acesteia cînd lipsea şi am citit ce scria în fişa medicală: că am dureri de cap, insomnii, obsesii, că nu mă orientez în timp şi spaţiu. Era clar: vroiau să mă nimicească cu astfel de metode. Mi-am luat inima-n dinţi şi am discutat cu dna medic. I-am reproşat că nimic nu-i adevărat din cele scrise despre mine şi i-am zis că nu mă jelui pe nimic şi că sunt perfect sănătos în plan psihic. La care ea mi-a răspuns: ,,credeam că tu asta vrei, ca să scapi de armată…” I-am zis că nu şi am rugat-o să rupă foaia aia şi să scrie adevărul. Aşa a şi făcut, în scimbul a cîtorva cărţi pe care i le-am dăruit, și care nu se prea găseau pe atunci.

Valentina Găluşcă:– Deci, medicii colaborau cu KGB-ul… 

Ilie BRATU:– Da!

Valentina Găluşcă:– De fapt in anii ”60-70”, în perioada post-stalinistă era un pic de libertate. Politica sovietică de atunci era orientată deja spre re-educarea celor inconvenienţi. Se recurgea la ”spălarea creierilor”. Iată de ce te întreba KGB-istul cela mereu de unde ştii că eşti român. Ca să afle sursele şi să le lichideze, ca să nu aibă şi alţii acces la adevărul nostru naţional. Pe timpul lui Stalin nu ai fi scăpat. Un unchi de al meu pe timpul lui Stalin, pentru un fleac, a fost dus în Siberia. S-a întors abia peste vreo 20 de ani, fără unghii la picioare, căci degerase de frig. Dar mulţi alţii nu s-au mai întors. 

Ilie BRATU:– Adevărat. Oricum, generaţia mea tot a avut mult de suferit, fiind persecutaţi şi marginalizaţi toată viaţa. După ce am fost exmatriculat din doctorantură, nu mă angaja nimeni. Agenţii KGB-ului informau contra mea peste tot, folosindu-se de cadrele de conducere de la întreprinderi.

Valentina Găluşcă:– Adevărat. Atunci nu numai medicii dar şi persoanele de la conducerea întreprinderilor colaborau cu securitatea, altfel nici nu ajungeau în acele posturi. Aţi fost vreodată membru al PCUS?

Ilie BRATU:– Nu! Doamne ferește!

Valentina Găluşcă: – V-a ferit Dumnezeu. La timp aţi înţeles adevărul. Aşa că mulţumiţi celor care vă dădeau acele pagini să citiţi şi lui Eminescu! În acele timpuru, la Politehnică era o mare trezire națională. KGB-ul începuse să-i persecute foarte aprig pe românii înflăcărați patriotism. S-au găsit documente de arhivă, s-au scris articole în mass media.Vezi: http://adevarul.ro/moldova/constiinta-nationala-romaneasca-politehnica-chisinau-i ex.html …Au fost mari persecutii. Totuşi, acea perioadă de rezistenţă naţională nu a trecut în van. Anume acea generaţie a pregătit trezirea conştiinţei româneşti la Chişinău, anii ceea fiind o perioadă premergătoare Marii Adunări Naţionale de la 27 august 1989. Deci, lupta şi sacrificiul acelei generaţii de tineri nu a fost zadarnică, nu a fost în van.

Ilie BRATU:– Bineînțeles, şi mă mîndresc cu asta! Deşi am fost în permanenţă urmăriți, marginalizaţi, discriminaţi şi persecutaţi. Dar, slavă Domnului, am rezistat şi am mai şi făcut cîte ceva…

Valentina Găluşcă:– În acel timp nimeni nu mai vorbea deschis că suntem români. Deja o întreagă generaţie avea ”creierii spălaţi” de propaganda sovietică. Nimeni nu mai spunea în glas ce gândea. Ni se inculcase adânc în inimă frica. În şcoli copiii erau mereu impuşi să repete, să spună în glas că suntem o naţiune moldovenească, că limba noastră este înrudită şi apropiată cu limba slavă… Părinţii mei, de exemplu, ştiau adevărul, dar cu mare frică şi rezervă ne spuneau, căci trecuse prin mari persecuţii şi se temeau că noi, copiii, vom spune la şcoală ce auzim acasă de la părinţi. Părinţii se temeau de deportări… Iată de ce securiştii vă întrebau de unde ştiţi ce ştiţi, căci ei, probabil, deja raportaseră Kremlinului că această populaţie este atât de ”re-educată”, încât şi-a uitat obârşia.
***

Ilie BRATU:– Apropo, despre acel Groppa. L-am întâlnit ulterior de mai multe ori la mitingurile și demonstraţiile Frontului Popular, dar cînd mă zărea – spăla putina. Omul era în misiune în continuare.
***

Valentina Găluşcă:– Ce coincidenţă! Că şi eu am întâlnit la un miting pe un KBG-ist care mă persecutase în universitate – Klobuţki, fost secretar de partid la Universitatea de stat. Mereu mă chema la discuție la ședințele biroului de partid, fără oarecare motive, doar așa, pentru ”profilactică”, cum ziceau ei, fiindcî aveam rude în România. Cred că toţi jurnaliştii care au fost studenţi pe timpul când el lucra acolo, îl ţin bine minte. Hm… şi venise la miting, dar s-a retras când m-a văzut. Apoi am aflat că plecase cu totul din Moldova undeva în Rusia.

Ilie BRATU:– Nu mă temeam de moarte. Dar, evident, nu voiam să mor… Prietenul meu, cel cu care incendiasem placatul acela sovietic de lângă Arcul de Triumf, a scris o scrisoare lui Brejnev împotriva războiului din Afganistan.

Valentina Găluşcă:– Ooo! Bravo, ce curaj!

Ilie BRATU:– Pentru asta a fost arestat şi internat la un spital de psihiatrie din Dnepropetrovsk unde a fost ţinut trei ani. Apoi, revenit la Chișinău, iar a fost prins şi închis la Spitalul de Psihiatrie din Costiujeni. Dar la Chișinău se declanşase deja procesul de trezire a românilor basarabeni, începuse lupta pentru eliberarea naţională. Și sub presiunea demonstranţilor, care ajunseseră cu protestele şi la Spitalul de Psihiatrie unde acesta era ţinut, l-au eliberat. Dar ”tratamentul” de acolo, probabil, i-au grăbit moartea. A murit în floarea vîrstei!

Valentina Găluşcă:– Cum aţi supravieţuit?

Ilie BRATU:– Greu, dar am supravieţuit. Ştiam de ce sunt capabili. De aceea uneori tăceam şi eram mai prudent. Dar KGB-ul, acum FSB-ul, nu a încetat să ne vâneze pe noi, cei care nu le conveneam, chiar şi acum după ce R.Moldova devenise ,,independentă”. Mi-au organizat de-a lungul anilor cinci atentate… Primul atentat a fost în anul 1991. Eram atunci deputat în primul Parlament al Republicii Moldova. Eram un unionist aprig. Eu ziceam atunci: ”Nu trebuie să scandăm la mitinguri: ”Unire, moldoveni!” ci ”Unire, frați români!”.”

Valentina Găluşcă: – Da, îmi amintesc! Într-adevăr, prin anii ceea aşa scandam la mitinguri: ”Unire, moldoveni!”. Eu mă miram, dar mi se spunea că trebuie treptat să înaintăm la trezirea maselor. Nu ştiam că este o diversiune.

Ilie BRATU:– Păi, eu am înţeles că se încearcă să fim dirijaţi din altă parte. Iată de ce ceream să scandăm: ”Unire, fraţi ROMÂNI!” căci vedeam pericolul înspre care ne înclinau colaboraţioniștii duplicitari infiltraţi printre noi. Dar mulţi din conducerea Frontului Popular erau securişti şi nu mă ascultau… Tot eu, încă în 1990, lansam lozinca: ”Jos, hotarul de la Prut!”. Consider, că din aceste motive mi-au organizat primul atentat. Locuiam atunci la Cojuşna. Venise un fost puşcăriaş acasă cu un cuţit mare să mă taie. Şi ar fi făcut-o, dacă mă găsea. Am avut noroc că nu eram acasă. Dar mi-a speriat familia, copiii. Al doilea atentat a fost în anul 1992. Au încercat să mă calce cu o maşină. Al treilea atentat a fost în 1995, au încercat să mă iradieze.

Am fost prieten cu Nicolae Costin, primul primar al municipiului Chişinău. Am fost la el la spital, era deja în stare gravă. Acolo mi-a spus cum l-au iradiat. De la el aflasem care sunt primele simptome cînd eşti iradiat. Simţeam şi eu acele simptome: ameţeli, mă umflam în burtă, mă dureau toate organele interne… M-am dus laDabija (eram în relaţii bune cu el pe atunci) şi l-am rugat să-mi facă rost de un dozimetru. Mi-a dat acel dozimetru si m-am dus în cabinetul unde lucram. Am rămas uluit! Dozimetrul indica un nivel de radiație cu mult mai mare decât norma. Norma era 11, dar dozimetrul arăta 50… Seara, după lucru m-am dus acasă, lăsând dozimetrul în sertar. Când am venit, a doua zi, nu mai era. Se vede că securiştii au aflat, au venit şi l-au luat şi, probabil, au extras şi capsula radioactivă pe care o fixase.

Valentina Găluşcă:– Aţi avut noroc să aflaţi la timp! Dar când te gândeşti cîtă lume o fi fost iradiată fără a afla, neavând de unde să ştie. KGB-iştii ne vânau în mod diferit pe fiecare.

Ilie BRATU:– Da, ei intră peste tot fără să ştim noi şi îţi pot plasa orice.

Valentina Găluşcă: – Ştiu. Au intrat şi în apartamentul nostru și mi-au furat documente, care erau probe pentru judecata, dar asta este altă temă…

Ilie BRATU:– În 2008, deja pe timpul lui Voronin şi Reşetnicov, mi-au organizat alte 2 atentate cu maşina după un miting la care eu am afirmat: ,,Celor care-i zic R.Moldova Ţară – să li se usuce limba în gură!”.Iar lui Voronin, care tocmai declarase că el nu este preşedintele românilor, că el e moldovean şi că aici locuiesc moldoveni, i-am zis cu text deschis: ,,Dle tovarăş Voronin! D-ta, care te lauzi că eşti mare moldovean, vreau să-ţi spun că nici moldovean nu eşti! Etnonimul ,,moldovean”, ca şi glotonimul ,,limba moldovenească”, provin de la rîul Moldova, rîu care curge de cealaltă parte a Prutului. Astfel, doar cei din dreapta Prutului au dreptul să se numească moldoveni, dar d-ta, după analogie, avînd în vedere că prin capitala Republicii Molotov-Ribbentrop curge rîul Bîc, ar trebui să te numeşti bîcean, iar limba pe care o vorbeşti s-o numeşti corect: limba bîceană”.

…Eram la Cahul. Mi-au defectat frînele de la maşină, nu funcţionau deloc. Eu am observat asta doar după ce pornisem la drum. Vă închipuiţi cum am venit de la Cahul până la Chişinău fără frîne?!

Valentina Găluşcă: – Of, Doamne fereşte! Nu doresc nimănui aşa ceva…

Ilie BRATU:– Am scăpat şi atunci. Dar mi-au deschis cinci (!!!) dosare penale. Era pe timpul lui Voronin! Asta – pentru activitatea şi afirmaţiile mele la diferite mitinguri, emisiuni la Vocea Basarabiei, la diferite posturi de televiziune sau în presă în cadrul Mişcării Unioniste din R.Moldova (MURM) pe care o constituisem încă în 2005. În loc să ne înregistreze, ne-au mai întocmit încă un dosar penal. Au mobilizat toată poliţia din Republică şi CCCEC-ul ca să-l pună la punct pe antistatalistul Ilie Bratu. Au fost interogaţi şi s-au întocmit procese verbale la circa 3000 de semnatari din listelor MURM. Unii au fost speriaţi, alţii – daţi afară de la serviciu , şantajaţi, ameninţaţi. Abia după un an de ,,muncă asiduă”, după ce venise AIE la putere, dosarul a fost închis din lipsă de probe, dar MURM aşa şi n-a mai fost înregistrată! Iar oamenii, speriaţi, s-au retras.Trebuia s-o luăm de la capăt, dar eu nu mai aveam bani. Intrasem şi în datorii… Îi întrebam: ”Ce are CCCEC cu înregistrarea unei formaţiuni politice?” Nu-mi răspundeau…

Valentina Găluşcă: – Cum de aţi supravieţuit în toţi aceşti ani? Ştiu că aţi fost impus de situaţie să emigraţi…

Ilie BRATU:– Mi-a fost foarte greu. La anii mei să emigrezi şi să stai peste hotare fără lucru… Cheltuisem toţi banii proprii ca să fac Mişcarea Unionistă. Am vândut ce aveam, am achitat o parte, darnici acum n-am scăpat de datorii…

Valentina Găluşcă: – De ce nu aţi încercat să găsţii sponsori pentru partid?

Ilie BRATU:– Am încercat. Din păcate, cei cu bani din R.Moldova sunt de cealaltă parte a baricadei, iar România ajută pe cine nu trebuie! Roşca este acum foarte bogat. A primit mulţi bani, dar a lucrat cu bani româneşti împotriva intereselor României! Şi la noi, şi în România, în serviciile secrete sunt infiltraţi mulţi colaboraţionişti ai unor structuri dirijate de Moscova. Foştii agenţi KGB, care lucrau cândva sub acoperire, au rămas în funcţii şi continuă să controleze şi azi totul. Subvenţii au primit şi continuă să primească cei care colaborează cu aceste structuri.

Valentina Găluşcă: – Straniu..!

Ilie BRATU:–După 1989 România a fost (şi mai este) condusă de francmasoni şi agenţi ai Moscovei. Aceştia au avut şi au o altă misiune, nu să sprijine forţele unioniste din stînga Prutului. … Vă miră? Dar acesta este adevărul! Iar noi, patrioţii, suntem scindaţi, dispersaţi… Cineva face diversiuni. Suntem dirijaţi dinafară. Este imperios necesar ca unioniştii, adevăraţii patrioţi din stînga Prutului, să-şi unescă forţele, cît nu este prea tîrziu! Da, e necesar să facem tot posibilul pentru Reîntregirea grabnică a Ţării. Aceasta este unica noastră salvare!

Valentina Găluşcă: – Dar AIE promite că ne va duce în UE, poate atunci ne vom uni, nu credeţi?

Ilie BRATU:– Povestea despre integrarea R.Moldova în UE ca ,,stat independent” este cea mai mare minciună şi păcăleală pe care au promovat-o vreodată guvernanţii de pe malul Bîcului, evident, pentru a induce lumea în eroare şi pentru a se menţine la putere, urmărindu-şi propriile interese… N-am să înşir toate argumentele care demonstrează că R.Moldova nu are nici o şansă să devină parte a UE de una singură, ca stat independent. Unica soluţie este calea germană! Articolele mele le găsiți
pe blogul meu : http://iliebratu.blogspot.com
şi pe contul meu de pe facebook : https://www.facebook.com/ilie.bratu

Un lucru, totuşi, vreau să-l subliniez: existenţa în continuare a Republicii Molotov-Ribbentrop ca ,,stat independent” este echivalentă cu stingerea fiinţei naţionale în aceste teritorii în foarte scurt timp!
*** *** ***

Partea a II-a : Forțe oculte ne dirijează din umbră, dorind distrugerea noastră ca națiune și a României ca stat! Dar cel care luptă, chiar și în situații dificle, poate birui!

De ce a fost zădărnicită UNIREA !? Despre dezmembrarea Frontului Popular și dispersarea forțelor naționale

Valentina Găluşcă:– Dle Bratu, Dvs fiind un ROMÂN unionist radical, cum aţi ajuns deputat în Parlamentul R.Moldova încă în anul 1990, cînd în PMAN încă mai defila ”moldovenismul”?

Ilie BRATU: – Exact pentru ceea ce sunt şi cum sunt, cu ideile şi convingerile mele! Lucram ca arendaş în gospodăria agricolă din Cojuşna (iniţial lucrasem ca injiner-şef, dar securitatea şi cozile de topor locale m-au dat afară şi de acolo). În 1989 fondasem filiala Străşeni a Frontului Popular din Moldova. Eram preşedinte. Apropo, era cea mai puternică filială din RM. Aveam peste 2800 de membri. Erau organizaţii primare în toate localităţile raionului! Apropo, nu este adevărat că moldovenii ar fi contra unirii, căci am discutat cu multă lume. Aveam 12 contracandidaţi pe circumscripţia mea. Consider că am cîştigat alegerile anume cu argumentele mele unioniste, proromâneşti! Lumea se deșteptase. Mă cunoştea tot raionul, aveam deja la activ numeroase întîlniri şi discursuri în faţa oamenilor din toate localităţile raionului, reuşisem să creez de pe atunci o stare de spirit patriotică, proromânească în întregul raionul. Eu nu le spuneam oamenilor baliverne. La adunări, mitinguri, întâlniri făceam adevărate lecţii de istorie şi de patriotism. La Marea Adunare Naţională din 27 august 1989, noi am venit în coloană de la Străşeni cu circa 25.000 de oameni!

Frontul Popular din Străşeni avea mare autoritate pe atunci în tot raionul. Aşa se explică faptul că noi am cîştigat alegerile în 7 circumscripţii din 8 (doar în circumscripţia unde a candidat Roşca (n-am să-i scriu niciodată numele cu literă mare) le-am pierdut). Iar, mai apoi, am cîștigat şi alegerile locale în majoritatea localităţilor. Toată conducerea raionului era frontistă pe atunci. Mă mîndresc că anume noi, frontiştii din raionul Străşeni, am reuşit să-i aducem în Parlamentul R. Moldova pe Mircea Druc, Alexandru Moşanu, Ion Vatamanu, Nicolae Alexei, Mihai Poiată…

Valentina Găluşcă: – Dar nici deputat fiind, nu v-aţi astîmpărat… Mi-amintesc cum aţi luat cu asalt clădirea comuniștilor (a comitetului raional de partid din Strășeni) şi asta se întîmpla când încă nu se desființase Uniunea Sovietică! Mare curaj aţi avut, Dle Bratu!…

Ilie BRATU:– Era prin octombrie 1990, cănd începuseră acţiunile antistatale la găgăuzi… Din iniţiativa mea a fost convocată o sesiune a deputaţilor de toate nivelurile din raion (pe atunci şi consilierii locali şi raionali tot deputaţi se numeau) ca să adoptăm o poziţie comună asupra evenimentelor care se derulau în acea zonă a Republicii. Toţi deputaţii, în afară de comunişti, au condamnat acţiunile separatiştilor de la Comrat şi au hotărît să răspundem pozitiv la chemarea Prim–ministrului (Mircea Druc) ca să mobilizăm populaţia raionului şi să mergem organizat la sud. Comuniştii, din contra, au emis un apel către populaţie în care ne incriminau nouă cele mai mari păcate şi chemau lumea să nu se supună. Eram foarte idignaţi de comportamentul profund antinaţional al comuniștilor. Iată de ce, în februarie 1991, după ce lucrurile se mai liniştiseră, am convocat o Conferinţă extraordinară a filialei Străşeni a Frontului Popular unde s-a discutat despre acţiunile ce urmează să le întreprindem împotriva comuniştilor, care erau o forţă vizibil proimperială și contra procesului de renaştere naţională. S-a hotărît atunci să-i expulzăm din clădirea pe care o ocupau nelegitim, deoarece fusese construită pe banii şi cu munca oamenilor.

Am profitat de faptul că şi preşedintele raionului Nicolae Alexei, şi şeful comisariatului de poliţie, deputatulNicolae Alexei (o coincidenţă de nume) erau oamenii noştri. Ei ne-am asigurat de sprijinul lor. Astfel, noi le-am dat comuniştilor un ultimatum, ca pînă la o anumită oră să elibereze clădirea. Eu nu s-au supus. Atunci noi am intrat în acţiune. Comisarul îmi dăduse un megafon ca să pot dirija mulţimea. Erau nu doar frontişti. Venise şi elevii din clasele superioare de la şcolile din Străşeni împreună cu profesorii lor. Am intrat în clădire şi i-am scos afară pe comunişti, unul cîte unul. Iar toate documentele lor le-am pus în saci şi le-am dus la sediul Consiliului Raional ce se află peste drum. Astfel, clădirea a fost transmisă Şcolii de Arte din localitate.

Valentina Găluşcă:– Ce s-a întîmplat mai apoi?

Ilie BRATU: – Oooo! A fost o istorie întreagă! Chiar a doua zi un grup de 49 de deputaţi comunişti din Parlament au făcut o interpelare prin care cereau pedepsirea ,,extremistului” Ilie Bratu. Dl Moşanu, preşedintele Parlamentului, m-a invitat la microfon ca să dau explicaţii. Eu, însă, le-am zis că am nevoie de cîteva zile pentru a pregăti răspunsul la interpelare. Trecuse trei zile. Deja eu insistam să mi se ofere cuvîntul ca să le răspund comuniştilor, dar aşa şi nu mi s-a oferit. Probabil, îşi dădeau seama ce răspuns le-am pregătit. În așa caz, am publicat răspunsul meu la interpelarea celor 49 de deputați în ziarul ,,Moldova Suverană”, de unde reieşea că anume datorită mie, în condiţiile cînd mulţimea era foarte furioasă şi dispusă să preia clădirea cu orice preţ, deposedarea a decurs paşnic şi edificiul cu pricina n-a suferit nici un fel de deteriorări! Despre acest fapt au scris toate ziarele, inclusiv unele din Rusia, căci era primul caz de acest gen în toată Uniunea Sovietică. Procuratura raională îmi deschisese şi un dosar penal. Se convocase Prezidiumul Parlamentului ca să ia o decizie. Mulţi membri ai Prezidiumului cereau lipsirea mea de imunitate parlamentară şi să fiu deferit justiţiei.

M-au salvat dl Ion Vatamanu şi dl Alexandru Moşanu, ambii – deputaţi din partea filialei Străşeni a Frontului Popular. S-a decis ca dl Ştefan Maimescu (Comisia de Etică) să vină la Străşeni ca să investigheze totul la fața locului. Maimescu era şi el un unionist înfocat. El a făcut un raport total favorabil mie, folosind argumentele mele din articolul pe care-l publicasem. În urma acestui raport procuratura a închis dosarul.

Valentina Găluşcă:– Dar aţi mai avut o aventură de acest gen, cănd ardeaţi cauciucuri în faţa Guvernului, în Piaţa Marii Adunări Naţionale. De ce ați recurs la aceste metode?

I.B. :– Asta s-a întâmplat în decembrie 1991, după ce Preşedintele Mircea Snegur semnase Acordul de Aderare a Republicii Moldova la CSI, fără a înştiința Parlamentul.

Valentina Găluşcă:– ?!

Ilie BRATU: – Da, anume aşa a fost! Noi, cei de la Frontul Popular, eram foarte indignaţi. Hotărîsem să declanşăm o serie de acţiuni de protest. Eu eram printre organizatori și la un moment dat, chiar preluasem iniţiativa şi organizam demonstraţii de protest în centrul Chişinăului în fiecare zi, inclusiv sub ferestrele Dlui Snegur care locuia atunci pe str. 31 august. Noaptea aprindeam cauciucuri pe care le adusese cineva cu o autobasculantă şi le răsturnaseră în PMAN!

Valentina Găluşcă:– Da, mi-aduc şi eu aminte cum ieşea Dl Snegur la televizor şi se plîngea în faţa ,,poporului” că nu se poate odihni din cauza deputatului Ilie Bratu care organizează demonstraţii sub ferestrele sale la care se scanda: ,,Snegur-trădător!”, ,,Jos Snegur” ş.a.

Ilie BRATU : – De altfel, trebuie să menţionez că acţiunile noastre de protest n-au fost zadarnice. Acel Acord aşa şi n-a fost ratificat de primul Parlament. Ratificarea lui s-a întîmplat în următoarea legislatură, în care agrarienii în frunte cu Snegur deţineau majoritatea… 

BRAVO, DEPUTAȚILOR DIN PRIMUL PARLAMENT AL RM!

***
Valentina Găluşcă:– Bravo, ați fost niște deputați curajoși, cu verticalitate! Într-adevăr, prin anii 1990-1992 curentul unionist din Basarabia era foarte puternic! Atunci credeam că în scurt timp ne vom uni cu fraţii noştri de peste Prut şi vom fi din nou o singură Ţară!De ce nu s-a realizat UNIREA atunci, Dle Bratu?

Ilie BRATU: – Toate acţiunile Frontului din acea perioadă purtau un caracter pronunţat unionist! Lozincile care se scandau pe atunci la mitinguri şi demonstraţii erau: ,,Jos hotarul de la Prut”, ,,România Mare – vechile Hotare!” – lozinci, de altfel, scoase în evidenţă de mine la un miting, organizat cu ocazia demolării monumentului criminalului Lenin…
***

Era pe data de 28 iunie 1991, tocmai se terminaseră Conferinţa Internaţională la tema consecințelor Pactului Molotov-Ribbentrop asupra Basarabiei şi Bucovinei… Atunci mi-am permis şi o glumă: ,,Am auzit că, deşi au dat jos monumentul banditului Lenin, postamentul vor să-l păstreze. Au de gînd să-l instaleze în locul lui Lenin pe Grigore Eremei (care atunci era secretar general al partidului comunist din R.Moldova) … să-i facă monument de viu”. Aveam şi momente umoristice. Lumea rîdea în hohote.

Valentina Găluşcă: – Da, la acele mitinguri aveam și multe momente vesele. Noi ne bucuram și ne relaxam, căci ne simțeam fericiți împreună, că puteam vorbi deschis, că eram toți uniți într-un cuget! Dar ce s-a întâmplat, dle Bratu, că UNIREA a fost zădărnicită??

Ilie BRATU: – Puţină lume îşi mai aminteşte că în decembrie 1990 a avut loc cea de-a doua Mare Adunare Naţională (de o amploare mai mică, adevărat) la care se constituise ,,Alianţa pentru Reîntregire 16 decembrie”, ca o replică la acţiunile separatiștilor de la Tiraspol şi Comrat din toamna acelui an.
Cea mai mare ocazie pentru reunirea cu Ţara a fost în august 1991, după puciul eşuat de la Moscova şi după ce Rusia şi Ucraina îşi proclamaseră independenţa! (Re)Unirea nu s-a produs, nu din cauza Parlamentului de la Chişinău, ci din vina trădătorului şi agentului Moscovei, Ion Iliescu!

Valentina Găluşcă: – ?!

Ilie BRATU: – Vă spun pe scurt. Înainte de Marea Adunare Naţională din 27 august 1991 (a 3-a la număr)o delegaţie parlamentară de la Chişinău plecase la Bucureşti ca să ceară acceptul de la conducerea României să votăm (Re)Unirea cu Patria-mamă. Iliescu, însă, s-a opus, zicînd: ,,România nu-i pregătită să preia Basarabia! Votaţi independenţa!…”. Aşa am votat ,,independenţa”! Iar România condusă de Iliescu a fost prima ţară din lume care a recunoscut-o…

Sunt convins că dacă atunci, la acea Mare Adunare Națională, propuneam să votăm Unirea, cei circa 750.000 de participanţi ar fi votat în unanimitate! La fel ar fi procedat toţi deputaţii din primul Parlament, ar fi votat inclusiv rusofonii, de frică…! Astfel, a fost ratată o oportunitate extraordinară!

Valentina Găluşcă:– Nu cunoşteam aceste amănunte, nu se vorbea nimic despre asta…

Ilie BRATU: –Nici noi, deputaţii primului Parlament, nu aveam cunoştinţă despre această vizită nocturnă. Eu, spre exemplu, am aflat cu mulţi ani mai tîrziu, absolut întîmplător. Dar încercaţi să-l trageţi de limbă pe dl Ion Hadîrcă, el ştie mai multe la acest subiect…

Valentina Găluşcă:– Să înţeleg că acel Parlament, votînd ,,independenţa” a legiferat şi bătut în cuie separarea Basarabiei de Ţară, altfel spus, a acceptat consecinţele Pactului Molotov-Ribbentrop?!

Ilie BRATU: – Absolut deloc, Declaraţia de Independenţă ne arată clar că putem să facem şi următorul pas, adică, să revenim la trupul Ţării! Acest lucru este stipulat în faimoasa frază: ,,R.Moldova… este liberă să-şi construiască prezentul şi viitorul în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale”! Iar acest spaţiu nu este altceva decît România în frontierele sale istorice, fireşti, de pînă la ocupaţia sovietică din 1940! 

Valentina Găluşcă: – De ce, atunci, nu ne folosim de drepturile noastre?! Ce mai așteptăm, ce ne încurcă?

Ilie BRATU: – Totul se întîmplă din cauză că la conducerea R. Moldova toţi aceşti ani s-au aflat şi se mai află încă separatişti, persoane care vor cu orice preţ să perpetueze consecinţele Pactului Molotov-Ribbentrop, să ne ţină separaţi de Ţară şide fraţi, spre beneficiul lor şi al stăpînilor lor… Iată de ce eu le zic acestora ”urmaşi ai lui Hitler şi ai lui Stalin…” 

România, nici pe timpul lui Iliescu, nici pe timpul lui Constantinescu sau Băsescu, nu a întreprins nimic pentru a-şi readuce acasă teritoriile naţionale înstrăinate de la est de Prut. După cum vă ziceam mai sus, România, după lovitura de stat din 1989, a fost (şi mai este) condusă de francmasoni şi agenţi ai Moscovei. Mare mi-a fost mirarea să aflu că şi în R. Moldova (şi Filat, şi Plahotniuc, şi Urechean, şi Lucinschi) sunt francmasoni. Ăştia, cînd ajung la conducerea unui stat, fac dezastru în acel stat.

Valentina Găluşcă:– Filat este susținut de UE… Oare, fiindcă e mason? Și în UE tot francmasonii dictează regulile?!

Ilie BRATU: –Întreaga lume este condusă de oculta mondială, de guvernul mondial din umbră, alcătuit din evrei… Ăştia deţin tiparniţele de bani. Au acumulat cu aceste hîrtii pe care ei le tipăresc munţi de aur. Ei cumpără totul în toată lumea şi devin stăpîni absoluţi. Ei fac şi desfac state, declanşează războaie, revoluţii. Ei.., dar acesta-i alt subiect.

Valentina Găluşcă:– Deci, aşa se explică faptul că Lucinschi l-a numit pe Filat şef al Departamentului pentru Privatizare la vîrsta de doar 29 de ani?…

Ilie BRATU: – Exact! Filat fusese racolat încă pe timpul studenţiei, cînd îşi făcea studiile la Iaşi. Iar Lucinschi era francmason ,,cu barbă”. Pe de asupra mai era şi omul de nădejde al Moscovei! Multe afaceri murdare au făcut aceştia doi. Atunci Filat a acumulat primele milioane! De dolari, fireşte…

Valentina Găluşcă:– Dar cum se explică faptul că acea Mişcare Naţională, acel curent unionist, foarte puternic prin anii 1990-1992, s-a stins pe neobservate, a dispărut pentru o lungă perioadă de timp? 

Ilie BRATU: – A fost o întreagă conspiraţie. Şi-au făcut bine treaba serviciile secrete ruseşti prin trădătorii noştri locali, plasați în fruntea Mişcării de Renaştere Naţională. Dar şi la conducerea României erau trădători de Ţară şi mai sunt… E bine să ştie toată lumea că România a mai avut o ocazie extraordinară să-şi ia înapoi teritoriile furate de la est de Prut! Mă refer la sfîrșitul anului 1991, cînd Rusia (Elţin), Ucraina (Şevciuc) şi Belarusi (Şuşchevici) au semnat actul de deces al Uniunii Sovietice… Îşi încetase existenţa URSS. Nu mai exista ca subiect al dreptului internaţional acea Uniune Sovietică care rupsese cu tancurile din corpul României teritoriile dintre Prut şi Nistru!…

Valentina Găluşcă: – Ce trebuia să facă atunci România?

Ilie BRATU: – România trebuia să acţioneze rapid! România trebuia să preia teritoriile sale de la est de Prut! Nimeni, nici un stat, inclusiv Rusia, n-ar fi suflat o vorbă în contextul cînd întreaga comunitate internaţională, inclusiv URSS, condamnaseră Pactul Stalin-Hitler şi-l declaraseră nul ab initio, din momentul semnării! România lui Iliescu, însă, spre deosebire de cele trei ţări baltice, a preferat să meargă pe calea perpetuării, şi nu a lichidării consecinţelor pactului diavolului…

Valentina Găluşcă:– Asta, probabil, v-a descurajat definitiv…

Ilie BRATU: – Ba nu! Vă amintesc că la 24 ianuarie 1992, la Iaşi, în cadrul unei Convenţii Naţionale, a fost consfinţită constituirea Consiliului Naţional al Unirii (CNU), creat din iniţiativa a 53 de deputaţi din Chişinău şi un număr mai mare de deputaţi şi senatori din dreapta Prutului, iar Preşedinte a fost ales dl Mircea Druc!

Valentina Găluşcă:– Nu ştiam că a mai existat un Consiliu al Unirii, credeam că Vitalia Pavlicenco l-a constituit pentru prima dată…

Ilie BRATU: – Nici pe departe! Ceea ce face Pavlicenco e o parodie,. Despre acest personaj am mai scris… În acelaşi an, la 17 februarie, a avut loc Congresul al III-a al Frontului Popular din Moldova la care au fost adoptate un nou Statut şi Program, cu un conţinut clar unionist. Reproduc din memorie ce era stipulat în Statut şi Program: FPM este o Mişcare social-politică al cărei obiectiv major este reîntregirea Statului Unitar Român! Preşedinte al FPM a fost ales Mircea Druc! Astfel, serviciile secrete pierduse controlul asupra Frontului, deşi acest Front fusese organizat chiar de ele ca şi în celelalte foste republici unionale. Aceste servicii secrete, mereu se străduiau să preia controlul! Prima lor acţiune diversionistă a fost în decembrie 1992, pe cînd preşedinte al Frontului Popular era Mircea Druc. Atunci au organizat Congresul Intelectualităţii (CI), iniţial ca organizaţie obştească, dar peste căteva luni l-au transformat în partid politic! 

Valentina Găluşcă: – Vreți să spuneți că acest CI a fost o diversiune pentru a distruge Frontul Popular care devenise o forță puternică și influientă, ieșită de sub controlul serviciilor secrete străine? 

Ilie BRATU: – Evident! Sub pretextul că trebuie să adune toată intelectualitatea sub aceeaşi umbrelă, ca să aibă un cuvînt de spus societăţii, ei au reuşit să divizeze populaţia şi să atragă cea mai mare parte din activiştii Frontului Popular în CI! Au adoptat şi un statut şi un program, în care era stipulat scopul principal: ,,realizarea interesului naţional”! Aceasta era o frază demagogică pe care o înţelegea fiecare cum îl ducea capul… Îmi amintesc o discuţie pe care am avut-o cu Vasile Nedelciuc, ideologul principal al acelui CI. Eu l-am întrebat: ,,În partidul vostru pot să intre şi ruşi, şi ucraineni, şi găgăuzi…?”. ,,Desigur!” – mi-a răspuns el. Atunci zic: ,,Şi cum înţelege un rus sau un ucrainean, sau un găgăuz fraza: ,,realizarea interesului naţional?” El n-a putut să-mi răspundă. Diversiunea era prea evidentă!! După asta, cînd mă zărea, trecea de cealaltă parte a străzii.

Valentina Găluşcă:– Mda… Dar unde a dispărut acel Congres al Intelectualităţii? Ori, poate, au dispărut intelectualii? (Glumesc…)

Ilie BRATU – E interesantă istoria acelui CI, dar mai întîi să vă amintesc cine au fost iniţiatorii creării acestuia:Vasile Nedelciuc, Valeriu Matei, Alexandru Moşanu, Ion Hadărcă şi Nicolae Dabija. La scurt timp au fuzionat cu Partidul Democrat al lui Gheorghe Gimpu şi au constituit Congresul Democrat Unit (CDU). Apoi – l-au transformat în Partidul Forţelor Democratice (PFD). Iar după asta au fuzionat, prin absorbţie, cu Partidul Social Liberal (PSL) al lui Oleg Serebrean. Astfel, şoricelul a înghiţit un munte!Și CI şi-a pierdut urma! PSL, la rîndul său, a fuzionat cu Partidul Democrat al lui Diacov şi şi-a încetat existenţa. Aşa că la întrebarea Dvs, unde-i acel CI vă răspund: îl găsiţi în PD-ul lui Diacov-Lupu-Plahotniuc!…

Valentina Găluşcă:– Hop așa! Asta da, diversiune! Şi aceasta a fost realizată de așa mari ”patrioți” care se dau unioniști? Cel puţin eu aşa îi consideram, că sunt patrioți unioniști!! Unde eşti tu, Ţepeş, Doamne!…

Ilie BRATU: – Pe de altă parte a intrat în joc și iuda de roşca… L-a convins pe Druc să candideze la Preşedenţia României! Druc n-a înţeles că e o momeală şi a acceptat. Statul Român i-a acordat de urgenţă cetăţenia română, că altfel nu putea candida. Dar în acest fel el şi-a pierdut-o pe cea ,,moldovenească”. Pe atunci n-aveai dreptul să deţii două cetăţenii. După cum şi era de aşteptat, Druc n-a cîştigat alegerile! În schimb, a fost scos din joc şi expulzat în afara R.Moldova! La următorul Congres, al IV-lea la număr, preşedinte al FPM a fost ales roşca. Din păcate, la propunerea lui Druc. Acest fapt l-a regretat mai tîrziu…

Valentina Găluşcă:– Nici Dl Druc nu înțelegea ce se întîmplă??

Ilie BRATU: – Aşa este! El a început să regrete cînd îşi dăduse seama, dar era prea tîrziu… Ajuns la putere, primul pas pe care l-a făcut roşca – a exclus din Front cei mai influenţi lideri de opinie, printre care Grigore Vieru, Leonida Lari, Nicolae Costin, Lidia Istrati şi mulţi alţii. De fapt, aceste epurări au continuat pe parcursul anilor, pînă cînd au fost excluşi toţi cei care luaseră în serios opţiunea unionistă. Al doilea pas al lui roşca a fost excluderea, cu de la sine putere, a opţiunii unioniste din Statut şi Program şi reînregistrarea acestora în 1994 sub altă formă, decît fusese votate la Congresul aș III-lea (Congresul al IV-lea nu făcuse modificări). Acest fapt reprezintă o crimă: asemenea documente importante precum Statutul şi Programul unui partid, adoptate la Congres, nimeni nu are voie să le modifice, decît, eventual, un alt Congres!Ce a urmat?! Știţi cu toţii…

Valentina Găluşcă:– Dar de ce mass media nu a scris despre toate astea cîte s-au întâmplat? Lumea nu cunoaşte!

Ilie BRATU: – Păi, am avut noi, sau avem măcar acum, presă liberă, neaservită, în R.Moldova?! Deşi, despre roşca s-a vorbit suficient… Dar despre Unire nu prea vorbeşte nimeni, excepţie făcînd postul de radio ,,Vocea Basarabiei” care, din cînd în cînd, mai abordează această temă…

Valentina Găluşcă:– M-a bulversat mărturisirea Dvs despre diversiunea celor cinci…

Ilie BRATU: – Şi asta nu-i tot, dna Valentina!… Vă amintiţi de demisia celor patru din Prezidiul Parlamentului în 1993? Cei patru erau: Alexandru Moşanu, Ion Hadîrcă, Vasile Nedelciuc şi Valeriu Matei, adică, aceleaşi personaje care constituiseră şi CI. Pricepeţi legătura?

Valentina Găluşcă: – ?! Demisia lor a fost tot o diversiune?!

Ilie BRATU: – Da, evident! Toţi aceştia au acţionat la comandă! Toţi erau cu pufuşor pe botişor şi, deci, şantajabili! Toţi aveau acelaşi stăpîn ca şi roşca (pe ăsta nu pot să-l scriu cu literă mare…). Aşa a fost schimbat raportul de forţe în Prezidiumul Parlamentului. În locul lor au fost aleşi agrarieni, care erau aceiaşi comunişti cu orientare clară spre Moscova şi cu viziuni antiromâneşti. Iar în fruntea Parlamentului a fost ales Lucinschi!Anume din acest moment a pornit declinul pe toate planurile în R. Moldova… Nu putea să lipsească din acest cor şi Snegur, un fost nomenclaturist, căsătorit cu o rusoaică, la fel ca şi Lucinschi, antiromân şi antiunionist înverşunat! Anume el, împreună cu Ion Druţă, au organizat la începutul anului 1994 Congresul de pomină ,,Casa noastră – Republica Moldova!” Îmi sună şi acum în urechi cuvintele lui Snegur de la acel Congres: ,,Eu am studiat încă o dată, şi încă o dată toate sursele istorice şi am ajuns la concluzia că Dragoş a descălecat aici cu moldoveni…”. Ăsta a fost semnalul declanşării moldovenismului primitiv în R.Moldova! Anume pe valul antiromânismului şi moldovenismului primitiv Snegur i-a adus la putere în 1994 pe agrarieni! Amintiţi-vă numai cît valora un Moţpan sau un Sangheli cu toate perlele care le ieşeau din gură…

Valentina Găluşcă: – Dvs. ar trebui să scrieţi o carte despre toate cîte s-au întîmplat! Iată adevărul declinului național! Această carte este necesară pentru istorie, dle Bratu! Trebuie să scrieţi! Bănuiesc că aveţi multe încă de spus.

Ilie BRATU:– Poate, cîndva, la bătrîneţe. Încă nu mă simt bătrîn… Au mai scris şi alţii, v-aş recomanda să citiţi cartea ,,Spovedania Basarabiei” de istoricul Ion Stafi, dar, bineînţeles că sunt încă multe de imortalizat pe hîrtie…

Valentina Găluşcă:– După ce aţi plecat din Parlament, unde aţi dispărut? Un timp nu erați present…

Ilie BRATU: – Ajunsesem în aceeaşi situație de mai înainte, din timpul URSS, când eram persecutat şi marginalizat. Nimeni nu vroia să mă angajeze la lucru! Aşa că am fost nevoit să-mi fac o societate cu cineva în România ca să mă întreţin pe mine şi să-mi ajut şi copiii să-şi continue studiile. Dar de activitatea patriotică, unionistă, nu m-am lăsat! Făceam educaţie patriotică, propagam idealul naţional pe toate căile posibile, chit că jumătate de timp mă aflam în R.Moldova… Chiar prin activitatea mea economică, tot politică făceam… Spre exemplu, închiriam din R.Moldova tehnică agricolă, mijloace de transport cu tractorişti sau şoferi cu tot şi executam diferite lucrări în Ţară… Ce să vă spun: îi duceam încolo mancurţi şi rusofili şi-i aduceam înapoi ROMÂNI! Să fi văzut ce propagandă făceau aceştia după ce reveneau în mediul lor!

În paralel, încercam să consolidez forţele patriotice de aici… Am avut numeroase întîlniri cu mai mulţi lideri de partide şi partiduţe care se înmulţise (deloc întîmplător) ca ciupercile după ploaie… Le propuneam să-şi strîngă rîndurile, să fuzioneze şi să se constituie într-o singură Mişcare pentru Reîntregirea Ţării. Da, aşa credeam eu că trebuie de mers pe linia consolidării, reducerii numărului de partide, concentrării tuturor forţelor naţional-patriotice într-o singură şi puternică Mişcare Unionistă… Zadarnice mi-au fost eforturile! Pînă la urmă am înţeles că puterea reuşise să ne disperseze în cîteva zeci de partide şi partiduţe, unul mai ,,democrat” decît altul, şi în fruntea fiecăruia să pună cîte un roşca… Misiunea lor era cu totul alta şi nu consolidarea forţelor unioniste. Mă luau, chiar, peste picior cu ,,naivităţile” mele unioniste…

Valentina Găluşcă:– Cu cine aţi încercat să discutați?

Ilie BRATU – Am avut discuţii şi cu Matei, și cu Dabija (PFD), şi cu Oleg Serebrean (PSL), şi cu Ion Buga (PRN), şi cu Serafim Urechean (AMN), şi cu Ghimpu (PR), şi cu Anatol Petrencu (AI), şi cu Ion Mereuţă (PURM), și cu alte pesoane aparte, printre care și Mihai Cimpoi, Ion Ungureanu, Ion Costaş şi mulţi alţii. La un moment dat credeam că o să-mi reuşească… Îi convinsesem pe cei de la conducerea Partidului Naţional Român (Ion Buga) şi pe cei de la PFD (Matei-Dabija) să fuzioneze şi să constituie Mişcarea pentru Reîntregirea Naţională. Era în anul 2003… Au avut chiar şi o şedinţă comună a consiliilor republicane ale celor două partide. Luaseră hotărîrea de a fuziona. Fixaseră şi data Congresului!… Eu am plecat imediat prin satele raioanelor Cahul şi Cantemir să organizez conferinţele raionale ale filialelor respective ale PNR şi să desemnăm delegaţii la Congresul de fuzionare…

Dar cînd m-am întors, peste vreo săptămînă, și m-am dus la Dabija să mai punem ţara la cale, el mă anunţă că s-a contramandat Congresul! Am rămas stupefiat: cine putea să sisteze hotărîrea consiliilor republicane ale celor două partide? Nu mi-a dat nici o explicaţie verosimilă, dădea vina ba pe Matei, ba pe Buga, ca pînă la urmă să înţeleg că şi Dabija, şi Matei au primit comanda să se oprească… Aşa a fost zădărnicită încercarea de a coaliza forţele patriotice. Alţii, în genere, nici nu vroiau să audă.

Valentina Găluşcă:– Vreți să înţeleg că din această cauză aţi constituit Mişcarea Unionistă din R.Moldova?

Ilie BRATU:– Exact!
***
–continuare–